Obiectiv: Măsurarea trăsăturilor de personalitate pe dimensiunile psihoticismului,

nevroza ș i extraversiunea cu ajutorul E.P.Q-R.

Introducere:

"Personalitatea" poate fi definită ca un set dinamic ș i organizat de caracteristici.

posedat de o persoană care influenț ează în mod unic pe a sacogniț ii, emotions,
motivatii, ș icomportamenteîn diverse situa ț ii Cuvântul „personalitate”
provine dinLatinăpersoană, ceea ce înseamnămască. Semnificativ, în
teatrual lumii antice vorbitoare de latină,mascănu a fost folosit ca o intrigă
dispozitiv pentru a deghiza identitatea unui personaj, ci mai degrabă a fost o conven ț ie
angajat pentru a reprezenta sau a tipifica acel caracter. Personalitatea poate să se refere de asemenea la

modele de gânduri, sentimente ș i comportamente prezentate în mod constant de un

individul de-a lungul timpului care influenț ează puternic aș teptările noastre, auto-percepț iile,

valori ș i atitudini, ș i prezice reacț iile noastre la oameni, probleme ș i stres.

Într-o frază, personalitatea nu este doar cine suntemsuntGordon Allport(1937) a descris
două modalită ț i majore de a studia personalitatea: nomotetica ș iidiografic.
Psihologia nomotetică caută legi generale care pot fi aplicate la multe diferite
oameni, cum ar fi principiul deautoactualizare, sau trăsătura deextraversion.
Psihologia idiografică este o încercare de a în ț elege aspectele unice ale unui
individ particulăr.

Studiul personalităț ii are o istorie largă ș i variată în psihologie, cu un

abunden ț a tradi ț iilor teoretice. Teoriile majore includ dispozi ț ional
(trăsătură) perspectivă, psihodinamică, umanistă, biologie, behavioristă ș i
perspectiva învă ț ării sociale. Nu există un consens asupra defini ț iei
„personalitate” în psihologie. Cei mai mul ț i cercetători ș i psihologi nu
se identifică în mod explicit cu o anumită perspectivă ș i adesea adoptă o
abordare eclectică. Unele cercetări sunt conduse empiric, cum ar fi„Mari 5”
model de personalitateîn vreme ce alte cercetări pun accent pe dezvoltarea teoriei astfel

capsihodinamică. Există, de asemenea, un accent substanț ial pe domeniul aplicat al

testarea personalităț ii. În educaț ia ș i formarea psihologică, studiul
natura personalităț ii ș i dezvoltarea sa psihologică este de obicei revizuită ca o
prerequisites pentru cursuri în psihologia anormală sau clinică.

Criticii teoriei personalităț ii susț in că personalitatea este „plastică” de-a lungul timpului, locurilor,

stări de spirit ș i situaț ii. Schimbările în personalitate pot rezulta într-adevăr din dietă (sau

lipsă a acestora), efecte medicale, evenimente semnificative sau învăț are. Cu toate acestea, majoritatea

teoriile personalită ț ii pun accent pe stabilitate în loc de fluctua ț ie. Defini ț ia

personalitatea care este cea mai susț inuta până în prezent este atribuită neurologului
Paul Roe. El a declarat că personalitatea este "predispoziț ia unui individ de a gândi
anumite tipare de gândire, ș i prin urmare, se angajează în anumite tipare de
comportament.

Teoriile trăsăturilor

ConformeManualul de Diagnostic ș i Statisticăal thePsihiatrie Americană

Asociaț ie, trăsăturile de personalitate sunt "modele durabile de percepere, de relaț ionare cu,
ș i gândind la mediu ș i la sine care sunt expuse într-o gamă largă
gama de contexte sociale ș i personale." Teoriș tii presupun în general că a) trăsăturile sunt

relativ stabile în timp, b) trăsăturile diferă între indivizi (de exemplu, unii
oamenii sunt sociabili în timp ce alț ii sunt reț inuț i), ș i trăsăturile influenț ează comportamentul.

Cele mai comune modele de trăsături încorporează între trei ș i cinci dimensiuni largi
sau factori. Dimensiunea cea mai puț in controversată, observată încă din antichitate
Grecii, este pur ș i simpluextravertire ș i introvertire(ie ș ire ș i fizic-
orientat spre stimulare vs. liniș tit ș i avers la stimularea fizică.
Gordon Allporta definit diferite tipuri de trăsături, pe care le-a numit de asemenea
trăsăturile centrale sunt fundamentale pentru personalitatea unui individ, în timp ce
trăsăturile secundare sunt mai periferice. Trăsăturile comune sunt cele recunoscute
în cadrul unei culturi ș i, prin urmare, pot varia de la o cultură la alta. Trăsăturile cardinal sunt

cele prin care un individ poate fi puternic recunoscut.

Raymond Cattell'scercetarea a propagat o structură de personalitate în două niveluri cu

ș aisprezece "factori primari" (16 Factori de Personalitate) ș i cinci "factori secundari."

Hans Eysenckcredeau doar trei trăsături—extravertire, nevrozaș i

psihotism—erau suficiente pentru a descrie personalitatea umană. Diferen ț ele
între Cattell ș i Eysenck a apărut din cauza preferinț elor pentru forme diferite de
analiza factorilor, cu Cattell folosind rota ț ie oblică, Eysenck rota ț ie ortogonală la
analiza ț i factorii care au apărut când chestionarele de personalitate au fost
supus analizei statistice. Astăzi, factorii Big Five au greutatea unui
o cantitate considerabilă de cercetare empirică în spatele lor, bazându-se pe munca lui
Cattell ș i alț ii.

Lewis Goldberga propus un model de personalitate pe cinci dimensiuni, poreclit

Cei Cinci Mari

Deschiderea către experienț ă: tendinț a de a fi imaginativ, independent ș i

interesat de varietate vs. practic, conformist ș i interesat de rutină.
Conș tiinciozitate: tendinț a de a fi organizat, atent ș i disciplinat vs.
dezorganizat, neglijent ș i impulsiv.
Extravertire: tendinț a de a fi sociabil, iubitor de distracț ie ș i afectuos vs.
retrăgător, solemn ș i rezervat.
Acordabilitate: tendin ț a de a fi empatic, de încredere ș i de ajutor
nemilos, suspicios ș i necooperant.
 Neurotism: tendinț a de a fi calm, sigur ș i mulț umit de sine vs. anxios
insecure ș i plin de milă de sine[1]

Cei Cinci Mari con ț in dimensiuni importante ale personalită ț ii. Cu toate acestea, unele

cercetătorii de personalitate sus ț in că această listă de trăsături majore nu este exhaustivă.

