Dosar nr.

2-12356/24
(nr. electronic: 2-24103733-12-2-16092024-1)
HOTĂRÎRE
în numele Legii
(dispozitiv)
09 septembrie 2025 mun.
Chișinău

Judecătoria Chișinău (sediul Central)

Instanța compusă din:

Președintele ședinței,
Judecătorul Țurcanu Radu
Grefier Bacalîm Ana

Cu participarea:
Reprezentantului reclamantului
*****,
SRL ”Repromed” Munteanu Victor, avocat
Reprezentantul pîrîtului
***** Soțchi Inna

În lipsa:
reclamantului *****,
pârâtului *****,
procedura de citare legală față de ultimii a fost respectată,
a examinat în sediul instanței de judecată, în ședința de judecată publică, cauza civilă la cererea de
chemare în judecată depusă de ***** și SRL ”Repromed” către *****privind apărarea onoarei, demnității
și reputației profesionale, obligarea dezmințirii afirmaților, repararea prejudiciul moral și material cauzat,
și în conformitate cu prevederile art. 14,16,1416,1422-1424 CC, art. 12, 15, 17, 18, 21, 24 și 29 al Legii
nr. 64/2010 cu privire la libertatea de exprimare, art. art. 85, 94, 96, 238-241 CPC al RM, instanța de
judecată,

hotărăște:

Se admite parțial acțiunea lui ***** și SRL ”Repromed” către *****privind apărarea onoarei,
demnității și reputației profesionale, obligarea dezmințirii afirmaților, repararea prejudiciul moral și
material cauzat.
Se obligă *****să dezmintă informația publicată pe data de 20 iulie 2024 pe rețeaua de socializare
Facebook conform textului dezmințirii cum urmează:
”Prezint scuze domnului **********și clinicii ”Repromed” S.R.L. și personalului acesteia pentru
afirmația „medici indiferenți și inumani", deoarece aceasta este una falsă;
- "Rectific mesajul că "Și a murit din cauza că nu i-a fost acordat ajutorul medical corespunzător"
este una greșită/falsă, fapt pentru care îmi exprim scuzele față de clinica ”Repromed” S.R.L. și personalul
clinicii ”Repromed” S.R.L."
- "Rectific mesajul că "din cauza că echipa de la Spitalul ”Repromed” nu a vrut sau poate chiar nu au
știut cum să o ajute, însă cu toate acestea nu ați depus mare efort să îi salvați viața" deoarece este unul
defăimător (reprezintă informație falsă care lezează onoarea, demnitatea și/sau reputația profesională a
persoanei), fapt pentru care îmi exprim scuzele față de clinica ”Repromed” S.R.L. și personalul clinicii
”Repromed” S.R.L."
 - "Îmi exprim scuzele către domnul **********că am afirmat că acesta "m- a aburit" că motivul
decesului ar fi "toxinele de tip necunoscut", că ********** ar fi ingerat ceva, că "i s-au făcut farmece",
deoarece afirmațiile mele sunt denigratoare;
- "Îmi exprim scuzele publice față de domnul **********pentru afirmația "*****nu a vrut să
recunoască ca greșeala le aparține" deoarece afirmația respectivă nu s-a bazat pe nici un substrat
factologic suficient;
- "Îmi exprim scuzele față de domnul **********pentru că am afirmat că moartea ********** s-ar
fi datorat greșelii arogante și nechibzuite a acestuia, deoarece afirmația este una falsă".
Se încasează de la *****în beneficiul lui ***** și SRL ”Repromed” prejudiciul moral cauzat în
cuantum de 30 000 (treizeci mii) lei MDL, pentru fiecare co-reclamant.
Se încasează de la *****în beneficiul SRL ”Repromed” taxa de timbru în cuantum de 400 lei și taxa
de stat în sumă de 4524,90 lei, iar în total suma de 4924,90 (patru mii nouă sute douăzeci și patru,90) lei.
Se încasează de la *****în beneficiul SRL ”Repromed” cheltuieli de asistență juridică în sumă de 32
500 (treizeci și două mii cinci sute) lei.
În partea încasării restul prejudiciului moral, acțiunea se respinge ca neîntemeiată.

Președinte ședință,
Judecător
Țurcanu Radu
Dosar nr. 2-12356/24
(nr. electronic: 2-24103733-12-2-16092024-1)
HOTĂRÎRE
în numele Legii

Dispozitivul Hotărîrii pronunțat public la 09 septembrie 2025.

Hotărîrea integrală întocmită la 03 octombrie 2025, în baza cererii de apel cu nr.
04/1-1.2-26861 din 10.09.2025 și respectiv nr. 6/1-18586 din 25.09.25

09 septembrie 2025 mun.

Chișinău

Judecătoria Chișinău (sediul Central)

Instanța compusă din:

Președintele ședinței,
Judecătorul Țurcanu Radu
Grefier Bacalîm Ana

Cu participarea:
Reprezentantului reclamantului
*****,
SRL ”Repromed” Munteanu Victor, avocat
Reprezentantul pîrîtului
***** Soțchi Inna

În lipsa:
 reclamantului *****,
pârâtului *****,

procedura de citare legală față de ultimii a fost respectată,

a examinat în sediul instanței de judecată, în ședința de judecată publică, cauza civilă
la cererea de chemare în judecată depusă de ***** și SRL ”Repromed” către
*****privind apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, obligarea dezmințirii
afirmaților, repararea prejudiciul moral și material cauzat,
a constatat:

