Sigmund Freud (născut Sigismund Schlomo Freud, n.

6 mai 1856, Příbor(d), Imperiul

Austriac – d. 23 septembrie 1939, Londra, Regatul Unit) a fost un
medic neuropsihiatru austriac de etnie evreiască, fondator al școlii psihologice
de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei școli sunt fondate pe următoarele
ipoteze:[23]

 Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de

gratificare a impulsului sexual.
 Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și
agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconștiente.
 Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se
manifesta în vise, acte ratate și simptome.
 Conflictele inconștiente și sexualitatea reprimată sunt sursa nevrozelor.
 Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în
conștient a dorințelor inconștiente și refulate.
Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni
precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor. Cu
toate acestea psihologii freudieni moderni, în era existențialistă, începând de la
sfârșitul secolului 20 refuză să interpreteze după psihologia simbolistă, rugând
pacientul să-și numească și să-și delimiteze propriile simboluri, într-un amestec de
psihanaliză freudiană și logopedie frankliană.

Parte a seriei de articole despre

Psihanaliză

Concepte[arată]

Figuri importante[arată]

Lucrări importante[arată]

Școli de gândire[arată]

Pregătire[arată]

 v
 d
 m
Viața
Sigmund Freud s-a născut într-o familie de evrei așkenazi din Freiberg, Moravia. Și-
a luat numele de "Sigmund" abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul
născut din cei nouă copii ai familiei, dar mai avea și alți frați (vitregi) din căsătoriile
precedente ale tatălui său. Cu toate că familia sa nu era o familie înstărită și trăiau
într-un apartament mic și aglomerat, părinții săi au făcut totul pentru ca Sigmund să
aibă parte de cele mai bune condiții, uneori și cu prețul defavorizării celorlalți copii ai
familiei.

Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual și deosebit de silitor.
Șase ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea școlii avea nu numai
cunoștințe temeinice de greacă, latină, germană și ebraică, ci învățase
și franceza și engleza. Viața de familie se organiza în funcție de programul său de
studiu. El își lua masa de seară separat de restul familiei, iar pianul surorii sale Anna
a fost mutat din apartament pentru a nu-l deranja.

Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de

studii a început să lucreze în laboratorul de fiziologie, sub conducerea lui Ernst
Wilhelm von Brücke, fiind în special preocupat de funcțiunea sistemului nervos
central. El s-a lăsat atât de mult absorbit de această activitate, încât a neglijat
celelalte discipline, terminând facultatea abia în 1881, cu o întârziere de trei ani.
Dorind să câștige experiență practică, după doi ani începe să lucreze ca medic în
spital, în secțiile de psihiatrie și dermatologie. În 1885 obține un post de docent
în neuropatologie la Universitatea din Viena și - având o bursă din partea statului
austriac - petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului
nervos de la spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot. Charcot trata
anumite tulburări nervoase prin hipnoză. Sub conducerea lui, Freud începe să
studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie.

În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe

tulburări cerebrale și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile
lui Charcot, socotite neortodoxe de către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de
dificultăți din partea colegilor. Aceasta explică și faptul că, mai târziu, teoriile lui
asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă reticență.

Fugind de persecuția nazistă din Viena în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde a
petrecut ultimul an al vieții sale. Casa situată la Maresfield Gardens nr. 20 în
zona Hampstead din Londra, care a aparținut familiei până la moartea din 1982 a
fiicei cele mai mici a lui Freud, Anna Freud, a fost ulterior transformată în muzeu. În
muzeu se păstrează și mobila lui Freud, printre care se numără și celebra sa
canapea.

Din cauza fumatului excesiv, în ultimii ani din viață s-a luptat cu o formă de cancer .
A suferit numeroase operații dar, deoarece nu a renunțat la acest viciu (fuma chiar și
20 de trabucuri pe zi), boala s-a agravat și a murit prin eutanasiere, asistată de un
medic care i-a administrat o doză mărită de morfină.[24]

Contribuții
Prima lucrare publicată de Freud, Zur Auffassung der Aphasien ("Concepții
asupra afaziei") (1891), trata problema tulburărilor de vorbire apărute în urma unei
leziuni organice a creierului. După o nouă lucrare în domeniul neurologiei, Die
infantile Cerebrallähmung ("Paralizia cerebrală infantilă") (1897), Freud s-a dedicat
cu exclusivitate cercetărilor privind explicarea tulburărilor psihice pe baze
psihologice, ceea ce a dus la elaborarea conceptului de "psihanaliză" (1896).

