MODULUL 3

Unghiuri verticale
ș i Direcț ie
 LECTIA 8

MERIDIANE

Direcția unei linii este de obicei definită de unghiul orizontal pe care îl formează cu o linie fixă
linia sau direcția diferenței. În topografie, acest lucru se realizează cu referire la un meridian
care se află într-un plan vertical care trece printr-un punct fix de referință și prin
poziția observatorului. Un meridian (geografic) (sau linie de longitudine) este jumătatea unui
cerc mare imaginar pe suprafața Pământului, terminat de Polul Nord și de Polul Sud
Pol, conectând punctele de longitudine egală, măsurate în grade unghiulare spre est sau vest
al Meridianului Prim

Există patru tipuri de meridiane:

1. Meridianul adevărat - linia de pe un plan care trece prin Polul Geografic Nord sau
Polul Sud geografic și orice punct de pe suprafața pământului. De asemenea, este numit
meridian geografic. Unghiul dintre meridianul adevărat și linie este cunoscut sub numele de adevărat
direcția liniei.
2. Meridian Magnetic - este o linie imaginară echivalentă care leagă sudul magnetic
și polii nordici și pot fi considerați ca fiind componenta orizontală a liniilor de forță magnetică
pe suprafața Pământului. Prin urmare, un ac de busolă va fi paralel cu
meridian magnetic.
3. Meridianul reț elei - acea linie, într-o reț ea pe o hartă, paralelă cu linia care reprezintă
meridianul central sau axa y sau acea linie, într-un sistem de coordonate cartezian rectangular
aplicat pe o hartă, paralel cu linia care reprezintă axa y sau meridianul central.
4. Meridian presupus – o linie de referinț ă fixă aleasă arbitrar care este luată pentru
conveniență. Acest meridian este de obicei direcția de la o stație de survey la o proprietate învecinată
stație sau către un punct bine definit și permanent.

Unităț i de măsură unghiulară

1. Gradul. Sistemul sexagesimal este folosit în care circumferinț a unui cerc este
împărțit în 360 părți sau grade. Unghiul de un grad este definit ca unghiul
folosește 1/360 din rotația necesară pentru a obține o revoluție completă.
Gradul - unitatea de măsură în sistemul centesimal. În acest sistem,
circumferința unui cerc este împărțită în 400 de părți numite grade. Gradul este subdivizat
în 100 de minute centesimale, iar centesimalele sunt împărțite în 100 de secunde. Este o
unitate standard utilizată în Europa.
3. Mil. Circumferința este împărțită în 6400 de părți numite miluri, sau 1600 de miluri este
egal cu 90oEste utilizat frecvent în operațiunile militare, precum în direcția focului artileriei.
unități.
Radianul este o altă măsură a unghiurilor folosită frecvent pentru o serie de calcule.
Un radian este definit ca unghiul subliniat la centrul unui cerc de lungimea arcului.
exact exact egal cu raza cercului, un radian este egal cu 180/π aproximativ 57.2958
grade și un grad este egal cu π/180 sau aproximativ 0,0174533 radiani. Radianul este
uneori denumit unitatea naturală a unghiului deoarece nu există un număr arbitrar
în definiție. Este folosit în calcule, cum ar fi determinarea lungimii circulare
arcuri și locuri unde sunt utilizate calculatoarele digitale de mare viteză.

Exemplu de problemă
Conversia din grade în grade, miluri ș i radiani
Convert 270o into its equivalent value in grads, mils and radians
400g
Unghi în grade = 270o( ) = 300g
360o
6400 de milis
Unghi în mili = 270o( ) = 4800 mils
360o
2π rad
Unghi în radiani = 270o( ) = 4.7124 radiani
3600
Denumirea punctelor cardinale de nord
Există întotdeauna un punct de plecare sau de referință pentru a defini direcțiile, iar următoarele sunt
punctul de referință utilizat frecvent.
1. Nordul adevărat, numit ș i nord geodezic, este direcț ia de-a lungul suprafeț ei Pământului către
polul nord geografic sau polul nord adevărat.
2. Nord magnetic – un punct nordic stabilit prin intermediul unui magnetizat
acul busolei atunci când nu există atracții locale care să-i afecteze.
3. Nordul grilei – un punct de nord stabilit prin linii pe hartă care sunt paralele cu un
selectat centrul nord
4. Se presupune că Nord este folosit pentru a desemna locația unui punct nord ales arbitrar.