La 16.09.2024 avocatul Munteau Victor în interesele reclamanților ***** și SC

”Repromed” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către pîrîtul *****prin care a
solicitat obligarea pârâtului **********, la dezmințirea imediată conform textului
dezmințirii supra a afirmațiilor postate pe data de 20 iulie 2024 pe rețeaua de socializare
Facebook, care prin conținutul lor, lezează grav onoarea, demnitatea și reputația
domnului **********și a spitalului Repromed, pe aceeași pagină a rețelei de socializare
Facebook, pe care a fost făcută publicarea, sau prin intermediul unei platforme
alternative, similare ca impact; repararea prejudiciului moral cauzat astfel, în cuantum de
50000 (cincizeci mii) lei MDL fiecărui co-reclamant; precum și încasarea taxei de
timbru și a taxei de stat în valoare de 4 929,30 lei din contul pârâtului; încasarea din
contul pârâtului în beneficiul reclamanților a tuturor cheltuielilor de judecată pe care le
vor suporta în cadrul procesului, inclusiv cheltuielile de asistență juridică.
În motivarea cererii sale a precizat că co-reclamantul, **********, este cetățean al
Republicii Moldova, cu domiciliul la adresa indicată în en-tete, Profesor Universitar,
Doctor în științe medicale, medic specializat în transplant hepatic și chirurgie
reconstructivă a tractului digestiv, șef-interimar al catedrei de Chirurgie 2 a Universității
de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Director al spitalului
multidisciplinar ”Repromed”.
A mai specificat că și co-reclamantul Spitalul Mutidisciplinar ”Repromed” S.R.L.,
IDNO: 1005600054977, care este o societate comercială înregistrată în Republica
Moldova, care în fapt, prestează servicii medicale de specialitate, inclusiv în domeniul
chirurgiei tractului digestiv, intervențiile chirurgicale fiind efectuate inclusiv de
Profesorul Universitar, Doctor **********, care este și co-reclamant.
Mai precizează că în anul 2023, la ”Repromed” s-a adresat pacienta **********,
a.n. 21 mai 1995, pentru consultații medicale legate de obezitate. Investigațiile și
pregătirea pentru intervenția chirurgicală a pacientei ********** s-au efectuat în anul
2024, perioada aprilie-mai, inclusiv investigații medicale în scopul reevaluării pacientei
în ziua intervenției chirurgicale, atunci când rezultatele investigațiilor au fost în limitele
normelor, iar careva contraindicații pentru tratamentul solicitat de pacientă nu au existat.
Astfel, pe data de 15 mai 2024, ********** i s-a realizat intervenția chirurgicală
bariatrică, iar pacienta s-a externat în stare satisfăcătoare, cu prescripții medicale, inclusiv
regim alimentar special.
 Explică că pacienta a fost la pansamente până pe data de 1 iunie 2024, starea
acesteia fiind satisfăcătoare, conformă volumului de intervenție, iar pe data de 18 iunie
2024 aceasta a fost supusă investigațiilor de laborator: ecografie abdominală și
radioscopie bariată esofag-stomac, parte a controlului de rutină în cazul intervențiilor
bariatrice, toate investigațiile fiind în normă, următoarea vizită medicală fiind prescrisă
după 3 luni, cu continuarea regimului alimentar special.
Până pe data de 4 iulie 2024, pacienta nu s-a mai adresat pentru asistență medicală,
dată la care din motive necunoscute, pacienta a fost adusă de rude la Spitalul ”Repromed”
în stare gravă, cu scăderea vederii, răspundea la întrebări cu întârziere, cu semne clinice
de intoxicație de origine neidentificată, fiind investigată – tomografie abdominală și
cerebrală 3 fără patologii chirurgicale. Urmare a internării în Spitalul ”Repromed”,
pacientei i-au fost efectuate un set complex de analize de laborator și anume creatinina,
ureia, glucoza, INR, care erau majorate, iar protrombina scăzută. Consultația
oftalmologului a detectat hemoragie retiniene peripapilare, edem papilar, iar potrivit fișei
de înregistrare a pacientei, medicul de gardă a înregistrat mențiuni că ”din spusele
mamei, starea pacientei s-a înrăutățit brusc și a fost găsită inconștientă și adusă la spitalul
”Repromed”, menționând adițional că anterior incidentului pacienta a fost la o piscină cu
prietenele.
Urmare a acordării transferului la Spitalul Clinic Republican, starea pacientei era
gravă, presupusă a fi determinată de intoxicația de origine neidentificată, cauza decesului
nefiind comunicată Spitalului ”Repromed” sau doctorului **********.
În perioada imediat următoare, dar mai exact la 20 iulie 2024, ora 3:43, pe rețeaua
de socializare Facebook, de pe profilul ********** a fost publicată postarea
(1htps://[Link]/alex.*****.50/posts/p�id034MMYJYHaXfQQXnjQUWbc
98LNqLC2vfsVX4wFsCxHAgbWG9DXE5L wCg3WTLKAmmTFl).
Dat fiind faptul că din conținutul postării și din pozele anexate, sursa postării –
fratele ********** – părea una credibilă, postarea respectivă a fost documentată în
conformitate cu prevederile Articolului 7 privind executorii judecătorești).
Mai explică reclamanții că potrivit conținutului postării, decesul ********** ar fi
survenit urmare a operației bariatrice la care a fost supusă în spitalul Repromed, doctorul
**********și personalul spitalului Repromed fiind făcuți responsabili de neacordarea
ajutorului pacientei, care a și dus la decesul acesteia.
Precizează că postarea respectivă a avut un impact mediatic enorm, fiind distribuită
de numeroase persoane publice și preluată de surse media.
Mai concretizează că conținutul postării a fost formulat anume cu acuzații directe că
decesul ********** ar fi survenit anume ca urmare a operației bariatrice efectuate de
doctorul **********la spitalul ”Repromed”, iar personalul spitalului nu i-ar fi acordat
asistență medicală calificată, ceea ce ar și dus la decesul **********.
Anume așa a fost perceput în spațiul public mesajul lui ********** și preluat în
titlurile de știri anexate, cele invocate de sursa primară având credibilitate sporită,
deoarece se prezuma că aceasta reprezintă prima sursă – fratele ********** – și care
avea acces la documente, inclusiv la certificatul de deces cu indicarea cauzei decesului.
 Dat fiind faptul că spitalul ”Repromed” era în posesia informațiilor despre operația
bariatrică efectuată **********, starea, dinamica și evoluția post-operatorie a acesteia,
precum și rezultatelor obiective ale investigațiilor efectuate după internarea acesteia din
data de 4 iulie 2024, la 22 iulie 2024 spitalul „Repromed” a publicat un comunicat de
presă pe pagina sa.
Dat fiind faptul că nu a urmat nici o reacție la comunicatul spitalului ”Repromed”
din partea persoanei care a publicat pe pagina de Facebook din numele lui **********
informația despre pretinsele cauze ale decesului **********, dar în spațiul public
continuau să fie distribuite știri în baza postării inițiale precum că decesul ********** ar
fi survenit urmare a operației bariatrice efectuate de doctorul **********la spitalul
”Repromed”, la 9 august 2024, **********și ”Repromed” S.R.L. au expediat lui
********** o cerere prealabilă, pentru a se conforma rigorilor legii nr. 64 cu privire la
libertatea de exprimare.
În cererea prealabilă, lui ********** i s-a adus la cunoștință faptul că în postarea sa
din data de 20 iulie 2024 acesta făcut afirmații false, defăimătoare, lipsite de substrat
factologic suficient, inclusiv a adus acuzații cu caracter penal cu referire la persoana
domnului **********, a clinicii ”Repromed” S.R.L. și a personalului acesteia, ceea ce
le-au adus atingere onoarei, demnității și reputației profesionale, precum și au încălcat
respectarea prezumției de nevinovăție.
Mai exact, lui ********** i s-a adus la cunoștință faptul că cele relatate în postarea
publică din data de 20 iulie 2024 reprezintă niște afirmații faptice fără a avertiza publicul
că acestea sunt subiective (cu o singură excepție, dar care nu face obiectul cererii
prealabile și nici nu face referire că presupunerea ar avea legătură cu acțiunile care au dus
la decesul pacientei).
Mai explică reclamanții că de asemenea, lui ********** i s-a adus la cunoștință
faptul că acesta a neglijat principiul prezumției nevinovăției, garantat de art. 21 al
Constituției Republicii Moldova, lansând acuzații directe despre comiterea unei
infracțiuni de către personalul clinicii „Repromed” S.R.L. în legătură cu pretinsa
