IV. DREPTURILE VÂNZĂTORULUI NEPLĂTIT (Arts.

1525-1535)
I. Definiț ia vânzătorului neplătit (1525)

A. Ce include termenul „vânzător” (1525)

ART. 1525. Vânzătorul de bunuri este considerat un vânzător neplătit în sensul.
this Title:

1. Când întreaga sumă nu a fost plătită sau oferită;

2. Când o cambie sau alt instrument negociabil a fost primit cu condi ț ie
plata, iar condiț ia în care a fost primită a fost încălcată din cauza necinstei
al instrumentului, insolvenț a cumpărătorului sau în alt mod.
În articolele 1525 ș i 1535, termenul „vânzător” include un agent al vânzătorului căruia îi
scrisoarea de trasura a fost endosată, sau un expeditor sau agent care a plătit el însuș i, sau este direct
responsabil de preț , sau orice altă persoană care se află în poziț ia unui vânzător.
Sensul vânzătorului neplătit

Un vânzător neplătit este cel care nu a fost plătit sau care nu a primit întreaga sumă sau care a primit
o cambie sau alt instrument negociabil ca plată condiț ionată ș i condiț ia pe care se
a fost primit a fost rupt din cauza dezonorării instrumentului.

Termenul „vânzător neplătit” în cadrul articolelor 1525 până la 1535 include: (1) un agent al
vânzătorul; (2) un consignatar sau agent care a plătit el însuș i sau este direct răspunzător pentru preț ; sau (3) orice
o altă persoană în poziț ia vânzătorului. Un vânzător nu este plătit în cadrul definiț iei, indiferent dacă titlul are sau nu
nu a trecut.

II. Drepturile unui vânzător neplătit (1526)

1. Un drept de reten ț ie asupra bunurilor sau dreptul de a le re ț ine pentru pre ț în timp ce se află în posesia sa (Art. 1527-
1529.)
2. Un drept de a opri bunurile în tranzit în caz de insolven ț ă a cumpărătorului (Art. 1530.)
3. Un drept de revânzare (Art. 1533.); ș i
4. Dreptul de a anula vânzarea. (Art. 1534.)
Dacă vânzătorul neplătit păstrează în continuare proprietatea asupra bunurilor, nu se poate spune că are un drept de retenț ie.
bunuri). Dar el are, pe lângă celelalte remedii, dreptul de a reț ine livrarea.

A. Gajul asupra bunurilor (1526, par. 1)

a. Când privilegiul există (1527, 1528)

1. Unde bunurile au fost vândute fără nicio stipula ț ie privind creditul – Într-o vânzare cu credit,
vânzătorul se obligă să predea bunurile cumpărătorului fără a primi în acel moment
plata pentru ei. Acolo unde există o „stipulare referitoare la credit”, o perioadă pentru plata
preț ul a fost stabilit în contract. (vezi Art. 1193.)
În absenț a oricărei stipulaț ii referitoare la credit, vânzătorul are dreptul la plata de
preț ul în acelaș i timp în care transferă posesia bunurilor. În consecinț ă,
 vânzătorul are întotdeauna un privilegiu asupra bunurilor pe care le vinde până la plata sau oferirea integralei
preț .
2. Unde bunurile au fost vândute pe credit, dar termenul de credit a expirat - Chiar ș i
unde părț ile convene asupra unei vânzări cu credit, dreptul de retenț ie al vânzătorului poate fi exercitat. Prin
natura unei vânzări cu credit, cumpărătorul are dreptul de a deț ine bunurile fără a plăti
preț ul; dar dacă el nu reuș eș te să îș i exercite dreptul până când termenul de credit a expirat ș i preț ul
devine scadent, îș i pierde dreptul pe care îl avea anterior. În acest caz, obligaț ia
cumpărătorul va plăti, de asemenea, va fi reglementat de Articolul 1524.
3. Cazul în care cumpărătorul devine insolvent – Această doctrină este doar o aplicare a unei reguli generale
principiul în dreptul contractelor care stipulează că atunci când o parte a unui contract bilateral este incapabilă
de la îndeplinirea părț ii sale din acord, cealaltă parte este, de asemenea, scutită de îndeplinire.
Trebuie observat că insolvenț a nu anulează înț elegerea; doar reînvie
drept de retenț ie al vânzătorului.