Direcț ia unei linii este definită ca unghiul orizontal pe care linia îl face cu
linie de referință stabilită. Există diferite tipuri de unghiuri care pot fi folosite pentru
descrie direcția liniilor. În practica de topografie, direcțiile pot fi definite prin
semnele: unghiuri interioare, unghiuri de deflexie, unghiuri spre dreapta, direcții și azimuturi.
Un unghi interior este un unghi format în interiorul unui poligon de două laturi adiacente.
2. Unghiul de deflexie este un unghi orizontal măsurat din prelungirea înainte a
linie precedenta la linia urmatoare; unghiul dintre o linie de cadastru si extensia
a altei linii de cercetare care o întâlnește. Un unghi de deflexie spre dreapta este pozitiv; unul spre
stânga este negativă.

3. Unghi spre dreapta - este un unghi măsurat într-o direcț ie în sensul acelor de ceasornic, de la spate la
the forward point or station.

4. Direcția este un unghi măsurat de la direcția nordică sau sudică.

5. Azimuthis the angle between the meridian and the line measured in a clockwise
direcția dinspre ramura de Nord sau Sud a meridianului.

Determinarea direcț iei

Direcț ia liniilor
Line A = N 30oE
Linia B = N 60oW
Linia C = S 70oE
Linia D = S 80oW
Direcț ia înainte ș i înapoi
Orice linie de pe suprafața pământului poate fi definită prin două direcții care diferă de
unul altuia cu exact 180 de grade. Direcția va depinde de care capăt este linia.
observat. Când azimutul unei linii este observat în direcția în care se realizează măsurarea
progresează, se referă la un unghi de avans, dacă unghiul acestuia este observat
în direcția opusă se numește direcție inversă.

Direcția înainte Direcție inversă

LINIE
AB N 44o38' E S 44o38’ V
BC S 42o30’ E N 42o30' V
CD N 56o50’ E S 56o50° V
DE S 18o12’ E N 18o12’ V
Determinarea azimutului
Azimutul unei linii poate varia de la 0 la 360
grade. În practică, azimuturile sunt în general
măsurat de la ramura de nord a referință
meridian pentru măsurători plane obișnuite. Pentru la scară largă
cercetări geodezice și în astronomice
observații, azimutul este măsurat. Azimut
măsurat de la nord este azimutNși de la sudul este
azimS.

azim N B = 66o40’ azimN= 27o

azimNC = 124o28’ azimN= - 20o

azimND = 224o21’ azimS= - 77o

azimNE = 322o26’ azimS= 30o

Azimut înainte ș i înapoi

Regula 1: Dacă azimutul direct al liniei este mai mare de 180o, scade 180o, pentru a obține
azimut invers
Regula 2: Când azimutul direct al liniei este mai mic de 180o, adăugați 180oa determina
azimutul din spate

Obs. Azim din Sud Calc. Azim din Sud

LINIE Forward Backward Înainte Înapoi
AB 230 00’
o
50o00’ 50 00’
o
230o00’
Î.C. 214 00’
o
134o00’ 134 00’
o
214o00’
CD 255 00’
o
75o00’ 75 00’
o
255o00’
DE 165 00’
o
345o00’ 345 00’
o
165o00’

Probleme Exemplu
Determinarea unghiurilor din direcț ii ș i azimut
1. Calculați unghiurile AOB și COD din următorul set de linii ale căror magnete
Direcțiile sunt date. Găsește azimutul.Nși azimSa liniilor OA, OB, OC și OD.