neacordare sau acordare necalitativă a serviciilor medicale, care au dus la decesul
persoanei.
Tot potrivit cererii prealabile s-a invocat faptul că răspândirea de către numitul
***** *****a informațiilor prin care ultimul afirmă că decesul pacientei ********** s-
ar datora intervenției chirurgicale bariatrice și a ulterioarei incompetențe/neglijențe/lipsei
de profesionalism din partea clinicii ”Repromed” S.R.L. și a personalului acesteia, ceea
ce permitea lui **********și spitalului ”Repromed” să solicite autorului postării din data
de 20 iulie 2024 dezmințirea informației și exprimarea scuzelor prin publicarea prin
intermediul fie a aceleiași pagini Facebook pe care a fost postată publicația inițială, fie
prin intermediul unei platforme de comunicare similare, a textelor enunțate.
Mai precizează reclamanții că în cererea prealabilă s-a mai menționat expres faptul
că impactul mediatic al publicației a avut un efect negativ asupra onoarei, demnității și
reputației profesionale a persoanelor vizate, dar și un impact financiar direct asupra
clinicii „Repromed” S.R.L., deoarece multe persoane au luat în serios și ca adevăruri cele
afirmate în postarea vizată.
 Ulterior, pe data de 16 august 2024, prin intermediul poștei electronice
**********, împreună cu avocata Inna Soțchi, au expediat răspuns la cererea prealabilă.
Din conținutul răspunsului, semnatarii au considerat că solicitările înaintate nu pot
fi revendicate și le-au considerat neîntemeiate.
Astfel, în circumstanțele în care cererea prealabilă nu a fost satisfăcută pe niciunul
din punctele enunțate de persoanele vizate în postarea lui ********** din 20 iulie 2024,
coreclamanții **********și spitalul Repsomed S.R.L., a înaintat cerere de chemare în
judecată.
Fac referire reclamanții la prevederile art. 14,16,1416,1422-1424 CC, art. 12, 15,
17, 18, 21, 24 și 29 al Legii nr. 64/2010 cu privire la libertatea de exprimare, solicitând în
final admitere acțiunii, să fie obligat pîrîtul *****să dezmintă informația publicată pe
data de 20 iulie 2024 pe rețeaua de socializare Facebook conform textului dezmințirii
cum urmează:
-”Prezint scuze domnului **********și clinicii ”Repromed” S.R.L. și personalului
acesteia pentru afirmația „medici indiferenți și inumani”, deoarece aceasta este una falsă;
- ”Rectific mesajul că ”Și a murit din cauza că nu i-a fost acordat ajutorul medical
corespunzător” este una greșită/falsă, fapt pentru care îmi exprim scuzele față de clinica
”Repromed” S.R.L. și personalul clinicii ”Repromed” S.R.L."
- "Rectific mesajul că "din cauza că echipa de la Spitalul ”Repromed” nu a vrut sau
poate chiar nu au știut cum să o ajute, însă cu toate acestea nu ați depus mare efort să îi
salvați viața" deoarece este unul defăimător (reprezintă informație falsă care lezează
onoarea, demnitatea și/sau reputația profesională a persoanei), fapt pentru care îmi
exprim scuzele față de clinica ”Repromed” S.R.L. și personalul clinicii ”Repromed”
S.R.L."
- "Îmi exprim scuzele către domnul **********că am afirmat că acesta "m-a
aburit" că motivul decesului ar fi "toxinele de tip necunoscut", că ********** ar fi
ingerat ceva, că "i s-au făcut farmece", deoarece afirmațiile mele sunt denigratoare;
- "Îmi exprim scuzele publice față de domnul **********pentru afirmația
"*****nu a vrut să recunoască ca greșeala le aparține" deoarece afirmația respectivă nu s-
a bazat pe nici un substrat factologic suficient;
- "Îmi exprim scuzele față de domnul **********pentru că am afirmat că moartea
********** s-ar fi datorat greșelii arogante și nechibzuite a acestuia, deoarece afirmația
este una falsă".
De asemenea coreclamanții au mai solicitat repararea prejudiciului moral cauzat,
în cuantum de 50 000 lei MDL fiecărui co-reclamant; încasarea taxei de timbru și a taxei
de stat în valoare de 4 929,30 lei din contul pârâtului; precum și încasarea din contul
pârâtului în beneficiul reclamanților a tuturor cheltuielilor de judecată pe care le vor
suporta în cadrul procesului, inclusiv cheltuielile de asistență juridică.
La data de 11.10.2024 avocata Inna Soțchi în interesele pârâtului *****a depus
referință solicitând respingerea integrală a acțiunii coreclamanților **********și SC
„Repromed” SRL, dar și compensarea din contul ultimilor în beneficiul lui ********** a
cheltuielilor de asistență juridică în mărie de 10 000 lei.
 În proces, reprezentantul coreclamanților **********și SC „Repromed” SRL,
avocatul Munteanu Victor s-a prezentat și a susținut acțiunea în volum deplin, susținînd-o
pe motivele de fapt și de drept invocate.
Avocat Inna Soțchi în interesele pârâtului *****, dar și pîrîtul *****în proces s-au
prezentat solicitând respingerea acțiunii ca fiind una nefondată.
Examinând cererea de chemare în judecată, audiind explicațiile părților,
examinând materialele cauzei în raport cu circumstanțele stabilite și normele aplicabile
speței, instanța ajunge la concluzia de a admite parțial acțiunea civilă înaintată de *****
și SRL „Repromed” către *****privind apărarea onoarei, demnității și reputației
profesionale, obligarea dezmințirii afirmaților, repararea prejudiciul moral și material
cauzat, ca fiind întemeiate, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Codul de procedură civilă, orice
persoană interesată este în drept să se adreseze în instanța judecătorească, în modul
stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și
interesele legitime.
Potrivit art. 6 din aceeași normă juridică, instanța judecătorească exercită apărarea
drepturilor, libertăților și intereselor legitime prin somare la executarea unor obligații,
prin declararea existenței sau inexistenței unui raport juridic, prin constatarea unui fapt
care are valoare juridică, prin alte modalități, prevăzute de lege.
Conform articolului 117 alin.(1) Cod de procedură civilă, probe în cauze civile sînt
elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea
circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor circumstanțe
importante pentru justa soluționare a cauzei.
Potrivit articolului 118 alin.(1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să
dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale
dacă legea nu dispune altfel.
În temeiul articolului 121 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească reține
spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la
îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe, importante
pentru soluționarea justă a cazului.
Probele se apreciază în conformitate cu prevederile art. 130 din Codul de procedură
civilă, care statuează că instanța judecătorească apreciază probele după intima ei
convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită
a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
În conformitate cu prevederile art.239 Cod de procedură civilă, hotărîrea
judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai
pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de
judecată.
Potrivit art.240 alin.(1), (3) Cod de procedură civilă, la deliberarea hotărîrii, instanța
judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță pentru
soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre
părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii. Instanța
judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.
 Articolul 32 alin. (2) din Constituția RM statuează că, libertatea exprimării nu poate
prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane.
Potrivit art. 16 Cod Civil al RM, orice persoană are dreptul la respectul onoarei,
demnității și reputației sale profesionale, fiind în drept să ceară dezmințirea informației ce
îi lezează onoarea, demnitatea sau reputația profesională dacă cel care a răspândit-o nu
dovedește că ea corespunde realității.
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) al Legii cu privire la libertatea de
exprimare, orice persoana are dreptul la apărarea onoarei, demnității și reputației sale
profesionale lezate prin răspândirea relatărilor false cu privire la fapte, a judecăților de
valoare fără substrat factologic suficient sau prin injurie.
În corespundere cu prevederile art. 12 alin. (1) al Legii sus-enunțate, orice persoană
acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau contravenții este prezumată nevinovată până