Freud explică apariția manifestărilor nevrotice, în special ale isteriei, datorită refulării
unor traume emoționale, ascunse în inconștient. Ca tratament recomandă
transpunerea pacientului în stare de hipnoză, cu ajutorul căreia trăirile emoționale
refulate sunt din nou aduse la suprafața conștiinței și în felul acesta, conflictele,
prelucrate în mod conștient, nu mai provoacă tulburări psihice. Între 1895 și 1900
Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale, care formează nucleul
psihanalizei în teorie și practică. El renunță la metoda hipnozei, preferând expunerea
spontană de către pacient a amintirilor sale, încă din perioada copilăriei, în timpul
ședințelor de psihanaliză, sub forma așa zisei "asociații libere". În felul acesta
psihanalistul îl ajută să-și clarifice conștient experiențele conflictuale, care stau la
baza tulburărilor nevrotice. Cu ajutorul asociațiilor libere găsește calea de pătrundere
către procesele petrecute în inconștient, ceea ce l-a condus și la explicarea
semnificației viselor și a actelor ratate ("lapsusuri"). Prin interpretarea viselor a ajuns
la formularea conceptului de sexualitate infantilă și a "complexului Oedip", care ar
sta la baza legăturilor erotice inconștiente ale copilului cu părintele de sex opus.
Aceste puncte de vedere din concepția freudiană au fost și rămân foarte
controversate.[25]

În 1902, Freud este numit profesor la Universitatea din Viena. În jurul său s-a format
un cerc de discipoli, ca Alfred Adler, Eugen Bleuler, Carl Gustav Jung și Ernest
Jones, care i-au preluat și i-au dezvoltat mai departe teoriile. În 1910 a fost creată
Societatea Internațională de Psihanaliză, cu extindere în special în America. Pe
baza reprezentărilor sale, Freud a încercat să explice și unele fenomene sociale și
culturale, ca religia, mitologia, arta și literatura[26] După ocuparea Austriei
de naziști Freud se refugiază cu întreaga familie la Londra, unde moare în urma unui
cancer în 1939.

Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidență a existenței

și acțiunii inconștientului în viața psihică și în explicarea pe această bază a
personalității umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum
și o metodologie terapeutică aferentă, care - în forma inițială sau modificată -
urmărește ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în patologiile mentale.

Controversă
În ultimele decenii teoriile și lucrările lui Freud au fost analizate critic de numeroși
cercetători și istorici ai științelor, care au relevat frecvente îndepărtări de la rigoarea
și etica științifică. Unii autori nu au ezitat să-l acuze pe Freud de fraudă,
demonstrând că acesta a alterat în mod repetat și sistematic datele clinice pentru a-
și justifica teoriile, a prezentat tratamente eșuate drept reușite sau chiar că, în
anumite articole, ar fi inventat cu totul cazuri și pacienți cu scopul de a-și promova
metodele. Conform acestor critici, școala psihanalitică a avut mai curând
caracteristicile unei mișcări politice sau religioase decât ale unui curent științific,
Freud transformându-se în profetul său. Cele mai severe evaluări contemporane nu
se feresc să califice freudismul drept pură ”șarlatanie”.[27]

Astăzi, psihanaliza este o teorie și o metodă practicată și în combinație cu alte

metode, dar cu eficacitate terapeutică de multe ori pusă la îndoială și numai parțial
recunoscută. [28]

