1

O TEXTO DESCRITIVO

Ce este un text descriptiv?

Descrierea este reprezentarea verbală a unui obiect sensibil (ființă, lucru, peisaj), prin intermediul
da indicație a aspectelor sale cele mai caracteristice, a detaliilor care îl individualizează, care îl
distingem.

Note:

1. În timp ce definiția generalizează, descrierea individualizează, acest lucru deoarece, atunci când definim,
suntem în proces de a trata despre clase, specii și, când descriem, detaliem
indivizi ai unei specii.

2. A descriere nu este enumerarea celor mai multe detalii posibile, ci sublinierea trăsăturilor
mai singulari, mai proeminente; este a face să iasă în evidență din ansamblu o impresie dominantă și
singular. În funcție de intenția autorului, variază gradul de acuratețe și minuțiozitate în
descriere.

[Link] de povestire, care face o poveste să progreseze, descrierea face întreruperi în

istorie, pentru a prezenta mai bine un personaj, un loc, un obiect, în fine, ce
autor judeca necesar pentru a oferi mai multă consistență textului. Poate de asemenea să aibă scopul
de a ambienta istoria, arătând mai întâi scenariul, așa cum se întâmplă în textul de mai jos:

Lângă clădirea mea au construit un imens bloc de apartamente. Acolo unde înainte erau cinci
romantice căsuț e geminate, astăzi s-au instalat peste 20 de etaje. Din camera mea văd
verande (stil mediteranean) ale noului monstru. Trebuie să fie la distanț ă de aproximativ 30 de metri, nu mai mult.
A fost într-una dintre aceste terase când s-a întâmplat faptul.
(Mário Prata. 100 Crónicas. São Paulo,
Cartaz Editorial, 1997)

Punctele de vedere

Într-o descriere, fie ea literară sau tehnică, punctul de vedere al autorului interferează în
producția textului. Punctul de vedere constă nu doar în poziția fizică a observatorului, ci
de asemenea în atitudinea sa, în predispoziția sa afectivă față de obiectul care trebuie descris. De aici
forma, există punctul de vedere fizic și punctul de vedere mental.

a) Punct de vedere fizic

Este perspectiva pe care observatorul o are asupra obiectului; poate determina ordinea în enumerarea
pormenaje semnificative. În timp ce o fotografie sau o pânză prezintă obiectul dintr-o singură
vez, descrierea îl prezintă progresiv, detaliu cu detaliu, conducând cititorul să combine
impreții izolate pentru a forma o imagine unificată. Din acest motiv, detaliile nu sunt
toate prezentate într-o singură perioadă, dar încet-încet, astfel încât cititorul, asociindu-le,
interconectându-le, pot forma imaginea care face obiectul descrierii.
Observăm și percepem cu toate simțurile, nu doar cu ochii. De aceea,
informații despre zgomote, mirosuri, senzații tactile sunt importante într-un text
descriptiv, în funcție de intenția comunicativă. Așa cum s-a menționat, un alt factor important se referă la
respectul față de ordinea de prezentare a detaliilor.

b) Punct de vedere mental sau psihologic

Descrierea poate fi prezentată astfel încât să manifeste o impresie personală, o
interpretação do objecto. Asimpatiaouantipatiado observador pode resultar em imagens
destul de diferite de același obiect.

Descriere literară ș i non-literară

Conform obiectivului de atins, descrierea poate fi non-literară sau literară.

Textos descriptive non-literare

În descrierea non-literară, există o preocupare mai mare pentru exactitatea detaliilor și precizia.
vocabular. Pentru a fi obiectivă, există o predominanță a denotației.
 2
Descrierea tehnică este un tip de descriere obiectivă: ea recreează obiectul folosind un limbaj
științifică, precisă. Acest tip de text este folosit pentru a descrie aparate, funcționarea acestora,
piese care le compun, pentru a descrie experiențe, procese, etc.

Exemplo:
a) Pliante de promovare a mașinilor
Confort interioară – Este imposibil să vorbim despre confort fără a include spaț iul interior. Interioarele sale
sunt spaț ioase, acomodând cu uș urinț ă pasageri ș i bagaje. Passat ș i Passat Variant
dispunem de direcţie hidraulică şi aer condiţionat de înaltă capacitate, oferind
climatizarea perfectă a mediului.
Porta-malas – Un compartiment de bagaje are o capacitate de 465 litri, care poate fi
ampliată pentru până la 1500 de litri, cu spătarul banchetei din spate coborât.
Tanque – Un rezervor de combustibil este realizat din plastic reciclabil ș i poziț ionat între
roț i din spate, pentru a evita deformarea în caz de coliziune.

Textos descriptive literare

În descrierea literară predomină aspectul subiectiv, cu accent pe ansamblul de

asociații conotative care pot fi explorate din descrierile persoanelor; scenarii,
peisaje, spațiu; medii; situații și lucruri. Este bine de reținut că textele descriptive, de asemenea
pot apărea atât în proză cât și în vers.