S-a găsit un anumit suport pentru alte două factori: excelent/obiș nuit ș i
rău/decent. Cu toate acestea, nu au fost stabilite concluzii definitive.[1]

Michael Ashton ș i Kibeom Lee, în 2008, au propus o dimensiune ș ase.

HEXACO Model of Personality Structure. Personalitatea HEXACO
traits/factors are: Honesty-Humility (H), Emotionality (E), Extraversion (X),
Acordabilitate (A), Conș tiinciozitate (C) ș i Deschidere către Experienț ă (O).
Cele trei dimensiuni - Extravertire, Con ș tiinciozitate ș i Deschidere spre
Experience are considered to be basically the same as their counterpart
dimensiuni în Modelul Big Five. Cu toate acestea, în modelul HEXACO, Onestitatea-
Umilin ț a, emo ț ionalitatea ș i deschiderea la experien ț e diferă de neuroticism ș i
Factorii de plăcute ț e ai Modelului Big Five. Ashton ș i Lee în special
subliniază factorul Onestitate-Umilitate (H) ca fiind caracteristic diferen ț iator al modelului HEXACO

model din alte cadre de personalitate. În special, factorul H este

descris ca fiind sincer, onest, fidel/loial, modest/modest, echitabil
VERSUS înș elător, lacom, pretenț ios, ipocrit, lăudăros ș i pompos.
Factorul H a fost legat de comportamente criminale, materialiste, căutătoare de putere ș i

tendinț e neetice.[2]

John L. Holland'sModelul vocational RIASEC, cunoscut în mod obi ș nuit sub numele de
Codurile Holland, stipulează că ș ase trăsături de personalitate îi determină pe oameni să aleagă

căi de carieră. În acest model circumplex, cele ș ase tipuri sunt reprezentate ca o
hexagon, cu tipuri adiacente mai strâns legate decât cele mai îndepărtate. The
modelul este folosit pe scară largă în consilierea profesională.
Modelele de trăsături au fost criticate ca fiind pur descriptive ș i oferind puț in
explanation of the underlying causes of personality. Eysenck's theory, however,
propune mecanisme biologice ca trăsături de conducere, iar moderncomportament
geneticăcercetătorii au arătat un substrat genetic clar pentru acestea. Altă
o slăbiciune potenț ială a teoriei trăsăturilor este că acestea ar putea duce la acceptarea de către unii oameni

clasificări excesiv de simplificate—sau ș i mai rău, oferă sfaturi—pe baza unei superficiale

analiza personalităț ii. În cele din urmă, modelele de trăsături subestimează adesea efectul
situaț ii specifice în comportamentul oamenilor. Este important să ne amintim că trăsăturile
sunt generalizări statistice care nu corespund întotdeauna individului
comportament.

Este importantă influen ț a genetică asupra caracteristicilor de personalitate

schimbare pe parcursul perioadei de 5 ani?

Influenț ele genetice sunt importante pentru probabilitatea fraț ilor gemeni de a se schimba în

în acelaș i mod pe parcursul timpului?

Există influenț e genetice asupra tendinț ei gemenilor de a se schimba,
fără a ț ine cont de direcț ia schimbării

Diferen ț ele de vârstă creează mai multe variabile chiar ș i în cadrul unei familii, a ș a că cel mai bine

comparările sunt găsite folosind gemeni. Gemenii împărtăș esc, de obicei, un mediu familial

numită un mediu partajat deoarece pot împărtăș i ș i alte aspecte, cum ar fi profesorii,
ș coală ș i prieteni. Un mediu nepartajat înseamnă complet diferit
un mediu pentru ambele subiecte. „Copiii biologic înrudiț i care sunt separaț i
după naș tere ș i crescuț i în familii diferite, trăiesc în medii nepartajate.
Gemeni identici separaț i la naș tere ș i crescuț i în familii diferite constituie
cele mai bune cazuri pentru ereditate ș i personalitate deoarece asemănările dintre cele două sunt

doar din cauza influenț elor genetice. Vulnerabilitatea a fost un factor în acest studiu care a fost

taken into consideration regarding the issue of genetic influences on

vulnerabilitate. Studiul a concluzionat că gemenii monozigo ț i ar fi
mai similari decât gemenii dizigo ț i în schimbările în timp. Pentru a răspunde la
întrebări cu privire la faptul dacă schimbarea este influenț ată genetic prin personalitate,

datele au concluzionat că nu au existat diferenț e semnificative pentru niciuna dintre varianț e

între gemenii monoziotici ș i dizigotici.

A fost găsit un link între trăsătura de personalitate aneurotismș i un

polimorfismul numit5-HTTLPR în gena transportatorului de serotonină, dar aceasta
asociaț ia nu a fost replicată în studii mai mari. Alte studii privind genele candidate
au furnizat dovezi slabe că unele trăsături de personalitate sunt legate deAVPR1A
(„genul fără milă”) ș iMAOA"Genul războinicului". Genotipuri sau genetică
compoziț ia unui organism, influenț ează dar nu decid complet trăsăturile fizice ale unui
persoană. Acestea sunt de asemenea influenț ate de mediu ș i de comportamentele lor
înconjurat de. De exemplu, înălț imea unei persoane este influenț ată de genetică, dar dacă ei
sunt malnutriț i, creș terea lor va fi limitată indiferent de codul lor genetic
says. Environment is also not completely responsible for an outcome in
personalitate. Un exemplu din "Psihobiologia personalită ț ii" de Marvin
Zuckerman este alcoolismul: Studiile sugerează că alcoolismul este o mo ș tenire
boală, dar dacă un subiect cu un istoric biologic puternic de alcoolism în
arborele lor genealogic nu este niciodată expus alcoolului, nu vor ajunge a ș a
indiferent de genomul lor.