Solution:
AOB = BON + NOA = 60o+ 30o= 90o
azimNOA = 30o, azimS180o+ 30o=110o
azimNOB = 180o+ 120o= 300o, azimS= 80o+ 10o + 30o = 120o
COD = COS + SOD = 70o+ 80o= 150o
azimNOC = 30o+ 60o+ 20o= 110o, azimSOC = 180o+ 30o+ 60o+ 20o= 290o
azimNOD = 180o+ 80o= 260o, azimSOD = 80o
2. Calculează unghiurile de reper BOC și DOE și reperul OB, OC și OD.
OE
BOC = 124o28’ – 66o40' = 57o48’
OB = N 66o40' E, OC = S (180o– 124o28’) E = S 55o32’ E
DOE = [(322o26’ – 180o) – (224o21’ – 180o)] = 142o26' – 44o21’ = 98o05’
OD = S (224o21’ – 180o) W = S 44o21’ V
OE = N (360o– 322o26’) W = N 37o34’ V

LECTIA 9

COMPASUL

Compasul este un instrument portabil folosit pentru a determina direcția orizontală a unei linii.
referință la meridianul magnetic. Este construit astfel încât să permită unei ace magnetice să
se leagănă liber pe un pivot în centrul unui cerc graduat și se îndreaptă către magnetic
nord. Din poziția ocupată a busolei, permite ca o linie de vedere să fie direcționată
spre orice vedere îndepărtată selectată. Cutia de busolă, linia de vedere și magneticul
aceștia sunt caracteristicile esențiale ale busolei magnetice.

Caracteristicile esenț iale ale busolei

1. Compas - cu un cerc graduat de la 0o la 90o în ambele direcții de la N

și punctele S și de obicei având punctele E și W interschimbate.
2. Vane de vizionare - care definesc linia de vedere în direcția punctelor S-N
busolă
3. Acul magnetic - are proprietatea de a indica o direcț ie fixă, ș i anume, magnetică
meridian

Tipuri de Busolă

1. Busola Brunton – cea mai versatilă și utilizată busolă. Aceasta combină

main features of a prismatic compass, sighting compass, hand held and clinometer
(instrument pentru măsurarea unghiului de înclinare). Potrivit și suficient de precis pentru
sondaj preliminar și explorator

2. Busola lenticulară – aceasta constă dintr-o carcasă de aluminiu care conț ine un cadran magnetic
echilibrat pe un pivot, un capac articula cu fir de vizare, un ocular articulat care conține un
lentilă de mărire pentru citirea diviziunilor cadranului și o fereastră de vizare pentru a vedea de la distanță
obiect. Proiectat pentru utilizare militară, cum ar fi recunoașterea, determinarea direcțiilor,
hărți de orientare, controlul direcției focului de artilerie.
3. Busola geodezică - un instrument pentru determinarea direcț iei orizontale a unei linii
în legătură cu direcția acului magnetic. De obicei montat pe un tripied ușor,
sau uneori pe un toiag al lui Iacob (o tijă de aproximativ 1,5 m lungime).

4. Busola de buzunar, care este de obicei ț inută în mână atunci când se observă direcț iile;
folosit pentru recunoaștere sau alte sondaje aspre.

5. Busola de transit - o cutie de busolă similară cu busola topografică, montată pe

plăcuța superioară sau vernieră a transitului inginerului.

6. Busolă prismatică - gradațiile se găsesc pe un disc rotativ în loc să fie pe

busola. Cardul se mișcă împreună cu acul deoarece ambele sunt fixate împreună.
Sunt furnizate două dispozitive de vizare scurtă și unghiurile magnetice sunt citite prin intermediul unui
prisma în același moment în care busola este observată pe linie.

