Căutare
Donații
Creare cont
Autentificare
[ascunde]
Cuprins
ascunde
Început
Descriere
Utilizare culinară și medicinală
Istoric
Specii înrudite
Cultura gutuiului
Vezi și
Galerie de imagini
Bibliografie
Referințe și note
Legături externe
Gutui
Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
Unelte
Aspect
ascunde
Text
Mic
Standard
Mare
Lățime
Standard
Lat
Culoare (beta)
Automat
Luminos
Întunecat
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gutui
Stare de conservare
risc minim de dispariție[1]
Clasificare științifică
Supradomeniu Biota
Domeniu Eukaryota
Regn Plantae
Diviziune Tracheophytes
Subdiviziune Spermatophytes
Ordin Rosales
Familie Rosaceae
Gen Cydonia
Nume binomial
Cydonia oblonga
Mill., 1768
Modifică date / text
Gutuiul (Cydonia oblonga), unicul membru din genul Cydonia, este un
arbore de mărime medie, originar din regiunea Caucazului, în sud-vestul cald
al Asiei. Este un arbore fructifer înrudit cu mărul și părul. Este cunoscut din
antichitate, fructele sale fiind folosite în gastronomie sau în medicina
populară, alături de semințe și frunze.
Descriere
În stare naturală, gutuiul atinge înălțimi medii de 3-4,5 m (cu extreme între
1,5–6 m) și are un aspect robust și rustic de tufă cu mai multe tulpini, ce
pornesc de la baza coletului. Coaja tulpinilor este sensibilă și poate fi
afectată chiar și de lovituri superficiale. Rădăcinile nu se dezvoltă mult în
adâncime, fiind dispuse în stratul superficial al solului.
Coroana este deasă și are formă neregulată. Frunzele sunt simple, cu
marginea netedă, lat-ovalate, cu o lungime de 6–11 cm și suprafață
tomentoasă (acoperită de peri moi, catifelați, de culoare albă). Mugurii sunt
de asemenea tomentoși.
Înflorirea se produce târziu, după apariția frunzelor, în perioada aprilie-mai,
florile nefiind astfel expuse înghețurilor timpurii de primăvară. Sunt flori
mari, solitare, albe sau roz, cu cinci petale.
Fructul său, numit gutuie, este o bacă falsă, acoperită de un puf cafeniu.
Gutuile coapte au culoare galbenă. Ating dimensiuni de 7–12 cm lungime și
6–9 cm lățime. Sunt tari și aromatice, cu pulpa astringentă. Își mențin
consistența fermă, aroma și aciditatea, chiar și după fierbere. Au un conținut
ridicat de pectine, care le conferă un grad mare de gelificare. Se păstrează
bine timp îndelungat.
Utilizare culinară și medicinală
Gutuia poate fi mâncată ca atare atunci când este coaptă, sau poate fi
mâncată cu zahăr. Este folosită la marmelade și compot sau poate fi coaptă
în cuptor. Puternica ei aromă o face să fie un bun complement pentru unele
prăjituri. Conținutul ei nutritiv este mic, având totuși vitamine și
minerale: potasiu și vitamina C. Conține importante cantități de fibră, are
proprietăți dezinfectante și favorizează eliminarea acidului uric. Ceaiul din
frunze uscate este adjuvant în caz de insuficiență cardiacă și în bolile de
ficat.[2]
Conținutul la 100 g:
Calorii 25,2 g
Hidrați de carbon 6,3 g
Fibre 6,4 g
Calciu 14 mg
Magneziu 6 mg
Potasiu 200 mg
Vitamina C 18 mg
Istoric
frunze și fructele gutuiului
Cultivarea gutuiului poate fi anterioară mărului, și este posibil ca mărul citat
în Cântarea Cântarilor să fi fost în realitate un gutui.[necesită citare] Vechii greci
ofereau gutui la nunți, ritual care a venit din Orient împreună
zeița Afrodita. Plutarh relatează ca miresele în Grecia mușcau dintr-o gutuie
pentru a parfuma sărutul înainte de a intra în camera nupțială " ca primul
sărut să nu fie dezagreabil" ("Întrebări romane" 3.65). Era o gutuie premiul
pe care Paris l-a dat Afroditei. Cel mai bun tip de gutui venea din
regiunea Cydonia, pe coasta nord-estică a insulei Creta, fruct cunoscut de
greci ca "Mela kudonia" sau " măr de Cydonia" de unde provine de asemenea
și numele ei științific.
