Bâlc Iris, Năforniță Magda

Celula

Celula este unitatea de bază morfofuncțională și genetică a organizării

materiei vii. Poate exista singură sau în grup, constituind diferite țesuturi.
Celulele și țesuturile formează organe și sisteme de organe.
Forma: inițial, toate au formă globuloasă; majoritatea devin, ulterior,
stelate, cubice, cilindrice, fusiforme etc., dar sunt și unele care își păstrează
forma globuloasă cum ar ovulul, celulele sangvine, celulele adipoase și
cele cartilaginoase.
Dimensiuni: variază în funcție de starea ziologică a organismului, de
condițiile mediului extern, de specializarea lor, de vârsta etc. Câteva exemple
sunt: hematia 7,5 microni, ovulul 150-200 microni, bra musculară striată
5-15 cm. Media se consideră 20-30 microni.
Structura celulei: 1. Membrană celulară
2. Citoplasma
3. Nucleu
Despre rolurile celulei vom discuta când vorbim despre structura ei.

1. Membrană celulară

Membrană celulară se mai numește și membrană plasmatica sau

plasmalemă. Aceasta înconjoară celula, îi conferă formă și separă structurile
interne de cele extracelulare.
Este formată din fosfolipide, proteine, colesterol și glucide.

Fosfolipidele sunt formate dintr-o

porțiune hidro la și una hidrofobă.
Cea hidro la formează un bistrat
înăuntrul căruia se a ă porțiune
hidrofobă care are rolul de a
restricționa pasajul
transmembranar al ionilor și al
moleculelor hidrosolubile.

Proteinele îndeplinesc funcțiile

specializate ale plasmalemei și
mecanismele de transport
transmembranar. Ele sunt dispuse
în membrana pe fața externă,
internă și transmembranar. Nu au o structură constantă (își schimbă poziția
și nu sunt dispuse uniform), conferindu-i celulei structura de model mozaic
uid.
fl
fi
fi
fl
fi
fi
fi
 Colesterolul este dispus neuniform în miezul hidrofob al stratului lipidic.
Glucidele nu se pot a a singure în membrana, ci sunt atașate pe fața
externă a acesteia de fosfolipide și proteine, formând glicolipide și
glicoproteine care sunt puternic încărcate negativ.

2. Citoplasma

Citoplasma, la unele celule, poate prezenta diverse prelungiri care sunt de

două feluri. Unele sunt temporare și neordonate de tipul pseudopodelor (ex:
leucocite) sau permanente de tipul microvilii (ex: epiteliul mucoasei
intestinale, epiteliul tubilor renali), cili (ex: epiteliul mucoasei traheei) și
desmozomi (corpusculi de legătură care solidarizează celulele epiteliale).

Este un sistem coloidal format dintr-un mediu de dispersie (solvent), apa, și o

fază de dispersie (solvit), ansamblul de micelii coloidale ce se a ă în mișcare
browniană. La nivelul său se întâmplă majoritatea funcțiilor vitale.

Citoplasma este formată dintr o parte nestructurată, hialoplasma și o parte

structurată, organitele celulare, care pot comune sau speci ce.

Organite comune

-RETICULUL ENDOPLASMATIC NETED

este un sistem canalicular care leagă plasmalema de peretele extern al
membranei nucleare.
este o rețea de citomembrane cu
aspect diferit în funcție de
activitatea celulară.
are un rol important în
metabolismul glicogenului și este
un sistem circulator
intracitoplasmatic.

-RETICULUL ENDOPLASMATIC
RUGOS (ergastoplasma)
este o formă diferențiată a REN,
prezentând ribozomi atașați de
peretele membranos extern.
are rol în sinteza proteică (crearea
unor noi proteine).

-RIBOZOMII (corpusculii lui Palade)

sunt niște organite bogate în
ribonucleoproteine, de forma unor granule ovale sau rotunde, cu
fl
fi
fi
fl
 dimensiuni de 150-250 angstromi.
pot exista liberi în matricea citoplasmatica sau atașați REN formând
egrastoplasma.
ca și rol, sunt sediul sintezei proteice.

-APARATUL GOLGI (dictiozomi)

este un sistem membranos format din micro- și macro-vezicule și din
cisterne alungite, situat în apropierea nucleului, în zona cea mai activă
a citoplasmei.
ca rol, excreta substanțe celulare.

-MITOCONDRIILE
sunt niște organite de formă ovală sau rotundă cu un perete cu
structură trilaminara, lipoproteica.
prezintă un înveliș extern, urmat de un interspațiu, și spre interior, o
membrană internă, plicaturată, care
formează crestele mitocondriale.
în matricea mitocondrială se găsesc niște
sisteme enzimatice care realizează
fosforilarea oxidativa (sinteza de
adenozintrifosfat)
ca și rol, mitocondriile sunt sediul
fosforilarii oxidative cu eliberare de
energie.

-LIZOZOMII
sunt niște corpusculi sferici răspândiți în intreaga hialoplasma și conțin
enzime hidrologice cu rol în celulele fagocitare (leucocite și macrofage).
au rol în digerarea unor substanțe și particule care pătrund în celulă și a
unor fragmente de celule și țesuturi.

-CENTROZOMUL
ind situat în apropierea nucleului, se manifestă în timpul diviziunii
celulare.
este format din doi centrioli cilindrici orientați perpendiculari unul pe
celălalt și înconjurați de o zonă de citoplasma vâscoasă numită
centrosferă.

Organite comune

-MIOFIBRILE= elemente contractile din sarcoplasma brelor

musculare.
-NEUROFIBRILE= constituie o rețea care se întinde în axoplasmă, în
citoplasma neuronului și în dendrite.
-CORPII NISSL (tigroizi)= echivalenți ai ergastoplasmei pentru neuron.
fi
fi
 3. Nucleul

Este o parte constituitiva principala cu rolul de a coordona procesele

biologice celulare fundamentale, conținând materialul genetic, controlând
metabolismul celular și transmițând informația genetică.
Poziția lui în celulă poate centrală sau excentrică
(celulele adipoase și mucoase), și are de obicei forma
celulei.
Numărul nucleilor: majoritatea celulelor sunt
mononucleate, însă există și câteva excepții:
-binucleate (hepatocitele)
-polinucleate ( bra musculară striată)
-anucleate (hematia adultă)
Dimensiunile nucleului: pot între 3-20 microni,
respectând ciclul funcțional al celulei, ind 1/3-1/4 din
citoplasmă
Structura nucleului: 1. Membrana nucleară
2. Carioplasma
3. Unul sau mai mulți nucleoli

1. Membrană nucleară

Este poroasă, dublă, cu structură trilaminata, ind constituită din două foite,
una externă și una internă.
Cea externă se a ă spre matricea citoplasmatică, prezintă ribozomi și se
continuă cu citomembranele reticului endoplasmatic rugos.
Cea internă este aderentă miezului nuclear.

2. Carioplasma

Este o soluție coloidală cu aspect omogen, care se a ă sub membrana

nucleară.
La nivelul ei există o rețea de lamente subțiri formate din granulatii ne de
cromatică care, la începutul diviziunii celulare, se transformă în cromozomi.
Cromozomii conțin ARN cromozomal, ADN, cantități mici de lipide, ioni de
Ca și Mg și proteine histonice/nonhistonice.

Astfel, funcțiile celulei sunt variate, dar principalele includ metabolismul.

Celula funcționează într-un o unitate.

Bibliogra e: manualul Corint

fi
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fl
fi