7. Busola de pădurar - un tip de busolă de buzunar echipată cu vedere frontală ș i din spate
și ajustarea declinației.

Surse de erori în lucrul cu busola:

1. Ac mai îndoit - dacă acul nu este perfect drept, se introduce o eroare constantă în toate
bârne observate. Această acul poate fi corectat folosind o clește.
2. Pivot îndoit - dacă punctul de pivot care susține acul nu este în centrul
în cercul absolvenților, este introdus o eroare sistematică variabilă, magnitudinea căreia
depinde de direcția în care este vizionat compasul. Instrumentul poate fi
corectat prin îndoirea pivotului până când citirile finale ale acului sunt la 180o distanță pentru
orice direcție de îndreptare.
3. Planul de vedere nu este vertical sau cercul graduat nu este orizontal
4. Lento
5. Citirea acului
6. Variații magnetice
Avantajele unei busole
1. Busola este ușoară și portabilă și necesită mai puțin timp pentru instalare, orientare și
citire
2. O eroare în direcția unei linii nu afectează neapărat alte linii ale
sondaj.
3. Busola este în special adaptată pentru a trasa linii drepte prin păduri și alte
locuri unde obstacolele sunt susceptibile să interfereze cu linia de vedere.
Dezavantajele busolei
1. Citirea busolei nu este foarte precisă
2. Acul este nesigur, mai ales în prezența atracțiilor locale, cum ar fi
firele electrice, metalele, magneții care ar putea să o facă practic inutilă
Declinaț ia magnetică
The magnetic poles are not points but oval areas located about 2000 away from the
locația actuală a polilor geografici ai pământului. Aceste zone nu sunt fixe și pot
s-a mutat în diferite locații în fiecare zi, poate la o distanță de până la 50 km. unghiul pe care un magnet
meridianul formează cu meridianul adevărat. Unghiul orizontal și direcția prin care
acul unei busole se abate de la meridianul adevărat într-o anumită localitate se numește
magnetic declination. Deflection of the needle may be eastward or westward of the
meridian.

Probleme de exemple
1. Declinația magnetică într-o localitate este 2o30’E. Determinați azimutul adevărat și adevărat
azimut calculat din nord și sud al AB, al cărui unghi magnetic este N 25o40’E.

ρ= d +ʆ = 2o30’ + 25o40’ =28o10' (direcția adevărată a liniei AB este N28 o

10’E)
 π= ρ =28o19; (azimutul adevărat de la nord al liniei AB)
= 180o+ 28o10’ = 208o10’ (azimut adevărat din sud al liniei AB)
2. Într-un studiu de observație cu busola efectuat acum cincizeci de ani, azimutul magnetic observat al unui
linie de referință XY a fost S50o18’E când înclinația magnetică era de 8o15° est. Recent în
În 1986, a fost efectuat un nou studiu și declinarea în același loc de studiu s-a schimbat în
12o10'Vest. Determinați următoarele descrieri ale linii XY
a. este direcția adevărată
b. azimutul adevărat din sud
c. direcția sa magnetică
d. azimutul magnetic de la sud în 1986
Dat
d1= 8o15’, declinația magnetică acum 50 de ani
d2= 12o10. declinația magnetică vestică în 1986
ʆ = S50o18’E, azimutul magnetic observat al liniei XY acum 50 de ani