Un alt factor care poate fi abordat este rudele biologice în comparaț ie cu cele adoptive, o

experiment real, ș i adopț ie. Acest lucru creează două grupuri: rude genetice
(părinț i biologici ș i fraț i) ș i rude de mediu (părinț i adoptivi)
ș i fraț i). Deci, întrebarea poate fi pusă, sunt copiii adoptaț i mai asemănători cu ai lor
părinț ii biologici, care împărtăș esc aceleaș i gene, sau părinț ii lor adoptivi, care
împărtă ș esc aceea ș i mediu de acasă? Ș i, în consecin ț ă, să împărtă ș esc acel cămin
mediul înconjurător, acei fra ț i adoptivi ajung să împărtă ș ească trăsături la fel? După

studiind sute de familii adoptive, descoperirea a fost că oamenii care cresc

împreună, fie că sunt lega ț i biologic sau nu, nu se aseamănă prea mult unul cu altul
un alt tip de personalitate. În caracteristici precum extraversiunea ș i agradabilitatea,
adopț ii sunt mai asemănători cu părinț ii lor biologici decât cu părinț ii lor adoptivi.
Cu toate acestea, efectele mediului împărtă ș it în minutele mici nu înseamnă că adoptiv

parenting is ineffective. Even though genetics may limit the family

influen ț a mediului asupra personalită ț ii, părin ț ii influen ț ează copiii lor
atitudini, valori, credinț ă, maniere ș i politică. În casele adoptive, neglijarea copilului
ș i abuzul ș i chiar divorț ul între părinț i sunt neobiș nuite. În conformitate cu
că nu este surprinzător, în ciuda unui risc psihologic oarecum mai mare
tulburare, cei mai mul ț i copii adopta ț i excelează, mai ales când sunt adopta ț i ca
să nu aibă o legătură puternică
cu unul sau chiar cu ambii dintre părinț ii lor adoptivi.

Teorii ale tipurilor

Tip de personalitatese referă la clasificarea psihologică a diferitelor tipuri de

oameni. Tipurile de personalitate se deosebesc detrăsături de personalitate, care vin

în diferite niveluri sau grade. De exemplu, conform teoriilor tipului, există
două tipuri de oameni, introver ț i ș i extraverti. Conform teoriilor trăsăturilor,
introversiunea ș i extraversiunea sunt părț i ale unei dimensiuni continue, cu multe
oameni în mijloc. Ideea de tipuri psihologice a avut originile în
lucrarea teoreticăfCarl Jungund William Marston, a cărui lucrare este revizuită în
Auto-constiinta Dr. Travis Bradberry. Cartea seminală a lui Jung din 1921 pe acest subiect

este disponibil în engleză ca Tipuri psihologice.

Făcându-se pe baza scrierilor ș i observaț iilor lui Jung, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial IIIzabela

Briggs Myersiar mama ei, Katharine C. Briggs, a conturat tipurile de personalitate

prin construirea theIndicatorul de tip Myers-Briggs . Acest model a fost folosit mai târziu de
David Keirseycu o înț elegere diferită faț ă de Jung, Briggs ș i Myers.[9]În
fosta Uniune SovieticăLituanianăAušra Augustinavičiūtėindependent
a derivat un model de tip de personalitate din teoria lui Jung numit Socionics.
The model is an older and more theoretical approach to personality, accepting
extraversiunea ș i introversiunea ca orientări psihologice de bază în conexiune
cu două perechi de funcț ii psihologice:

Percep ț ia func ț iilor: sim ț ire ș i intui ț ie (încredere în concret, senzorial-

fapte orientate vs. încredere în concepte abstracte ș i posibilităț i imaginare
Funcț ii de judecare: gândire ș i sentiment (bază deciziile în principal pe logică
vs. luând în considerare efectul asupra oamenilor).

Briggs ș i Myers au adăugat, de asemenea, o altă dimensiune de personalitate tipului lor

indicator pentru a măsura dacă o persoană preferă să folosească un judecător sau un percepier

func ț ia când interac ț ionează cu lumea externă. Prin urmare, au inclus

întrebări concepute pentru a indica dacă cineva doreș te să ajungă la concluzii
(judecată) sau pentru a menț ine opț iunile deschise (percepț ie).

Această tipologie de personalitate are unele aspecte ale unei teorii a caracteristicilor: explică comportamentul oamenilor

comportament în termenii caracteristicilor fixe opuse. În aceste mai tradiț ionale

modelele, preferinț a pentru simț ire/intuț ie este considerată cea mai de bază, împărț ind
oameni în tipuri de personalitate "N" (intuitiv) sau "S" (senzorial). Un "N" este mai departe
se presupune că sunt ghidate fie de gândire, fie de sentiment ș i sunt împărț ite în "NT"
(om de ș tiinț ă, inginer) sau "NF" (autor, umanitar) temperament. Un "S", prin
contrastul este presupus a fi ghidat mai mult de axa judecăț ii/percepț iei ș i
astfel împărț it în „SJ” (gardian, tradiț ionalist) sau „SP” (interpret, meș teș ugar)
temperament. Aceste patru sunt considerate de bază, cu celelalte două factori în
fiecare caz (inclusiv întotdeauna extraversiune/introversiune) mai puț in important. Cronicarii de

această viziune tradi ț ională a observat că tipurile pot fi destul de puternice

stereotipizat de profesii (deș i nici Myers, nici Keirsey nu s-au angajat în aș a ceva
stereotipizarea în descrierile lor de tipuri), ș i astfel poate apărea mai degrabă din necesitatea

pentru a categoriza oamenii în scopul ghidării alegerii carierei lor. Acest lucru printre

alte obiecț ii au dus la apariț ia viziunii cu cinci factori, care este mai puț in
îngrijorat de comportamentul în condi ț ii de muncă ș i mai preocupat de
comportamentul în circumstan ț e personale ș i emo ț ionale. (Trebuie men ț ionat,
totuș i, că MBTI-ul nu este conceput pentru a măsura "sinelui profesional", ci mai degrabă

ceea ce Myers ș i McCauley au numit "sinonimul fără pantofi." Unii critici au

au argumentat pentru mai multe sau mai pu ț ine dimensiuni în timp ce al ț ii au propus complet.

teorii diferite (adesea presupunând definiț ii diferite ale „personalităț ii”).

Teoria personalităț ii de tip A ș i de tip B: În anii 1950, Meyer Friedmanș i

colegii săi au definit ceea ce au numit tiparele de comportament de tip A ș i tip B.
Ei au teoretizat că persoanele cu personalitate de tip A, intense ș i ambiț ioase, au un risc mai crescut

de boală coronariană deoarece sunt "tipuri de stres." Persoanele de tip B, pe de altă parte
pe de altă parte, tindea să fie relaxat, mai puț in competitiv ș i cu un risc mai scăzut. A existat

de asemenea, un profil mixt de tip AB.

