Piață de Capital

Definiție, Concept, caracteristici

Piața de capital = ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează transferul fondurilor de la
cei care au un surplus de capital -investitorii - către cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor
instrumente specifice (valorile mobiliare emise) şi prin intermediul unor operatori specifici (societăţile
de servicii de investiţii financiare).
• Piața de capital este specializată în efectuarea de tranzacții cu active financiare, cu scadențe pe
termen mediu și lung.
• Prin intermediul ei, capitalurile disponibile sunt dirijate către agenţii economici naţionali sau sunt
atrase de pe pieţele altor ţări, unde resursele de capital depăşesc necesităţile financiare interne de
acoperit sau autorităţile monetare impun anumite restricţii privind accesul la resursele financiare-
interne.
- Altfel spus: Capitalurile disponibile sunt direcționate către companii naționale sau atrase din
alte țări unde există un surplus de resurse financiare interne sau unde autoritățile impun
restricții privind accesul la aceste resurse financiare.
• Nu se poate face o delimitare clară între piața de capital și piața financiară. Ele sunt
interdependente prin includere sau completare reciprocă, în funcție de reglementările fiecărei țări în
parte.

Valorile mobiliare (sau titlurile de valoare) sunt instrumente financiare care reprezintă drepturi sau
interese financiare într-o companie, guvern sau altă entitate. Acestea sunt utilizate pentru a atrage capital
de la investitori și oferă în schimb anumite beneficii financiare.

Exemple de valori mobiliare:

• Acțiuni – reprezintă o parte din capitalul unei companii și oferă dreptul de a primi dividende și de a
participa la deciziile companiei (de exemplu, prin vot la adunările generale).
• Obligațiuni – sunt titluri de datorie emise de companii sau guverne. Deținătorii de obligațiuni
împrumută bani emitentului, care se angajează să le returneze la o anumită dată, cu dobândă.
• Opțiuni și futures – sunt titluri derivate care dau dreptul de a cumpăra sau vinde active la un preț
stabilit într-un anumit moment în viitor.

Ce este Piața de Capital ?

Ce sunt valorile mobiliare ?

Moduri de delimitare a piețelor:

Abordarea Europeană:
Este bazată pe sistemul bancar, în care băncile (ca operatori specifici) sunt prezente pe toate segmentele.
pentru piaţa de capital:
• piaţa monetară -> capitaluri atrase pe termen scurt şi mediu;

1
• piaţa ipotecară -> capitaluri atrase în special pentru finatarea construirii de locuinte prin acordarea de
credite ipotecare
• piaţa financiară -> pentru emisiunea, plasarea şi tranzacţionarea titlurilor de capital pe termen lung;

Piaţa monetară este piaţa capitalurilor pe termen scurt şi mediu, fiind reprezentată de piaţa interbancară
şi de cea a titlurilor de creanţă negociabile.

Piaţa ipotecară este segmentul de piata pe care institutiile financiare care acorda credite ipotecare se
pot refinanta prin emiterea de instrumente finanaciare de datorie garantate cu ipoteci.

Piaţa financiară este piaţa capitalurilor pe termen lung, pe care se emit şi se tranzacţionează valori
mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri. Piaţa financiară este cea pe care se
cumpără şi se vând active financiare, fără a fi
schimbată natura lor.

Piața Piața Piața Piața de

Financiară Moentară Ipotecară Capital

Abordarea Anglo - Saxonă:

Este bazată pe manifestarea liberă a cererii şi ofertei pe fiecare tip de piaţă în parte şi care prezintă
instrumente, operatori şi instituţii de reglementare şi supraveghere specifice şi în care piaţa financiară
cuprinde:
■ piaţa de capital -> pentru capitaluri pe termen mediu şi lung;
■ piaţa monetară -> pentru capitaluri atrase şi plasate pe termen scurt.
In fapt, organizarea instituţională a pieţelor este dată de trei elemente:
a. instrumentele folosite de fiecare piaţă;
b. operatorii specifici;
c. mecanismul de piaţă cu regulile sale specifice.

Piața de Piața Piața

Capital Moentară Financiară

În ce abordări se delimitează Piața de Capital ?

Care e diferența între abordări ?