Caracteristici lingvistice

Există caracteristici lingvistice proprii ale textului de bază descriptiv, care îl diferenț iază de
alte tipuri de texte;

Adverbii de loc sunt elemente esențiale pentru coeziunea și coerența textului de

bază descriptivă, permițând localizarea spațială a scenariilor și personajelor descrise;

Predominanța verbelor de stare, situație sau indicatori de proprietăți, atitudini,

calități, folosite în principal în prezentul și imperfectul indicativului (a fi, a sta,
a avea, a se situa, a exista, a fi.

Ênfase na adjectivação para melhor caracterizar o que é descrito;

Exemplu:
Era înalt, slab, îmbrăcat complet în negru, cu gâtul prins într-un guler drept. Faț a
aguț it în bărbie se lărgea până la chelia vastă ș i netedă, puț in îndoită în vârf; vopsea
părul care de la orecare la alta îi făcea să se lipească de spatele gâtului - ș i acel negru lucios
dava, prin contrast, mai mult strălucire calvei; dar nu îș i vopsise mustaț a; o avea căruntă, stufoasă, căzută
în col ț urile buzelor. Era foarte palid; nu î ș i dădea niciodată jos ochelarii de soare. Avea o adâncitură în
căciuc, ș i urechile mari, foarte despărț ite de craniu. " (Eça de Queiroz, O Primo Basílio)

Folosirea figurilor (metafore, metonimii, comparații, sinestezii).

Exemplu:

Era un domn Lemos un bătrân de statură mică, nu foarte gras, dar ș chiop ș i burduf ca un
vaza chineză. Cu toate că avea un corp grăsuț , avea o anumită vivacitate zglobie ș i săltăreaț ă care
îi dădea neastâmpărul de băiat ș i se potrivea perfect cu ochi ș orii de mercur.
Alencar, Doamnă)

Folosirea adverbilor de locație spațială.

Exemplu:
Până la unsprezece ani, am locuit într-o casă, o casă veche, iar această casă era aș a: în faț ă, o
grade de fier; apoi apoiai aveai un mic grădină; la final era o scară mică care trebuia
să aibă cinci trepte; atunci intrai în camera din faț ă; de acolo era un hol lung din care
ieș eau trei uș i; la capătul coridorului era bucătăria, apoi era o scărilă care ducea la
quintal e atrás încă era un grajd, care era locul de dezordine ..." (Interviu înregistrat pentru
Proiectul NURC/RJ

NOTĂ: Ordinea detaliilor este, așadar, foarte importantă. Nu se face descrierea unei case de
 3
maneira dezordonată; puneți autorul în poziția celui care se apropie de ea pentru prima dată;
comece de fora pentru a intra pe măsură ce mergeți în direcția dumneavoastră și percepeți puțin a
puțin trăsăturile tale cele mai caracteristice cu o simplă privire: mai întâi, viziunea despre
construcția, apoi fațada, culoarea pereților, feroneria și ușile, notând vreo singularitate
expresivă, ceva care să ofere cititorului o idee despre stilul său, despre epoca construcției.

Dar nu uita:

Percepem sau observăm cu toate simțurile, și nu doar cu ochii. Va exista

fii, zgomote, mirosuri, senzații de căldură, umbre care trec, o mie de accidente, în sfârșit, care vor evita
să devină descrierea o fotografie palidă a acelei bogății de impresii pe care simțurile
atenti pot culege.

Continuă, un observator: intră în casă, examinează prima cameră, poziț ia mobilei, a

claritate sau obscuritate a mediului, evidențiază ceea ce îți atrage imediat atenția (un obiect de mobilier
antig, o picurător, un gol de perete, o masă în tencuială, un câine somnoros...). Continuă
astfel gradual. Ar fi absurd să începem cu fațada, să trecem la bucătărie, să ne întoarcem la cameră de
vizite, ieși în curte, reveni în una din camere, privi mai târziu la acoperiș, sau observă că
pereții de afară sunt decolorati. Aproape întotdeauna direcția în care se merge, sau se
ar putea în mod normal să meargă spre obiectul care servește ca un ghid, impune o ordine naturală pentru
indicarea detaliilor dumneavoastră.

Este evident că această „plimbare” prin peisaj, făcută ca și cum am avea în mâini o
cameră cinematografică, înregistrând detaliile și compunându-le într-un întreg, trebuie să obeyă
un istoric coerent, evitând întoarcerile și mersurile dezăctăte, care cu siguranță perturbă organizarea
spațial și prejudiciază coerența textului descriptiv.

Descrierea persoanelor

Descrierea personajului poate fi făcută la persoana întâi sau a treia. În primul caz, devine
desigur că personajul face parte din poveste; în al doilea, descrierea este făcută de narator, care,
el însuși poate face parte sau nu din istorie.

