UN TEXT DRAMATIC

Textul dramatic este un tip de text care este scris pentru a fi reprezentat.
În mod normal, nu are narator ș i predomină discursul la persoana a doua.
(tu/vós). Pe lângă acest tip de discurs, textul dramatic presupune recurgerea la
limbajul gestual, sonorizării ș i iluminatului.

Este compus din două tipuri de texte:

- Textul principal (replicile actorilor) constituit din:

•Monolog – un personaj, vorbind cu sine însuș i, expune în faț a publicului

gândurile ș i/sau sentimentele tale;
•Dialog – replici între două sau mai multe personaje;
•Apartes–comentarii ale unei personaje pentru public, presupunând că nu
sunt auzite de interlocutorul său.

- Text secundar (sau didascalie, sau indicaț ii scenice) este destinat cititorului, la
regizorul piesei sau actorii.

Textul secundar este compus:

- pentru listarea iniț ială a personajelor;

- prin indicarea numelui personajelor la începutul fiecărei replici;

- despre informaț iile referitoare la structura externă a piesei (diviziune în acte, scene sau
quadros);

- pentru indicaț iile referitoare la decor ș i garderoba personajelor;

- prin indicaț iile referitoare la miș carea personajelor pe scenă, atitudinile pe care
trebuie să ia, gesturile pe care trebuie să le facă sau intonaț ia vocii cu care trebuie
profera cuvintele;

ESTRUCTURĂ INTERNA Ș I EXTERNĂ

Structura externă – teatrul tradiț ional ș i clasic presupunea împărț iri în acte,
corespunzător schimbării de scenarii ș i în scene, echivalente cu schimbarea de
personaje în scenă.
Teatrul modern, narativ sau epic, lasă deoparte aceste reguli tradiț ionale de
diviziune în structura externă.

Structura internă – o piesă de teatru se împarte în:

•Expunere – prezentarea personajelor ș i a antecedentelor acț iunii.

Conflict – un set de peripeț ii care fac acț iunea să progreseze.

•Desenlace–desfăș urarea acț iunii dramatice.

PERSONAJE

Clasificare în funcț ie de concepț ia sa:

-Planș e sau personaje-tipo–nu îș i alterează comportamentul de-a lungul

acț iune. Reprezintă un grup social, profesional sau psihologic);

-Modelate sau Rotunde–evoluează pe parcursul acț iunii, atitudinile lor ș i

comportamentele se schimbă ș i, din acest motiv, pot surprinde
spectator.

Clasificare în funcț ie de relief:

- protagonist sau personaj principal

- personaje secundare
figurante

Tipuri de caracterizare:

•Directa – pornind de la elementele prezente în didascalii, din descrierea

aspecte fizice ș i psihologice, din cuvintele altor personaje, din cuvintele
personaj cu un scop în legătură cu sine.

•Indirecta–începând cu comportamentele, atitudinile ș i gesturile care duc la

spectatorul să tragă propriile concluzii cu privire la caracteristicile
personaje.

SPATIU

Spaț iu – spaț iul scenic este caracterizat în didascalii, unde apar indicaț ii
despre detaliile scenariului, efectele de lumină ș i sunet. De obicei coexistă două
tipuri de spaț iu:

•Spaț iul reprezentat – constituit din scenariile unde se desfăș oară acț iunea ș i care
echivalează cu spaț iul fizic pe care se doreș te să-l recreeze pe scenă;
•Spaț iul menț ionat – corespunde referinț elor la alte spaț ii decât cel
reprezentat.

TEMPO

•Tempo de reprezentare – durata conflictului pe scenă;

•Temporada de acț iune sau de poveste – anul(anii) sau perioada în care se desfăș oară
conflict dramatic

• Timpul scrierii sau al producț iei lucrării – perioada în care autorul a conceput-o
piesă.

INTENȚIILE AUTORULUI

Când scrie o piesă de teatru, dramaturgul poate avea o intenț ie

•Moralizatoare (a distinge între Bine ș i Rău);
•Ludică sau de evaziune (distracț ie, divertisment, râs);
•Critică faț ă de societatea vremii sale;
•Didactica (a transmite o învăț ătură.

