Adjuncte
Adjuncte
Adjunctii sunt unul dintre cele cinci elemente majore ale structurii frazei. Celelalte patru sunt subiectul (s),
verb (v), obiect (o) ș i complement (c). Adiț ionalele (a) sunt uneori numite adverbiale.
Un adjunct este o frază care nu este necesară structurii propoziț iei, dar care adaugă
câteva semnificaț ii suplimentare pentru aceasta.
În propoziț ia "Au aș teptat afară o vreme", expresiile "afară" ș i "o vreme" adaugă extra
înseamnă că a fost aș teptat. Ne spun unde ș i cât timp au aș teptat oamenii. Ele sunt
adjuncts:
Au aș teptat afară pentru o veș nicie.
Am păstrat o copie a scrisorii în biroul meu.
Ea ș i-a dat seama rapid de greș eala ei.
[A]Dintr-o dată, [S]a [V]început să plouă.
Ajustări ș i complementuri
Aducătorii ș i complemenț ii sunt diferiț i. Un aducător nu este necesar ș i adaugă extra
Informaț ie. Un complement este necesar pentru a completa semnificaț ia:
El a pus puț in sare în supă.
Verbul "a pune" trebuie să aibă un complement care să spună unde este pus ceva. Fără
complement (in the soup), the clause would not be complete. We cannot just sayHe put some
sare.
Ajustii sunt diferiț i de postmodificatori în frazele nominale. Un ajust adaugă informaț ii suplimentare
la o clauză. Un postmodificator ne spune mai multe despre substantiv (n):
Complementări
Complementările sunt unul dintre cele cinci elemente majore ale structurii propoziț iei. Celelalte patru sunt
subject, verb, object and adjunct (complements are in bold):
Amândoi fraț ii au devenit medici.
A:
Ai văzut umbrela mea?
B:
Este la parter, lângă uș a din spate.
A cânta la chitară mă face întotdeauna fericit.
În propoziț ii cu verbele de legătură (a fi, a părea, a deveni), completivele care urmează verbului ș i
care adaugă informaț ii despre subiect se numesc complementuri de subiect:
Sheila este o asistentă medicală.
Toț i păreau surprinș i.
Complementurile care adaugă mai multe informaț ii despre un obiect se numesc complemente de obiect:
Complemente ș i adiacente
Complementele ș i adjunctele sunt diferite. Un complement este necesar pentru a completa
semnificaț ie. Un adjunct nu este necesar ș i adaugă informaț ii suplimentare.
Compară
A pus tortul în
cuptorul. trebuie să aibă un complement pentru a spune unde este pus ceva.
Nu: El a pus Fără complement, propoziț ia nu ar fi completă.
tort.
De obicei plecăm în primăvară este un adjunct. Nu este esenț ial pentru a completa verbul
în primăvară. ‘du-te de aici’; adaugă informaț ii suplimentare.