2
 În imaginea prezentată se ilustrează structura pieței de capital, împărțită în două mari componente:
Piața Primară de Capital și Piața Secundară de Capital. Aceasta oferă o vedere de ansamblu asupra
principalelor piețe financiare și instrumente care operează în cadrul acestor piețe.
1. Piața Primară de Capital:
Aceasta este piața în care se emit pentru prima dată titluri financiare (cum ar fi acțiuni sau
obligațiuni). În piața primară, firmele sau guvernele strâng capital de la investitori prin emiterea acestor
titluri financiare. Este locul unde se fac emisiuni noi de titluri și are rolul de a oferi fonduri noi firmelor
sau guvernelor.
2. Piața Secundară de Capital:
După emiterea titlurilor în piața primară, acestea pot fi tranzacționate pe piața secundară. Piața
secundară este locul în care investitorii pot cumpăra și vinde titluri financiare deja existente. Aici,
titlurile nu aduc capital nou pentru emitent, ci facilitează tranzacțiile între investitori.
Piața secundară este reprezentată de două componente principale:
 Bursa de Valori: Aici se tranzacționează titluri financiare standardizate, cum ar fi acțiuni și
obligațiuni, într-un mod transparent și reglementat.
 Piața Over the Counter (OTC): Aceasta este o piață mai puțin reglementată unde se
tranzacționează titluri financiare care nu sunt listate la bursă, cum ar fi anumite opțiuni sau
contracte futures.
3. Piețele de instrumente financiare:
Există mai multe tipuri de piețe specifice în cadrul celor două piețe de capital (primară și secundară):
 Piața Acțiunilor: Aici se tranzacționează acțiuni, care sunt titluri de participare la capitalul
social al unei companii.
 Piața Obligațiunilor: Piață unde se tranzacționează obligațiuni, care sunt titluri de datorie emise
de guverne sau companii pentru a obține împrumuturi.

3
  Piața Opțiunilor: Aici se tranzacționează opțiuni, care oferă dreptul (dar nu obligația) de a
cumpăra sau vinde active la un preț stabilit într-un anumit termen.
 Piața Futures: Aici se tranzacționează contracte futures, care sunt acorduri de a cumpăra sau
vinde un activ la un preț stabilit în viitor.
4. Piața Titlurilor Financiare Primare și Derivate:
 Piața Titlurilor Financiare Primare: Aici sunt tranzacționate activele de bază, cum ar fi
acțiunile și obligațiunile emise pe piața primară.
 Piața Titlurilor Financiare Derivate: Aici se tranzacționează derivate financiare (opțiuni,
futures), care sunt instrumente financiare a căror valoare depinde de valoarea unui activ de bază,
cum ar fi acțiuni sau obligațiuni.
Sinteză:
Această schemă descrie fluxul titlurilor financiare de la emiterea inițială pe piața primară, la
tranzacționarea ulterioară pe piața secundară și evidențiază diversitatea instrumentelor financiare
care pot fi tranzacționate în diferite piețe (acțiuni, obligațiuni, opțiuni, futures). De asemenea, explică
rolul bursei de valori și al pieței OTC în facilitarea acestor tranzacții.

Piaţa primară reprezintă acel segment de piaţă pe care se emit şi se vând sau se distribuie valorile
mobiliare către primii deţinători. P.C.P. constituie un circuit de finanţare specializat. Această piaţă
permite transformarea directă a economiilor în resurse pe termen lung, de care vor beneficia
colectivităţile publice şi private. Prin intermediul pieţei primare se pun în evidenţă mişcările de
capitaluri dintr-o economie. Această piaţă permite finanţarea agenţilor economici.

Participanţi pe piaţa primară, în cadrul căreia se vând şi se cumpără valori mobiliare nou emise, sunt:
• solicitatorii de capital: statul şi colectivităţile locale, întreprinderile publice şi cele private;
• ofertanţii de capital: persoane private, agenţi economici, bănci, case de economii, societăţi de
asigurare;
• intermediarii: societăţi de valori mobiliare, bănci comerciale, societăţi de investiţii financiare care,
prin reţeaua proprie, asigură vânzarea titlurilor. Piaţa primară are deci rolul de a transforma activele
financiare pe termen scurt în capitaluri disponibile pe termen lung.

În ce constă Piața Primară de Capital ?

Cunoașteți un exemplu ?

