Dar Ugo Rocco, la fel ca Alfredo, vorbeș te despre acț iunea opozantului, chemat sau

acuzat, fiind în consecinț ă teoreticienii originali ai dreptului de contradicț ie sau

acț iune în negativ.

Teza lui Rocco se bazează pe următoarele puncte:

Acț iunea este un drept subiectiv, deoarece între stat ș i particular există o
relaț ie care corespunde dreptului subiectiv, caracterizată printr-o reciprocitate de
drepturi ș i obligaț ii;

Acț iunea este un drept public, având în vedere obligaț ia statului de a oferi jurisdicț ie,
es una actividad y función soberana de derecho público;

Acț iunea este un drept autonom, în măsura în care este independent de dreptul material
o de la relaț ie substanț ială pe care se solicită declaraț ia de certitudine, astfel încât
acț iunea are întotdeauna aceeaș i natură sau conț inut; furnizarea jurisdicț iei,
în timp ce relaț ia materială este diversă sau variată;

Acț iunea este de natură abstractă, având în vedere că se presupune o sentinț ă, fără a avea
cuenta despre decizia luată în ea;

Acț iunea este diferită de pretenț ie, deoarece aceasta din urmă se îndreaptă împotriva
adversar ș i pentru a obț ine o prestaț ie individualizată a organelor
jurisdicț ionale; ș i

Acț iunea este o relaț ie obligatorie cu elemente indeterminate, dar determinabile, deja
care are ca subiecț i reclamantul, încalitatede activ, ș i la Stat, ca pasiv,
fiind obiectul prestării jurisdicț iei.

Ensintezăam descoperit că pentru Rocco, acț iunea este un drept împotriva statului, ș i este
un drept care aparț ine fiecărei ființ e cu personalitate juridică, prin urmare
autonom ș i independent de drepturile substanț iale care sunt susț inute în proces.

Pentru Kóhler, subiectul, mai mult decât dreptul de a iniț ia un proces, este investit
de la facultatea de a întemeia acelaș i lucru, deoarece acesta este o emanare a personalităț ii sale
juridică, devenind în consecinț ă acț iunea într-un drept sau o simplă facultate de a cere
jurisdicț ie, întemeiat pe dreptul la libertate.

Pe de altă parte, Coviello a conceput acț iunea din două perspective, ș i anume: materială, conform
care este acț iunea este dreptul de a invoca autoritatea Statului pentru apărarea
drept; ș i formal sau procesual, înț eles ca un simplu fapt, echivalent cu instanț a
procesal, nefiind nici un drept nici un element al acestuia.
Teoria acț iunii ca facultate sau putere

Această teorie concepe acț iunea ca o putere sau abilitate pe care o are orice subiect de drept,
de a solicita de la stat puterea sa de jurisdicț ie.

Între doctrinarii care susț in această teorie, îi găsim pe Kóhler, Nicoló Coviello
y Eduardo J. Couture, între altele

Pentru Kóhler, subiectul, mai degrabă decât dreptul de a iniț ia un proces, este învestit
de la facultate de a încheia acelaș i, deoarece acesta este o emanaț ie a personalităț ii sale
juridică, devenind astfel acț iunea un drept sau o simplă facultate de a solicita
jurisdicț ie, fondat pe dreptul la libertate.

La parte Coviello a conceput acț iunea din două perspective, ș i anume: material, conform...
cea mai bună acț iune este capacitatea de a invoca autoritatea statului pentru apărarea
drept; ș i formal sau procesual, înț eles ca un simplu fapt, echivalent cu instanț a
procesual, nefiind nici un drept nici un element al acestuia.

Maestrul uruguayan Eduardo J. Couture, referindu-se la acț iunea expresă, care în

Statul de dreptviolenț a privată se transformă în cerere către autoritate; aceasta
petiț ia constituie puterea juridică a individului de a se adresa autorităț ii care nu
nu poate fi luat de nimeni, pentru că, justiț ia prin mâna proprie este interzisă, acel putere este
mijlocul necesar pentru a obț ine prestaț ia jurisdicț ională în vederea obț inerii
justiț ia prin intermediul autorităț ii, ș i a-l priva de una ș i de alta, ar fi a-i nega justiț ia.

În ceea ce priveș te natura dreptului de acț iune, susț ine că este de caracter
civic inherent to every subject of law in their condition as such; being the same
dreptul constituț ional de petiț ie către autoritate, consacrat în majoritatea
Constituț ii în vigoare, astfel încât acț iunea ar fi o specie în cadrulgen
de drepturile de petiț ie, întrucât dreptul constituț ional de petiț ie nu este altceva
dreptul de a se prezenta în faț a autorităț ii.