Text - Portretul Monicăi

Mónica este o persoană atât de extraordinară încât reuș eș te simultan: să fie o mamă bună pentru familie,
a fi foarte mică, a fi lider al "Ligii Internaț ionale a Femeilor Inutile", a ajuta soț ul în
afaceri, a face gimnastică în fiecare dimineaț ă, a fi punctual, a avea mulț i prieteni, a da multe cine,
a merge la multe cine, a nu fuma, a nu îmbătrâni, a-i plăcea toată lumea, toată lumea să o placă
a colecț iona linguri din secolul XVII, a juca golf, a se culca târziu, a se trezi devreme, a mânca iaurt
a face yoga, a-i plăcea pictura abstractă, a fi membru în toate societăț ile muzicale, a fi întotdeauna
distractivă, a fi un frumos exemplu de virtuț i, a avea mult succes ș i a fi foarte serioasă.
Am cunoscut în viaț ă multe persoane asemănătoare cu Monica. Dar sunt doar caricatura ei.
Se uită întotdeauna la yoga sau la pictura abstractă.
Dincolo de toate acestea, există o muncă severă ș i neîncetată ș i o disciplină riguroasă ș i mulț umită.
Se poate spune că Mónica lucrează de la răsărit până la apus.
De facto, pentru a cuceri tot succesul ș i toate bunurile glorioase pe care le are, Mónica a trebuit să
a renunț a la trei lucruri: la poezie, la dragoste ș i la sfinț enie.

Texto- Calisto Elói

Calisto Elói, în acea vreme, avea patruzeci ș i patru de ani. Nu era stângaci în ceea ce priveș te
persoană. Avea puț ină carne ș i o constituț ie, cum spun ei, afidalgată. Sensibilă ș i asimetrică
saliênciaa abdomenului se datora consumului excesiv de carne de porc ș i alte alimente
intumescentes. Picioarele ș i mâinile justificau rasa pe care generaț iile au venit să o subț ieze de carne.
Avea nasul oarecum stricat din cauza invaziei de tutun ș i a răsucirilor cu ș erveț elul de bumbac
vermilion. Dilatarea narilor si rosu aprins al cartilajelor nu era astfel ceva de
repulsão.”
(Camilo Castelo Branco, Căderea unui înger)

Comentariu despre descrierea persoanelor

Descrierea persoanelor poate fi făcută pe baza caracteristicilor fizice, cu predominanța
obiectivitate, sau a caracteristicilor psihologice, cu predominanța subiectivității. Multe
de multe ori, naratorul, intentionat, face o caricatură a personajului, accentuând trăsăturile sale
trăsături fizice sau comportamentale.
Personajele pot fi prezentate direct, adică, într-un anumit moment al
istoria, și în acest caz narațiunea este întreruptă temporar. Pot, de cealaltă parte, să fie
prezentate indirect, prin intermediul datelor, cum ar fi comportamente, trăsături fizice, opinii,
care sunt indicate pas cu pas, pe parcursul narațiunii.
 4
Texto – Trecho deA Relíquia(Eça de Queirós)
Eram pe piatra de pe Golgota.
În jur, capela care o găzduieș te strălucea cu un lux senzual ș i păgân. Pe tavanul albastru-
ferontele străluceau soare de argint, semne ale Zodicului, stele, aripi de îngeri, flori de purpură; ș i,
dintre acest faust sideral, atârnăm de curent de perle simbolurile vechi ale fecundităț ii,
ouăle de struț , ouăle sacre ale Astartei ș i Bacchus de aur. [...] Globuri oglindite, aterizând
pe candelabre de abanos, reflectau bijuteriile altarelor, strălucirea pereț ilor căptuș iț i
de jaspe, de nacru ș i de agată. Ș i pe pământ, în mijlocul acestui strălucire, preț ioasă de pietre ș i lumină,
emergând dintre plăcile de marmură albă, se distinge un bucată de piatră brută ș i fioroasă, cu
o fending lărgită ș i netedă, ciocnită de secole de săruturi ș i mângâieri binecuvântate.

Informaț ii generale despre acest tip de text:

a) Textul de bază descriptiv are ca scop oferirea cititorului/ascultătorului oportunitatea de

vizualizați scena în care se desfășoară o acțiune și personajele care participă la aceasta;

b) Descrierea este prezentă în viața noastră de zi cu zi, atât în ficțiune (în romane, în telenovele, în
contos, în poezii) ca și în alte tipuri de texte (în lucrările tehnico-științifice, în
enciclopedii, în reclame, în texte de ziare și reviste);

c) Un text descriptiv are caracteristici proprii și nu doar rolul de a susține narațiunea,

teoreticienii ajung să indice aspecte lingvistice ale descrierii: frecvența imaginilor, de
analogiile, adjectivurile, formele adjectivale ale verbului, termenii tehnici... În plus, autorul subliniază că
funcția utilitară jucată de descriere față de orice tip de text din care face parte:
a descrie pentru a completa, a descrie pentru a învăța, a descrie pentru a semnifica, a descrie pentru
arhiva, descrie pentru a clasifica, descrie pentru a face raport, descrie pentru a explica.