0% au considerat acest document util (0 voturi)
2 vizualizări2 pagini

Tratamente Termice Ale Oțelului: Aliaj Elemente Fierul Carbonul Fier-Carbon Fonte Albe

Încărcat de

nicolesiminina
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
2 vizualizări2 pagini

Tratamente Termice Ale Oțelului: Aliaj Elemente Fierul Carbonul Fier-Carbon Fonte Albe

Încărcat de

nicolesiminina
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Oțelul este un aliaj ce conține ca elemente principale fierul și carbonul, având un

conținut de carbon cuprins între 0,02% și 2,11%. Aliajele fier-carbon care conțin
între 2,11% și 6,67% carbon se numesc fonte albe. Oțelurile sunt materialele cu
cea mai largă utilizare în industrie. Proprietățile lor pot să varieze în limite foarte
largi, în funcție de conținutul de carbon și de alte elemente de aliere.

În funcție de conținutul în elemente de aliere, oțelurile se împart în:

●​ oțeluri nealiate (numite și oțeluri carbon), care conțin ca elemente


principale doar fierul și carbonul,
●​ oțeluri aliate, care pe lângă fier și carbon conțin și alte elemente: nichel,
crom, molibden, vanadiu etc.
În condiții de echilibru, cei mai importanți constituenți ai oțelurilor nealiate sunt
ferita, austenita, cementita și perlita.

Pentru a îmbunătăți cât mai mult duritatea și rezistența oțelurilor, acestea se


supun de regulă unor tratamente termice cum ar fi călirea sau nitrurarea. Scopul
final al unor asemenea tratamente este de obicei obținerea martensitei.

Tratamente termice ale oțelului


Prin tratamentele termice ale oțelului se pot modifica proprietățile acestuia.
Tratamentele termice sunt călirea în apă, uleiuri sau săruri, carburarea și
nitrocarburarea.[1]

Producția
Asociația Mondială a Oțelului a fost înființată în 1967 și este una dintre cele mai
importante organizații din industria de profil, reunind 180 de producători, inclusiv
19 din cele mai mari 20 de companii la nivel mondial, asociații naționale și
regionale, respectiv institute de cercetare.[2] Membrii organizației produc anual
aproximativ 85% din oțelul livrat la nivel mondial.[2]

În anul 1989, producția mondială de oțel era de 786 milioane de tone.[3] În anul
2009, producția mondială a scăzut cu 8% față de anul precedent, până la 1,22 de
miliarde de tone, iar cei mai mari producători erau China – 567,8 milioane tone,
Japonia – 87,5 milioane tone, Rusia – 59,9 milioane de tone și SUA – 58,1 milioane
de tone.[4] În anul 2010, producția mondială a crescut la 1,4 miliarde tone.[3]

În România
În anul 2008, în producția de oțel din România lucrau 32.500 de oameni iar
producția a fost de 5 milioane de tone de oțel brut.[5] În anul 2009, producția a
scăzut cu 46,4%, la 2,7 milioane de tone, iar numărul de angajați din sector a fost
de 22200.[2][5] În 2010, producția a urcat la 3,9 milioane tone.[3]

S-ar putea să vă placă și