Nr.

59 Anul IX – Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim
Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești
Periodicul Departamentului pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului Pantelimon din cadrul parohiei bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc, publicat sub
coordonarea Pr. dr. Bogdan-Aurel Teleanu și ajutorul familiei Țurlea

EDITORIAL: către Primărie, care fusese mai înainte la Ateneul Român, conform
Patriarhul României sfătuiește preoții bucureșteni să periodicului ”Ateneul Sfântului Pantelimon”, nr. 7 – 8/noiembrie -
scoată la lumină chipurile preoților din trecut decembrie 1941. Despre preotul Nicolae Marinescu din București
(Regimentul 74/80 Infanterie), locotenentul Iordăchescu a scris că
În data de 11 noiembrie 2019, la Palatul Patriarhiei, a avut „în timpul diferitelor lupte, personal, cu arma în mână, a luptat
loc Conferința pastoral-misionară de toamnă cu clericii din alături de trupă dând dovezi de curaj. A stat în tranșee nopți întregi,
București și județul Ilfov. După ce a rostit un cuvânt dedicat Anului încurajând trupa în nopțile cele mai aspre” (Pr. Grigore N. Popescu,
comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al Preoțimea română și întregirea neamului, vol. 1, Tipografia Vremea,
traducătorilor de cărți bisericești, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a 1940, p. 101) (© Biroul de presă al Departamentului pentru copii şi tineret Ateneul
Sfântului Pantelimon)
oferit slujitorilor sfintelor altare mai multe sfaturi practice privitoare la
activitățile din parohii și în societate, legate de o bună şi eficientă _________________________
pastoraţie a credincioşilor. De reținut faptul că Patriarhul României i-a DOCUMENTAR:
îndemnat pe preoții bucureșteni să manifeste interes față de chipul 1. și După 30 de ani: reumanizarea României!
lucrarea pastoral-misionară desfășurată de predecesorii de la parohia în
care slujesc. Autor: pr. dr. Bogdan-Aurel TELEANU

Vestea că duminică, 27 octombrie 2019, la ora 12.30, urma să

aibă loc la Patriarhia Română proclamarea canonizării Sfântului Ierarh
Dionisie, Episcopul Cetății Albe – Ismail, ne-a determinat să reafirmăm
public contribuția părintelui Gheorghe Crețu la procesul de unificare a
Basarabiei cu Patria Mamă și interacțiunea sa cu artizanii acestei uniri!

Astfel, urmănd îndemnul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel

din cadrul acestei conferințe pastoral-misionare, organizată sub titulatura
2019 - Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin
Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești”, facem cunoscut faptul
că de peste 10 ani ne-am preocupat să strângem informații
referitoare la înaintașii preoți de la biserica Sfântul Pantelimon -
Foișorul de Foc din București, care pot fi accesate la adresa Prima parte a anului 1918 a semnificat stoparea procesului de
[Link] . deznaţionalizare iniţiat de dominaţia rusă în Basarabia începând cu
În momentul de față ne concetrăm atenția asupra strângerii de anul 1812. Combaterea deznaţionalizării în această provincie a fost
informații despre PR. NICOLAE MARINESCU (.....– + 17 iulie 1921). posibilă în primul rând datorită rezistenţei ţăranilor din stânga Prutului la
Până acum, am cules următoarele date biografice despre acest preot: procesul de rusificare la care au fost supuşi prin păstrarea limbii şi
Pr Nicolae Marinescu, probabil, s-a născut în familia pr. tradiţiilor româneşti.
Marin Marinescu, primul paroh al bisericii Sf. Gheorghe -"Capra" şi „Nu mai lipsește neamului românesc decât unirea politică pe
soţia sa Eftimia. Mai înainte de a veni la biserica Sfântul care trebuie cu toții s-o dorim și pentru realizarea ei să luptăm.«Ceea ce
Pantelimon, în aprilie 1921, atât părintele Gheorghe Creţu, cât şi va face pe voi basarabenii să nu puteți gusta frumusețile limbii românești
părintele Nicolae Marinescu slujiseră şi la biserica Sfântul pe care voi o grăiți e că voi aveți alte buchii decât noi». Îi îndemn să vină
Gheorghe - Capra din Bucureşti, ambele biserici aflându-se în la școala de adulți de două ori pe săptămână și-i asigur că în două luni,
Protoieria Sector II Capitală. Aici, atât el, cât şi părintele Nicolae vor putea scrie și citi românește. Le dau ca exemplu pe copii din școală,
Marinescu şi-au pus nădejdea în ajutorul Cuvioasei Parascheva de care de la 10 ianuarie și până azi au ajuns să scrie și să citească
la Iaşi, pe care, ulterior, au ales-o ca al doilea hram al bisericii românește. Mai cânta copii «Hora Unirii» și adunarea se împrăștie.
Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti, unde au slujit Impresia mea e: pe cei mari printr-o administrație dreaptă și omenească
după război. În Jurnalul său de front, părintele Gheorghe Crețu îi putem atrage. Pe adevărații români să-i căutăm în micii copii
notează că în data de 28 decembrie 1916 îl vede pe ”colegulul N. moldoveni, care învață cu mult drag limba strămoșeasca. Cei mari mai
Marinescu prăpădit, slab şi disperat că nu ştie nimic despre au prejudecățile lor; cei mici sunt cei curați la suflet”, nota preotul militar
nevastă”. Datorită părintelui Nicolae Marinescu, biserica a fost Gheorghe Creţu într-un raport din 27 februarie 1918 către Marele Cartier
împrejmuită cu soclu de beton pe care s-a așezat un grilaj oferit de General al Armatei Române.

;;;
 În al doilea rând, Biserica, Şcoala şi Armata Română au avut aşa dictau împrejurările, a fost confiscată de guvernul Marghiloman, fapt
misiunea istorică de a contribui decisiv, dar paşnic, la recunoaşterea pe cale-l ştiu de la Anastasie Popovici, răposatul [Link] şi ceilalţi
internă şi internaţională a unirii Basarabiei cu patria mamă de la 27 tovarăşi de muncă ai lui Ghibu…”
martie/9 aprilie 1918. Astfel, la 1 mai 1917, la Odesa, 10 mii de soldaţi şi Printr-o coincidenţă proniatoare, părintele Gheorghe Creţu
ofiţeri români basarabeni a cerut crearea "cohortelor moldoveneşti", avea să caute la Chişinău abecedarele (pentru şcoala de adulţi) lui
adică a unei armate separate de cea ţaristă. Clerul, la rândul lui, a cerut Onisfor Ghibu exact în ziua Unirii Basarabiei cu Ţara mamă (27
la rândul său autonomie şi un mitropolit român în fruntea Bisericii martie 1918). Fiind singurul preot din Regat prezent în acel moment
Ortodoxe care să nu depindă de Sankt Petersburg. În paralel cu aceste acolo, colonelul I. Mihăilescu, comandantul Brigăzii I Vânători, cât
iniţiative, a fost sprijinită dezvoltarea şcolii prin trimiterea de învăţători în şi Comandantul Pieţei l-au autorizat pe părintele Gheorghe Creţu să
Basarabia unde nu existau şcoli publice rurale. organizeze "Tedeum"-ul acestei Uniri. Ce frumos pretext să fii nu doar
Demn de remarcat hotărârea Sfatului Ţării, luată într-o şedinţă martor, ci să şi organizezi un eveniment istoric de o asemenea
secretă din 14 decembrie 1917, de a cere ajutor din afară şi de a anvergură!
însărcina Consiliul Directorilor să procedeze în consecinţă. În baza Pe de altă parte, să nu scăpăm din vedere faptul că din Partidul
acestui mandat, la 22 decembrie 1917, Consiliul Directorilor Generali a Naţional Moldovenesc, care va conduce mişcarea de unire şi ale cărui
trimis o telegramă ministrului de Război român, prin care solicita baze au fost puse de Onisifor Ghibu, a făcut parte, alături de
trimiterea la Chişinău „a unui regiment ardelenesc” (cf. ieromonahul Gurie Grosu, și Dionisie Erhan.