Teorii psihanalitice

Psihanaliticteoriile explică comportamentul uman în termeni de interacț iune a

diverse componente ale personalită ț [Link] Freuda fost fondatorul acestuia
ș coală. Freud s-a bazat pe fizica vremii sale (termodinamică) pentru a crea termenul
psihodinamică. Bazată pe ideea de a transforma căldura în energie mecanică,
el a propus că energia psihică ar putea fi transformată în comportament. Teoria lui Freud

plasează o importanț ă centrală pe conflictele psihologice dinamice ș i inconș tiente.

Freud împarte personalitatea umană în trei componente semnificative: theid, ego

ș i super-ego . Id-ul ac ț ionează conform principiului plăcerii, cerând
satisfacerea imediată a nevoilor sale, indiferent de mediul extern; eu
atunci trebuie să apară pentru a satisface în mod realist dorinț ele ș i cerinț ele eu-lui
în conformitate cu lumea exterioară, aderând la principiul realităț ii. În cele din urmă,
superego-ul (conș tiinț a) insuflă judecăț i morale ș i reguli sociale asupra
ego, astfel forț ând cerinț ele id-ului să fie satisfăcute nu doar realist, ci ș i
moral. Superego-ul este ultima funcț ie a personalităț ii care se dezvoltă ș i este
întruchiparea idealurilor parentale/sociale stabilite în timpul copilăriei.
Conform lui Freud, personalitatea se bazează pe interacț iunile dinamice ale acestor
trei componente.12

Canalizarea ș i eliberarea energiei sexuale (libidinale) ș i a energiei agresive, care

î ș i are originea din "Eros" (sex; instinct de auto-conservare) ș i "Thanatos"
(moarte; auto-anihilare instinctuală) impulsuri, sunt componente majore
a teoriei sale.[12]Este important de menț ionat că înț elegerea cuprinzătoare a lui Freud
sexualitatea include toate tipurile de sentimente plăcute experimentate de om
corp.

Freud a propus cinci stadii psihosexuale ale dezvoltării personalită ț ii.

a crezut că personalitatea adultului depinde de experienț ele timpurii din copilărie ș i
[12]
în mare parte determinat de vârsta FIVe. Fixatiile care se dezvoltă în timpul copilăriei
etapele contribuie la personalitatea ș i comportamentul adultului.

Unul dintre asociaț ii mai devreme ai lui Sigmund Freud,Alfred Adler, a fost de acord cu Freud
Experienț ele timpurii din copilărie sunt importante pentru dezvoltare ș i se crede că naș terea

ordinea poate influenț a dezvoltarea personalităț ii. Adler credea că cel mai mare era...
unul care ș i-a stabilit obiective mari de atins pentru a recâș tiga atenț ia pe care a pierdut-o atunci când

fraț ii mai tineri au fost născuț i. El credea că copiii de mijloc erau competitivi
ș i ambiț ioș i, posibil, astfel încât să poată depăș i realizările întâi născutului,
dar nu erau atât de preocupaț i de glorie. De asemenea, credea că cel mai mic
would be more dependent and sociable but be the baby. He also believed that
copilul unic iubeș te să fie centrul atenț iei ș i se maturizează rapid, dar în
sfârș itul nu reuș eș te să devină independent.

Heinz Kohuta gândit similar cu ideea lui Freud despre transfer. El a folosit
narcisismca un model despre cum ne dezvoltăm sentimentul de sine. Narcisismul este
un sentiment exagerat despre sine, în care se crede că există pentru a proteja
stima de sine scăzută ș i sentimentul de nevaloroasă. Kohut a avut o semnifica ț ie
impact asupra domeniului prin extinderea teoriei lui Freud despre narcisism ș i introducerea

ceea ce a numit "transferurile de obiecte de sine" ale oglindirii ș i idealizării. În

în alte cuvinte, copiii au nevoie să idealizeze ș i să „se scufunde” emoț ional ș i să se identifice

cu competen ț a idealizată a figurilor admirate, cum ar fi părin ț ii sau cei mai mari
fra ț i. De asemenea, ei trebuie să- ș i aibă valoarea de sine reflectată de aceste persoane.

Aceste experienț e le permit astfel să înveț e abilităț i de auto-liniș tire ș i alte abilităț i
care sunt necesare pentru dezvoltarea unui sentiment sănătos de sine.

O altă figură importantă în lumea teoriei personalităț ii a fostKaren Horney.

Ea este creditată cu dezvoltarea "eu adevărat" ș i „sinel ideal”. Ea
crede că toț i oamenii au aceste două viziuni despre sine. „eu real” este
cum e ș ti cu adevărat în ceea ce prive ș te personalitatea, valorile ș i moralele; dar
"eu ideal" este o construc ț ie pe care o aplici asupra ta pentru a te conforma normelor sociale ș i

norme personale ș i obiective. Eu ideal ar fi "Pot fi succes, sunt CEO"

material"; iar sinele adevărat ar fi "Eu doar lucrez în sala de corespondenț ă, fără prea multe

ș ansa unei promovări înalte.

Teorii comportamentiste

Comportamentaliș tiexplică personalitatea în termeni de efectele stimulilor externi asupra

comportament. A fost o schimbare radicală de la filosofia freudiană. Această ș coală de
gândirea a fost dezvoltată deB. F. Skinnercine a propus un model care

a subliniat interac ț iunea mutuală a persoanei sau „organismului” cu acesta

mediul. Skinner a crezut că copiii fac lucruri rele deoarece comportamentul
obț ine atenț ia care serveș te ca un întăritor. De exemplu: un copil plânge pentru că
plânsul copilului din trecut a dus la atenț ie. Acestea sunt răspunsurile, ș i
consecinț e. Răspunsul este copilul plângând ș i atenț ia pe care o primeș te acel copil
este consecinț a întăritoare. Conform acestei teorii, comportamentul oamenilor este
formate de procese precumcondiț ionare operantă. Skinner a propus un "trei
modelul de contingenț ă
modelul "Stimulus - Răspuns - Consecinț ă" în care întrebarea critică
În ce circumstan ț e sau 'stimuli' anterioare organismul
implică un comportament sau un 'răspuns' particular, care la rândul său produce un anumit
consecinț ă

Richard Herrnsteina extins această teorie prin luarea în considerare a atitudinilor ș i trăsăturilor.

O atitudine se dezvoltă ca forț a răspunsului (tendinț a de a răspunde) în

prezen ț a unui grup de stimuli devine stabilă. În loc să descriem
trăsături condi ț ionale în limbaj non-comportamental, for ț a răspunsului într-un context dat

situaț ia ț ine cont de partea de mediu. Herrstein a văzut, de asemenea, trăsăturile ca

având un mare component genetic sau biologic, la fel ca majoritatea comportamentaliș tilor moderni.

