FORMULAR DE DINAMICĂ

DINAMICA PARTICULEI
Principiul inerț iei: "Orice corp perseverează în starea sa de repaus sau miș care"
mai puț in decât ceea ce a modificat acel statut.
Principiul acț iunii forț elor: "Forț a rezultantă care acț ionează asupra unui corp este
direct proporț ional cu masa ș i cu acceleraț ia cu care se miș că.
∑ ⃗= · ⃗
Principiile de
dinamica De unde:
2
⃗ = · ⃗= ·
Principiul acț iunii ș i reacț iei: „Când un corp exercită o forț ă asupra altuia, acesta
exercitiu despre prima o forț ă egală ș i de sens opus.
⃗ 1,2 = − ⃗ 2,1
Cantitate de ⃗ ( · ⃗)
miș care ⃗= · ⃗ ⃗ = = = · ⃗ (moment liniar)
Conservare
⃗
de moment ⃗ =0→ =0→ ⃗= .
linear
Forță aplicată pe perioada de aplicare:
2
Imbold ⃗ =⃗ ·Δ =∫ ⃗·
Lineal 1
⃗
⃗ =⃗ ·Δ = · = ⃗

Momento ⃗⃗
⃗⃗ = ⃗x ⃗ = ⃗x ⃗
angular
Momento de ⃗ ⃗⃗ = ⃗x ⃗
o forț ă
Conservare ⃗⃗
del moment ⃗ ⃗⃗ = 0→ = 0→ ⃗⃗ = .
angular

Choques . . .: 0⃗ = ⃗ → 1· 1,0 ⃗+ 2 (− 2,0 )⃗ = 1 (− 1, )⃗ + 2 2,f ⃗

elastice 1 2
1 2
1 2
1 2
. . .: ( )0= ( ) → 1 1,0+ 2 2,0= +
2 2 21 1,
22 2,

Ș ocuri
perfect . . .: 0⃗ = ⃗ → 1· 1,0 ⃗+ 2 (− 2,0 )⃗ = (1+ 2 ⃗⃗⃗⃗⃗ )
inelastic
Condiț ii
de echilibru ∑ ⃗ =0 ∑ ⃗ ⃗⃗ =0

Dinamica rotaț iei

Ecuaț ie ⃗⃗
fundamental ⃗ ⃗⃗ = · ⃗ ⃗ ⃗⃗ = → ⃗⃗ = · ⃗⃗

Conservare
⃗⃗
del momento ⃗ ⃗⃗ = = 0→ ⃗⃗ = .→ · ⃗⃗ = .
unghiular
STUDIU ASUPRA UNOR FORȚE ALE NATURII
Forț a greutate = = ·
 Întotdeauna se opune mișcării.
Este proporțional cu forța normală (perpendiculară între suprafețele de contact) și
nu depinde de zona de contact aparentă între suprafețe.
Variază în funcție de suprafețele care intră în contact.
Este independent de viteza relativă de alunecare între suprafețe.
⃗ = − · · ⃗⃗
Forț a de N = valoarea forței normale; ⃗⃗ = vector unitar în direcția vitezei (a
frecare mișcare); =constante de frecare (depinde de suprafețele în contact).
Există două forțe de frecare:
⃗ dinamică: când există mișcare între obiectele în contact coeficiente de
rozamiento estático:
⃗ statică: când obiectele aflate în contact sunt în repos între ele coeficiente
de frecare statică:
Întotdeauna se respectă că >
Când o forță acționează asupra unui corp elastic, acesta va reveni în poziția sa inițială la
cesar la fuerza, ca urmare a faptului că există o forță restauratoare sau
recuperatoare care tinde să-l readucă la situaț ia sa de echilibru.
Forț e Această forță este direct proporțională cu deplasarea la care a fost supusă.
elastice ș i corp, dar consignă negativă (se opune mișcării)
restauratoare =− ·∆
constante restauratoare (N/m);∆ desplazamentul pe care îl suferă corpul în raport cu
la poziția de echilibru.
Caz concret: forțele elastice.
2
= · = · = · 2·

Putere m = masa del cuerpo; v = velocida lineal; r = radio de la traeyctoria; ω = viteză unghiulară
centripetă
(dinamica del Direcție = linie care unește centrul circumferinței cu sfera; sens = spre
miș care centru de curvă.
circular) Forța centrifugă = forțe fictive în sisteme non-inerțiale cu modul și direcție egală,
dar sens contrar.