când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Conform art. 15 alin. (1) tot din Legea amintită, persoana care se consideră
defăimată poate solicita, prin cerere prealabilă, autorului informației și/sau persoanei
juridice care a răspândit-o rectificarea sau dezmințirea informației defăimătoare,
acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor și compensarea prejudiciului
cauzat. Iar cererea prealabilă se examinează în termen de 5 zile de către autorul
informației și, după caz, de către persoana juridică ce a răspândit această informație.
Potrivit alin. (5) al articolului respectiv, în cazul refuzului de a satisface, integral sau
parțial, cererea prealabilă, persoana lezată poate depune cerere de chemare în judecată.
Cu privire la speța dedusă judecății, instanța revenind la circumstanțele examinate
în prezenta cauză, a probelor anexate la dosar, a audierii martorilor în cadrul ședințelor de
judecată, se constată cu certitudine faptul că pârâtul ********** a postat publicația pe
rețeaua de socializare Facebook pe data de 20 iulie 2024.
Or, acest fapt a fost confirmat în ședința de judecată de însuși pârât, dar și
documentat prin procesul-verbal privind constatarea faptului din data de 30 iulie 2024,
întocmit de executorul judecătoresc Radu Ciuchitu, anexat la cererea de chemare în
judecată.
De asemenea, identificarea lui ********** în calitate de pârât se confirmă de faptul
că acesta a răspuns cererii prealabile prin intermediul biroului de avocați Soțchi și
Partenerii la data de 16 august 2024. Or, aceste probe confirmă faptul că informația a fost
răspândită de pârât.
La caz instanța mai reține că, pentru examinarea corespunderii cu exigențele
articolului 18 din legea privind libertatea de exprimare, pe parcursul examinări litigiului
în cadrul procesului cu certitudine s-a demonstrat faptul că în postarea publicată de pârât
sunt vizați atât doctorul **********, dar și spitalul ”Repromed”, cît și personalul
medical al spitalului.
Instanța reține că, careva circumstanțe factologice sau descriptive, directe sau
indirecte, la tratamentul administrat ********** de către personalul medical al Spitalului
Clinic Republican urmare a transferului acesteia la 9 iulie 2024 la această instituție
medicală în postarea lui ********** din 20 iulie 2024 nu se conțin.
 Astfel, fără niciun echivoc, postarea viza nemijlocit - cu nume și identificare clară -
pe doctorul **********, Spitalul Repromed și personalul medical al Spitalului
”Repromed”.
În ceea ce ține de fondul cauzei, instanța reiterează că la 20 iulie 2024 **********
a postat publicația pe rețeaua de socializare Facebook cu conținutul deja redat în partea
descriptivă a prezentei hotărîri și anume, despre faptul că în aceeași zi rudele au
înmormântat-o pe sora sa ********** - decesul acesteia nefiind un subiect de interes
public - un subiect care ține de viața privată a lui **********, este transformat într-un
subiect dramatic, senzațional, cu priză la public, despre evenimente, care nu au nici o
legătură obiectivă și probată dintre intervenția chirurgicală de bariatrie, efectuată
pacientei ********** de către doctorul **********la spitalul ”Repromed” la 15 mai
2024 și cauza decesului acesteia într-o altă instituție medicală - Spitalul Clinic
Republican.
Din explicațiile avocatului reclamanților, dar și din datele medicale prezentate cît și
din investigațiile în posesia personalului spitalului ”Repromed”, publicate sumar, fără a
se încălca confidențialitatea datelor cu caracter medical decât în măsura necesară oferirii
unei replici la postarea din data de 20 iulie 2024, s-a constatat că pacienta ********** a
fost operată cu succes de medicii spitalului ”Repromed”, aceasta fiind supravegheată
post-operator de medicii spitalului, efectuându-se toate investigațiile și procedurile
necesare, nefiind constatate careva agravări ale stării sănătății post-operatorii.
Or, în cazul probatoriului suspus analizei, se atestă că personalul spitalului
„Repromed” nu poate fi ținut responsabil pentru regimul alimentar și modul de viață al
pacienților externați în urma intervențiilor chirurgicale efectuate.
Astfe
Deci, în contextul lipsei faptelor obiective despre raportul de cauzalitate dintre
decesul pacientei ********** și operația de bariatrie efectuată de **********în cadrul
spitalului ”Repromed”, au fost înaintate mai multe cerințe în cererea prealabilă, care și
face obiectul examinării cereri de chemare în judecată.
Instanța mai reține că din conținutul întregii postări se identifică clar faptul că sunt
vizați direct de postare doctorul **********, spitalul ”Repromed” și personalul medical
al spitalului ”Repromed”, ceea ce cu certitudine permit identificarea persoanelor vizate în
informații.
Careva circumstanțe factologice sau descriptive, directe sau indirecte, la tratamentul
administrat ********** de către personalul medical al Spitalului Clinic Republican
urmare a transferului acesteia la 9 iulie 2024 la această instituție medicală în postarea lui
********** din 20 iulie 2024 nu se conțin.
Iar în acest sens, calificativul medicilor spitalului ”Repromed” ca fiind ”medici
indiferenți și inumani" în contextul general al postării lui ********** din 20 iulie 2024,
fără a se face mențiunea despre opinia personală a autorului sau la vreo referire la un
document, concluzie, sau oricare altă probă obiectivă, etc. din care ar rezulta concluzia
dată, asta și reprezintă informații defăimătoare, care aduc atingere onoarei, reputației
profesionale doctorului **********, spitalului ”Repromed” și personalului medical al
acestuia.
 Nici în afirmația precum că "Sora mea, *****avea 29 de ani. Azi am petrecut-o pe
ultimul drum. Și a murit din cauza că nu i-a fost acordat ajutorul medical
corespunzător.", careva circumstanțe factologice sau descriptive, directe sau indirecte, la
tratamentul administrat ********** de către personalul medical al Spitalului Clinic
Republican urmare a transferului acesteia la 9 iulie 2024 la această instituție medicală în
postarea lui ********** din 20 iulie 2024, nu se conțin.
Or, prim modul de expunere, postarea viza nemijlocit - cu nume și identificare clară
- pe doctorul **********, Spitalul ”Repromed” dar și personalul medical al Spitalului
”Repromed”.
În aceste circumstanțe, afirmațiile din citatul evidențiat reprezintă afirmații faptice
fără un substrat factologic sau obiectiv suficient, prezentându-le publicului larg ca și un
adevăr, deoarece în percepția publicului credibilitatea afirmațiilor poate fi întărită de
faptul că acestea sunt făcute de o rudă a persoanei decedate, care se presupune că are sau
a avut acces la documente constatatoare ale decesului.
Mai multdecît atît, afirmația respectivă nu a fost făcută cu mențiunea că ea este
bazată pe concluziile medicilor și nici nu avertiza publicul că acestea sunt subiective.
În șirul ideilor dezvoltate, în contextual sus-expus, se constată că prin afirmația
respectivă au fost lansate de către pîrît acuzații directe despre comiterea unei eventuale
infracțiuni de către personalul spitalului ”Repromed” în legătură cu pretinsa neacordare
sau acordare necalitativă a serviciilor medicale, care au dus la decesul persoanei.
Astfel, și afirmația precum că "din cauza că echipa de la Spitalul ”Repromed” nu a
vrut sau poate chiar nu au știut cum să o ajute, însă cu toate acestea nu ați depus mare
efort să îi salvați viața", reprezintă afirmații faptice fără un substrat factologic sau
obiectiv suficient, prezentându-le publicului larg ca și un adevăr, deoarece în percepția
publicului credibilitatea afirmațiilor poate fi întărită de faptul că acestea sunt făcute de o
rudă a persoanei decedate, care se presupune că are sau a avut acces la documente
constatatoare ale decesului.
Deci, și afirmația respectivă nu a fost făcută cu mențiunea că ea este bazată pe
concluziile medicilor și nici nu avertiza publicul că acestea sunt subiective.
Mai mult, instanța constată că prin afirmația respectivă au fost lansate acuzații
directe despre comiterea unei infracțiuni de către personalul spitalului ”Repromed” în
legătură cu pretinsa neacordare sau acordare necalitativă a serviciilor medicale, care au
dus la decesul persoanei.