Ivan Pavloveste o altă influenț ă notabilă. Este bine cunoscut pentru clasicul său
experimente de condiț ionare care implică câini. Aceste studii fiziologice l-au dus
to discover the foundation of behaviorism as well asclassical conditioning.

Teorii sociale cognitive

În teoria cognitivă, comportamentul este explicat ca fiind ghidat de cuno ș tinț e (de exemplu.

aș teptări) despre lume, în special cele despre alț i oameni. Cognitiv

teoriile sunt teorii ale personalităț ii care subliniază procesele cognitive cum ar fi
gândire ș i judecare.

Albert Bandura, oteoretician al învăț ării socialesugerat forț ele of memorieș i

emoț iia lucrat în conjuncț ie cu influenț ele de mediu. Bandura a fost
cunoscut mai ales pentru"Experimentul Bobo Doll". În timpul acestor experimente,
Bandura a înregistrat pe video un student la colegiu lovind ș i abuzând verbal un păpuș ă bobo.

Apoi a arătat acest videoclip unei clase de copii de grădiniț ă care se pregăteau
gata să iasă afară să se joace. Când au intrat în camera de joacă, au văzut păpuș i bobo,
ș i câteva ciocane. Oamenii care observau aceș ti copii jucându-se au văzut un grup de
copiii lovind păpuș a. El a numit această studiu ș i concluziile sale observaț ionale
învăț are sau modelare.

Exemple timpurii ale abordărilor asupra stilului cognitiv sunt enumerate de Baron (1982).
Acestea includ lucrările lui Witkin (1965) despre dependen ț a de câmp, lucrările lui Gardner (1953)

descoperind că oamenii aveau o preferinț ă constantă pentru numărul de categorii pe care le

utilizate pentru a categoriza obiecte heterogene, iar lucrările lui Block ș i Petersen (1955)
despre încrederea în judecă ț ile de discriminare pe baza liniei. Baron se raportează la început

dezvoltarea abordărilor cognitive ale personalităț ii pentrupsihologia ego-ului . Mai multe

central în acest domeniu au fost:

Teoria stilului atribuiriia face fa ț ă diferitelor moduri în care oamenii

explică evenimentele din viaț a lor. Această abordare se bazează pe locul de control, dar
extinde acest lucru afirmând că trebuie să luăm în considerare dacă oamenii atribuie de asemenea

cauze stabile sau cauze variabile, ș i cauze globale sau cauze specifice.

Au fost dezvoltate diverse scale pentru a evalua atât stilul atribuirii, cât ș i locul.
de control. Scările de locus de control includ cele folosite de Rotter ș i ulterior de
Duttweiler, Scala de Locus de Control Nowicki ș i Strickland (1973) pentru
Copii ș i diverse scale de locus de control, în special în domeniul sănătăț ii,
cel mai faimos fiind cel al lui Kenneth Wallston ș i al colegilor săi, The

Scara Locusului de Control al Sănătăț ii Multidimensionale.14Stilul atribuirii a fost

evaluat prin Chestionarul de Stil Atribuț ional, Atribuț ional Extins
Chestionar de stil, Chestionar de atribuire, Evenimente reale
Chestionarul Stilului Atribuț ional ș i Testul de Evaluare a Stilului Atribuț ional.

Stilul de realizare se concentrează asupra identificării locului de control al unui individ

Controlul tendin ț elor, cum ar fi evaluările lui Rotter, a fost descoperit de

Cassandra Bolyard Whyte pentru a oferi informaț ii valoroase pentru îmbunătăț ire
 performan ț a academică a studen ț ilor. Individii cu control intern
tendin ț ele sunt susceptibile să persiste la niveluri mai bune de performan ț ă academică,

prezentând o personalitate a realizărilor, conformCassandra B. Whyte

Recunoaș terea că tendinț a de a crede că munca grea ș i perseverenț a adesea
rezultatele în atingerea obiectivelor de via ț ă ș i academice au influen ț at formal
eforturi educa ț ionale ș i de consiliere cu studen ț i de diferite vârste ș i în
diverse medii încă din anii '70 cercetări despre realizări.

Walter Mischel(1999) a apărat de asemenea o abordare cognitivă a personalităț ii.

Lucrarea sa se referă la 'Unităț i Afective Cognitive' ș i ia în considerare factori precum
codificarea stimulilor, afectul, stabilirea obiectivelor ș i credinț ele de autoreglementare. Termenul

"Unităț i Cognitiv-Afective" arată cum abordarea sa ia în considerare afectul, precum ș i

cogniț ie.

Psihologia Constructelor Personale (PCP) este o teorie a personalităț ii dezvoltată de

the American psychologist George Kellyîn anii 1950. Din teorie, Kelly
derivat unpsihoterapieaproach ș i, de asemenea, o tehnică numită Repertoriu
Grid Interviewthat helped his patients to uncover their own "constructs"
(definit mai târziu) cu intervenț ie minimă sau interpretare din partea terapistului.
Grilă de repertoriua fost ulterior adaptat pentru diverse utilizări în cadrul organiza ț iilor,

inclusiv procesul de luare a deciziilor ș i interpretarea viziunilor asupra lumii ale altora.

Din cartea sa din 1963, O Teorie a Personalităț ii, pp. 103–104:

Postulat fundamental: Procesele unei persoane sunt psihologic

canalizat de modul în care persoana anticipează evenimentele.
Corolarul construc ț iei: O persoană anticipează evenimentele prin construirea lor
replicări.
Corolarul individualităț ii: Oamenii diferă unii de alț ii în construcț ia lor
de evenimente.
 Corolarul organiza ț ional: Fiecare persoană evoluează caracteristic, pentru
convenienț ă în anticiparea evenimentelor, un sistem de construcț ie care îmbrăț iș ează ordinal

relaț iile dintre construcț ii.

Corolarul dicotomic: Sistemul de construcț ie al unei persoane este compus dintr-o cantitate finită

numărul constructelor dichotomice.

Corolarul alegerii: Oamenii aleg pentru ei înș iș i alternativa particulară în
o construc ț ie dicotomică prin care anticipează mai mult
posibilitate de extindere ș i definiț ie a sistemului lor.
Corolarul domeniului: Un construct este convenabil pentru anticiparea unui finit
gamă de evenimente doar.
Experienț a Corolar: Sistemul de construcț ie al unei persoane variază odată cu persoana

interpretează succesiv replicarea evenimentelor.