[Link] Încă din prima zi în care s-au pus bazele Partidului Naţional,
”În evenimentele revoluţiei din 1917-1918, a fost un moment alături de democraţi şi de boieri, a luat loc şi preoţimea, în frunte cu
când soarta Basarabiei s-a aflat în mâinile stareţului Dionisie Erhan. arhimandritul Gurie, cu egumenul Dionisie de la mănăstirea Suruceni, cu
În 7 ianuarie 1918, bolşevicii ruşi dezertaţi de pe frontul românesc preoţii [Link], A. Murafa, V. Gobşilă şi alţii. Chiar dacă boierimea
pun stăpânire militară în oraşul Chişinău. O delegaţie secretă basarabeană, după câteva luni de activitate în cadrele Partidului, s-a
însărcinată de "Blocul moldovenesc" din Sfatul Ţării trebuia să retras în mod irevocabil din politică, preoţimea a rămas până la sfârşit
plece cu orice preţ la Iaşi, pentru a solicita intervenţia armatei alături de cei ce au creat Unirea Basarabiei cu România. "Ea a avut
române contra bolşevicilor din Basarabia. Această delegaţie ajungea reprezentanţi nu numai în Sfatul Ţării, ci şi în guvernul tinerei republici,
la mănăstire pe jos, noaptea pe la orele 2, cerându-i stareţului un vehicul unde arhimandritul Gurie a fost " tovarăş al ministrului de justiţie”,
pentru a fi transportată la Leova, unde deja se găsea un detaşament notează Onisifor Ghibu (în ”De la Basarabia rusească la Basarabia
militar român. românească”, Bucureşti 1997, p. 96-97).
Stareţul Dionisie pune la dispoziţie o trăsură, cu care delegaţia Nu știu dacă și Dionisie Erhan a fost de față, dar referindu-se la
reuşeşte, prin drumuri piezişe şi nepracticabile de câmp, să ajungă la personalitatea lui Gurie Grosu în contextul organizării Te Deum-ului unirii
Leova şi Huşi, iar de acolo, cu un automobil al diviziei a XI-a, a doua zi la Basarabiei cu patria mamă, părintele Gheorghe Creţu relatează
laşi. Ion Pelivan, un martor al acestor evenimente, ne mărturiseşte că nu următoarele: "În ultimul moment, când eram toţi îmbrăcaţi şi gata de
va uita niciodată cuvintele adresate la plecarea delegaţiei de către ieşire în mijlocul bisericii, căci sosiseră toate autorităţile, vine şi părintele
stareţul Dionisie vizitiului Vasile Harbuz: "frate, să se piardă caii, să se arhimandrit Gurie, care numai se îmbracă şi a ieşit la Tedeum, citind
piardă trăsura, să te pierzi tu, dar să-i duci pe dumnealor, unde îţi vor rugăciunea de mulţumire şi rostind o scurtă cuvântare patriotică".
spune. Să nu ştie nimeni, de unde vii, pe cine duci şi unde duci. Cu De remarcat faptul că, deşi arhimandritul Gurie Grosu era protos,
Dumnezeu înainte", povestește lurie Colesnic (în ”Basarabia părintele Gheorghe Creţu precizează: "Mai mult, cu de la mine putere,
necunoscută”, Chişinău, 1993, p. 156). am pus să se pomenească I.P.S. Mitropolit Pimen şi apoi Arhiepiscopul
Ar fi cazul aici să amintim și faptul că părintele Gheorghe Crețu locului. Preoţii de aici susţineau să se pomenească Sindoul şi Patriarhul
era camarad de arme cu Silviu Mețianu, în timp ce un al Mețianu, dr. Rusiei, dar la obiecţia mea, că într-o zi aşa de mare şi de istorică trebuie
Iancu (n. 1855 - 1927), posibil fiul mitropolitului Mețianu care a să lepădăm tot ce e străin, toţi au primit să se facă pomenirea aşa, deşi
semnat telegrama de salut a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia ştiau bine că, (!) canonic trebuia numai episcopul locului". Să fi
din partea ardelenilor aflaţi în refugiu în Basarabia, printre care se considerat oare şi arhimandritul Gurie, ca şi Onisifor Ghibu, că unirea
numărau dr. G. Baiulescu, I.A. Preda, Nicolae Petra-Petrescu, Onisifor Basarabiei cu patria mamă este forţată şi că trebuia făcută în toamna
Ghibu, Axente Banciu, dr. Ioan Mateiu, dr. Dobrescu, Ioan U. Soricu, dr. anului 1918, deodată cu cea a Ardealului şi a Bucovinei?