Un exemplu real potrivit pentru piața de capital primară ar putea fi listarea Hidroelectrica la bursă
(IPO - Oferta Publică Inițială), care a avut loc în 2023. Prin intermediul acestei oferte publice,
Hidroelectrica a emis și a vândut acțiuni noi către investitori pentru prima dată, transformând economiile
private în resurse pe termen lung pentru companie. Aceasta este un exemplu clasic de piață primară, în
care o companie se finanțează prin vânzarea de acțiuni către primii deținători.

4
 Un alt exemplu potrivit pentru piața de capital primară ar fi listarea companiei Prime Energy, care
s-a finanțat prin emisiunea și vânzarea de noi titluri către investitori. Acesta este un proces tipic pentru
piața primară, în care investitorii devin primii deținători ai titlurilor emise, iar compania obține resursele
financiare necesare pentru dezvoltarea pe termen lung.

 Într-o negociere directă între vânzător și cumpărător, poate fi dificil și ineficient pentru ambele
părți să ajungă la un acord. De multe ori, nevoile lor financiare (câți bani doresc să câștige, cât timp
vor păstra investiția, cât de repede au nevoie de bani, cât de mult risc sunt dispuși să accepte) nu se
potrivesc. De aceea, cel mai simplu mod este să apeleze la un intermediar financiar, care să ajute la
potrivirea nevoilor ambelor părți și să facă tranzacția mai ușoară.

Piaţa secundară asigură, prin intermediul bursei de valori mobiliare şi al pieţelor extrabursiere, atât
buna funcţionare a pieţei primare, cât şi lichiditatea şi mobilitatea economiilor. Investitorii au
posibilitatea de a negocia, în orice moment, acţiunile şi obligaţiunile deţinute în portofoliu sau pot
cumpăra noi valori mobiliare, titluri.

Piaţa secundară este o piaţa organizată care asigură operatorilor următoarele avantaje:
• oferă informaţiile referitoare la produsul ce urmează a fi tranzacţionat;
• informaţiile despre produs şi despre emitent sunt difuzate în marea masă a investitorilor;
• oferă informaţii privind nivelul şi mişcarea preţului de piaţă.

Cele două segmente de piaţă se intercondiţioează. Piaţa secundară nu poate exista fără
piaţa primară şi funcţionarea pieţei primare este influenţată de capacitatea pieţei secundare de
a realiza transferabilitatea valorilor mobiliare şi transformarea lor în lichidităţi.

În ce constă Piața Secundară de Capital ?

Pentru a funcţiona eficient, piaţa secundară trebuie să respecte anumite cerinţe:

■ lichiditate: abundenţa de fonduri şi titluri (asigură continuitatea derulării tranzacţiilor);
■ eficienţă: mecanisme operative la costuri cât mai reduse;
■ transparenţă: informaţia asigură o bună orientare investiţională şi contracararea tendinţelor de
monopol;
■ corectitudine: prin reglementări se contracarează tendinţele de manipulare a pieţei;
■ adaptabilitate la condiţiile economice şi extra-economice.

Funcţiile pieţei secundare sunt:

■ asigurarea lichidităţii şi mobilităţii economiilor investite;
■ răspunsul la necesitatea creării unei pieţe oficiale şi organizate pentru deţinătorii care doresc
recuperarea fondurilor investite în valori mobiliare înainte de scadenţă (durata de viaţă a acţiunii este
egală cu durata de viaţă a emitentului);

5
■ evaluarea permanentă a titlurilor listate;
■ protecţia investitorilor, realizată prin transparenţa, reglementarea şi supravegherea pieţei;

Un exemplu relevant pentru piața secundară ar fi limitarea fondurilor de pensii Pilonul II de a

deține mai mult de un anumit procent (5%) din acțiunile unui singur emitent. Această restricție obligă
fondurile să vândă titlurile unui emitent odată ce ating acest plafon și să reinvestească în alte titluri.
Acest proces ilustrează perfect funcționarea pieței secundare, unde fondurile își gestionează portofoliul,
tranzacționând titluri deja emise pentru a respecta reglementările și a optimiza riscul și randamentul.
Fondurile de pensii se folosesc de piața secundară pentru a asigura lichiditatea și mobilitatea capitalului
investit, protejând în același timp interesul participanților.