Corolarul Modula ț iei: varia ț ia în sistemul de construc ț ie al unei persoane este
limitata de permeabilitatea construc ț iilor în cadrul căror domenii de
convenienț ele variantei mint.
Corolarul fragmentării: O persoană poate folosi succesiv o varietate de
subsytemele de construc ț ie care sunt inferen ț ial incompatibile între ele
altul.
Corolarul comun: În măsura în care o persoană folose ș te o
construcț ia unei experienț e care este similară cu cea folosită de altcineva,
procesele psihologice ale celor două persoane sunt similare între ele.
Corolarul socialită ț ii: În măsura în care o persoană interpretează o altă persoană

procesele de construc ț ie, acea persoană poate juca un rol într-un proces social
implicând cealaltă persoană.

Teorii umaniste

Înpsihologia umanistăse subliniază că oamenii aueliber arbitruș i ei joacă

an active role in determining how they behave. Accordingly, humanistic
psihologia se concentrează pe experienț ele subiective ale persoanelor, spre deosebire de cele forț ate,
factorii definitivi care determină [Link] Maslowș iCarl Rogers
au fost susț inători ai acestei viziuni, care se bazează pe teoria „câmpului fenomenal”
de Combs ș i Snygg (1949).

Maslow a petrecut o mare parte din timp studiind ceea ce el numea "auto-actualizare"

persoane
capabili să facă”. Maslow crede că to ț i cei care sunt interesa ț i de cre ș tere se mi ș că

spre auto-actualizare (creș tere, fericire, satisfacț ie) viziuni. Multe dintre acestea
oamenii demonstrează o tendinț ă în dimensiunile personalităț ilor lor. Caracteristici
a autoactualizatorilor conform lui Maslow include cele patru dimensiuni cheie:

Con ș tientizare - men ț inerea unei bucurii ș i unei admirări constante fa ț ă de via ț ă. Aceste

indivizii au experimentat adesea o „experien ț ă de vârf”. El a definit o vârf

experienț a ca o "intensificare a oricărei experienț e până la gradul în care există o
pierdere sau transcenden ț ă a sinelui". O experien ț ă de vârf este una în care un

individul percepe o expansiune a sa ș i detectează o unitate ș i

semnificaț ia în viaț ă. Concentrare intensă asupra unei activităț i în care cineva este implicat

in, such as running a marathon, may invoke a peak experience.

Realitate ș i centru de probleme - au tendinț a de a fi preocupaț i de
probleme
Acceptare/Spontaneitate - ei acceptă mediul înconjurător ș i ceea ce nu poate fi
schimbat.
Un sentiment de umor neagresiv/democratic - nu le place să glumească pe seama altora,
which can be viewed as offensive. They have friends of all backgrounds and
religii ș i menț in prietenii foarte apropiate.

Maslow ș i Rogers au subliniat o viziune a persoanei ca fiind activă, creativă,

experiencing human being who lives in the present and subjectively responds to
percepț ii, relaț ii ș i întâlniri actuale. Ei nu sunt de acord cu întunericul,
perspectivă pesimistă a celor din rândurile psihanalizei freudiene, ci mai degrabă
viziunea teoriilor umaniste ca propuneri pozitive ș i optimiste care pun accentul pe
tendinț a personalităț ii umane către creș tere ș i autoactualizare. Aceasta
progresul sinelui va rămâne centrul lumii sale în continuă schimbare; o lume
care va ajuta la formarea sinelui, dar nu neapărat la limitarea acestuia. Mai degrabă, sinele are

oportunitate pentru maturizare bazată pe întâlnirile sale cu această lume. Aceasta

în ț elegerea încearcă să reducă acceptarea redundan ț ei lipsite de speran ț ă.
Terapia umanistă se bazează de obicei pe client pentru informaț ii din trecut ș i
efectul său asupra prezentului, prin urmare, clientul dictează tipul de îndrumare pe care
terapeutul poate iniț ia. Aceasta permite o abordare individualizată a terapiei.
Rogers a descoperit că pacienț ii diferă în modul în care reacț ionează la alț i oameni. Rogers a încercat

pentru a modela o anumită abordare a terapiei - el a subliniat aspectul reflexiv sau

răspuns empatic. Acest tip de răspuns ia în considerare punctul de vedere al clientului ș i reflectă

întoarce ț i sentimentele sale ș i contextul pentru acestea. Un exemplu de o reflec ț ie

Se pare că te simț i neliniș tit cu privire la apropierea ta
căsătorie". Acest tip de răspuns caută să clarifice în ț elegerea terapeutului
în timp ce încurajează clientul să gândească mai profund ș i să caute să se implică pe deplin

înț elege sentimentele pe care le-au exprimat

Teorii biopscologice

Unele dintre primele gândiri despre posibilele baze biologice ale personalită ț ii
a crescut din cazfPhineas Gage. Într-un accident din 1848, o tijă mare de fier a fost
a fost condus prin capul lui Gage, iar personalitatea lui s-a schimbat aparent ca rezultat,

deș i descrierile acestor schimbări psihologice sunt de obicei exagerate.

În general, pacienț ii cu leziuni cerebrale au fost greu de găsit ș i studiat. În

anul 1990, cercetătorii au început să foloseascăElectroencefalografie(EEG)Pozitron

Tomografia de emisie(PET) ș i mai recentRezonanț ă Magnetică Funcț ională

Imaginare(fMRI), care este acum cea mai utilizată tehnică de imagistică pentru a ajuta
localiza trăsăturile de personalitate în creier. Unul dintre fondatorii acestui domeniu al creierului
cercetarea esteRichard DavidsonalUniversitatea din Wisconsin–Madison.
Laboratorul de cercetare al lui Davidsons-a concentrat pe rolul cortexul prefrontal(PFC)
ș iamigdalăîn manifestarea personalităț ii umane. În special, această cercetare a
a analizat asimetria hemisferică a activită ț ii în aceste regiuni.
Experimentele neuropsihologice au sugerat că asimetria hemisferică
poate afecta personalitatea unei persoane (în special în medii sociale) pentru
indivizi cu NLD (tulburare de învăț are non-verbală), care este marcată de
împiedicarea informaț iilor nonverbale controlate de emisfera dreaptă a
creier. Progresul va apărea în domeniile abilităț ilor motorii grosiere, incapacitatea de a organiza

relaț ii vizual-spaț iale sau adaptarea la situaț ii sociale noi. Frecvent, o persoană
with NLD is unable to interpret non-verbal cues, and therefore experiences
dificultăț i în a interacț iona cu colegii în moduri social normative.

