NORME DE PROTECŢIA MUNCII

M3; 23.10.2025; 1B Maiștri

Normele de protecţie a muncii au ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă dar
şi prevenirea accidentelor şi imbolnăvirea personalului.
Normele de protectie a muncii pot fi definite ca o masura legislativa de realizare a securitatii
muncii; continutul lor este format din colectii de prevederi cu caracter obligatoriu, prin a caror
respectare se urmareste eliminarea comportamentului accidentogen al executantului in procesul
muncii.
Rolul normelor de protectie a muncii este de a stabili acele masuri de prevenire necesare
pentru anihilarea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala dependenti de
executant.
Securitate si sanatate in munca - ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop
asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii
fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca;
Prevenire - ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute in toate etapele procesului de
munca, in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;
Eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul
procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta
sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate,
incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;
Accident de munca - vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala,
care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care
provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
Boala profesionala - afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii,
cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca;
Echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in munca;
Echipament individual de protectie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un
lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol
securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a
indeplini acest obiectiv;
Loc de munca - locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau
unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces in
cadrul desfasurarii activitatii;
Pericol grav si iminent de accidentare - situatia concreta, reala si actuala careia ii lipseste doar
prilejul declansator pentru a produce un accident in orice moment;
Stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii in care se
pregatesc elevii, studentii, ucenicii, precum si somerii in perioada de reconversie profesionala;
Incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul
tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament
de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucratorii, dar ar

1
fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube
materiale;
Servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara intreprinderii/unitatii, abilitate sa presteze
servicii de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, conform legii;
Accident usor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai
acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3
zile;
Boala legata de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti
sunt de natura profesionala.

1.1 IGIENA MUNCII

Igiena muncii este ştiinţa care se ocupă cu studiul conduitei de viaţă şi muncă şi influenţa
acesteia asupra stării de sănătate. Igiena are rolul de a elabora norme de muncă şi viaţă, care, puse în
practică, să ducă la prevenirea îmbolnăvirilor, scăderea mortalităţii şi reducerea morbidităţii,
promovarea stării de sănătate şi prelungirea duratei de viaţă. În sens strict, igiena muncii se ocupă de
studiul condiţiilor de muncă şi influenţa lor asupra stării de sănătate a oamenilor muncii, în vederea
prevenirii şi combaterii bolilor profesionale care duc la scăderea capacităţii de muncă şi, deci, la
scăderea productivităţii.
Prin microclimat de muncă se înţelege ansamblul factorilor de mediu (fizici, chimici,
biologici, psihologici), care acţionează pe un teritoriu delimitat (încăpere de producţie, teren agricol,
localitate etc.).

Noxele profesionale
Denumim noxe profesionale totalitatea factorilor nocivi prezenţi la locul de muncă şi care
pot ameninţa sănătatea muncitorilor dacă nu se iau măsuri de protecţie necesare.
Clasificarea factorilor nocivi prezenţi la locul de muncă:
A. Organizarea defectuoasă a muncii
* poziţia forţată a corpului, timp îndelungat, în supraîncordare;
* efortul exagerat;
* regim neraţional de muncă (lipsa echilibrului între muncă şi repaus).
B. Nerespectarea regulilor de igienă privind procesul muncii, cu înlesnirea acţiunii unor factori
care trebuie îndepărtaţi sau neutralizaţi:
* factori fizici: temperatură normală, radiaţii termice, umiditate crescută sau scăzută, raze
ultraviolete, zgomot, trepidaţii;
* factori chimici: substanţe toxice, praf industrial, fum;
* factori biologici: infecţii sau invazii microbiene, parazitare, animale bolnave.
C. Nerespectarea regulilor de igienă în sălile de producţie:
* insuficienţa volumului de aer;
* deficienţe ale sistemului de ventilaţie, de încălzire, de iluminat;
* amenajarea defectuoasă a locului de muncă;
* influenţa nocivă a factorilor atmosferici