Scribd
Încărcați
4 vizualizări1 pagină

Stiluri Functionale

Stilul tehnico-ştiinţific se caracterizează prin comunicarea directă, bazată pe raţionamente, fără a apela la sensibilitatea cititorului. Vocabularul este complex, incluzând termeni tehnici, neologisme și termeni latinești, cu o utilizare limitată a cuvintelor populare. Terminologia variază în funcție de domeniul de cercetare și include atât termeni vechi, cât și neologisme internaționale.

Încărcat de

mihaela
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
4 vizualizări1 pagină

Stiluri Functionale

Stilul tehnico-ştiinţific se caracterizează prin comunicarea directă, bazată pe raţionamente, fără a apela la sensibilitatea cititorului. Vocabularul este complex, incluzând termeni tehnici, neologisme și termeni latinești, cu o utilizare limitată a cuvintelor populare. Terminologia variază în funcție de domeniul de cercetare și include atât termeni vechi, cât și neologisme internaționale.

Încărcat de

mihaela
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

STILURI FUNCŢIONALE

STILUL TEHNICO- ŢTIINŢIFIC

Comunicarea se face în acest caz direct, apelându-se la raţionamente fără să se vizeze sensibilitatea cititorului şi
la imaginaţia acestuia. Există o variantă a scrisului în ştiinţele exacte (matematica, fizica, chimia, astronomia), o variantă
a ştiinţelor naturii- botanica, zoologia, geografia, alta a ţtiinţelor umaniste- teoria literaturii, lingvistica, istoria şi filozofia.
Apropierea maximă între stilul ştiinţific şi cel artistic este realizat de limbajul criticilor literari.

NIVELUL LEXICAL
- se utilizează cuvinte greu accesibile ; evitarea sinonimiei şi a antonimiei; absenţa aproape totală a termenilor populari,
regionali, argotici; prezenţa numeroasă a termenilor latineşti şi a neologismelor; în structura vocabularului întâlnim în
fondul principal de cuvinte un număr mic de verbe: a fi, a rămâne, a deveni, şi a elementelor joncţionale.
Terminologia ştiinţifică, diferită de la o variantă stilistică la alta, este în strânsă legătură cu domeniul de cercetare. Ea
poate fi constituită din:
- termeni vechi româneşti, eventual adaptaţi semantic la stilul ştiinţific: adunare, cerc, şir, cât, mărime, mulţime,
scădere, sumă, unghi.
- termeni româneşti constituiţi pe teritoriul ţării noastre prin derivare: împărţitor, deîmpărţit, a încifra, dreptunghi.
- neologisme cu pondere mare în toate variantele stilistice ale stilului ştiinţific: accent, lingvistică, latitudine, altitudine-
neologisme de circulaţie internaţională.
- predomină termenii latineşti în varianta stilistică a medicinei şi a ştiinţelor naturii.
- folosirea unor simboluri pentru unele formule şi abrevieri.

NIVELUL MORFOLOGIC

S-ar putea să vă placă și