Soluț ie
a. Determinați direcția adevărată
λ= ʆ - d1= 50o18' - 8o15' = 42o03’
b. Determina azimutul adevărat
Ɵ= 360o– λ = 360o- 42o03’ = 417o57
c. Determinarea azimutului magnetic adevărat
ρ= λ – d2= 42o03’ - 12o10' = 29o53’
d. Determinarea noului azimut magnetic
Ø = 360o– ρ = 360o- 29o53 =330o07’
COMPASS SURVEY
Metoda de măsurare cu busola este una dintre cele mai de bază și practicate.
metode de determinare a locației relative a punctelor unde este necesară o gradare înaltă de precizie
nu este necesar. Astfel de sondaje, care folosesc un compas magnetic, sunt efectuate de
traversare. Acestea sunt termenii folosiți frecvent.
1. TRAVERSE este o serie de linii care conectează puncte succesiune ale căror lungimi și
direcțiile au fost determinate din măsurători de teren.
2. TRAVERSAREA este procesul de măsurare a lungimii și direcțiilor liniilor de
traversare în scopul localizării poziției unor puncte anumite.
3. TRAVERSE STATION. Any temporary or permanent point of reference over which
instrumentul este pregătit.
4. LINIILE DE TRAVERSARE sunt linii care leagă stațiile de traversare și ale căror lungimi și
direcțiile sunt determinate.
TIPURI DE ANCHETĂ CU COMPAS
I. Deschideți Compass Traverse. Acesta constă dintr-o serie de linii de lungimi cunoscute și
lagăre magnetice care sunt continue, dar nu se întorc la punctul de plecare sau nu se închid
pe un punct de poziție cunoscută. O traversare deschisă este în general evitată deoarece nu oferă nicio
mod de verificare a măsurătorilor de câmp pentru erori și greșeli. De asemenea, nu există
verificările aritmetice sunt disponibile deoarece figura formată de liniile măsurate nu se închide,
unghiurile nu pot fi sumate la condiții geometrice cunoscute.
Atunci când ajustezi un traseu de compas deschis, există două pași importanți de efectuat,
primul este să se determine care dintre liniile traversale este liberă de atracția locală și
al doilea pas este să efectuezi ajustarea liniilor succesive începând de la un capăt sau de la celălalt
a liniei selectate. Linia neafectată este denumită „cea mai bună linie” și se presupune
că nu există nicio atracție locală pe această linie. Cea mai bună linie înseamnă că înainte
și citirile invers sunt aceleași.
Problemă Exemplu
Având în vedere tabelul de mai jos, sunt observate direcțiile înainte și înapoi ale unui deschis
traversare cu busola. Plotați travesarea și ajustați azimuturile înainte și înapoi
fiecare curs. Tabelizați răspunsurile și arătați calculele.
LENGTH VECTORI OBSERVAȚI
LINIE ÎNAINTAȚI ÎNAPOI
AB 400.63 N 25o45° E S 25o40' V
BC 450.22 S 20 30’ E
o
N 20o25 W
CD 500.89 S 35o30' V N 35o30' E
DE 640,46 S 75 30’ E
o
N 75o25’ W
EF 545.41 N 58 50’ E
o
S 58o15° V
FG 700.05 N 22 05’ E
o
S 21o55’ V
Cea mai bună linie este linia CD
1. Linie de ajustare DE

a. Izolarea stației D și rezolvarea pentru Ɵd

Ɵ d= 180o– (ʆ dc+ ʆ de) = 180o–(35o30' + 75o30’) = 69o
b. Rezolvarea azimutului ajustat al liniilor DE și ED
ʆ de=180o– (ʆ dc+ Ɵ d) = 180o- (35o30’ + 89o) = 75o30’
Bearing ajustat al DE = S 75o30' E
ED = N 75o30° V
2. Ajustarea liniei EF

a. Izolarea stației E și rezolvarea pentru Ɵe

Ɵ e= ʆ ed+ ʆ ef= 75o25’ + 58o50’ = 134o15’
b. Rezolvarea pentru unghiul ajustat al liniei EF și FE
ʆ ef= Ɵ e- ʆ ed= 134o15' - 75o30’ = 58o45’
Direcția ajustată a EF = N 58o45° E
 FE = S 58o45° V
3. Ajustarea liniei FG

a. Izolând stația F și rezolvarea pentru Ɵf

Ɵ f= 180o + ʆ fg- ʆ fe= 180o+22o05' - 58o15' = 143o50’
b. Rezolvarea pentru unghiul ajustat al liniilor FG și GF
ʆ fg= ʆ fe+ Ɵ f- 180o= 58o45' + 143o50' – 180o= 22o35’
Direcția ajustată a GF = S 22o35° V
FG = N 22o35’ E
4. Ajustarea liniei BC

a. Izolarea stației C și rezolvarea pentru Ɵc

Ɵ c = 180o– (ʆ cb+ ʆ ) = 180o–(20o25’ + 35o30’) = 124o05’
cd
b. Rezolvarea pentru unghiul ajustat al liniei CB și BC.
ʆ cb= 180o– (Ɵc+ ʆ cd) = 180o– (124o05 + 35o30’) = 20o25’
Direcția ajustată a CB = N 20o25’ V
BC = S 20o25° E

