Noemi Massa IIIF Liceul Ştiinţific G.

Brotzu

PLATON
CAPITOLUL 1

1. Platonismul ca răspuns filosofic la o societate ș i o cultură în criză.

Timpul lui Platon este caracterizat de decadenț ădin epoca d'oro din Grecia Periclea, fie
în domeniul istoric, cât ș i în domeniul [Link] aristocratic ș i filosof, Platon trăieș te
această criză cumcriza omului în totalitatea sadeci simte mai mult decât ceilalț i necesitatea
de stabilitate reînnoită. Începe astfel să îș i idealizeze figura lui Socrate, care devine pentru el
aproape o figură contradictorie, deoarece o percepe ca simbol al crizei, dar în acelaș i timp
la fel ca speranț a de a o depăș i. Pentru Platon, gândirea lui Socrate era foarte importantă,
atât de mult încâtpercepea filozoful ca o lumină în întuneric, deoarece fusese singurul până la
atunci a manifestat nevoia de a merge dincolo de relativismul sofistilor. Platon
considera că criza etico-politică care se desfăș ura deriva în special dintr-o criză de
natura intelectuală. De aceea s-a convins că nu erau suficiente ni ș te
reforme guvernamentale pentru a schimba situaț ia care se crea, ci era necesară o
reforma globală a existen ț eiumană.Pentru a implementa această reformă, era însă necesară o
o filozofie reînnoită care să cuprindă o nouă viziune cuprinzătoare asupra lucrurilor. Pe scurt, o
filozofiereformează ordinea existentă.

2. Viaț a
Platon s-a născut la Atena ș i la vârsta de douăzeci de ania început să frecventeze pe cel care a devenit apoi al său
maestro: Socrate. Conform celor scrise înScrisoarea VII, moartea acestuia a reprezentat în
viaț a tânărului filosof un eveniment decisiv. El de fapt dorea să înceapă viaț a politică,
moartea maestrului său l-a împins să condamne viaț a politică a vremii, deoarece
Socrateera considerat de mulț i cel mai drept omdi tutti, e morì per motivi ingiusti. Decise
astfel încât să parcurgă un nou drum, cel al filosofiei, care, conform gândirii sale, era
singura cale care ar putea conduce oamenii spre justiț ie. În scrierile sale, Platon a vorbit despre un
călătoria pe care a făcut-o în Italia meridională, unde a cunoscut comunităț ile pitagoreice ș i în special
face referire la prietenia care sț inse cu un tale numit Dione.1A fost prin mâna acestuia că
Platon a fost vândut ca sclav, dar a fost din fericire răscumpărat ș i banii folosiț i pentru
acest scop a servit apoi filosofului pentru fondarea luiAcademia2.

3. Lucrările ș i „doctrinele nescrise”.

Platone este primul filozof antic de la care avem toate scrierile. Cel care s-a ocupat de organizarea
sue opere înnouă tetralogie3Fu Trasillo, un gramatician. Unele dialoguri ale lui Platon au rămas
însă în afara acestor tetralogii, în ceea ce sunt considerate spurii. Aceasta nu înseamnă că operele

1
Dione era tiranul oraș ului Siracuza.
2
Academia era ș coala lui Platon. El a organizat-o după modelul civilizaț iilor pitagoreice.
3
Nouă grupuri de câte patru scrieri fiecare
Noemi Massa IIIF Liceul Ș tiinț ific [Link]

tetralogiile să fie toate pure, dar a clarifica care sunt ș i care nu este una dintre sarcinile
critica istorică. Pentru a evalua acest lucru, ea se bazeză pe trei criterii:

Tradiț ie ș i mărturii antice

Conț inut doctrinar
Valoare artistică
Forma lingvistica

Apoi, pe lângă stilul autorului, trebuie luate în considerare ș ii rinvii presenti negli scritti ( se in un
dialogul nu mai este amintit un altul acesta evident îl precede).

Putem împărț i, aș adar, activitatea literară dePlatone întrei perioade, undeprimul perioadă
înț elegescrieri tinereș ti(o Socratici) precum Apologia, Republica I etc;al doilea
perioadăînț elege-iscrieri de maturitatecum Simpozionul, Fedru etc; ilterț e ultim
perioadăeste compus în schimb dinscrierile vârstei a treia, vin Il Timeo, Parmenide etc.

4. Caracteristicile filozofiei platonice

Platon ș i Socrate
L’activitatea filozofică a lui Platoneste influen ț ată destul de mult de învă ț ătura ș i de figura de
Socrate. Scopul lui Platon era acela de a identifica semnificaț ia figurii lui Socrate, dar
în mod evident, nu toate doctrinele sale îi sunt atribuite.În producț ia sa scrisă
Platon foloseș te oforma dialogică, pentru a încerca să rămână totuș i fidel alegerii sale
maestru să nu lase mărturii [Link], potrivit lui Platon, era singura modalitate
prin care era posibil să comunici altora modalitatea de investigare filozofică, ș i
de asemenea, reproduceaevoluț ia cercetării cuun caracterde socialitate ș i comunalitate. Il
dialogul folosit de Platon a fost un instrument foarte important pentru el deoarece i-a permis să
nu pune niciodată capăt cercetării sale, deoarece prin intermediul acesteia căuta constant o
adevărul pe care omul nu-l poate aveaIată, pentru totdeauna.