Sebastian Bornemisa, dr. Constantin Papuc, dr. I. Negoiescu, dr. ([Link]
Dumitru Cazacu, dr. V. Glăjariu, dr. Mateş, dr. Cernea, Ioan Moţa, Să nu pierdem din vedere faptul că, înainte de 27 martie 1918,
Candid Muşlea, Adrian Cristea, Constantin Proca, Corneliu Medrea, statutul acestei provincii româneşti cel de stat independendent intitulat
Constantin Tipuriţă, Daniil Săroiu, Aurel Vlad, G. Tămaş, Constantin "Republica Democrată Moldovenească" (24 ianuarie 1918), fapt care a
Bobancu, losif Moldovan, L Murăroiu. Acest Iancu Mețianu a fost determinat Arhiepiscopia Chişinăului să urmărească în mod expres
directorul despărțământului Zărnești al ”Asociației pentru literatura obţinerea autocefaliei. Ori, gestul făcut de părintele Gheorghe Creţu
română și cultura poporului român”. Aşa se justifică efortul ardeleanului de a nu pomeni "Sindoul şi Patriarhul Rusiei" la Te Deum-ul care
refugiat în Basarabia, Onisifor Ghibu, care - cu sprijinul lui inaugura decizia unirii Basarabiei cu patria mamă anunţa transferul
Constantin Petrescu (aghiotantul-şef al marelui Cartier General din de subordonare canonică a Basarabiei faţă de Biserica Ortodoxă
Primul Război Mondial) - a instalat la Chişinău prima tipografie din Română!
această provincie cu litere ale alfabetului latin în care s-au putut De altfel, după o lună, la 17 aprilie 1918, Mitropolitul Pimen
tipări primele manuale de şcoală românească pentru cele 800 de Georgescu, în calitate de preşedinte al Sfântului Sinod, îi trimite
şcoli primare. Arhiepiscopului de Chişinău, Atanasie Gribanovschi, o telegramă, prin
Episcopul Ismailului, Dionisie Erhan, la 10 martie 1938 care acesta din urmă este invitat să se alăture Bisericii Ortodoxe
mărturisea: “(...) Ştiu acestea pentru că eram pe atunci stareţul Române. ([Link]
Mănăstirii Suruceni şi am luat parte la toate mişcările naţionale ale Buzilă Boris (în lucrarea Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia
Basarabiei din anii 1917—1918. Atâta ştiu că dl Ghibu a venit sărac şi a (1812-1918, 1918-1944), Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, –
plecat tot sărac. Şi în timpul refugierii lui s-a folosit mult de binefacerile Chişinău, Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa, 1996, pag. 76)
noastre şi ale Mănăstirii Suruceni, împreună cu alţi refugiaţi din aminteşte chiar de un proiect de lege iniţiat de "Sinodalii români şi
Bucovina, Transilvania şi alte părţi. Ştiu că a fost la începutul mişcării Ministerul Cultelor prin care în Basarabia, în timpul slujbelor, să se
naţionaliste o tipografie făcută cu bani adunaţi şi la care am contribuit şi pomenească Casa Regală Română şi Mitropolitul Pimen al Moldovei”.
eu cu vreo 3000 ruble şi, pentru că ataca mereu pe germani, pentru că
2

;;;
 Ceea ce nu a întrevăzut părintele Gheorghe Creţu a fost faptul după cum am văzut, părintele Gheorghe Crețu, parohul bisericii Sfântul
că Biserica din Basarabia nu dorea să se supună canonic Mitropoliei de Pantelimon - Foișorul de Foc din București, de al cărui Jurnal de front
la Iaşi, de unde a fost desprinsă în 1812, ci direct Sfântului Sinod al ne-am îngrijit să fie publicat. Semnificativ, poate, pentru contribuția avută
Bisericii Ortodoxe Române! Astfel, protestul arhiepiscopului Gurie Grosu în afirmarea suveranității noastre naționale, după pierderea Basarabiei,
- consemnat de Negru Nina (în Raporturile jurisdicţionale şi culturale deși bătrân și bolnav, Sfântul Ierarh Dionisie a păstorit de la Curtea de
dintre Episcopia Huşilor şi Arhiepiscopia Chişinăului între anii 1917- Argeș, prima capitală a Țării Românești, credincioșii din Episcopia
1928, în Luminătorul nr. 5/2010, pag. 61) - care acuza „Iaşul că încalcă Argeșului, între anii 1940-1941. Peste timp, sfințenia vlădicăi Dionisie
drepturile canonice ale Chişinăului” şi pretindea dreptul canonic de a Erhan - care este posibilă în tot omul, cel cu duh smerit şi receptiv la
depinde direct de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodox Român surprinde! cuvântul Evangheliei (chiar și a unei simple copile, așa cum a fost Sfânta
Rezolvarea a venit oarecum în perioada 14-16 iunie 1918, când Sfântul Filofteia de la Argeș, sau a unui simplu țăran devenit monah, așa cum a
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăşte ca Preasfinţitul Părinte fost Cuvios Dimitrie cel Nou!) și hulită de politicienii ostili Bisericii,
Nicodim al Huşilor - viitorul Patriarh României - este numit locţiitor de demonstrează bunăvoința lui Dumnezeu față de făuritorii României
arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, funcţie pe care o va ocupa până Mari!