O abordare integrativă, biopsihosocială a personalităț ii ș ipsihopatologie,

legarea creierului ș i a factorilor de mediu la tipuri specifice de activitate este
model hipostatic al personalităț ii, creat de Codrin Stefan Tapu.

Teoria fiziologică a lui Eysenck:

Înpsihologie, Chestionarul de Personalitate Eysenck (EPQ) este un chestionar pentru

evalueazătrăsături de personalitateal unei persoane. A fost conceput de psihologi
Hans Jürgen Eysenck ș i soț ia sa Sybil B. G. Eysenck.

Teoria lui Hans Eysenck se bazează în principal pe fiziologie ș i genetică. Deș i

era un behaviorist care considera obiceiurile învăț ate de o mare importanț ă, el
consideră diferenț ele de personalitate ca rezultate din moș tenirea noastră genetică. El
este, prin urmare, în principal interesat de ceea ce se numeș te de obicei temperament.

Temperamentul este acel aspect al persoanelor noastre care este bazat pe genetică, înnăscut,
de acolo din naș tere sau chiar înainte. Asta nu înseamnă că o teorie a temperamentului
spune că nu avem ș i aspecte ale personalităț ii noastre care sunt învăț ate, este doar că
Eysenck s-a concentrat asupra „naturii” ș i a lăsat „îngrijirea” altor teoreticieni.

Dimensiuni

Eysenck a conceptualizat ini ț ial personalitatea ca fiind bazată pe două dimensiuni biologice

dimensiuni independente ale temperamentului măsurate pe un continuum:

Extraversion/Introversion:Extraversionse caracterizează prin a fi sociabil,

vorbăre ț , plin de afect pozitiv (sim ț indu-se bine) ș i având nevoie de stimulare externă

stimulare. Conform teoriei excitării a extraversiunii lui Eysenck, există o

nivelul optim de excitaț ie corticală, iar performanț a se deteriorează pe măsură ce devine
mai mult sau mai puț in excitat decât acest nivel optim. Excitarea poate fi măsurată prin piele
conductanț ă, ondulaț ii cerebrale sau transpiraț ie. La niveluri foarte scăzute ș i foarte ridicate de

excitare, performanț a este scăzută, dar la un nivel mediu mai bun de excitare, performanț a este

maximizat. Extravertiț ii, conform teoriei lui Eysenck, sunt cronic sub-
excitat ș i plictisit ș i, prin urmare, au nevoie de stimulare externă pentru a aduce
îi ridică la un nivel optim de performanț ă. Aproximativ 16 procente din populaț ie
tind să cadă în această gamă. Introverț ii, pe de altă parte, (de asemenea, aproximativ 16 procente din

populaț ia) este cronically supraexcitata ș i neliniș tită ș i, prin urmare, se află în
nevoia de liniș te ș i pace pentru a-i aduce la un nivel optim de performanț ă.
Cea mai mare parte a oamenilor (aproximativ 68 la sută din populaț ie) se încadrează în intervalul mediu al

continuumul extraversiune/introversiune, o zonă denumită ambiversiune.

Neuroticism/Stability:Neurosaemotinalitatea noastră este caracterizată printr-un grad ridicat

mediile afective negative, cum ar fi depresia ș i anxietatea. Neuroticismul, conform

teoria lui Eysenck se bazează pe pragurile de activare în sistemul simpatic
sistemul nervos sau creierul visceral. Aceasta este partea creierului care este responsabilă
pentru răspunsul de luptă sau fugă în fa ț a pericolului. Activarea poate fi
măsurat prin ritmul cardiac, tensiunea arterială, mâini reci, transpira ț ie ș i muscular
tensiune (mai ales în frunte). Persoanele neurotice, care au o activare scăzută
praguri ș i incapabili să inhibe sau să controleze reacț iile lor emoț ionale, experimentează
afect negativ (luptă sau fugi) în faț a stresorilor foarte minore - acestea sunt
uș or nervoș i sau supăraț i. Oamenii emoț ional stabili, care au o activare înaltă
praguri ș i un bun control emoț ional, experimentează afect negativ doar în
faț a unor stresoare foarte majore - sunt calmi ș i concentraț i sub presiune.

Cele două dimensiuni sau axe, extraversie-introversie ș i stabilitate emoț ională-

instabilitate, defineș te patru cadrane. Acestea sunt compuse din:

Extraverti ț i stabili (calită ț i sangvine precum - sociabili, vorbăre ț i,

responsive, easygoing, lively, carefree, leadership)
Extraverti instabili (calităț i colerice, cum ar fi - sensibil, neliniș tit, excitat,
schimbabil, impulsiv, iresponsabil
Introverti stabili (calită ț i flegmatice, cum ar fi - calm, temperamental echilibrat,

reliable, controlled, peaceful, thoughtful, careful, passive)

Introverti instabili (calită ț i melancolice precum - lini ș tiț i, rezerva ț i,
pessimist, sobru, rigid, anxios ș i schimbător.

Cercetările ulterioare au demonstrat necesitatea unei a treia categorii de temperament:[3]

Psihoticism/Socializare:Psihoticismeste asociat nu doar cu

responsabilitatea de a avea un episod psihotic (sau o ruptură de realitate), dar ș i cu
agresiune. Comportamentul psihotic este înrădăcinat în caracteristicile dure
neatenț ie, nonconformism, lipsă de consideraț ie, imprudenț ă, ostilitate, furie ș i
impulsivitate. Baza fiziologică sugerată de Eysenck pentru psihoticism
testosteronul, cu niveluri mai ridicate de psihoticism asociate cu niveluri mai ridicate
de testosteron.
Următorul tabel descrie trăsăturile care sunt asociate cu cele trei
temperamente în modelul de personalitate al lui Eysenck:

Psihoticism Extravertire Neurotism

Agresiv Sociabil Anxios
Asertiv Iresponsabil Depresiv
Egocentric Dominant Sentimente de vinovăț ie

Lipsit de simpatie Lipsa de reflecț ie Stima de sine scăzută

Manipulativ Căutarea senzaț iilor Timp

Orientat spre realizări Impulsiv Melancolic
Dogmatic Asumarea riscurilor Hipocondriac
Masculin Expressiv Lipsa de autonomie
Deteriorat Activ Obsesiv