De asemenea și afirmațiile precum că **********"l-a aburit pe ********** " că
motivul decesului ar fi "toxinele de tip necunoscut", că ********** ar fi ingerat ceva, că
"i s-au făcut farmece" în esența redării lor, reprezintă acuzații grave privind lipsa de
profesionalism și cunoștințe în domeniul medical.
Iar expunerea publică de către autorul defăimării, implică afirmații false precum că
**********, contrar eticii medicale, în mod intenționat l-a informat eronat referitor la
cauzele problemelor medicale ale pacientei ********** după internarea sa în spitalul
”Repromed” la 4 iulie 2024.
Instanța mai constată că și afirmația precum că "*****nu a vrut să recunoască ca
greșeala le aparține, el dimpotrivă, a început strategia de atac și ne suna pe mine și pe
mama și ne certa și ne învinovățea ca noi nu știm ce a făcut Valentina”, în contextul
postării din care rezultă faptul că decesul ********** ar fi survenit ca urmare a
intervenției chirurgicale efectuate de domnul **********și a pretinsei neacordări a
ajutorului medical în cadrul spitalului ”Repromed” afirmația că "*****nu a vrut să
recunoască că greșeala le aparține" este una defăimătoare, care aduce atingere
demnității, onoarei și reputației profesionale a domnului **********. Aceasta, deoarece
se insinuează, fără nici o dovadă obiectivă sau substrat factologic suficient, că acesta ar fi
trebuit să recunoască faptul că decesul ar fi survenit din cauza unei erori sau greșeli din
partea spitalului ”Repromed” sau a personalului acesteia, implicit ca rezultat al
intervenției chirurgicale de bariatrie, efectuate în mai 2024.
Sunt nefondate și afirmația precum că "Dnule *****, moartea asta stupidă rămâne
pe conștiința Dvs., greșeală aroganta și nechibzuită", în contextul cînd decesul
********** ar constitui urmarea directă a greșelilor doctorului **********constituie
afirmații publice de malpraxis, fără a respecta prezumția de nevinovăție, aparent facîndu-
se în scopul manipulării opiniei publice și cauzarea de daune reputației profesionale.
În contextul celor relatate, din postarea lui ********** nu se atestă niciun criteriu
obiectiv pe ce s-au bazat concluziile acestuia că decesul surorii sale ar fi survenit urmare
a intervenției chirurgicale de bariatrie, efectuată de doctorul **********la spitalul
”Repromed”, sau că decesul ********** s-ar fi datorat acordării asistenței medicale
necalitative sau neacordării acesteia urmare a deciziei familiei, fără vreun motiv obiectiv
sau medical, de a o interna pe ********** pe 4 iulie 2024 în spitalul ”Repromed”.
Astfel, postarea unei presupuneri, emoții, după cum s-a relatat în răspunsul la
cererea prealabilă, nu face ca aceasta să-i dea unei presupuneri, cu atât mai mult unor
acuzații absolut nefondate, și caracterul automat de interes public.
După cum s-a constatat în cadrul ședințelor de judecată, fiind audiați în calitate de
martori, rudele **********, **********, **********, **********, ***** *****,
care, fie au fost prezente în spitalul Repromed când aceasta era internată, fie au cunoscut
indirect circumstanțele tratamentului acesteia, niciuna dintre aceste persoane nu aveau
studii medicale care le-ar fi permis să dea o apreciere obiectivă acțiunilor doctorului
**********sau medicilor spitalului ”Repromed”.
În astfel de circumstanțe, lipsa studiilor medicale nu poate constitui temei pentru a
se lansa în presupuneri, dar mai ales să fie făcute afirmații denigratoare, defăimătoare,
care atentează la onoarea și reputația profesională a co-reclamanților, deoarece acestea nu
pot avea suport factologic suficient din motivul elementar al lipsei cunoștințelor în
domeniul medical pentru a da apreciere unor astfel de circumstanțe.
Or, toate aceste persoane fiind audiate, fie că au expus doar ce le-a comunicat
**********, fie au declarant evenimente și circumstanțe în care s-au aflat cu persoana
decedată, ultima fiind internată la spitalul ”Repromed” și ulterior la spitalul Spitalul
Clinic Republican.
Mai mult, fiind audiate în calitate de martori, toate rudele **********, inclusiv
**********, au afirmat că nu au exprimat careva nemulțumiri personalului spitalului
”Repromed” cât ********** a fost internată din data de 4 iulie până la 9 iulie 2024, la fel
nu au fost depuse careva plângeri din partea rudelor pe îngrijirile acordate ********** la
spitalul ”Repromed”.
În același context, martorii audiați în ședințele de judecată (cu excepția mamei
defunctei), au exprimat pretenții doar față de medicii spitalului ”Repromed”, pe când s-a
constatat că ********** s-a aflat internată în instituția dată în perioada 04-09 iulie 2024,
apoi în Spitalul Clinic Republican din 09-16 iulie 2024, data survenirii decesului.
În aceste circumstanțe, ținând cont de lipsa cunoștințelor medicale a rudelor
defunctei, dar și a lipsei oricăror date obiective, care ar demonstra raportul de cauzalitate
al decesului ********** pe data de 16 iulie 2024 în Spitalul Clinic Republican și
acordarea îngrijirilor medicale necorespunzătoare doar de medicii spitalului ”Repromed”,
care au dus la decesul acesteia, afirmațiile făcute în postarea din 20 iulie 2024 nu s-au
bazat pe un suport factologic suficient. Ba mai mult decât atât, mama defunctei
**********, care a fost alături de ea cel mai mult timp și a fost martora nemijlocită a
atitudinii medicilor spitalului ”Repromed”, a declarat în cadrul ședinței de judecată din
12 martie 2025 că "La ambele spitale medicii au făcut tot ce au fost în putința lor să
facă”.
Tot la cazul dedus judecății, instanța mai reține că practica națională dar și
internațională la acest capitol.
Or, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului
(CtEDO), afirmațiile faptice sunt susceptibile de proba verității.
Mai mult ca atât, termenii folosiți de pârât nu erau indispensabili pentru
comunicarea mesajului său și relevă intenția acestuia de a-l denigra pe domnul
**********și personalul spitalului ”Repromed”, gravitatea acestor acuzații fiind cu atât
mai serioasă cu cât acestea sunt prezumate ca fiind adevărate de la una din rudele
********** și care se presupune că cunoștea cauzele decesului surorii sale, înscrise în
certificatul de deces.
Astfel, în lipsa unei baze factologice, se poate aprecia că afirmațiile pârâtului au
depășit doza de exagerare și provocare admise de art. 10 din Convenție.
În acest sens, instanța menționează concluziile Curții Europene pentru Drepturile
Omului cu privire la principiile aplicabile în cauzele privind defăimarea.
Astfel, în cauza Petrenco c Moldovei, unde Curtea a statuat că, deși obiectul
Articolului 8 constituie protecția persoanei împotriva unei imixtiuni arbitrare din partea
autorităților publice, acesta nu doar obligă Statul să se abțină de la asemenea imixtiune.
Adițional acestui angajament primar, pot exista obligații pozitive inerente pentru
respectarea eficiente a vieții private și de familie. Aceste obligații pot presupune
adoptarea măsurilor desemnate să asigure respectul vieții private și de familie chiar în
sfera relațiilor inter-personale (a se vedea Odievre c. Franței [GC], nr. 42326/98, § 40,
ECHR 2003-111; și Dickson c. Regatului Unit [GC], nr. 44362/04, § 70, ECHR 2007-
XIII).
Curtea mai consideră că prezenta cauză angajează obligațiile pozitive ale Statului
generate în temeiul articolului 8 în vederea asigurării respectului eficient a vieții private a
reclamantului, în special dreptul său la respectul reputației (a se vedea Petri na, citat
supra, §§ 34 pînă la 35).
 Astfel, principiile aplicabile sunt similare celor care apar în cauze ce implică
obligațiile negative ale Statului: trebuie avut în vedere echilibrul echitabil care urmează a
fi găsit între interesele concurente, în prezenta cauză, dreptul reclamantului la protecția
reputației sale și dreptul ziarului și al lui S.N. la libera exprimare.
Înalta Curte a mai reiterat că libertatea de exprimare constituie una dintre bazele
esențiale ale unei societăți democratice și că garanțiile acordate presei au o anumită
importanță.
Deși nu trebuie să depășească anumite limite, în special respectul pentru reputația și
drepturile altora, dreptul respectiv este totuși de a comunica - într-un mod conform cu
obligațiile și responsabilitățile sale - informații și idei în privința tuturor problemelor de