5. Ajustarea liniei AB

a. Izolarea stației B și rezolvarea pentru Ɵb

Ɵ b= ʆ ba -ʆ = 24o40’ + 20o30’ = 46o10’
bc
b. Rezolvarea pentru direcția ajustată a liniilor BA și AB
ʆ ba= Ɵb- ʆ ba= 46o10' - 20o25’ = 25o45”
Direcția ajustată a BA = S 25o45° V
AB = N 25o45° E

6. Tabloul datelor de traversare ajustate

 LENGTH AZIMUTE OBSERVATE
LINIE ÎNAINTE BACKWARD
AB 400,63 N 25 45’ E
o
S 25o45° W
Î.C. 450.22 S 20 25’ E
o
N 20o25 W
CD 500.89 S 35 30° V
o
N 35o30° E
DE 640,46 S 75 30' E
o
N 75o30’ V
EF 545.41 N 58 45’ E
o
S 58o45' V
FG 700,05 N 22 35’ E
o
S 21o35° V

II. TRAVERSARE COMPAS ÎNCHISĂ

Ajustarea unui traseu cu busolă închisă este similară cu ajustarea unui traseu deschis
traverse cu excepția faptului că efectele erorilor de observație sunt luate în considerare. Următoarele sunt
cele trei pași importanți efectuați în timpul ajustării: a. calcularea și ajustarea
unghiurile interioare, 2. selectarea celei mai bune linii, 3. ajustarea azimutului observat al
linii successive.

Exemplu de problemă
Având în vedere azimuturile observate ale unui parcurs de busolă închis. Calculați unghiurile interioare.
și corectează-le pentru erorile de observație. AB fiind cea mai bună linie, ajustează direcția de
laturile rămase.
AZIMUTE OBSERVATE
LINIAR LUNGIME ÎNAINTE ÎNAPOI
AB 46,50 m S 30o40' V N 30o40' E
BC 75,15 m S 83 50’ E
o
N 84o30° V
CD 117,35 m N 02 00’ V
o
S 02o15’ E
DE 74,92 m S 89o30 W Est Exact
EA 60,25 m S 28 50’ E
o
N 28o00’ V
1. Rezolvarea unghiurilor interioare
a. la stația A
Ɵ o= 180o+ ʆ ae+ ʆ ab= 180o+ 28o+ 30o40’ = 238o40’
b. la stația B
Ɵb= 180o– (ʆ ba+ ʆ bc) = 180o_(30o40’ + 83o50’) = 65o30’
c. la stația C
Ɵ c= ʆ cb- ʆ cd= 84o30' - 2o= 82o30’
d. la stația D
Ɵ c= ʆ dc+ ʆ de= 2o15’ + 89o30’ = 91o45’
e. la stația E
Ɵ c= 180o– (ʆ ed+ ʆ ea) = 180o– ( 90o+ 28o50’) = 61o10’
2. Ajustarea unghiurilor interioare
a. Sumăo= Ɵa+ Ɵ b+ Ɵc+ Ɵd+ Ɵ d= 238o40 + 65o30' + 82o30 + 91o45' + 61o10 = 539o35’
Suma unghiurilor interne = (n - 2)180o=(5 – 2)180o= 540o
error = Sum of int. angles - Sumo= 540o - 539o35’ = 25’
eroare25'
corr. = = = 5’
n 5
Unghiuri interioare corectate
 Ɵ a= 238o40' + 5' = 238o45’
Ɵ b= 65o30' + 5' = 65o35’
Ɵ c= 82o30’ + 5’ = 82o35’
Ɵ d= 91o45’ + 5’ = 91o50’
Ɵ e= 61o10’ + 5’ = 61o15’
Suma = 540o
3. Rezolvarea pentru azimutul ajustat
a. Ajustarea liniei BC și CB
ʆ bc= 180o– (ʆ ba+ Ɵb) = 180o- (30o40’ + 65o35’) = 83o45’
Axa ajustată a BC = S 83o45° E
CB = N 83o45° V
b. Ajustarea liniei CD și DC
ʆ cd= ʆ cb- Ɵc= 83o45’ – 82o35’ = 1o10’
Direcția ajustată a CD = N 1o10’ V
DC = S 1o10' E
c. Ajustarea liniei DE și ED
ʆ de= 180o+ ʆ dc– Ɵ d = 180o+ 1o10' - 91o50’ = 89o20’
Direcția ajustată a DE = N 89o20' W
ED = S 89o20’ E
d. Ajustarea EA și AE
ʆ ea= ʆ ed– Ɵ e= 89o20’ – 61o15’ = 28o05’
Direcția ajustată a EA = S 28o05' E
AE = N 28o05' V
4. Verificarea soluț iei
ʆ ab = Ɵa– (180o+ ʆ ae) = 238o45' – (180o+ 28o05’) = 30o40’
Ajustare aproape de AB = S 30o40° W
BA = N 30o40’ E
5. Tabularea datelor traverse ajustate
BRATURI OBSERVATE
LINIE LUNGIME ÎNAINTE ÎNAPOI
AB 46,50 m S 30o40’ V N 30o40° E
BC 75,15 m S 83 45’ E
o
N 83o45°V
CD 117,35 m N 01o10° V S 01o10’ E
DE 74,92 m S 89 20 W
o
N 89o20 E
EA 60,25 m S 28 05' E
o
N 28o05° V
EXAMENUL 8