Componentele Pieții de capital:

- După obiectul / natura valorilor mobiliare emise și negociate:
• P. Acțiunilor - Aici se emit și se tranzacționează acțiuni (părți din capitalul social al companiilor)
• P. Obligațiunilor - Tranzacționează titluri de datorie (obligațiuni), emise de companii sau guverne
pentru a atrage fonduri.
• P. Opțiunilor - Tranzacționează contracte care oferă dreptul, nu obligația, de a cumpăra sau vinde
active la un preț prestabilit.
• P. Futures - Tranzacționează contracte care obligă cumpărarea sau vânzarea de active la un preț
prestabilit în momentul semnării contractului, cu livrarea și plata activului la o dată viitoare.
-După natura operațiunilor (momentul desfășurării transacției în raport cu momentul producerii
instrumentelor financiare)
• P. Primară - Aici se emit instrumente financiare pentru prima dată (ex: IPO-uri).
• P. Secundară - Aici se tranzacționează instrumente financiare deja emise, adică după ce au fost
vândute inițial pe piața primară.
•
D.p.d.v. Al segmentării P.C. Ca loc de întâlnire a cererii cu oferta:
- Modul de formare al prețului istrumentelor financiare
• P. De Licitație - Prețul instrumentelor financiare este stabilit prin licitație, pe baza cererii și
ofertei.
• P. De Negociere - Prețul instrumentelor financiare este stabilit prin negocierea directă între
cumpărători și vânzători

- Momentul finalizării tranzacțiilor

• P. La vedere / Spot / Cash - Tranzacțiile sunt finalizate imediat, iar livrarea activului se face
rapid, de obicei în aceeași zi sau foarte aproape de momentul tranzacției.
• P. La termen - Tranzacțiile se finalizează la o dată viitoare prestabilită, livrarea activului fiind
făcută ulterior.

- Proprietate asupra P.C. și accesul operatorilor:

6
 • P.C. De Stat - Piața este controlată și reglementată de către autoritățile publice.
• P.C. Private - Piața este operată de entități private.

-Organizare teritorială:
• P. Națională
• P. Regională
• P. Internațională
Elementele pieţei de capital sunt:
• obiectul este reprezentat de valorile mobiliare sinonim cu titlurile financiare de pe piaţa de capital
anglo-saxona;
• operatorii sunt intermediari persoane juridice (societăţi de valori mobiliare în România), persoane
fizice – agenţi de valori mobiliare, agenţi de bursă salariaţi ai intermediarilor respectiv bursa de
valori,
• specialiştii (creatori de piaţă) şi pe unele pieţe toate cele trei categorii de salariaţi în calitate de liberi
profesionişti;
• operaţiunile care înşiruite logic formează un ansamblu numit tranzacţie, plasament;
• locul de desfăşurare este format din mijloace de comunicaţii între operaţiuni (piaţa interdealeri),
între aceştia din urmă şi o instituţie numită bursa de valori.

Piața de capital devine, astfel, asociată tranzacțiilor pe termen mediu și lung, asigurând confruntarea
cererii cu oferta de capital.
• Cererea de capital aparține societăților comerciale (publice și private), instituții financiar-bancare,
instituții de asigurări, guverne și instituții publice sau diferite organisme financiar-bancare care
funcționează pe piaţa internaţională în vederea finanțării unor acțiuni economice, programe de
dezvoltare, achiziției unor bunuri de investiții sau constituirii/majorării fondurilor financiare (cerere
structurală), dar și în vederea acoperirii deficitelor bugetare pe fondul indisponibilității resurselor
financiare interne (cerere conjuncturală).
• Oferta de capital provine din economisire, reprezentând ceea ce rămâne deținătorilor de fonduri după
ce aceștia își satisfac necesitățile de consum. Deținătorii de capitaluri, numiți și investitori, se împart
în:
- investitori individuali – persoane fizice/juridice care tranzacționează pe piața de capital valori
relativ modeste, transformându-se în investitori pasivi pe termen lung (care cumpără și păstrează
valorile mobiliare în vederea obținerii unor câștiguri de capital) sau negociatori activi, care urmăresc
obținerea profiturilor ca urmare a valorificării diferențelor de curs;
- investitori instituționali – societăți/instituții care fac tranzacții de dimensiuni mari, influențând
semnificativ atât volumul tranzacțiilor, cât și cursurile de tranzacționare.