Explica Couture, că istoric, acț iunea a fost confundată cu alte puteri.

juridice sau facultăț i cărora li se dădea acelaș i nume, astfel că acț iunea este
o putere, deoarece ț ine de fiecare individ ca atare, fiind o emanare a lui
personalitate, care se limitează la a pune în funcț iune activitatea jurisdicț ională
al statului, cu scopul de a realiza procesul.

Mai târziu, maestrul uruguayan în lucrarea sa Fundamentele Dreptului Procesual Civil,

manifesta că acț iunea este puterea juridică pe care o are orice subiect de drept de a apăra
organele jurisdicț ionale pentru a reclama satisfacerea pretenț iei sale.

În această nouă lucrare, Couture nu mai vorbeș te despre acț iune ca un drept civic, ci
ca un putere, care spune că este consacrat în articolul 10 din
Declaraț ia Universală a Drepturilor Omului, aprobată de Adunarea Generală a
lasăNaț iunile Unite10 decembrie 1948.
De asemenea, se subliniază că acț iunea este un drept eminamente public, deoarece, deș i
acț iunea este exercitată de un particular, se află înjocinteresele de la
comunitate, cum ar fi soluț ionarea conflictelor pentru a trăi în armonie, pace
social ysecuritate; De asemenea, este de natură autonomă, deoarece nu se diferenț iază doar de
drept material, ci ș i de pretenț ie, aceasta în legătură cu faptul că este un drept care
reș edinț a se află în orice persoană, care are dreptul să se adreseze organelor jurisdicț ionale,
pentru a-i considera pretenț ia, indiferent de motivul sau fără motiv al acț ionarului,
de aceea, acț iunea trăieș te ș i acț ionează fără a ț ine cont de dreptul pe care se intenț ionează să fie protejat
în proces.

Pe de altă parte, acț iunea expresă a lui Couture este diferită de pretenț ie, aceasta care este
concepută ca autoatribuirea unui drept de către subiectul care o invocă ș i
solicită în mod concret ca să i se acorde tutela juridică, astfel încât, deș i
pretenț ia poate fi respinsă în sentinț ă, dreptul de acț iune va fi
împlinit ș i exercitat în totalitate.

Este de caracter abstract, exprimă maestrul uruguayan, deoarece se aplică tuturor subiecț ilor
de la colectivitate, fiind un drept civic care se verifică prindrept
constituț ionalde petiț ie, care constituie un instrument de relaț ie între stat
ș i cetăț eanul, care garantează unsistemde tutela judiciară efectivă.

Aș a cum exprimă Devis Echandía, diferenț a dintregândirede COUTURE,

CARNELUlTI ș i Rocco, se odihnesc în ceea ce priveș te prima, acț iunea este putere sau abilitate,
în timp ce pentru ceilalț i, este un drept subiectiv, element acesta care este obiectul
criticăa teza maestrului Couture, căci nu poate exista - spune ECHANDÍA podobie
între dreptul de petiț ie generic ș i acț iune, având în vedere posibila analogie între
amândouă se conturează într-o similară garanț ie constituț ională, fiind mai bine să se considere că
acț iune ca un drept public, civic ș i special.

În concluzie, în legătură cu teoriile studiate ș i în raport cu ceea ce trebuie

a se înț elege prin acț iune, rezultă interesant criteriul autorilor Beatriz Quintero ș i
Eugenio Prieto, pentru care acț iunea este dreptul de jurisdicț ie, care se oferă
ca un drept cu autonomie proprie, nu doar în raport cu dreptul substanț ial
ce sedezbatereîn proces, ci mai ales ca fundament al dreptului la libertate. Este
dreptul de a crea obligaț ia corelativă, care obligă statul să desfăș oare
activitate jurisdicț ională, aplicând normele juridice cazurilor concrete pentru a obț ine
în ultima instanț ă pacea socială.

Continua să exprime autorii citaț i că acț iunea este în orice caz corelativul
deber jurisdicț ional, de natură publică, specific procesual, structurat pe
pe baza că legea protejează în abstract titularul unui drept subiectiv substanț ial;
cual are ca subiect activ persoana ș i ca pasiv Statul; al cărui obiect este
prestaț ia jurisdicț iei ș i cauza sau scopul acesteia este soluț ionarea conflictelor sau
litigii; ș i care se materializează constituț ional prin patru repere sau piersici la
sabie

Dreptul de a accesa un proces;

Dreptul de a beneficia de un proces echitabil;

Dreptul de a se decide fondul sau meritul; ș i

Dreptul de a se executa ceea ce a fost decis.

Pe de altă parteJaimeAzulaCamacho, la finalizarea studiului teoriilor acț iunii

expresa, că aceasta este dreptul de a pune în activitate ramura jurisdicț ională pentru
să se desfăș oare un proces.