Insolvenț a debitorului este unul dintre motivele pentru pierderea dreptului de a face uz
a perioadei fixate într-o obligaț ie. O persoană este „insolventă” care a încetat să plătească.
datoriile în cursul normal al afacerii sau nu poate plăti datoriile pe măsură ce devin scadente,
fie că procedurile de insolvenț ă au fost începute sau nu.
b. Când dreptul de retenț ie este pierdut (1529)

Vânzătorul neplătit de bunuri îș i pierde dreptul de retenț ie asupra acestora.

[Link] el livrează mărfurile unui transportator sau altui de ț inător în scopul transmiterii către
cumpărătorul fără a rezerva proprietatea asupra bunurilor sau dreptul de a le deț ine
o livrare necondiț ionată către un agent sau depozitar pentru cumpărător este, în ceea ce priveș te
dreptul de retenț ie al vânzătorului este similar cu livrarea către cumpărătorul însuș i. Este adevărat că vânzătorul
poate opri bunurile în drumul lor către cumpărător după livrarea către un depozitar pentru cumpărător
dar nu se poate spune că vânzătorul mai are vreo garanț ie asupra lor.
2. Când cumpărătorul sau agentul său ob ț ine legal posesia bunurilor - Dacă bunurile sunt
deja în posesia cumpărătorului la momentul negocierii, este clar că atunci când
proprietatea este transferată, vânzătorul nu are nicio garanț ie deoarece nu are posesie
necessary for a lien. The wrongful taking, however, of the goods by the buyer without the
seller’sconsent does not destroy the lien. Thus, if the goods are put into the possession of
cumpărătorul doar cu scopul de a permite acestuia să le examineze, acest lucru nu ar
se consideră un acord la o renunț are a dreptului de retenț ie.
3. Prin renun ț area la aceasta. Vânzătorul neplătit de bunuri, având un privilegiu asupra acestora, nu î ș i pierde privilegiul.

din motivul că a obț inut o hotărâre sau un decret pentru preț ul bunurilor–
vânzătorul poate pierde dreptul de retenț ie fie printr-un acord expres de a-l renunț a. Astfel, s-a stabilit
unde cumpărătorul a fost permis să schimbe caracterul bunurilor ș i să le facă mult
mai valoros, vânzătorul nu mai putea revendica un ipotecă.
B. Dreptul de oprire în tranzit (1526, nr. 2)
ART. 1534. Un vânzător neplătit, având dreptul de retenț ie sau având oprite bunurile în transitu, poate rezilia
transferul de titlu ș i reluarea proprietăț ii asupra bunurilor, unde el a rezervat dreptul de a face acest lucru în mod expres
aș adar, în cazul în care cumpărătorul ar trebui să facă o defaultare sau în care cumpărătorul a fost în default în plata
preț pentru un timp nerezonabil. Vânzătorul nu va fi responsabil faț ă de cumpărător în baza contractului de
vânzare, dar ar putea recupera de la cumpărător despăgubiri pentru orice pierdere occasionată de încălcarea contractului.

a. Cerin ț e pentru exercitarea dreptului (1526, 1530)

Vânzătorul trebuie să fie neremuneraț i (Art. 1525.)
Cumpărătorul trebuie să fie insolvent;
Bunurile trebuie să fie în tranzit (Art. 1531.)
Vânzătorul trebuie fie să preia efectiv bunurile vândute, fie să notifice despre pretenț ia sa.
către transportator sau altă persoană în posesie (Art. 1532, par. 1.);
Vânzătorul trebuie să predea documentul negociabil de titlu, dacă există, emis de transportator.
bailee (Ibidem, par. 2.); ș i
Vânzătorul trebuie să suporte cheltuielile de livrare a bunurilor după exercitarea dreptului.
(Ibid.)

1) Când bunurile nu mai sunt în tranzit (1531)

După livrarea către cumpărător sau agentul său în acest sens;

Dacă cumpărătorul sau agentul său obț ine posesia bunurilor într-un punct înainte de
destinaț ie iniț ial fixată;
Dacă transportatorul sau deț inătorul recunoaș te că deț ine bunurile în numele cumpărătorului; ș i
Dacă transportatorul sau depozitarul refuză în mod eronat să livreze bunurile cumpărătorului.

b. Efectul livrării par ț iale (1531, par. 4)

Faptul că o parte din bunuri a fost livrată nu îl privează pe vânzător de
dreptul de a opri cu privire la restul (par. 4.) exact aș a cum vânzătorul poate încă
exercitarea dreptului său de retenț ie asupra restului după ce o parte din bunuri a fost livrată.
(Art. 1528.) Cu toate acestea, se poate dovedi că vânzătorul are un acord cu cumpărătorul
a renunț a la posesia întregului bun.