în decembrie 1919. De notat că această proclamare s-a făcut în timp ce la antipodul
Nici nu realiza părintele Gheorghe Creţu ce frământări Uniunii Europene, guvernul socialist spaniol al premierului Pedro
declanşase în sufletul arhimandritului Gurie Grosu sau al egumenul Sanchez a scos dintr-un mausoleu de lux pentru a ajunge într-un cimitir
Dionisie de la mănăstirea Suruceni, dar şi al mitropolitului Pimen al comun rămășițele pământești ale politicanului Francisco Franco, ajuns la
Moldovei pomenirea iniţiată de el la acel Te Deum! Ambii ierarhi vor putere în urma sângerosului război civil din 1936-1939 și care a condus
susţine înfiinţarea de urgenţă a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române! Spania cu o mână de fier, până la moartea sa, în 1975.
În prezent, cei care doresc să afle mai multe despre contextul Desigur, trecând peste aceste speculații gazetărești pur lumești,
istoric în care a trăit Sfântul Ierarh Dionise, pot afla detalii interesante ceea ce prevalează este faptul că "anul acesta, 2019, în care Biserica
procurându-și ”Jurnalul de front” al părintelui Gheorghe Crețu. Ortodoxă Română omagiază satul românesc, am ales ca la hramul de
([Link] un jurnal pe care comuniștii toamnă al Catedralei Patriarhale să ne rugăm împreună în prezenţa
l-ar fi dori dispărut ca multe alte documente care mărturisesc adevăruri acestor trei mari sfinţi - Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfânta Muceniţă
istorice pentru care bolșevismul a distrus națiuni și oameni. Filofteia şi Sfântului Ierarh Dionisie al Cetăţii Albe - toţi trei născuţi şi
ONOARE ROMÂNULUI CINSTIT! crescuţi în lumea satului, acolo unde se cultivau virtuţile cele mai
Peste timpuri, comunismul nu a pierit, ci s-a privatizat, folositoare: dreapta credinţă, smerenia, bunătatea inimii, jertfelnicia,
demonstrând că își poate schimba firma/numele, dar năravul ba! Chiar răbdarea şi nădejdea. Dar, pe lângă faptul că s-au născut la sat, cei trei
dacă suntem la 30 de ani după anunțul oficial ca regimul comunist din sfinţi au în comun smerenia, milostenia, sfinţenia vieţii şi darul sfânt al
România a dat faliment, suntem încă vulnerabili pentru că nu prea știm vindecărilor de boli sufleteşti şi trupeşti, numiţi de popor făcători de
cum să ne apărăm la modul în care o fac cei care au profitat de el când minuni sau vindecători", după cum a spus Preafericitul Părinte Daniel,
încă funcționa și profită în continuare de pe urma falimentării lui. Vechile Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
lor reflexe, formate sub comunism (care, grație privatizării sale, DEZUMANIZAȚII CONTEMPORANI, VICTIME ALE UNEI
supraviețuiește, paradoxal, sub capitalism!), îi ajută să înlăture orice RETORICI MINCINOASE INIȚIATE ÎN COMUNISM!
obstacol legal care i-ar putea împiedica să piardă puterea, fiind imposibil România este împânzită cu mari proiecte realizate în vremea
de judecat și condamnat! regimului comunist, care inițial au fost lagăre de muncă forţată pentru
Situația se complică și mai mult dacă ținem cont de faptul că deţinuţi politici de la începutul anilor ’50. Multe dintre aceste colonii au
deodată cu ei, de această voită slăbiciune profită și alți abili infractori! fost adevărate locuri de exterminare pentru prizonierii lor, din cauza
Nici preaînțeleptuI Solomon, cel care a zis ca "Domnul blesteamă casa condiţiilor inumane şi a muncii până la epuizare la care erau supuşi
celui fără de lege" (Pilde 3, 33), nu și-a imaginat ca oamenii nedrepți își oamenii. Printre acestea s-a numărat și lagărul de la Izvorul muntelui (un
pot croi sau interpreta legile după interesele lor! În ciuda acestui fapt, exemplu selectat la întâmplare!), în care deţinuţii politici lucrau la barajul
sfaturile sale sunt funcționale dacă luam în calcul ca "cei nedrepți nu Bicaz, proiectat cu mult înainte de instaurarea regimului comunist la noi
dorm (într-adevăr - n. n. ) până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde în țară. Răspunsul la întrebarea cine sunt acești deținuți este dilematic și
somnul până nu fac pe cineva să cadă" (Pilde 4, 16). se complică și mai mult dacă luăm în calcul că România, odată cu
Așa că, "păzind-și inima mai mult decât orice" (Pilde 4, 23), regimul ceaușist, devenise ea însăși ”o imensă închisoare”! Pentru că,
Dumnezeu să îi aibă în paza pe toți oamenii cinstiți, care nu se însoțesc fără a fi efectiv legionari sau comuniști, aceștia s-au trezit striviți de ambii
nicicând cu infractorii, chiar dacă li se poate face oricând milă de ei! monoliți ai totalitarismului dictatorial din secolul XX! Au fost etichetați de
Inima îmi spune că ostilitatea politică sau a unei părți din unii și alții doar pentru ca aceste două dictaturi să devină funcționale
societatea civilă manifestată sub forma războiului cultural împotriva exercitându-și puterea prin înfricoșarea mulțimilor! Sunt victimele
Bisericii nu este apanajul civilizației viitorului, ci, dimpotrivă, al uneia dezumanizării care, deși n-au cerut răzbunare, au dreptul la neuitare!