interes public.
Presa nu are doar ea sarcina de a comunica informații și idei, dar și publicul are
dreptul de a le primi. Dacă ar fi altfel, presa nu și-ar putea îndeplini rolul său vital de
„gardian public" (a se vedea, inter alia, Observer și Guardian c. Regatului Unit, 26
noiembrie 1991, § 59, Seriea A nr. 216; Bladet Tromsp și Stensaas c. Norvegiei [GC], nr.
21980/93, § 59, ECHR 1999-11; și Flux c. Moldovei (nr. 6), nr- 22824/04, § 24, 29 iulie
2008). Prin urmare, libertatea jurnaliștilor cuprinde posibilitatea recurgerii la un anumit
grad de exagerare sau chiar la provocare (a se vedea Von Hannover c. Germaniei, nr.
59320/00, § 58, ECHR 2004-VI).
În această privință, din jurisprudența Curții rezultă că dreptul la libera exprimare
este aplicabil nu doar informației sau ideilor care sunt recepționate favorabil sau
considerate inofensive, ori cu indiferență, dar și celor care insultă, șochează sau
dezorganizează Statul sau orice sector al populației.
Acestea sunt cerințele pluralismului, toleranței și viziunii largi fără de care nu există
„o societate democratică" (a se vedea, inter alia, Handyside c. Regatului Unit, 7
decembrie 1976, § 49, Seria A nr. 24; și Nilsen și Johnsen c. Norvegiei [GC], nr.
23118/93, § 43, ECHR 1999-VIII). Această libertate este susceptibilă excepțiilor stabilite
în articolul 10 § 2, care trebuie, totuși, analizată cu strictețe. Necesitatea oricăror restricții
trebuie stabilită în mod convingător (a se vedea, de exemplu, Lingens c. Austriei, 8 iulie
1986, § 41, Seria A nr. 103; Nilsen și Johnsen, citat supra, § 43; și Tammer c. Estoniei,
nr. 41205/98, § 59, ECHR 2001-1).
Curtea a mai reiterat că alegerea mijloacelor prevăzute să asigure conformarea cu
articolul 8 în sfera relațiilor dintre indivizi este, în principiu, o problemă care se
încadrează în limita de apreciere a Statelor Contractante. în acest sens, există numeroase
moduri de asigurare a „respectului pentru viața privată", iar natura obligațiilor Statului va
depinde de aspectul specific al vieții private în discuție (a se vedea Odievre, citat supra, §
46). Suplimentar, sarcina Curții de a exercita supravegherea nu constă în a se substitui
autoritățile naționale, ci de a revizui în ansamblu, deciziile pe care acestea le-au adoptat
în contextul cauzei conform limitei lor de apreciere (a se vedea, mutatis mutandis,
Tammer, citat supra, § 63).
Iar în cauzele în care Curtea urmează să echilibreze protecția vieții private și
libertatea de exprimare, ea a menționat mereu contribuția adusă de articolele din presă în
dezbaterile de un interes general (a se vedea, de exemplu, Tammer, citat supra, §§ 66 și
68; Von Hannover, citat supra, § 60; și Standard Verlags GmbH c. Austriei (nr. 2), nr.
21277/05 § 46, 4 iunie 2009).
În cauze privind dezbateri sau chestiuni de un interes public general, limita criticii
acceptabile este mai mare în ceea ce privește politicienii sau alte persoane publice, decît
vizavi de particulari: primii, spre deosebire de ultimii, și-au expus benevol acțiunile lor
controlului public, din partea jurnaliștilor și a publicului larg și, prin urmare, trebuie să
demonstreze un grad mai înalt de toleranță (a se vedea Petrina, citat supra, § 40).
În cele din urmă, Curtea a deosebit circumstanțele cauzei de judecățile de valoare,
în timp ce existența faptelor poate fi demonstrată, adevărul judecăților de valoare nu
poate fi probat.
Instanța mai ține a preciza că cerința probării adevărului unei judecăți de valoare
este imposibil de îndeplinit și încalcă însăși dreptul la liberă exprimare, care reprezintă o
parte fundamentală a drepturilor garantate de articolul 10.
Și că clasificarea unei afirmații în calitate de circumstanță de fapt sau de judecată de
valoare reprezintă o problemă care în primul rând ține de limita de apreciere a
autorităților naționale, în special a instanțelor naționale.
Totuși, chiar dacă o afirmație constituie judecată de valoare, trebuie să existe o bază
faptică suficientă care să o susțină, în absența căreia aceasta ar putea fi excesivă (a se
vedea, de exemplu, Pedersen și Baadsgaard c. Danemarcii [GCj, nr. 49017/99, § 76,
ECHR 2004-XI; Timpul Info-Magazin și Anghel c. Moldovei, nr. 42864/05, § 37, 27
noiembrie 2007; și Petrina, citată supra, §§ 40 - 41).
Curtea s-a expus că dreptul la protecția reputației este un drept protejat ie art. 8 din
Convenție ca parte a dreptului la respectarea vieții private [Axei Springer AG împotriva
Germaniei (MC), 2012, pct. 83; Chauvy și alții împotriva Franței, 2004, pct. 70; Feifer
împotriva Austriei, 2007, pct. 35; Petrina împotriva României, 2008, pct. 28.
Iar pentru ca art. 8 să fie aplicabil, atacul asupra reputației unei persoane trebuie să
atingă jn anumit nivel de gravitate și să aducă atingere exercitării de către o persoană a
dreptului la respectarea vieții sale private [Axei Springer AG împotriva Germaniei (MC),
2012, pct. 83; 3edat împotriva Elveției (MC), 2016, pct. 72;]. Această cerință se referă
atât la reputația socială, cât și la cea profesională [Denisov împotriva Ucrainei (MC),
2018, pct. 112]. Trebuie să existe, de asemenea, o legătură suficientă între reclamant și
pretinsa atingere adusă asupra reputației (Putistin împotriva Ucrainei, 2013, pct. 40).
În ceea ce privește comentariile postate pe un blog de către terți, Curtea a subliniat
că art. 8 impune statelor contractante obligația pozitivă de a asigura protecția eficientă a
dreptului la respectarea reputației persoanelor aflate sub jurisdicția lor [Phill împotriva
Suediei (dec.), 2017, pct. 28; a se vedea și Hoiness împotriva Norvegiei, 2019].
Deci, gravitatea lezării onoarei și demnității reclamanților rezultă și din faptul că
afirmațiile au fost făcute de către una din rudele **********, dând credibilitate sporită
mesajului său, iar postarea a fost pe larg preluată de instituții media și de persoane
publice, având un impact prejudiciabil enorm asupra onoarei, demnității și reputației
profesionale a reclamantului, în situația în care postarea pârâtului nu s-a bazat pe absolut
niciun substrat factologic.
 Ba mai mult, în postare se conțin acuzații penale grave la adresa personalului
spitalului ”Repromed”, încălcând grav prezumția nevinovăției persoanelor vizate în
postare.
În final, instanța reieșind din jurisprudența Curții, reține că reputația persoanelor
face parte din categoria drepturilor protejate de art. 8 CEDO și cade sub noțiunea de viață
privată.
Astfel, în context, solicitările formulate în cererea de chemare în judecată de a
prezenta scuze co-reclamanților pentru atingerea reputației acestora se înscrie în
prevederile legii privind libertatea de exprimare.
Referitor, la cuantumul prejudiciului, cazului îi sunt imputabile și prevederile art.
1416 CC, în care legiuitorul a statuat că, instanța de judecată stabilește felul despăgubirii
în funcție de circumstanțe. Ea va lua hotărâre diferită de cererea păgubitului numai din
motive întemeiate. Instanța de judecată va stabili cuantumul reparației prin echivalent
bănesc în funcție de întinderea prejudiciului de la data pronunțării hotărârii. Persoana
vătămată poate cere despăgubiri suplimentare pentru prejudiciul care a apărut după
pronunțarea acestei hotărâri. Repararea prejudiciului prin echivalent bănesc se face prin
încasarea unei sume globale în folosul persoanei vătămate sau prin stabilirea unei
redevențe. în cazul în care se stabilește o redevență, debitorul poate fi obligat la
depunerea unei garanții.
În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau
fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte
cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana
responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. A se vedea în acest sens și
prevederile art. 1422 CC.
Iar conform art. 1423 CC, mărimea compensației pentru prejudiciu moral se
determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor
psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului
prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această
compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.
În temeiul art. 7 alin. (3) al Legii cu privire la libertatea de exprimare, persoana care
se consideră lezată în modul stabilit la alin. (2) poate solicita rectificarea sau dezmințirea