O persoană fizică poate participa la Piața de Capital Secundară?

7
 O persoană fizică participă la piața secundară atunci când tranzacționează acțiuni sau alte
instrumente financiare pe platforme precum Tradeville. În acest context, investitorul nu achiziționează
direct titluri emise pentru prima dată de o companie (așa cum s-ar întâmpla pe piața primară), ci
cumpără sau vinde titluri deja existente, care au fost emise anterior și sunt în circulație. Platforma
Tradeville funcționează ca un intermediar, facilitând tranzacțiile între investitori. Astfel, persoana fizică
poate profita de fluctuațiile de preț ale acțiunilor, vânzând sau cumpărând în funcție de evoluția pieței și
de strategiile sale de investiții, contribuind la lichiditatea și mobilitatea capitalului în cadrul pieței
secundare.

Atunci când o persoană fizică tranzacționează pe Tradeville, interacționează cu următoarele

componente:

- Intermediarii financiari: Platforma de tranzacționare (precum Tradeville) joacă rolul unui

intermediar care facilitează tranzacțiile între cumpărători și vânzători. Aceștia asigură executarea
ordinelor, transmiterea informațiilor și accesul la piață.
- Licitațiile și negocierea prețurilor: Prețurile acțiunilor sunt determinate de cererea și oferta de pe
piață. Persoana fizică poate fi afectată de fluctuațiile prețurilor care apar din cauza tranzacțiilor
continue între ceilalți participanți, fie prin mecanisme de licitație, fie prin negocieri directe pe
platforma electronică.
- Reglementările pieței: Persoana fizică trebuie să respecte regulile pieței, cum ar fi limitele de
tranzacționare, cerințele privind capitalul și alte reglementări stabilite de autoritățile financiare,
precum ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară).
- Costurile de tranzacționare: La fiecare tranzacție, investitorul va suporta diverse comisioane și
taxe impuse de platformă sau de către reglementatorii pieței. Acestea includ comisioane de
tranzacționare, taxe pentru retrageri sau alte costuri legate de menținerea contului.
- Lichiditatea pieței: Lichiditatea reprezintă cât de ușor poate fi cumpărată sau vândută o acțiune la
un preț stabil. O piață cu lichiditate scăzută poate face mai dificilă vânzarea rapidă a titlurilor fără a
influența semnificativ prețul.
- Transparența și accesul la informații: Investitorii trebuie să aibă acces la informații relevante
despre companie și evoluția prețurilor, iar platformele de tranzacționare oferă aceste date în timp real
pentru a ajuta investitorii să ia decizii informate..

- Acțiune: Reprezintă o parte din capitalul unei companii și oferă dreptul la dividende și vot în
adunarea generală.
- Bid și Ask: Bid este prețul la care un cumpărător este dispus să achiziționeze o acțiune, iar Ask este
prețul la care un vânzător este dispus să vândă. Diferența dintre ele se numește Spread.
- P/E Ratio (Price-to-Earnings): Raportul dintre prețul acțiunii și profitul pe acțiune, care ajută la
evaluarea dacă o acțiune este scumpă sau ieftină.
- Obligațiune cu cupon: Este un instrument de datorie prin care investitorul primește dobândă
(cupon) periodic până la scadență, când primește suma investită inițial

8
Aplicații

Spre deosebire de acțiuni, obligațiunile sunt titluri reprezentative ale unei creanțe pe care investitorul
(deținătorul obligațiunilor) o are asupra emitentului, oferind dreptul la încasarea unei dobânzi (cupon) şi la
răscumpărarea la scadenţă. În aceste condiții, randamentul unei obligațiuni poate fi determinat cu ajutorul
următoarei relații:
𝐶 𝐶
r= 𝑠𝑎𝑢
𝑉𝑁 𝑃
r = randamentul obligațiunii
C = cuponul obligațiunii
P = prețul obligațiunii

Valoarea nominală (VN): Este suma pe care emitentul obligațiunii o va plăti înapoi deținătorului la
scadență. Este, de obicei, valoarea fixată în momentul emisiunii obligațiunii, de exemplu 1000 de lei, și
nu se schimbă pe durata obligațiunii.