retrograde, tributară ideologiei ”luptei de clasă”! Simplul fapt că am Atâta timp cât una dintre ideologii (judecata comunismului
folosit un citat din Sfânta Scriptură, un neprețuit tezaur bisericesc, continuând să treneze!) este susținută în detrimentul alteia (care este
generează un discurs al urii și intoleranței anticlericale și antibisericești, tributară celor care jubilează constatând că reabilitarea celeilalte este
capabil să stopeze orice dialog sau progres! Dar cine știe! Poate că mai imposibilă! a se vedea cazul lui Mircea Vulcanescu:
învățăm să ascultăm și de cuvântul lui Dumnezeu, iar nu numai de ceea [Link] ), aceste victime sunt
ce vor oamenii să auzim! captive indeciziei generațiilor care le-au urmat de a rupe definitiv orice
Și totuși, ce model de politician recomandăm noi în locul celor conexiune compromițătoare cu ele! Așa se explică de ce, la împlinirea a
ostili Bisericii care se străduiesc să fie cât mai vizibili și în România? 30 de ani de la căderea regimului comunist, 84% dintre români, urmașii
Prototipul sugerat de jurnaliștii Simona Popescu și Sandra acelor victie, nu au încredere în cei din jur, conform studiului "Barometrul
Sălăgean ([Link] este cel al de Consum Cultural 2018. O retrospectivă a anului centenar", lansată de
Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe – Ismail, a cărui Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), la
canonizare a fost proclamată în data de 27 octombrie 2019, la Patriarhia Conferința Națională a Managerilor Culturali (CNMC)
Română. De persoana acestui sfânt supranumit „Sufletul Unirii” - care ([Link] Dacă luăm în calcul
poate fi socotit duhovnicul membrilor Sfatului Țării din Basarabia care au influența exercitată asupra acestor generații de români, care nu aveau
hotărât unirea cu Patria Mamă premițând astfel încoronarea regelui cum să rămână imuni la astfel de tendințe provenite din Occident, de
Ferdinand ca suveran al României Mari la 15 octombrie 1922 - ne leagă, faptul că ”o treime dintre oamenii din generaţia "millennials" americană,
3

;;;
respectiv cei născuți în perioada 1981 - 1996, ar vota în 2020 cu Pitești, Aiud, Sighet, Tg. Ocna, cei care au rezistat în fața dictaturii
candidaţii de extremă stângă, potrivit rezultatelor unui sondaj realizat la comuniste se treziseră alturi de cei dragi, prizonieri într-o închisoare în
cererea Victims of Communism Memorial Foundation, un ONG cu sediul care fusese transformată întreaga țară! Cel puțin așa simțise bunicul
în Washington, SUA ([Link] prognozele meu, Teleanu Ioan, despre care am scris în romanul ”Osânda cărților”
sociologice sunt înspăimântătoare! (Editura Cuvântul Vieții, 1917). Ieșit de la Aiud, s-a văzut nevoit să-şi
Faptul occidentalii găsesc comunismul tot mai atractiv se caute de lucru la Întreprinderea de Autocamioane din Braşov, secţia
datoarează nostalgicilor autohtoni care continuă să atribuie nemeritat Turnătorie, de unde avea să se pensioneze peste cinci ani. Peste 25 de
realizarea unor asemenea proiecte, cum este cel care reprezintă ani, la această uzină braşoveană, „Steagul Roşu”, cum i se spunea pe
premiza prezentului articol, altor autori decât cei de drept: alte regimuri atunci, avea să izbucnească revoltă anticomunistă din 15 noiembrie
politice și oamenii care au slujit lor. Ba, mai mult, au ars cărțile de istorie 1987, un eveniment politic major care a anunţat prăbuşirea iminentă a
și geografie care reflecta adevărul, tipărind altele cu ceea ce le regimului dictatorial impus de Nicolae Ceauşescu, protest la care s-a
convenea lor, un "holocaust" despre care am scris în romanul "Osânda scandat pentru prima dată în România „Jos comunismul!”.
