MARIA:

Bună ziua, tema prezentării noastre este hemoragiile, o urgență

frecvent întâlnită în practica medicală.
„În fiecare minut, undeva în lume, o persoană își pierde viața din
cauza unei hemoragii netratate.
OMS estimează că hemoragiile reprezintă o cauză majoră de
mortalitate post-traumatică. De aceea, e esențial să înțelegem
no’iunea de hemoragie, mecanismele cum se clasifică și cum
intervenim rapid.”

EVA:
Inainte de a defini notiunea de hemoragie as vrea sa va intreb ce vă
vine prima dată în minte când auziți cuvântul hemoragie?”(sange,
mortae, infectie, timp….)
„Exact, toate aceste idei se leagă de noțiunea de hemoragie.
• Hemoragia este revărsarea sângelui din patul vascular în mediul
extern, în cavităţi ori în ţesuturi, ca urmare a dereglării integrităţii
acestuia sau sporirii permeabilităţii peretelui vascular.
• Hemoragia este una din cauzele cele mai principale ale letalităţii
persoanelor cu traumatisme mecanice.

MARIA:
„În urgențe, prima întrebare pe care ne-o punem nu este doar cât
sângerează pacientul, ci de ce sângerează. Hemoragia nu apare
niciodată întâmplător – ea are mereu o cauză precisă.”

Printre cauzele hemoragiei se numără: traumatismele, eroziunea vasculară prin procese

infecțioase, hipertensiunea, variațiile atmosferice și tulburările de coagulare.

Aproape 40% din decesele după accidente rutiere sunt datorate

hemoragiilor. Așadar, traumatismele mecanice rămân cauza
principală.”

EVA:

„V-ați întrebat vreodată de ce unele sângerări țâșnesc ca o fântână

arteziană, iar altele curg liniștit? Ei bine, răspunsul stă în tipul de vas
afectat.”
1. Arterială – sângele este de culoare roşie-aprinsă, ţâşneşte în jet pulsatil, duce rapid la
declanşarea anemiei acute.

2. Venoasă – scurgerea lentă, uniformă a sângelui de culoare roşie-închisă.

3. Capilară - sângerarea întregii suprafeţe a plăgii (picături de rouă). Sângele este de culoare
intermediară dintre sângele arterial şi cel venos. Sunt caracteristice plăgilor prin scalpare.
Asemenea hemoragie deseori se opresc spontan.

4. Parenchimatoasă (mixtă) – în caz de lezare a organului parenchimatos (ficat, splina, plămânii

etc.). Se lezează concomitent toate vasele (arterele, venele, capilarele).

„Deci, după vasul afectat, ne dăm seama tipul de hemoragie doar

uitându-ne la culoarea și modul în care curge sângele.”

„MARIA: Am văzut tipurile de hemoragii în funcție de vas, dar acum să ne gândim: unde
ajunge sângele atunci când iese din patul vascular? Răspunsul la această întrebare ne dă
următoarea clasificare.”

 Externă
„Cea mai ușor de recunoscut: sângele se varsă la suprafață. Toți am văzut o plagă
sângerândă – acesta e cel mai simplu exemplu.”
 Internă
„Mai complicată și mai periculoasă: sângele se acumulează în cavități – abdominală,
pleurală, pericardică. De multe ori pacientul nu are sânge vizibil, dar se prăbușește
brusc.”
 Exteriorizată
„Aici sângele vine dintr-un organ cavitar și iese la exterior: tuse cu sânge (hemoptizie),
vărsături cu sânge (hematemeză), sânge în urină (hematurie), sângerări nazale (epistaxis).
Intratisulară
„Sângele nu iese la suprafață, ci rămâne în țesuturi, formând echimoze sau hematoame.
Ați observat vânătăile mari după o lovitură – acesta e mecanismul.”
 Ocultă
„Cele mai înșelătoare: nu se văd, nu dor, dar le descoperim doar prin analize. Pot fi la fel
de grave ca cele evidente.”

EVA:
Acum că am văzut tipurile de hemoragii, haideți să aplicăm aceste cunoștințe într-un caz concret,
ca să înțelegem cum recunoaștem tipul de hemoragie și ce trebuie făcut imediat.”

 Oprirea imediată a hemoragiei – prin hemostază provizorie (compresie directă,

pansament compresiv, garou dacă este necesar și dacă localizarea permite).

Pentru că pacientul are deja hipotensiune (TA 80/50), tahicardie (140/min), tegumente palide
și reci, confuzie – semne clare de șoc hipovolemic. Dacă nu oprești rapid sângerarea, toate
celelalte măsuri (poziționare, perfuzii, oxigen) devin inutile.

Riscuri imediate care pot apărea:

1. Șoc hipovolemic – scăderea drastică a volumului circulant → hipotensiune severă →

hipoperfuzie tisulară.
2. Stop cardiorespirator – dacă pierderea de sânge continuă și nu se intervine rapid.
3. Tulburări de conștiență – agitație, confuzie, apoi comă prin hipoxie cerebrală.
4. Insuficiență respiratorie – respirație superficială și ineficientă din cauza hipoxiei și
șocului.
5. Tulburări de coagulare – consum rapid al factorilor de coagulare, cu agravarea
sângerării.
6. Infecție a plăgilor – la acest caz specific (plăgi sfâșiate de urs), riscul de infecție și
septicemie apare foarte devreme.

