Cauciucul este un termen general care definește polimeri elastici din gumă, poate fi de
origine naturală, sau cauciucul sintetic obținut din izopren, acesta din urmă este o formă
mai pură omogenă și cheltuielile de obținere sunt mai reduse decât cele ale cauciucului
natural. Utilizarea principală a cauciucului sintetic este pentru fabricarea anvelopelor,
sau ca înlocuitor al cauciucului natural care se obține din latexul de rășină produs de
arborele de cauciuc (Hevea brasiliensis).
Istoric
În perioada 1735 - 1744, exploratorul Charles Marie de La Condamine întreprinde o
expediție științifică în Peru pentru măsurarea meridianului terestru. În zona Amazonului,
în 1744, descoperă arborele de cauciuc și remarcă proprietățile sevei secretate de
acesta.
Charles Goodyear descoperă întâmplător vulcanizarea, pe care o brevetează în 1844.
În 1860, Charles G. William obține separarea izoprenului. Alte inovații industriale sunt
aduse de francezul Gustave Bouchardat în 1880 și de englezul William Tilden în 1884.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este stimulată producția de cauciuc sintetic
pentru înlocuirea cauciucului natural.
Cauciucul natural
Cauciucul sintetic
În anul 1860, Greville Williams reușește să obțină și să stabilească formula chimică a
izoprenului (C5H8) prin distilarea cauciucului natural. Această descoperire face posibilă
etapa următoare de sintetizare a cauciucului artificial din izopren și acid clorhidric, în
anul 1879 de către „Gustave Bouchardat”. Prin anul 1900 J. Kondakow reușește
sintetizarea din dimetilbutadienă, patentul de obținere a cauciucului artificial a fost
acordat în anul 1909 lui „Fritz Hofmann”. Această descoperire permite firmei Bayer din
Leverkusen să producă între anii 1915 -1918 o cantitate de 2 500 de tone cauciuc
artificial. Prima producție de cauciuc sintetic reentabilă din punct de vedere economic a
fost cauciucul (SBR) produs în 1929 prin metoda de polimerizare a emulsiei a lui Walter
Bock din 1,3-Butadienă și styrol. In anul 1930 Erich Konrad și Eduard Tschunkur
reușeșc să producă în Germania cauciucul NBR, iar în SUA firma DuPont produce
cauciucul CR, care azi este numit neopren. În 1942, în SUA se reușește producerea
cauciucului-silicon, iar în 1948 cauciucul-fluor, ca în anii următori să fie perfecționată tot
mai mult producția de cauciuc sintetic.
Cauciucul vulcanizat
Utilizare
Intre 65 % și 70 % din producția totală de cauciuc este folosită ca materie primă pentru
producerea anvelopelor de mașini. Cauciucul natural este folosit atare ca polimer sau
sub formă de amestec cu cauciucul sintetic. Dezavantajul cauciucului natural este ca se
poate descompune dacă ajunge în contact cu lumina solară (razele UV) sau cu lipidele.
O altă aplicare importantă este de folosire ca liant în industria hârtiei, industria
producătoare de covoare sau în medicină, la mănușile din latex. Mai poate fi folosit ca
profile elastice de etanșare; la cele care sunt supuse la acțiunea intemperiilor se
folosește EPDM.
Producători de cauciuc natural
Ra Stat Producție Ra Stat Producție
ng (in mii. t) ng (in mii. t)
1 Tailanda 99 Brazilia 96
10
Opt state
produc
2 Indonezi 1792 Sri 92 peste 88
a 11 Lanka % din
producția
mondială
3 Malaysia 1000 Filipine 88
12
4 India 694 Guatema 50
13 la
5 China 550 Cambod 46
14 gia
6 Vietnam 391 Camerun 46
15
7 Coasta 123 Myanmar 36
de fildeș 16
8 Nigeria 112 Mexic 23
17
9 Liberia 108
Categorie:
Cauciuc
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 30 octombrie 2025, ora 15:13.