informației, precum și repararea prejudiciului moral și material cauzat.
Iar art. 29 al Legii amintite statuează că, instanța de judecată va acorda o
compensație de natură să aducă satisfacție persoanei lezate. La stabilirea cuantumului
compensației pentru prejudiciul moral, acordată persoanei fizice, instanța de judecată va
lua în considerație caracterul și gravitatea suferințelor fizice și psihice cauzate
reclamantului, caracterul informației răspândite, gradul de răspândire a informației,
personalitatea reclamantului, reputația pârâtului, gradul de vinovăție a pârâtului,
consecințele răspândirii informației defăimătoare, starea materială a reclamantului și cea
a pârâtului , publicarea rectificării, dezmințirii sau acordarea dreptului la replică pînă la
depunerea cererii de chemare în judecată și alte circumstanțe importante pentru
examinarea cauzei.
 Totodată, conform pct. 36 al Hot. Plenului CSJ cu privire la practica aplicării de
către instanțele de judecată a unor prevederi ale Legii cu privire la libertatea de
exprimare, un element care urmează a fi luat în calcul este gradul de răspândire a
informației. Astfel, cu cât este mai mare, cu atât este prezumția că reputația profesională
și onoarea persoanei au fost afectate mai tare.
Conform pct. 4 lit. d) al Hot. Plenului CSJ cu privire la practica aplicării de către
instanțele de judecată a legislației ce reglementează repararea prejudiciului moral, după
criteriul domeniului personalității umane încălcate, prejudiciile delictuale includ și
prejudiciile cauzate persoanelor juridice (afirmații făcute în presă și pe altă cale care se
consideră neadevărate etc. Iar prin prejudicii aduse onoarei, cinstei, demnității,
prestigiului sau reputației profesionale a unei persoane se înțeleg prejudiciile produse prin
insulte, calomnii, defăimări, aprecieri nefavorabile, inclusiv cele privind reputația și
probitatea profesională, apartenența la un grup etnic socialmente mai defavorizat sau la o
anumită minoritate sexuală.
Totodată, potrivit pct. 7 al Hot. Plenului CSJ cu privire la practica aplicării de către
instanțele de judecată a legislației ce reglementează repararea prejudiciului moral, în
cadrul răspunderii delictuale, prejudiciul moral poate fi reparat și în lipsa vinovăției,
faptei ilicite în următoarele cazuri expres prevăzute de lege: - a fost cauzat în legătură cu
lezarea onoarei, demnității și reputației profesionale.
Iar pct. 20 al aceleiași Hotărîri mai prevede că, cererea de reparare a prejudiciului
moral în litigiile privind apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale se
înaintează direct în instanța de judecată.
Astfel, ținând cont de împrejurările sus-expuse, odată ce norma de drept enunțată
reglementează expres dreptul la dauna morală al persoanei prejudiciate în cazul
defăimării, instanța ajunge la ferma concluzie că pârâtul ********** urmează a fi obligat
la plata despăgubirilor morale de către co-reclamanți. Iar la aprecierea acestor probe,
instanța urmează să ia în calcul caracterul informației răspândite și cât de ofensatoare este
aceasta.
În context, informația publicată de ********** cu privire la acuzațiile aduse
doctorului **********, dar și spitalului ”Repromed” precum și medicilor acestuia,
acuzându-i de neglijență, malpraxis, atitudine nepăsătoare, care au dus la decesul
**********, cu siguranță aduc atingere gravă imaginii și reputației profesionale ale co-
pârâților, având un impact negativ semnificativ prin afirmații fără substrat factologic
suficient, dar și afirmații defăimătoare.
La apreciere a cuantumului cauzat, instanța va ține cont și de precedentele practicii
Curții europene a drepturilor omului în cauze similare prejudiciul moral acordat fiind
estimate la aproximativ de 5000 euro (a se vedea Petrina c. României sau Pfeifer c
Austriei).
Astfel, co-reclamanții au indicat în cererea prealabilă și solicită repararea
prejudiciului moral prin plata despăgubirilor morale în sumă de 50000 lei moldovenești
fiecare.
Întrucît despăgubirea trebuie să aibă efect compensatoriu și să evite transformarea
sa într-un beneficiu, instanța va admite doar parțial acest capăt de pretenție și va încasa
suma de 30 000 lei pentru fiecare co-reclamant, considerînd-o drept satisfacție efectivă
pentru denigrare, știrbirea reputației profesionale a doctorului **********și a medicilor
spitalului ”Repromed”, și a inducerii în eroare a societății cu privire la cauzele decesului
surorii sale.
De asemenea, compensarea prejudiciului moral v-a avea menirea unui efect disuasiv
pentru alte persoane, care, în goana după senzații sau de a căuta vinovați fără un just
temei, se aruncă în afirmații false, denigratoare și defăimătoare.
Având în vedere că conform art. 240 alin. (1), (3) CPC, la deliberarea hotărârii,
instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță
pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic
dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii, instanța
judecătorească va adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.
Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată, în sensul prevederilor art. 82 din
Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat, taxa de
timbru şi din cheltuielile de judecare a cauzei.
Potrivit prevederilor art. 90 lit. i) și l) Cod de procedură civilă, din cheltuielile de
judecare a pricinii fac parte: cheltuielile de asistență juridică; alte cheltuieli necesare,
suportate de instanță şi de participanții la proces.
În altă ordine de idei, se notează că în baza prevederilor art. 94 alin. (1) Cod de
procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să
plătească, la cererea părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă
acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de
judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții
respinse din pretențiile reclamantului.
Conform art. 96 alin. (1) și (1)1 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească
obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză
cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi
rezonabile. Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut câștig de
cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.
Judecătorul consideră că solicitările formulate vis-a-vis de încasarea cheltuielilor
suportate în legătură cu acordarea serviciilor de asistență juridică la examinarea prezentei
cauze, acestea sunt întemeiate, au fost reale, necesare şi rezonabile.
În această ordine de idei, instanța invocă jurisprudența constantă a Curții Europene
a Drepturilor Omului, care fiind confruntată cu soluționarea cauzelor contra Moldovei, a
rambursat părților cheltuielile pentru asistență juridică, notând caracterul real, necesar şi
rezonabil al sumelor solicitate prin raportare la complexitatea cauzei şi aportul
considerabil al avocaților.
Astfel, în partea ce ține de cheltuielile de judecată, acestea au constituit taxa de stat
și taxa de timbru, achitate de ambii co-reclamanți în mărime de 4929,3 lei, sumă care
urmează a fi încasată de la pîrît în beneficiul coreclamanților.
Cît privește asistența juridică prestată de avocatul Munteanu Victor, pe tot parcursul
derulării procesului (septembrie 2024-seprembrie 2025), un an cauza aflîndu-se pendinte,
pe motiv de tergiversare din partea pârâtului și apărătorului său), instanța reține la caz, că
cheltuielile de asistență juridică suportate în legătură cu prezenta cauză se ridică la suma
de 32500 lei, achitați în conformitate cu contractul de asistență juridică nr. 2/29.07.2024,
încheiat între Cabinetul Avocatului Victor Munteanu și ”Repromed” S.R.L. și se compun
din: 5000 lei pentru întocmirea cererii prealabile; 5000 lei pentru întocmirea cererii de
chemare în judecată; 15 ședințe de judecată la tariful de 1500 lei/ora, în total 32 500 lei.
Iar sumele cheltuielilor de asistență juridică sunt probate prin copiile rapoartelor
financiare și extrasele din contul bancar al CA Victor Munteanu.
Concluzionând cele expuse, în temeiul prevederilor art. 14,16,1416,1422-1424 CC,
art. 12, 15, 17, 18, 21, 24 și 29 al Legii nr. 64/2010 cu privire la libertatea de exprimare,
art. art. 85, 94, 96, 238-241 CPC al RM, instanța de judecată,

