Cântecul lui Roland(Francez: La Chanson de Roland) este un poem epic bazat pe theBătălia de

Roncevauxîn 778, în timpul domniei lui Carol cel Mare. Este cea mai veche lucrare majoră care a supravieț uitFranceză
literatură. EuExistă în diverse versiuni ale manuscrisului care atestă popularitatea sa enormă ș i de durată.
în secolele XII până la XIV. Cel mai vechi dintre acestea esteeOxfordmanuscris care conț ine un text despre unele
4.004 de versuri (numărul variază uș or în diferite ediț ii moderne) ș i este de obicei datat în mijlocul
secolul al XII-lea (între 1140 ș i 1170). Poemul epic este primul ș i cel mai remarcabil exemplu
alcântec de gestă, aformă literară care a înflorit între secolele al unsprezecelea ș i al cincisprezecelea
ș i a sărbătorit faptele legendare ale unui erou.

Manuscrise
Există nouă manuscrise existente ale Cântecului lui Roland.înFranceză veche. Tcel mai vechi dintre aceș tia
manuscrisele sunt păstrate laBiblioteca BodleianatOxfordAcest poliț istdatele între 1140 ș i 1170
ș i a fost scris în Anglo-Normand.[1]

Cercetătorii estimează că poezia a fost scrisă, posibil de un poet numit Turold, între
aproximativ 1040 ș i 1115, iar cele mai multe modificări au fost efectuate până în jurul anului 1098. Unele
favorizez o dată anterioară, deoarece permite să se spună că poezia a fost inspirată detheCastilian
campaniile anilor 1030, iar poezia a continuat să aibă o influenț ă majoră înPrima Cruciaadă.
Cei care preferă o dată mai recentă o fac pe baza referinț elor scurte făcute în poezie la
events alePrima Cruciadă. Într-o sectăonPalestinaeste numeledOutremer, eanumele Cruciatului –dar
este prezentată ca o ț ară musulmană unde nu există creș tini.

Opinii critice
Performanț a orală a Cântecului comparativ cu versiuni manuscrise

Consensul academic a acceptat de mult că Cântecul lui Roland s-a diferenț iat în prezentarea sa
dependindpeoralsautextualtransmisie; adică, deș i există un număr de versiuni diferite ale
cântecul care conț ine materiale ș i episoade variate ar fi fost interpretat oral,
transmisia către manuscris a dus la o coeziune mai mare între versiuni.

Editorii timpurii ai Cântecului lui Roland, informaț i în parte de dorinț e patriotice de a produce un distinct
Epicul francez ar putea astfel să exagereze coeziunea textuală a tradiț iei Roland. Acest punct este
exprimate clar de Andrew Taylor, care observăs.[2][C]ântecul lui Roland a fost, dacă nu inventat, la
cel puț in construit. Prin furnizarea unui titlu epic adecvat, izolându-l de acesta
contextul codicologic original ș i furnizând o istorie generală a spectacolelor de minstrel în care
originea sa pură ar putea fi localizată, editorii timpurii au prezentat un poem de 4.002 versuri ca fiind cântat în franceză
epic

Intrigă
Moartea lui Roland laBătălia de la Roncevaux, frun manuscris iluminat c.1455–1460.
Carol cel Mare's army is fighting theMuslims înSpania. Theultimul oraș rămasesteSaragossa, held
de regele musulman Marsilla. Îngrozit de puterea armatei lui Carol cel MaredeFrancii, Marsilla
trimite mesageri lui Carol cel Mare, promiț ând comori ș i convertirea lui Marsilla la
Creș tinismul francilor se va întoarce în Franț a. Carol cel Mare ș i oamenii săi sunt obosiț i de luptă.
şi decid să accepte această ofertă de pace. Acum trebuie să selecteze un mesager care să se întoarcă la
Curtea lui Marsilla.

rRolandîl numeș te pe tatăl său vitregGanelon. GaNelon este furios; îi este teamă că
Războinicul îndrăzneț
va muri în mâinile păgânilor înfometaț i de sânge ș i suspectează că acesta este tocmai intentia lui Roland.
a urât ș i a invidiat mult timp pe fiul său vitreg ș i, întorcându-se la Saragossa cu saracenii
mesageri, el găseș te o oportunitate de răzbunare. El spuneSăracenicum ar putea să pândescă
garda de reară a armatei lui Carol cel Mare, care va fi cu siguranț ă condusă de Roland, aș a cum aleg francii
drumul lor înapoi în Spania prin pasurile montane ș i îi ajută pe sarazini să îș i planifice atacul.