Romanii de asemenea foloseau gutui; cartea de bucătărie romană a
lui Apicio ne dă rețete pentru a găti gutuia cu miere și o combină spre
surpriza noastră chiar și cu Praz (Allium ampeloprasum var.
porrum). Plinius menționează un tip numit gutuie de Mulvian, care se putea
mânca crudă. Columella menționează trei tipuri, una dintre ele "mărul de
aur" - care era probabil fructul paradisului citat în Grădina Hesperidelor- a
dat nume tomatelor italiene (pomodoro).
Gutuia
Gutuiul este cultivat în zonele centrale și de sud, unde verile sunt suficient
de calde pentru ca coacerea să fie bună. Nu sunt culturi de mare cantitate; în
general unu sau doi arbori într-o grădină sau livadă. Carol cel Mare a dat
ordin să se planteze gutui în livezi mari.
Gutuiul este menționat pentru prima dată într-un text englezesc la sfârșitul
secolului XIII, totuși Anglia nu este o zonă foarte propice, datorită
temperaturilor mici ale verii care împiedică gutuia să se coacă în totalitate.
De asemenea au fost duse în Lumea Nouă, dar sunt rare în America de Nord,
datorită unei boli cauzată de bacteria Erwinia amylovora. Se cultivă mult
în Argentina, Uruguay, Balcani, Spania și în bazinul Mediteranei. Aproape
toate gutuile din magazinele Americii de Nord provin din Argentina.
Specii înrudite
Există patru specii înrudite cu Cydonia, clasificate în alte genuri. Aceste
specii sunt gutuiul chinezesc (Pseudocydonia sinensis), originar din China, și
trei gutui ornamentali, originari din Asia, care au fost incluși în
genul Chaenomeles.
Cultura gutuiului
Producția în tone 2003-2004
Date de FAOSTAT (FAO)
10500 10500
Turcia 27 % 28 %
0 0
China 90000 24 % 90000 24 %
Maroc 28000 7 % 28000 7 %
Argentina 26000 7 % 26000 7 %
Iran 25000 7 % 25000 7 %
Peru 5200 6% 52000 6 %
Serbia și
10400 3 % 10400 3 %
Muntenegru
Uruguay 9500 2% 9500 2%
Chile 4250 1% 4250 1%
Alte Țări 87962 22 % 87485 23 %
3818 100 3813 100
Total
62 % 85 %
Producția în tone - 2011
Țara Tone
Turcia 127.767
China 120.000
Uzbekistan 73.000
Maroc 45.556
Iran 35.430
Argentina 26.864
Azerbaidjan 23.924
Spania 14.000
Serbia 13.955
Algeria 13.500
Total în lume 575.924
Sursa: UN FAOSTAT Arhivat în 19
iunie 2012, la Wayback
Machine. [3]
Producția de gutui 2012
Vezi și
Lista fructelor
Galerie de imagini
Ramură cu flori roz
Ramură cu flori albe
Ramură cu fructe crude
Gutuie coaptă
Bibliografie
Gelu Corneanu, Margareta Corneanu: Sfaturi pomicole, Editura PIM,
Iași, 2003, ISBN 973-8490-65-0
Referințe și note
1. ^ The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2[*] Verificați
valoarea |titlelink= (ajutor);
2. ^ Fortificati-va organismul cu gutui!, Farmacia Ta, 14 septembrie 2009
3. ^ „Statistics from: Food And Agricultural Organization of United
Nations: Economic And Social Department: The Statistical Division”.
UN Food and Agriculture Organization Corporate Statistical Database.
Arhivat din original la 19 iunie 2012. Accesat în 31 octombrie 2013.
Legături externe
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gutui
Gelu Corneanu, Margareta Corneanu: Specificul culturii gutuiului, pe
site-ul [Link]
EUKARYA - Enciclopedia florei și faunei din România: Cydonia oblonga
[Link]: Gutui Arhivat în 2 mai 2008, la Wayback Machine.
Categorii:
Rosaceae
Fructe comestibile
Plante medicinale
Eponime ale asteroizilor
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 18 decembrie 2024, ora
11:26.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și
distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți
detalii la Termenii de utilizare.
Politica de confidențialitate
Despre Wikipedia
Termeni
Cod de conduită
Dezvoltatori
Statistici
Declarație cookie
Versiune mobilă