c. Cum se exercită dreptul (1532)

1. prin preluarea efectivă a bunurilor – Puterea vânzătorului de a opri în tranzit
include nu doar puterea de a contracara livrarea către cumpărător, ci ș i de a comanda re-livrarea
însuș i. Datoria impusă transportatorului prin exercitarea puterii este,
totuș i, calificată de existenț a unei garanț ii a transportatorului asupra bunurilor pentru taxe
datorate pentru transportul lor. Vânzătorul are obligatia de a plăti rata pe acestea ș i
alte cheltuieli necesare livrării
2. prin notificarea cererii sale către transportator sau depozitar – Pentru a face o notificare eficientă ca
o oprire în tranzit, trebuie să fie dată în momentul respectiv ș i în astfel de circumstanț e
că principalul, prin exercitarea unei diligenț e rezonabile, poate comunica acest lucru către
agenț ia sa pentru a preveni livrarea către cumpărător. Nu există nicio formă de notificare care să fie
 esenț ial; este doar necesar ca bunurile să fie descrise suficient pentru
identificare.

C. Dreptul de revânzare (1533)

a. Cerin ț e pentru exercitarea dreptului

An unpaid seller can exercise the right to resell only when he has either a right of lien or
un drept de a opri bunurile în tranzit ș i în oricare dintre următoarele trei cazuri:
1. unde bunurile sunt perisabile prin natura lor;
2. unde dreptul de revânzare este rezervat expres în cazul în care cumpărătorul ar face o neconformitate;
şi
3. unde cumpărătorul întârzie plata pre ț ului pentru o perioadă nerezonabilă.
b. Notificare de revânzare către cumpărător
1. Regula generală

The third right of an unpaid seller is the right of resale. (Art. 1526[3].) An unpaid
vânzătorul poate exercita dreptul de revânzare doar atunci când are fie un drept de retenț ie, fie un drept de
oprirea bunurilor în tranzit ș i în oricare dintre următoarele trei cazuri:

[Link] bunurile sunt perisabile prin natura lor;

unde dreptul de revânzare este rezervat expres în cazul în care cumpărătorul
ar trebui să facă un implicit; ș i
[Link] cumpărătorul întârzie în plata pre ț ului pentru un
timp nerezonabil.

Articolul 1533 prevede că vânzătorul având dreptul "poate revinde bunurile."

limbajul este permisiv prin natură mai degrabă decât obligatoriu

2. Excep ț ie
c. Modul de revânzare
i. Orice regulă absolută care impune formalitatea unei vânzări la licitaț ie ar putea avea un impact sever asupra
vânzător în cazul în care bunurile sunt de mică valoare ș i cumpărătorul este financiar
iresponsabil. Legea „este satisfăcută cu o vânzare corectă efectuată cu bună credinț ă în conformitate cu
metode de afaceri stabilite fără a încerca să profite de vânzător.
vânzătorul este doar obligat să exercite o atenț ie ș i un judecată rezonabilă în realizarea unei revânzări. El
nu poate, totuș i, să cumpere bunurile direct sau indirect.

D. Dreptul de a anula vânzarea (1526, Nr. 4)

a. Requisites
i. Vânzătorul are dreptul la reț inere sau oprire în transit
ii. În oricare dintre cele 2 situaț ii:
1. unde dreptul de a rezilia este rezervat în mod expres în cazul în care cumpărătorul ar face o
implicit; sau
2. unde cumpărătorul întârzie în plata preț ului pentru o perioadă nerezonabilă.
b. Notificare de inten ț ie de a anula

Transferul titlului nu va fi considerat anulat de un vânzător neplătit până când el

s-a manifestat printr-o notificare către cumpărător sau printr-un alt act deschis o intenț ie de a anula. Este
nu este necesar ca un astfel de act deschis să fie comunicat cumpărătorului, ci oferirea sau eș ecul
a notifica cumpărătorul cu privire la intenț ia de a anula va fi relevant în orice problemă care implică
întrebare dacă cumpărătorul a fost în întârziere pentru un timp nerezonabil înainte de dreptul de
re sciziune a fost afirmată.

c. Efectul rezilierii

În cazul rescinderii, vânzătorul îș i reia proprietatea asupra bunurilor. În timp ce vânzătorul

nu va fi responsabil faț ă de cumpărător în baza contractului de vânzare, acesta, totuș i, poate fi realizat
răspunzător faț ă de vânzător pentru daunele cauzate de încălcarea contractului.