GENUL DRAMATIC
-prezentare generală-
GENUL DRAMATIC cuprinde totalitatea creațiilor, scrise sub formă de dialog sau
monolog, destinate reprezentării scenice în fața spectatorilor.
TEATRUL – termenul provine din grecescul theatron →locul în care se țineau spectacole
în Antichitate. Actul teatral este, în esența sa, o acțiune ce imită comportamentul uman fiind cel
mai concret dintre mijloacele prin care arta poate să prezinte situațiile și raporturile interumane.
COMPONENTELE TEXTULUI DRAMATIC
Organizarea textului dramatic – acte/tablouri - subdiviziuni
Dialogul → principalul mod de expunere în textul dramatic; este alcătuit din replici (textul rostit
de actori în timpul reprezentării teatrale).
Monologul → în anumite scene în care apare doar un personaj, aparte-ul sau dacă piesa are un
singur personaj
Indicațiile scenice / de regie / notațiile autorului / didascaliile→ sunt intervențiile directe ale
autorului și ajută la punerea în scenă, în spectacol
numele personajelor;
locul și timpul acțiunii;
referiri la ton și la mișcare;
unitățile teatrului (act / scenă) etc.
caracteristici ale personajelor, ale decorului
jocul scenic, mimică, gestică, vestimentație
felul în care se rostește o replică
Acțiunea în teatru → în teatru, limbajul devine acțiune: într-o piesă, nu suntem interesați numai
de ceea ce spune un personaj, de conținutul pur semantic al cuvintelor sale, ci, în aceeași măsură,
de ceea ce face el.
- teatrul se întemeiază pe noțiunea de imprevizibilitate; el reușește astfel să trezească și să
întrețină atenția publicului, folosindu-se de fenomenele de așteptare, interes și suspans, din
structura de bază a acțiunii dramatice.
Personajele în teatru→ cuvântul personaj provine din latinescul ”persona”, însemnând mască.
- Desemnează o persoană fictivă care acționează într-o operă dramatică.
- Personajul-tip posedă caracteristici fizice, psihologice, morale cunoscute dinainte de către
public sau fixate prin tradiția literară. Caracteristicile lui individuale și originale sunt
sacrificate în favoarea generalizării și îngroșării.
Speciile genului dramatic: TRAGEDIA, COMEDIA, DRAMA
TRAGEDIA este ”imitația unei acțiuni alese și depline cu o oarecare întindere, într-o
limbă frumoasă, deosebită ca formă, potrivit diferitelor părți ale tragediei, imitație făcută de
personaje în acțiune, iar nu povestire și care, stârnind mila și frica, săvârșește purificarea
caracteristică unor asemenea emoții.” (Aristotel, Poetica)
- Specie a genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje puternice aflate în conflict violent,
cu deznodământ nefericit (conform DEX-ului).
- <gr. tragedia – tragos=țap +ode=cântec=>cântecul țapului (țapul fiind animalul sacrificat
în cinstea zeului Dionysos)
COMEDIA - termenul provine din franțuzescul comédie / latinescul comoedia /
grecescul komoidia= cântec de sărbătoare.
- Este specia genului dramatic, în proză sau în versuri, care evocă întâmplări, personaje,
moravuri, într-o manieră care stârnește râsul, având de regulă un final fericit.
- Se naște ca și tragedia, în Antichitatea greacă, din cântecel și jocurile comice, improvizate în
cinstea lui Dionysos.
DRAMA -< gr. drama= acțiune; definește specia genului dramatic, în versuri sau în
proză, cu un conținut grav, reflectând aspecte sociale, istorice, mitologice, psihologice etc.
folosește personaje bine individualizate, un limbaj solemn, dar și familiar, recurgând și la
elemente comice.
Posibile cerințe la subiectul al II-lea>
1. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, mesajul textului dat subliniind două trăsături
ale genului dramatic.
2. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul indicațiilor scenice/notațiilor autorului în
fragmentul dat.
3. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a
personajului, în textul dat.