O statuie din Portugalia reprezentându-l pe Sigmund Freud cu

un pacient
Selecție a publicațiilor lui Sigmund Freud în
domeniul psihanalizei
 Studien über Hysterie, (Studii despre isterie) (împreună cu Josef
Breuer), 1895
 Die Traumdeutung (Interpretarea viselor), 1899
 Zur Psychopathologie des Alltagslebens (Psihopatologia vieții
cotidiene), 1904
 Drei Abhandlungen zur Sexultheorie (Trei eseuri despre teoria
sexualității), 1905
 Zur Einführung der Narzißmus (Introducere despre Narcisism), 1914
 Jenseits des Lustprinzips (Dincolo de principiul plăcerii), 1920
 Das Ich und das Es (Ego și Id), 1923
 Die Zukunft einer Illusion (Viitorul unei iluzii), 1927
 Das Unbehagen in der Kultur (Civilizația și neajunsurile ei), 1929
 Vorlesungen zur Einführung in die Psychoanalyse (Conferințe despre
Introducerea în psihoanaliză), 1933
 Totem und Tabu (Totem și tabu)
 Der Mann Moses und die monotheistische Religion (Moise și
monoteismul), 1939
 Abriß der Psychoanalyse (O privire asupra psihanalizei), 1940

La Wikicitat găsiți citate legate de Sigmund Freud.

Selecție din operele traduse în limba

română
 Sigmund Freud - Introducere în psihanaliză, Prelegeri de
psihanaliză, Psihopatologia vieții cotidiene, Editura Didactică și
Pedagogică, (1980)
  Sigmund Freud - Omul cu șobolani (cu jurnalul analistului), Editura Trei,
(1995)
 Sigmund Freud - Două psihanalize (Omul cu lupii și Cazul pre-ședintelui),
Editura Trei, (1995)
 Sigmund Freud - Dincolo de principiul plăcerii, Editura "Jurnalul Literar",
(1992)
 Sigmund Freud - Cazul Dora, Editura "Jurnalul Literar", (1994)
 Sigmund Freud - Micul Hans, Editura "Jurnalul Literar", (1995)
 Sigmund Freud - Interpretarea viselor, Editura "Măiastra", (1991)
 Sigmund Freud - Trei eseuri privind teoria sexualității, Editura "Măiastra",
(1991)
 Sigmund Freud - Autobiografie, Editura Științifică, (1993)
 Sigmund Freud - Scrieri despre literatură și artă, Editura Univers, (1980)
Reeditată.
 Sigmund Freud - Scrisori din tinerețe către Eduard Silberstein, 1871-1881
Editura Sigmund Freud - Binghamton, New York, (1993)
 Sigmund Freud - Psihanaliza fenomenelor oculte, Editura AROPA, (1998)
 Sigmund Freud - Despre psihanaliza. Cinci prelegeri tinute la
Universitatea Clark, Editura Herald, (2010)
Opere
 Opere vol.I : Totem și tabu, Moise și monoteismul, Angoasă în
civilizație, Viitorul unei iluzii, Editura Științifică, traducere de dr. Leonard
Gavriliu, (1991)
 Opere [Link]: Interpretarea viselor, traducere de dr. Leonard Gavriliu,
Editura Științifică, (1993)
 Opere [Link]: Psihanaliză și sexualitate, traducere de dr. Leonard Gavriliu,
Editura Științifică, (1994)
 Opere [Link]: , traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura Științifică, (1994)
Opere complete, editura Trei
 Opere, vol. 1 – Eseuri de psihanaliză aplicată
 Opere, vol. 2 – Nevroza la copil: Micul Hans și Omul cu lupi
 Opere, vol. 3 – Psihologia inconștientului
 Opere, vol. 4 – Studii despre societate și religie
 Opere, vol. 5 – Inhibiție, simptom, angoasă
 Opere, vol. 6 – Studii despre sexualitate
 Opere, vol. 7 – Nevroză, psihoză, perversiune
 Opere, vol. 8 – Comicul și umorul
 Opere, vol. 9 – Interpretarea viselor
 Opere, vol. 10 – Introducere în psihanaliză
 Opere, vol. 11 – Tehnica psihanalizei
 Opere, vol. 12 – Studii despre isterie
 Opere, vol. 13 – Compendiu de psihanaliză
 Opere, vol. 14 – Psihopatologia vieții cotidiene
 Opere, vol. 15 – Vis și telepatie
 Opere, vol. 16 – Viața mea și psihanaliza
 Opere, vol. 17 – Proiect de psihologie