cărților" (Editura Cuvântul vieții, 2017) care a condus la analfabetism În revolta de la Brașov s-a regăsit sămânța pusă de cei care,
istoric. Acest fenomen, la care se adaugă crimele comise în închisorile asemenea bunicului meu, păstrau vie amintirea torționarilor lor din
comuniste atribuite ”deținuților care se torturau între ei”, o retorică închisorile comuniste. Nu se dorea o răzbunare, ci pur și simplu ca noii
”palimpsest” pe care o regăsim din păcate și la Mihai torționari, reprezentați de cuplul ceaușist, să o lase mai moale! Mesajul
Demetriade&Mădălin Hodor, arată dezumanizarea călăilor la care și-au revoltei din Brașov, deși s-a încercat să fie ținut sub obroc, s-a răspândit
condamnat să ajungă și victimele, iar nu invers! repede în țară, fiind preluat inclusiv de Doina Cornea, care a fost
Problema este că această condamnare la dezumanizare s-a arestată în acest context pentru că a distribuit manifeste. A fost începutul
aplicat nu doar celor din închisorile comuniste, ci și familiilor lor, copiilor unei revolte naționale care avea să atingă punctul culminant în urmă cu
lor, ajungând din generație în generație până la noi, fiind preluată și 30 de ani!
perpetuată cu sârg de politicieni, jurnaliști, cercetători istorici etc., Este enervant de dureros să constați că de atunci a trecut atât
precum Mihai Demetriade&Mădălin Hodor. Din acest punct de vedere, amar de vreme, iar torționarii de atunci s-au mărunțit, dar s-au și în
după principiul ”tonul face melodia”, este îngrijorătoare lipsa de empatie înmulțit ca păduchii care, cuibărindu-se peste tot, întrețin tifosul
și înțelegere a victimelor, dublată de acordarea de circumstațe atenuante comunist! Și, atunci, cum să nu ne întrebăm de ce, oare, Doamne, iartă-
nemeritate călăilor lor! Poate ca a sosit vremea ca lanțul trofic al ne, amintirile acelor vremuri încă ne mai dor atât de mult?
minciunilor comuniste și al germenilor lor sa fie rupt! Este cumplit să vezi EROI DESPRE EROI: 30 de ani ca arginții lui Iuda sau ce
cum printre cei infectați cu virusul dezumanizant injectat de comuniști credea un veteran din cel de-al doilea război mondial despre 1989!
sunt exact persoanele la care te-ai fi așteptat cel mai puțin! Iată una din O remarcă făcută de bunicul meu, Gheorghe Coleș, veteran de
explicațiile pentru piedicile cu care m-am confruntat în cercetările inițiate război care a participat ca sergent al ”Regimentul 89 Infanterie” la
în domeniul rezistenței în fața regimului comunist, subiect asupra căruia campania militară românească din Basarabia şi Transnistria (iunie–
voi mai reveni în viitor! noiembrie 1941), fiind rănit în ”absurdul” atac antibolșevic comandat de
Ca o primă concluzie, ținând cont de afirmațiile scandaloase ale mareșalul Ion Antonescu asupra Odessei, a avut rostul să-mi tempereze
lui Mihai Demetriade şi Mădălin Hodor, inițiative precum cele care au dus emoțiile unui 1989 aburind de teribilism juvenil.