FORME ALE GENULUI DRAMATIC

Tragédia
Comedie
• Dramă
• Teatro Épico

Tipuri de comic

Comic de limbaj: vocabularul ș i tipul personajului ș i discursul provoacă

riso

Cómico de caracter: maniera de a fi a personajului şi modul în care se prezintă

provocăm o riso;

Cómico de situaț ie: ce face personajul, circumstanț ele acț iunii sale
provocam o riso.

Alte caracteristici:

Absenț a unui narrator.

Predomínio al discursului la persoana a doua (tu/voi)

ATO - Divizarea unei piese de teatru determinată de schimbarea spaț iului (decor),
constituind structura externă a propriei piese.

ADEREÇO – obiect mobil care ajută la caracterizarea unei personaje sau a unui spaț iu.

APARTE - Cuvinte rostite de un personaj (destinate să fie auzite doar de către)

spectatori), plecând de la principiul că celelalte personaje cu care interacț ionează nu le
ascultăm în acest moment. Prin intervenț ii, publicul devine complicele actorilor.

BASTIDOARE - local din spatele scenei ș i lateral, unde se află de obicei cabinele de machiaj ș i
se păstrează un material utilizat în reprezentare

CAMARIM - locul unde actorii se pregătesc (se costumează, se machiază...) înainte de

vom intra în scenă.

CAMAROTE - mici compartimente, situate la un nivel deasupra publicului, destinate pentru

spectatori.

CENA - Divisão de um acto, marcada pela entrada ou saída de uma personagem. CENÁRIO -
ansamblu de elemente vizuale care compun spaț iul în care se desfăș oară un spectacol
teatral.

CENÓGRAFO–pessoa que imagina, concebe e executa o cenário de uma peça de teatro.

COMEDIA - de origine obscură, se presupune că se leagă de cântări în feasturi de
omagiu lui Dionisos. Piesa de teatru care vizează critica socială prin reprezentarea de
situaț ii din viaț a reală. Recursul la ridicol, care provoacă râsul, are de obicei o
intenț ie moralizatoare.

CONTRA-REGRA – acela care are rolul de a marca intrarea actorilor în scenă.

DIDASCÁLIA - text secundar constituit din informaț iile furnizate de dramaturg
(autor) despre, de exemplu, timpul ș i locul acț iunii (scenariul), vestimentaț ia, gesturile
personaje, etc. este de asemenea este numit indicaț ii scenice.

DRAMĂ - reprezentare, prin cuvinte ș i acț iuni, într-un spaț iu destinat acestui scop
(de obicei, o scenă). Acolo există, pe lângă limbajele verbal ș i gestual, recursul la
luminotehnica ș i sonoplastia, scenariile, garderoba, machiajul…

DRAMATURG – autor de texte dramatice.

REGIZOR – cel care îș i imaginează spectacolul teatral, dirijând actorii în rolurile lor,
„conducându-i” în repetiț ii, transmiț ând ceea ce intenț ionează altor intervenienț i în
proces (cenograf, figurinist, luminotehnician, sonoplast, etc.), aducând în scenă un text sau o
adaptare a unui original.

FIGURINIST - tehnician de teatru care se ocupă de costume (îmbrăcăminte, machiaje, etc.)

GUARDA-ROUPA - ansamblul hainelor ș i costumelor utilizate într-o piesă de teatru.

MONOLOG - este o vorbire interiorizată, în care "eu" este emiț ătorul ("eu" care vorbeș te) ș i
receptor (o "eu"/"tu" care ascultă).
PONTO–persoană care citeș te textul replicilor cu vocea joasă actorilor, în cazul în care aceș tia uită.
delas. De obicei este sub scenă sau în spate, ascuns de public.

REPLICA - vorbirea actorilor pe scenă.

SONOPLASTA - persoana responsabilă pentru toate efectele sonore în timpul unei piese.

TEXT DRAMATIC - text orientat pentru reprezentare. Cel care este scris pentru a fi
reprezentat.

TRAGEDIE - asociată la origine, în Grecia, cu sărbătorile dionisice, s-a definit ca

spectacol dramatic în care se reprezintă subiecte serioase, demne, înalte.