Aș a cum trădătorul Ganelon a prezis, Roland se oferă cu tărie să conducă arriere-garde-ul. Înț eleptul
ș i moderareteOliverș i fermul ArhiepiscopopTurpinsunt printre bărbaț ii pe care Roland îi alege să se alăture
el. Păgânii de ambuscadă pem laRoncesvalles, aconform planului; creș tinii sunt copleș iț i de
numărul lor copleș itor. Văzând cât de grav subnumăraț i sunt, Olivier îi cere lui Roland să sufle pe el
elefant, his horn făcut dintr-unnelefanttusk, pentru a cere ajutor din partea corpului principal al francilor
armată. Roland refuză cu mândrie să facă acest lucru, susț inând că nu au nevoie de ajutor, că ariergarda poate
cu uș urinț ă să facă faț ă hoardelor păgâne.

În timp ce francii luptă magnific, nu există nicio cale prin care să poată continua să reziste împotriva
Saracinii, iar bătălia începe să se îndrepte clar împotriva lor. Aproape toț i bărbaț ii săi sunt morț i ș i
Roland ș tie că acum este prea târziu pentru Carol cel Mare ș i trupele sale să-i salveze, dar dă din nou.
acest olifant oricum, astfel încât împăratul să poată vedea ce s-a întâmplat cu oamenii săi ș i să se răzbune pe ei.
Roland suflă atât de tare încât tâmplele îi explodează. Moare o moarte glorioasă de martir, iar sfinț ii îi iau
suflet direct în Paradis.

Când Carol cel Mare ș i oamenii săi ajung pe câmpul de luptă, găsesc doar cadavre. Păgânii
au fugit, dar francii îi urmăresc, urmărindu-i în râul Ebro, unde se îneacă cu toț ii.

Între timp, puternicul emir alBabilon, Baligant a sosit în Spania pentru a-ș i ajuta vasalul
Marsilla fend off the Frankish threat. Baligant and his enormous Muslim army ride after
Carl Magnus ș i armata sa creș tină, întâlnindu-i pe câmpul de luptă de la Roncesvalles, unde
Creș tinii îș i îngroapă ș i plâng morț ii. Ambele părț i luptă cu bravură. Dar când
Carol cel Mare îl omoară pe Baligant, toată armata păgână se împrăș tie ș i fug.

Acum Saragossa nu mai are apărători; francii iau oraș ul. Cu soț ia lui Marsilla
Bramimonde, Carol cel Mare ș i oamenii săi se întorc la Aix, capitala lor din Franț a.

Francii au descoperit trădarea lui Ganelon cu ceva vreme în urmă ș i îl ț in în lanț uri până devine momentul
pentru procesul său. Ganelon susț ine că acț iunea sa a fost o răzbunare legitimă, proclamata deschis, nu
trădare. În timp ce consiliul baronilor pe care Carol cel Mare l-a convocat pentru a decide despre trădătorul
soarta este initial influentata de aceasta afirmatie, un om, Thierry, sustine ca, deoarece Roland era in slujba
Carol cel Mare când Ganelon i-a livrat răzbunarea sa asupra lui, acț iunea lui Ganelon constituie o
trădarea împăratului.

Prietenul lui Ganelon, Pinabel, îl provoacă pe Thierry la un proces prin combat; cei doi vor lupta într-un duel pentru a vedea
cine are dreptate. Prin intervenț ia divină, Thierry, omul mai slab, câș tigă, omorându-l pe Pinabel. Francii
sunt convinș i de această răutate a lui Ganelon ș i-l condamnă la o moarte foarte dureroasă. Trădătorul
este sfâș iat de cai care saltă, iar treizeci dintre rudele sale sunt spânzurate pentru totdeauna
măsura.