la lansarea filmului „Între chin și amin” sunt mai mult decât binevenite! În Ca unul care își primejduise viața în încleștările celei de a doua
contextul unei justiții părtinitoare, incapabilă să facă dreptate, poate că conflagrații mondiale, fiind în prima linie a unui front în care moartea
până la urmă n-ar mai trebui judecați și condamnați nici unii, nici alții! rânjea din toate părțile, bunicul amușinase parcă faptul că tinerii, folosiți
Până la urmă, poate se va gândi cineva să ia în serios un proiect de țară drept ”carne de tun”, ieșiseră în stradă ca ”mieii la junghiere” în urmă cu
care să aibă ca scop reumanizarea României, unul din idealurile 30 de ani. Cu alte cuvinte, parafrazând zisa părinților uneia din victimele
”Atenelui Sfântului Pantelimon”! incendiului de la clubul ”Colectiv” internată la Spitalul Universitar de
CÂND, DOAMNE, IARTĂ-MĂ, AU TRECUT 30 DE ANI? Urgenţă Bucureşti, care mi s-a confesat deplângând astfel soarta celor
Românul, conștient că tocmai a comis, este pe cale sau care asemenea lor treceau prin momentele de cumplită durere ale anului
intenționează să comită un păcat, are o vorbă: ”Cum/Ce?De ce... 2015, bunicul meu întrevăzuse cumva riscul ca acest răstimp de 30 de
Doamne, iartă-mă, ....? Exclamațiile de genul acesta denotă iritarea și ani să fie prefăcut în ”bănuții lui Iuda”!
substiuie cuvinte nu tocmai ortodoxe care i-au venit în gând, dar s-a Iată cum în acele momente tulburi, părerea care m-a contrariat
abținut să le rostească unui om credincios în momentele sale de maximă cel mai tare despre Revoluția de la 1989 aparținea tocmai bunicului meu,
nervozitate! Ce ușor poți să vizualizezi pe un certăreț cu mâinile în șold distins cu medalia "Crucea Serviciului Credincios" cu spade clasa II (cf.
sau dându-și peste cap căciula de blană, oțârându-se cu aceste cuvinte Monitor oficial p. I, nr. 281 din 18 noiembrie 1941), după ce, rănit grav în
la cel care-l necăjește! Fără nicio intenție de a lua în deșert numele lui ziua de 3 noiembrie 1941, se întoresese în ţară, continuând să trăiască
Dumnezeu, creștinul cere astfel iertare pentru păcatul pe care nu se până la sfârșitul vieții cu un glonț fixat în plămânul stâng, acoperit bine
poate abține să nu-l facă, fapt care-l necăjește peste măsură! ”Fără de cu ţesut bronşic, pe care doctorii au refuzat să-l scoată.
număr am greșit”, dar ”cred, Doamne, ajută-mi necredinței mele”, pare a Multă vreme nu am știut ce să cred, dar acum, constat cu amar
se ruga în acele momente un om care rostește ca un lait motiv ”Doamne, că bunicul - care fusese înainte de război unul din soldații Batalionului de
iartă-mă”! Astfel de gânduri mi-au venit în minte, discutând cu ascultătorii Gardă distinși cu ”Medalia Centenarului Regelui Carol I” (9 mai 1939) şi
postului de Radio Antena Satelor timp de două ore, joi, 14 noiembrie brevetul corespunzător acesteia, semnat de ministrul cancelar Grigore
2019, de la ora 20:10, în emisiunea „Cu inima deschisă”, alături de Gafencu - avusese mare dreptate!
Simona Popescu. O dreptate pe care evidența acestor 30 de ani m-a îndemnat să
”Să nu cumva, Doamne, iartă-mă, să ne răzbunați!”, răsună nu rămân totuși în urma plutonului românilor care se încăpățânează să
peste timpuri vocea celor care au rezistat dictaturii comuniste....Dar, nu uite nedreptățile comise în numele comunismului. Constat astfel că
parcă se subînțelege în vorba lor un ”Doamne ferește, însă, nu cumva nu sunt primul, dar nici ultimul dintre cei care, prudent, consideră că
să ne uitați!” Este un paradox însuși faptul că în acest caz se pune totuși merită recunoscut fără drept de apel eroismul victimelor regimului
problema iertării, deși torționarii acestora și acoliții lor nici măcar nu au comunist (printre care pot enumera fără teamă că greșesc inclusiv pe
cerut-o, ci râd încă în față victimelor și familiilor lor! Nu faptul că n-au celălat bunic al meu, Ioan Teleanu), supuse unui program sistematic de
fost răzbunați, ci tendința de a uita răul pricinuit, perpetuându-l astfel, exterminare care încălca flagrant drepturile omului
este revoltătoare! Aceasta, cred, a fost esența revoltei de la Brașov din ([Link] culminând cu
noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987. Ieșiți din închisorile comuniste, fatidicul 1989!
4

;;;