1. În schița însoțitoare, azimutul liniei AB este N 52o33’ E. Determinați-l

azimutul și unghiul față de sud al liniilor BC, BD, BE și BF.

2. În 1960, o linie XY avea o direcție magnetică de N 80.o23’ E. La acel moment, câmpul magnetic
declinarea a fost 3o45° vest. Într-un nou studiu realizat în 1987, declinația în
aceeași localitate schimbată în 2o50° est, determină direcția magnetică și direcția adevărată a
linia bazată pe noul sondaj.

3. Următoarele sunt datele observate pentru o traversare deschisă a busolei. Ajustați

direcții observate și tabelează valorile în consecință.

Curs observat
LINIE LENGTH ÎNAINTE ÎNAPOI
AB 462,50 m S 40o25’ V N 40o30’ E
BC 405,65 m S 55o40° V N 55o50’ E
CD 495,08 m N 36o15' V S 35o55° E
DE 284,15 m N 73o10° V S 73o30' E
EF 367,29 m S 44o45° V N 44o45° E
FG 217,73 m S 20o30' E N 21o00' W

4. Următoarele sunt lungimile observate și direcțiile magnetice ale unei busole închise
traverse. Ajustați direcțiile observate ale fiecărei linii și tabelați valorile în consecință.
 DIRECȚIA OBSERVATĂ
LINIE LUNGIME ÎNAINTE ÎNAPOI
AB 330,75 m N 34o55’ E S 35o00’ V
Î.C. 305,43 m N 56 30° W
o
S 56o45° E
CD 325,28 m S 75 45’ V
o
N 76o00' E
DE 201,10 m S 42o15° V N 42o15' E
EF 225,25 m S 38 45° E
o
N 39o00’ V
FA 375,55 m S 85 15’ E
o
N 85o30° V
 LECTIA 10