Relaț ia dintre neuroticism ș i introversie

Dovezile recente sugerează că persoanele care obț in scoruri mici la măsurile de sociabilitate
ar putea fi expu ș i riscurilor pentru anumite tipuri de psihopatologie, inclusiv stările de spirit ș i

tulburări de anxietate. Într-o încercare de a extinde aceste descoperiri la alte forme de

psihopatologie, am examinat nivelurile de neuroticism ș i extraversiune în

relaț ia cu problemele alimentare într-un eș antion non-clinic de femei studente.
Chestionarul de Personalitate Eysenck (EPQ), Inventarul Tulburărilor Alimentare
(EDI) ș i Testul Atitudinilor Alimentare (EAT-26) au fost completate de 196 de studenț i în anul I

femei de licenț ă. Am descoperit că neuroticismul ridicat era legat de un nivel înalt

scoruri pe ambele subscale EDI (Bulimia ș i Dorinț a de a fi slab) precum ș i

scoruri ridicate la măsura EAT-26, replicând lucrările anterioare. În plus,
nevroza a servit ca un moderator astfel încât extraversia mai scăzută (adică,
introversia) a fost asociată cu o alimentaț ie dezorganizată mai mare, dar doar pentru acele femei

cine a ob ț inut un punctaj mare la neuroticism. Astfel, o combina ț ie de neuroticism ș i

introversiunea poate fi un factor de risc pentru simptomele tulburărilor de alimentaț ie într-un non-

mostra clinică a femeilor universitare.

Descrierea testului

Testul are 90 de întrebări relevante pentru dimensiunile care sunt testate.

Description of EPQ-R scales:

Extraversion-Introversion
Scorurile mari E indică extraversiune, iar persoanele care obț in scoruri mari tind să fie
extrovertit, impulsiv, lipsit de inhibiț ii, au multe contacte sociale ș i participă adesea
în activităț i de grup. De obicei, extravertul este foarte sociabil, îi plac întâlnirile, are
multe prietenii, are nevoie de oameni cu care să vorbească ș i nu îi plac activităț ile solitare

în schimb, extravertul tipic preferă

entuziasm, îi place să îș i asume riscuri, acț ionează adesea pe moment ș i
în general este destul de activ. O astfel de persoană poate fi atrasă de glumele practice ș i

de obicei are un răspuns la orice.

By contrast, the introvert tends to be quiet, retiring and studious. The typical
introvertul este rezervat ș i distant, cu exceptia prietenilor intimi, tinde să planifice dinainte
ș i de obicei nu au încredere în a acț iona din impuls. Astfel de persoane preferă o organizare bine întocmită

existen ț ă, î ș i păstrează sentimentele bine controlate ș i sunt mai pasivi decât

agresivi. De obicei de încredere, deș i oarecum pesimiș ti, introverti tipici
rar îș i pierd cumpătul ș i tind să acorde o mare valoare standardelor etice

Neuroticism
Scorurile N ridicate indică o instabilitate emoț ională puternică ș i o hiperactivitate. Persoanele cu

scorurile mari tind să fie emoț ional supra-receptive ș i întâmpină dificultăț i în

calmandu-se. Astfel de persoane se plâng de disconforturi somatice vagi ș i raportează

multe îngrijorări, anxietăț i ș i sentimente emoț ionale iritante. Ele pot dezvolta
tulburări neurotice atunci când sunt sub stres, care nu ating neuroticitatea reală
se prăbuș eș te. Scorurile mari nu împiedică astfel de persoane să funcț ioneze adecvat în

situaț iile familiale ș i de muncă.

Psihoticism
Scorurile ridicate arată tendinț e de dezvoltare a tulburărilor psihotice în timp ce la
în acelaș i timp, nefiind la înălț ime în raport cu condiț iile psihotice reale. Persoanele cu P ridicat

scorurile tind să fie crude, inumane, social indiferente, ostile,

agresiv, neconsiderat faț ă de pericol, izolat, glaciar ș i intolerant. Ei arată
o propensiune de a crea probleme pentru alț ii, de a minimaliza, de a acț iona perturbator,
şi lipsit de empatie.
The term psychoticism is psychiatric in nature, and to avoid the immediate
concluzia că scorurile mari sunt psihologic perturbate, cu atât mai eufemistic
termenul, gândirea riguroasă, este în general preferat deoarece subliniază
stadiile de dezvoltare ale patologiei mai degrabă decât condiț iile existente.
Metodă
Exemplu:

Materiale:
(1) Manual E.P.Q-R
(2)Subiect de examen
(3)Fiș a de înregistrare
(4) Cheia de evaluare
(5) Papetărie

Procedură:
Subiectul a fost escortat în laborator ș i făcut să ș adă în fa ț a
experimentator. S-a construit o relaț ie ș i când subiectul a fost pregătit să înceapă,
Caietul de teste i-a fost înmânat, împreună cu un creion. Experimentatorul a citit
urmăriț i instrucț iunile date pe prima pagină a culegerii de teste. Subiectul a fost
a fost rugată să înceapă testul odată ce a înț eles instrucț iunile. Subiectul a
fără limită de timp pentru a răspunde la întrebări.

Instrucț iuni
Te rog să răspunzi fiecărei întrebări punând în căsuț ă după ‘da’ sau ‘nu’.
Nu există răspunsuri corecte sau greș ite ș i nu sunt întrebări capcană. Lucrează repede ș i fă

nu te gândi prea mult la semnificaț ia exactă a întrebării.

Punctaj
Cu ajutorul cheii, răspunsurile pot fi calculate pe P, E, N, L din
cele patru pagini ș i apoi află scorul total ș i apoi scorul sten. Dacă
Scorul brut pentru femei pe scala scorului de minciună depăș eș te 8, respinge scorurile.
 Pagina nr. P N E L
1 2 2 6 1
2 2 4 4 0
3 0 6 0 1
4 0 2 0 0
Total 4 5 6 2

Sten score:
P–7
N–2
E-3
L–3
Interpretare:
Scopul acestui test a fost de a măsura trăsăturile de personalitate ale subiectului pe
dimensiunile psihoticismului, nevrotismului ș i extraversiunii, cu ajutorul
Chestionarul de personalitate al lui Eyesenck - revizuit. Subiectul a obț inut un scor sten
de 7 pe dimensiunea psihozei care indică un nivel mediu de intensitate
ș i 2 pe neuroticism, ceea ce indică un nivel scăzut de forț ă pe acea dimensiune
ș i 3 la extraversiune care indică un nivel scăzut de putere.
Conclusion:
La administrarea E.P.Q-R, subiectul a arătat o putere mare pe
psihoticism ș i putere scăzută pe nevrotism ș i extraversiune.

Referinț e
Manual de referinț ă pentru chestionarul de personalitate al lui Eysenck - revizuit [E.P.Q-R]