Prețul (P): Este prețul la care obligațiunea se tranzacționează pe piața secundară. Prețul obligațiunii
poate fluctua în funcție de factori precum dobânda pieței, riscul asociat emitentului sau cererea și oferta
de pe piață. Prețul poate fi mai mare sau mai mic decât valoarea nominală, ceea ce duce la
tranzacționarea obligațiunii la o primă (peste valoarea nominală) sau la un discount (sub valoarea
nominală).

Aplicaţia 1:
O obligațiune cu o valoare nominală de 10.000 u.m. și o maturitate de 5 ani a fost emisă în urmă cu trei
ani. În prezent, obligațiunea este tranzacționată pe piață la cursul de 95%.
Un investitor achiziționează o obligațiune de pe piața de capital din România, încasând un venit anual de
870 u.m. până la data scadentă. Obligațiunea este rambursată integral la scadență, la paritate. În aceste condiții, să
se calculeze:
I. randamentul cuponului;
II. randamentul curent;
III. randamentul la maturitate.

𝐶
I. randamentul cuponului; rcp = 𝑉𝑁 x 100

𝐶 𝐶
II. randamentul curent; rcr = 𝑃 x 100 = 𝑣 𝑥 𝑉𝑁 x 100 , v= cursul obligațiunii, Preț = v * VN

𝑑 𝑉𝑁−𝑃
𝐶+ 𝐶+
𝑛 𝑛
III. randamentul la maturitate. rm = 𝑉𝑁+𝑃 x 100 = 𝑉𝑁+𝑃 x 100
2 2
Valoare Nominală = 10.000 um d = Val Nom – Preț
Termen maturitate = 5 ani d = agio (efect favorabil)
( a fost emisa acum 3 ani, mai rămând 2 ani) n = perioada rămasă până la scadență
Cursul obligațiuni = 95% = 0,95
Cupon (venit anual) = 870 um

9
 I. randamentul cuponului;
𝐶 870 𝑢.𝑚. 850 𝑢.𝑚.
rcp = 𝑉𝑁 x 100 ---- 10.000 𝑢.𝑚.ƞD = x 100 = 8,7%
12.000 𝑢.𝑚.

𝐶 𝐶
II. randamentul curent; rcr = 𝑃 x 100 = 𝑣 𝑥 𝑉𝑁 x 100 , v= cursul obligațiunii, Preț = v * Valoarea
Nominală

870 𝑢.𝑚.
rcr = 0.95 𝑥 10.000 𝑢.𝑚. x 100 = 9,15%
𝑑 𝑉𝑁−𝑃
𝐶+ 𝐶+
𝑛 𝑛
I. randamentul la maturitate. rm = 𝑉𝑁+𝑃 x 100 = 𝑉𝑁+𝑃 x 100
2 2

10.000 𝑢.𝑚. − 9.500 𝑢.𝑚.

870 𝑢.𝑚.+
5−3
rm = 10.000 𝑢.𝑚. +9.500 𝑢.𝑚. = 11,48%
2

Aplicația 2:
O societate pe acțiuni listată la Bursa de Valori București dispune de un capital social format din:
 1.750.500 acțiuni din categoria A, cu o valoare nominală de 0,1000 u.m. și privilegiu de dividend
28%;
 1.300.000 acțiuni din categoria B, cu o valoare nominală de 0,1000 u.m. și drept de vot.
Societatea a decis repartizarea de dividende în valoare totală de 70.000 u.m.
I. Să se calculeze mărimea dividendelor pentru cele două categorii de acțiuni (DA, DB)?
II. Să se determine rentabilitatea aferentă acțiunilor din categoria A (RCI A) și rentabilitatea pentru
acțiunile din categoria B (RCIB).

Rezolvare:
I. Dividend = Nr. Acțiuni x Valoare Nominală Acțiune x privilegiul de dividend

DA = 28% x 1.750.500 acțiuni x 0,1000 u.m = 49.014 u.m.

DB = 70.000 u.m. – 49.014 u.m. = 20.986 u.m.

DPA = dividend per acțiune

𝐷𝑃𝐴
II. RCIA = x 100
𝑉𝑁

49.014 𝑢.𝑚.
1.750.500 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖
RCIA = x 100 = 28%
0,1000 𝑢.𝑚
20.986 𝑢.𝑚.
1.300.000 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖
RCIB = x 100 = 16,14%
0,1000 𝑢.𝑚

10