Formular
Karlomagno găseș te pe Roland mort (miniatura XIV. mendei)

Poemul este scriszece înstrofăde lungime neregulată cunoscută aslasă. Aversurile sunt decasilabice
(continand zece silabe), si fiecare este divizat printr-o puternicacaesuracare cade în general după
patruthsilabă. Ultima silabă accentuată din fiecare vers al unei laise are aceeaș ieuvocalăsunet ca
fiecare altă silabă finală din acel laisse. Laisse-ul este, prin urmare, anasonal, nu o strofă rimată.

La nivel narativ, Cântecul lui Roland prezintă o utilizare extinsă a repetiț iei, paralelismului ș i
teza-antitezăperechi. Spre deosebire de mai târziuRenaș tereandLiteratura romantică, tpoemul se concentrează pe
acț iune mai degrabă decât introspecț ie.

Autorul oferă puț ine explicaț ii pentru comportamentul personajelor. Războinicii sunt stereotipuri definite
prin câteva trăsături evidente; de exemplu, Roland este loial ș i de încredere, în timp ce Ganelon, deș i curajos, este
trădător ș i răzbunător.

Povestea se desfăș oară cu rapiditate, ocazional încetinind ș i povestind aceeaș i scenă până la
de trei ori, dar concentrându-se pe detalii diferite sau abordând o perspectivă diferită de fiecare dată.
efectul este similar cu o secvenț ă de film filmată din unghiuri diferite astfel încât detalii noi ș i mai importante
ies la iveală cu fiecare fotografiere.

Personaje
Personaje principale

Baligant, emirul Babilonului; Marsile îș i cere ajutorul împotriva lui Carol cel Mare.
Blancandrin, wiese păgân; sugerează răscumpărarea lui Carol cel Mare din Spania cu ostatici ș i cadouri, ș i
apoi sugerează să încalce o promisiune de a permite botezul lui Marsile
Bramimonde, Qregină întâifSaragossa; capturat ș i convertit de Carl cel Mare după căderea oraș ului
Carol cel Mare, Împăratul Roman Sacru; forț ele sale luptă împotriva saracenoilor în Spania.
Ganelon, lordul trădător ș i socrul lui Roland care îl încurajează pe Marsile să atace francezii
Regele MarsilSăracregele Spaniei; Roland îl răneș te ș i el moare mai târziu din rana sa.
Naimon, Consilierul de încredere al lui Carol cel Mare.
Olivier, Prietenul lui Roland; rănit mortal de Margarice. El reprezintă înț elepciunea.
 Roland, teroul melodiei; nepotul lui Carol cel Mare; conduce ariergardă a francezilor
forț ele; îș i sparge templele prin suflarea cornului său olifant, răni din care în cele din urmă moare
confruntându-se cu ț ara duș manului.
Turpin, Arhiepiscopul de Reims, reprezintă forț a Bisericii.

Personaje secundare

Aude, logodnica lui Roland ș i sora lui Olivier

Basan, francezăbaron, ucis în timp ce servea ca Ambasador al Marsile.
Bérengier, unul dintre cei doisprezece paladini ucis de trupele lui Marsile; îl ucide pe Estramarin; ucis de
Grandoyne.
Besgun, cbucătarul ș ef al armatei lui Carol cel Mare; păzeș te-l pe Ganelon după trădarea lui Ganelon
descoperit.
Geboin, guîndreptându-se spre morț ii francezi; devine liderul celui de-al doilea coloană al lui Carol cel Mare.
Godefroy, stindardul lui Carol cel Mare; fratele lui Thierry, apărătorul lui Carol cel Mare împotriva
Pinabel.
Grandoyne, luptător de partea lui Marsile; fiul deCappadocianRegele Capuel; îl ucide pe Gerin, Gerier,
Berenger, Guy St. Antoine ș i Ducele Astorge; uciș i de Roland.
Hamon, comandant comun al celei de-a opta divizii a lui Carol cel Mare.
Lorant, Comandantul francez al uneia dintre primele divizii împotriva lui Baligant; ucis de Baligant.
Milon, guîn direcț ia morț ilor francezi în timp ce Carol cel Mare urmăreș te forț ele saracene.
Ogier, aDane care conduce a treia coloană din armata lui Carol cel Mare împotriva forț elor lui Baligant.
Othon, păzeș te morț ii francezi în timp ce Carol cel Mare urmăreș te forț ele sarazine.
Pinabel, smochinhts pentru Ganelon în thecombat judiciar.
Thierry luptă pentru Carol cel Mare în lupta judiciară.