REZOLUȚIA PROBLEMELOR
1. Identificarea corpurilor (unul izolat sau mai multe în contact sau legate), precum și toate forțele care
acționează asupra lor.
2. Stabiliți direcția mișcării fiecăruia dintre corpuri.
3. Descompuneți toate forțele (care nu sunt paralele sau perpendiculare în direcția
mișcarea corpurilor) în două componente perpendiculare:
a. Una în direcția mișcării.
b. O altă direcție perpendiculară pe mișcare.
4. Aplică, în fiecare dintre corpuri, a doua lege a dinamicii pentru toate forțele care se
găsiți în aceeași direcție a mișcării (în cazul în care există mișcare):
∑ = ·
5. Aplica, pentru fiecare dintre corpuri, prima lege a dinamicii în direcția perpendiculară la
mișcare (sau în cazul echilibrului static, în ambele direcții):
∑ =0
Cazuri particulare:
Planuri orizontale cu și fără frecare.

= ·

∑ = − = − · · = · → =− ·
 Notă: nu considerăm caracterul vectorial în formule, dar îl luăm în considerare în desene.
fundamentale în acest tip de probleme.
Planuri înclinate cu și fără frecare.

Pe axa y (direcția perpendiculară pe mișcare): = · · ,

fiind = = · ·
Pe axa x (direcția mișcării): = · · , = · =
· · · ;
∑ = − = · → · · − · · · = ·
= · − · · ·

Mașina lui Atwood.

Fiecare corp va fi supus la două forțe:

Forța greutate ( = · )
Tensión de la cuerda ( )
În acest caz, tensiunea este aceeaș i pentru toată sârma ș i va fi egală cu greutatea (ca ș i
ocurre cu obiecte suspendate de o sfoară de la tavan).
Direcția mișcării este diferită în funcție de masa considerată, deplasându-se în
sensul masei mai mari (datorită forței gravitaționale).
Accelerația pentru ambele corpuri va fi aceeași (deși cu semn opus).
Aplicăm a doua lege a lui Newton, în fiecare dintre cele două mase.
indiferent
Masa1→ ∑F1= P− T1 = m1· aObț inem un sistem de două ecuaț ii
}
Masa 2→ ∑F2= T − P= 2m2· a cu două necunoscute de rezolvat
Nota: en caso de considerar la rotación de la polea, habría una tensión para la zona derecha de la
cârlig și altul pentru zona stângă.

Cazul liftului.
Si liftul accelerează în sus (urcă), figura 1:
− = · → = · + · = ( + )
Si liftul accelerează în jos (coboară), figura 3:
− = · → = · − · = ( − )
Și liftul se mișcă cu viteză constantă, figura 2:
P-N=m·a=0→N=m·g
FORȚE CENTRALE
Unaforț a centrală este acea forț ă care este direcț ionată pe o dreaptă radială către un centru fix ș i a cărei
magnitudul depinde doar de distanța (r) față de acel punct fix.
Exemple: forța gravitațională și forța electrostatică.
Legile lui Kepler:
Prima lege sau legea orbitelor: Planetele se
se miș că în orbite eliptice în jurul Soarelui, care
se află situat în unul dintre focoasele sale.
A doua lege sau legea ariilor: viteza areolară
de la planetelor este constant (parcurge zone egale în
timpuri egale).
Forț ă A treia lege sau legea perioadelor: Pătratele de
gravitatională perioadele orbitale ale planetelor sunt proporț ionale cu cuburile distanț ei lor
(miș care media al Sol:
planetariu 2= · 3
Unde T este perioada, r distanța medie și K o constantă de proporționalitate
(la fel pentru toate obiectele care orbitează în jurul aceleași stele sau planete)
cuyo semnificat explică teoria lui Newton.

Legea gravitaț iei universale:

 1· 2
⃗ =− · · ⃗⃗ 2
Explică atât căderea liberă a unui obiect pe suprafața unui planetă, cât și mișcarea.
de un satelit în jurul unei planete, al unui sistem stellar, al unei galaxii, etc. Este
a spune, are un caracter universal.
Acceleraț ia gravitaț ională:g = F/m
Legea lui Coulomb:
1· 2
⃗ = · · ⃗⃗
2
În vid:
2
= 9 ·109 · 2
Forț ă
În funcție de permitivitatea mediului ( ):
electrostatică 1
=
4πε
Pentru vid:
2
0= 8,85 ·10−12 2
·