hotărăște:

Se admite parțial acțiunea lui ***** și SRL ”Repromed” către *****privind

apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, obligarea dezmințirii afirmaților,
repararea prejudiciul moral și material cauzat.
Se obligă *****să dezmintă informația publicată pe data de 20 iulie 2024 pe
rețeaua de socializare Facebook conform textului dezmințirii cum urmează:
”Prezint scuze domnului **********și clinicii ”Repromed” S.R.L. și personalului
acesteia pentru afirmația „medici indiferenți și inumani", deoarece aceasta este una falsă;
- "Rectific mesajul că "Și a murit din cauza că nu i-a fost acordat ajutorul medical
corespunzător" este una greșită/falsă, fapt pentru care îmi exprim scuzele față de clinica
”Repromed” S.R.L. și personalul clinicii ”Repromed” S.R.L."
- "Rectific mesajul că "din cauza că echipa de la Spitalul ”Repromed” nu a vrut
sau poate chiar nu au știut cum să o ajute, însă cu toate acestea nu ați depus mare efort să
îi salvați viața" deoarece este unul defăimător (reprezintă informație falsă care lezează
onoarea, demnitatea și/sau reputația profesională a persoanei), fapt pentru care îmi
exprim scuzele față de clinica ”Repromed” S.R.L. și personalul clinicii ”Repromed”
S.R.L."
- "Îmi exprim scuzele către domnul **********că am afirmat că acesta "m- a
aburit" că motivul decesului ar fi "toxinele de tip necunoscut", că ********** ar fi
ingerat ceva, că "i s-au făcut farmece", deoarece afirmațiile mele sunt denigratoare;
- "Îmi exprim scuzele publice față de domnul **********pentru afirmația
"*****nu a vrut să recunoască ca greșeala le aparține" deoarece afirmația respectivă nu s-
a bazat pe nici un substrat factologic suficient;
- "Îmi exprim scuzele față de domnul **********pentru că am afirmat că moartea
********** s-ar fi datorat greșelii arogante și nechibzuite a acestuia, deoarece afirmația
este una falsă".
Se încasează de la *****în beneficiul lui ***** și SRL ”Repromed” prejudiciul
moral cauzat în cuantum de 30 000 (treizeci mii) lei MDL, pentru fiecare co-reclamant.
Se încasează de la *****în beneficiul SRL ”Repromed” taxa de timbru în cuantum
de 400 lei și taxa de stat în sumă de 4524,90 lei, iar în total suma de 4924,90 (patru mii
nouă sute douăzeci și patru,90) lei.
 Se încasează de la *****în beneficiul SRL ”Repromed” cheltuieli de asistență
juridică în sumă de 32 500 (treizeci și două mii cinci sute) lei.
În partea încasării restul prejudiciului moral, acțiunea se respinge ca neîntemeiată.

Președinte ședință,
Judecător
Țurcanu Radu