EVA:
„Dacă în cazul bărbatului atacat de urs hemoragia a fost evidentă, în
multe situații sângele nu se varsă la exterior. Și tocmai aici e
pericolul: statisticile arată că aproape jumătate din decesele după
traumatisme sunt cauzate de hemoragii interne.
„Ca să verificăm cât de bine stăpânim clasificarea, haideți să facem
un mic exercițiu: vă dau câteva exemple, iar voi să îmi spuneți cum
se numeste acumularea de sange in diferite cavitati ( spre exemplu

MARAI:
„Deci, hemoragia nu este doar o problemă de unde apare, ci și
de când. Iar momentul ne poate ghida gravitatea și conduita
terapeutică.”

 Primară
„Hemoragia primară apare chiar în momentul traumatismului sau al intervenției
chirurgicale. Întrebare: ce tip de hemoragie a avut bărbatul atacat de urs?” → (primară)
 Secundară precoce
„Apare în primele ore sau zile, înainte de procesul purulent. Întrebare: dacă un pacient
operat începe să sângereze la 24h după intervenție, cum o numim?” → (secundară
precoce)
 Secundară tardivă
„Aceasta e mai periculoasă – apare odată cu o infecție care erodează vasul sau trombul.
Întrebare: ce complicație chirurgicală temută apare, de exemplu, după o apendicită
complicată?” → (hemoragie secundară tardivă)

EVA:

 IV. În funcţie de mecanismul de producere:

 Hemoragia per rhexin (Latin) – apare în caz de leziune mecanică a
vasului. Acest tip de hemoragie survine cel mai frecvent;
 Hemoragia per diabrosin (Latin) – ca urmare a distrugerii treptate
(erodării) a peretelui vascular de către un process patologic;
 Hemoragia per diapedesin (Latin) – apare ca rezultatul creşterii
permeabilităţii peretelui vascular.

MARIA

Clasificarea în funcţie de evoluţie (intensitate):

- Hemoragie acută;
- Hemoragie cronică.
În funcţie de severitate:

„Am discutat hemoragiile după timp (primară, secundară), după mecanism (per rhexin, per
diabrosin, per diapedesin), după sediu (externe, interne, exteriorizate) și după tipul de vas
implicat (arteriale, venoase, capilare). Dar dincolo de toate aceste clasificări, întrebarea esențială
este: care hemoragie este cea mai gravă?

Este cea pe care o vezi imediat? Sau, paradoxal, cea care rămâne ascunsă și o descoperi prea
târziu? De fapt, cea mai gravă hemoragie este aceea care pune viața pacientului în pericol prin
instalarea rapidă a șocului hemoragic — și aceasta poate fi atât externă, cât și internă.”
MARIA:

„Și pentru a înțelege cât de repede poate deveni critică situația, haideți să analizăm manifestările
clinice ale hemoragiei .

EVA:

„Teoria ne ajută să înțelegem tipurile și mecanismele hemoragiei,

dar în practică pacientul nu vine cu o etichetă pe care scrie ce fel de
hemoragie are. Trebuie să recunoaștem semnele și să luăm decizii
rapid. Haideți să vedem un alt caz clinic.”

Pe lângă semnele generale de șoc – hipotensiune, tahicardie,

tegumente reci – pacientul nostru prezintă și distensie abdominală,
cu durere intensă. Acest lucru ne indică foarte clar o hemoragie
internă, cel mai probabil peritoneală.

MARIA
Și ca sa intelegem ce tip de soc sa instalat la acest pacient si cât de
gravă este situația, avem un instrument simplu care ne ajută să
evaluăm rapid pierderea de sânge – indicele Algover.

„La pacientul nostru cu TA 70/40 mmHg și puls 140, indicele Algover este 2. Această valoare ne
arată că se află într-un șoc hemoragic critic, cu pierdere masivă de sânge și risc vital imediat.

Practic, indicele Algover ne confirmă ceea ce vedem clinic: pacientul are nevoie de oprirea
rapidă a hemoragiei, resuscitare volemică agresivă și transfuzie, altfel prognosticul este
fatal.”

EVA:

La acest punct, fiecare minut contează. Pacientul nostru este pe

muchie de cuțit. ce putem face imediat pentru a preveni decesul –
IATA CARE măsurile de prim ajutor .
– Se efectuează hemostaza provizorie;
– Se poziţionează în poziţie de securitate. Se aşează pe o
targă în decubit dorsal sau lateral, extremitatea cefalică
 este mai jos decât planul toracic, membrele inferioare
ridicate sub unghi de 30-45o.
– Se pregăteşte o sistemă pentru perfuzii, se face
venepuncţia şi se perfuzează: sol. volemice
(micromoleculare) – sol. Dextran, sol. Ringher, sol.
Glucoză 5%, sol. Fiziologică.
– Administrarea substituenţilor macromoleculari pentru a
umple spaţiul mare creat – sol. Refortan, sol.
Reomacrodex, sol. Reopoliglucină, sol Gelofuzină, sol.
Haes etc.
– Dacă TA este 90 mm şi mai jos se administrează sol.
Adrenalină hidrocloridă 0,1% - 0,5- 075 ml s/c
– Se vor administra corticosteroizi: sol, dexametazon 12-16
mg;
– Dacă este posibil, se va administra oxigen printr-o sondă
nazală.
– În caz de necesitate, se administrează substanţe
hemostatice: sol. de Clorură de calciu, sol. Etamzilat, sol.
Vicasol, Acidul aminocapronic în perfuzii.
– Se face monitorizarea accidentatului: Ps, T/A, respiraţia.
– Se transportă de urgenţă la spital pentru a fi efectuată
hemostaza definitivă, pentru a se transfuza derivatele
sângelui.