GENUL DRAMATIC
Genul dramatic cuprinde opere literare special concepute pentru a fi puse în scenă.
Două trăsături care atestă apartenenţa fragmentului citat din „...” (titlul textului), scris de ...
(numele autorului) la genul dramatic sunt: prezenţa didascaliilor şi structura textului pe acte,
scene/tablouri, diviziuni şi subdiviziuni specifice dramaturgiei, aspect atestat de notaţia „...”
Didascaliile sunt singurele intervenţii ale autorului şi au rolul de a oferi regizorului şi
actorilor indicaţii privind punerea în scenă a piesei „...” şi de a oferi cititorului informaţii
privind jocul scenic al actorilor, gesturi, mimică „...”, tonalitate „...”, elemente de decor „...” şi
de vestimentaţie „...”. Marchează intrările şi ieşirile personajelor din scenă „...” şi sunt un
important mijloc de caracterizare a acestora: ... (numele personajului) este „...”, iar ... (numele personajului)
este „...”.
De asemenea, dialogul este modul predominant de expunere, având funcţie dublă, de
caracterizare a personajelor şi de susţinere a evoluţiei acţiunii: ... (rezumat). Astfel, textul este
organizat în perechi de replici, cu menţionarea emiţătorului şi receptorului: „ - ....../
- ......./- .......”. (se transcriu 3-4 replici)
În concluzie, prin prezenţa didascaliilor, prin structura pe acte, scene/tablouri şi prin
prezenţa dialogului ca mod predominant de expunere, fragmentul citat poate fi încadrat în
genul dramatic.
ROLUL NOTAŢIILOR AUTORULUI
Fragmentul citat din „...”, scris de ..., este special conceput pentru a fi pus în scenă,
aparţinând genului dramatic prin prezenţa notaţiilor autorului, prin structura pe acte,
scene/tablouri, diviziuni şi subdiviziuni specifice dramaturgiei, aspect atestat de notaţia „...” şi
prin prezenţa dialogului ca mod predominant de expunere, având funcţie dublă, de
caracterizare a personajelor şi de susţinere a evoluţiei acţiunii: ... (rezumat).
Didascaliile, singurele intervenţii ale autorului, mărci ale genului dramatic, cuprind
îndrumările destinate regizorului şi actorilor, în vederea montării piesei, şi cititorilor, în
vederea înţelegerii acesteia. Au rolul de a de a oferi regizorului şi actorilor indicaţii privind
punerea în scenă a piesei „...” şi de a oferi cititorului informaţii privind jocul scenic al
actorilor, gesturi, mimică „...”, tonalitate „...”, elemente de decor „...”, de sonorizare „...” şi de
vestimentaţie „...”.
De asemenea, marchează intrările şi ieşirile personajelor din scenă „...” şi sunt un
important mijloc de caracterizare a acestora. Astfel în mod direct, se dezvăluie că ... este „...”
şi ... este „...”, iar în mod indirect, se sugerează faptul că ... este ... „...”
În concluzie, notaţiile autorului contribuie la înţelegerea piesei şi la punerea în scenă a
acesteia, oferind informaţii şi indicaţii prin intermediul naraţiunii şi al descrierii.