TRANSITUL ŞI THEODOLITUL INGINERULUI

Inventarea primului tranzit a fost atribuită lui Roemar, un astronom danez, care
în 1690 a folosit instrumentul pentru a observa trecerea (transitul) stelelor peste cerul
meridian. . Abia în 1830 instrumentul a devenit cunoscut sub numele de inginerul
transit.
Părț ile principale ale tranzitului
Tranzitul constă din trei părți principale: placa superioară sau alidade, placa inferioară și
asamblarea capului de nivelare.
1. Placa Superioară, numită alidade, constituie întreaga parte superioară a tranziț iei.
Telescop folosit pentru a fixa direcț ia liniei de vedere, vizionând obiectele
și mărind dimensiunea lor aparentă în câmpul vizual.
b. Standard - două stâlpi verticale, fie de tip A fie de tip U, care sunt montate
pe trunnioni.
c. Busola - pentru stabilirea meridianului magnetic și pentru a permite rough
verificări ale unghiurilor măsurate.
d. Tuburi de nivel pentru plăci. Ataș ate la placa superioară sunt două tuburi de nivel care sunt
poziționate perpendicular unele față de altele. Sunt folosite pentru a stabili partea superioară
și plăci inferioare într-un plan orizontal.
e. Cercul vertical atașat la telescop și se rotește împreună cu acesta.
f. Vernierele plate. Două verniere opuse, numite vernierul A și vernierul B, sunt
furnizate pentru cercurile orizontale.
g. Plumb optic – telescop mic prin centrul vertical al transitei.
h. Clema pentru telescop - pentru a menț ine telescopul orizontal sau într-o poziț ie dorită
înclinare, cercul vertical al prinderii telescopului este strâns.
i. Ș urubul tangent al telescopului, numit ș i ș urubul de miș care lentă al cercului vertical, acesta
permite telescopului să fie rotit ușor sau în mișcări mici în jurul
axa orizontală după ce clema telescopului este strânsă.
 j. Clema superioară – un dispozitiv de blocare care este ataș at la placa superioară ș i
se rotește odată cu el.
șurubul tangent superior - permite o mică gamă de mișcare între
plațe superioare și inferioare.
2. Placa inferioară sau cercul orizontal este scara cu care se măsoară unghiurile orizontale.
măsurat.
a. Clema inferioară – utilizată pentru a controla rotaț ia cercului orizontal.
b. Șurubul Tangent Inferior – folosit pentru a face setări precise după clema inferioară
3. Nivelare și Asamblare - constă dintr-o placă de bază orizontală, patru picioare de nivelare
șuruburi și lanțul plumbului.
a. Ș urub de nivelare - folosit pentru a nivela instrumentul prin nivelurile plăcii.
b. Lanț cu plombă – folosit pentru a atașa un fir și mâinile între trepied
picioare

Configurarea transitului
1. Poziționarea trepiedului
2. Montarea transitului
3. Atașarea plumbului
[Link] final

Îngrijirea Transitului
1. Când tranzitul nu este folosit, acesta ar trebui să fie păstrat în cutia de transport.
2. Dacă instrumentul devine umed sau umed, ștergeți-l cu o cârpă absorbantă sau, preferabil, în
lumina soarelui.
3. Protejați instrumentul în permanență de orice șoc sau lovitură bruscă.
4. Țineți aparatul de măsurare în brațe, cu trepiedul ieșind pe lateral sau în spate și nu pe verticală.
umerii
5. Transitului trebuie să fie ridicat din cutia de transport prin prinderea standardului și nu prin
telescopul.
6. Când instrumentul de tranzit este pregătit, picioarele trepiedului ar trebui să fie răspândite bine pentru a fi
stabil
7. Deoarece picioarele trepiedului alunecă ușor pe suprafețe netede și dure, evitați să montați tranzitul
pe plăci de beton, bolovani și plăci de oțel.
8. Cercul gradat și vernierul nu ar trebui să fie atinse cu degetele, deoarece acest lucru va
numai să le păteze suprafețele.
9. Clemele ar trebui strânse doar până devin bine fixate și niciodată strânse prea tare.
10. Un capac impermeabil pentru transport ar trebui întotdeauna adus atunci când plouă, sunt averse sau
furtuni cu tunete.

THEODOLITUL
Este un instrument de măsurare de precizie pentru măsurarea unghiurilor. Există două tipuri: a)
Teodolitii repetitivi sunt tranzituri precise, care pot citi 10 secunde sau mai puțin, b)
Teodolitul de direcție este un tip de instrument care nu se repetă, care nu are mișcare inferioară.
Direcțiile mai degrabă decât unghiurile sunt citite.