Filosofia ș i mit
Pe lângă dialog, un alt instrument pe care Platon îl folosea frecvent eramiturile, prin intermediul
pe care el le expunea concepte ș i doctrine filosofice. Acestea însă aveau sens doar dacă erau observate
în strânsă legătură cu discursul filosofic. Pentru Platon, mitul avea două semnificaț ii
fundamentali. Ilprimo significato era că mitul îi servea filozofului ca ajutor pentru
comunicare într-o manieră mai intuitivă dogmele proprii, în timp ce al doilea în ț eles
percepea mitul ca un instrument prin care filozoful putea vorbi despre realitatea care
depăș eau limitele în care trebuia să se încadreze cercetarea raț ională.

Interesele ș i motivaț iile filosofării platonice

La baza gândirii platoniciene se află un interes politic, deoarece el dorea să caute o
comunitate în care omul să poată trăi în pace ș i justiț ie cu semenii săi. Desigur, însă, ...
filozofia sa nu se baza doar pe asta, de fapt tocmai pentru că a sainterese multiplePlaton
era considerat o minte poliedrică ș i universală. Putem a ș adar să alăturăm
Noemi Massa IIIF Liceul Ș tiinț ific [Link]

imaginea „Platonului politic” cea a „Platone global”, care se interesează de atât de multe aspecte
pe lângă politică.

5. Apărarea lui Socrate ș i polemica împotriva Sofiș tilor

Protagoraeste problema învăț ării virtuț ii
Protagoniș tii acestui dialog sunt Sofistul, Protagora, ș i filozoful, Socrate. Protagora
afirmă că este„maestru al virtutii”, dar Socrate aacest lucru răspunde că virtuț ia nu este ceva
ce se poate învă ț a în ceea ce prive ș te virtu ț ile de care vorbe ș te sofistul sunt un ansamblu de abilită ț i
dobândite prin experienț ă. Conform viziunii lui Socrate, virtutea nu este o ș tiinț ă, ș i
aceasta este unul dintre principalele motive pentru care nu poate fi predată. Protagora nu poate, deci,
afirmarea învăț abilităț ii virtuț ii în măsura în care, conform gândirii sale, virtuț ile sunt multiple
Ș i ș tiinț a este una singură dintre ele. De fapt, însă, doar ș tiinț a poate fi învăț ată, ș i...
virtutea (în calitate de ș tiinț ă) poate fi astfel comunicată doar din acest motiv.

Eutidemo ș i polemica împotriva eristilor

În Eutidemo, atenț ia este concentrată în principalsulmetoda eristică4dei Sofisti. Cei doi
personajele principale ale acestui dialog sunt cei doi fraț i Eutidemo ș i Dionisodoro. Aceș tia
aparent, se pare că se distrează foarte mult contrazicându-se, de exemplu, mai întâi afirmă că
numai ignoran ț ii pot învă ț a,în timp ce după ce doar în ț eleptul poate învă ț a. Il
fundamentul afirma ț iilor lor este că orice se spune este adevărat, întrucât nu este
posibil să greș eș [Link] răspunde acestei doctrine că, dacă totul este adevărat, atunci nu există
nu este nimic de învăț at ș i nimic de învăț at în lume, de aceea eristica ar fi inutilă.În
în realitate, se poate învăț a doar înț elepciunea. În ce mod? Iubind-o, adică filozofând.

Gorgia ș i polemica împotriva retoricii

În Gorgia, Platon atacăretoricăAceasta era o tehnică de persuasiune utilizată în
maniera independentă fa ț ă de con ț inutul subiectului discutat. Mun Platone la aceasta
gândirea se opune propriei idei, conform căreia orice artă (sau ș tiinț ă care ar fi) poate fi
considerată persuasivă doar dacă se exprimă în legătură cu obiectul care îi este propriu. Problema este
că retorica nu are un obiect propriu, deoarece permite vorbirea despre orice ș i singurele
persoanele care reuș esc să convingă suntcei ignoranț i. Nu este, aș adar, o artă sau o ș tiinț ă, ci o
practica adulatorie. Poate fi utilă, prin intermediul unei discu ț ii, pentru a apăra de exemplu
o injustiț ie comisă, făcând astfel încât să nu sufere pedeapsa. Dar acest lucru poate fi considerat
ca un avantaj? Absolut nu,de ce răul pentru om constă tocmai în
compiere o o nedreptate, prin urmare a se sustrage de la pedeapsă deaceasta este o chestiune foarte gravă. De fapt,
retorica implică faptul că justiț ia este doar o convenț ie umană ș i nu este inteligent să o respectăm
întrucât în legea naturii prevalează întotdeauna ș i în orice fel cel mai puternic. Aici se anulează aș adar
visiunii Socratice devirtuteefericirefelice nu mai este un om virtuos care este atras de bine,
bensì este maleficul puternic care încalcă legea pentru a- ș i atinge plăcerea. Platon
afirmă însă că fericirea nu necesită un simplu plăcere, ci un bine stabil. Il

4
Eristica este arta de a lupta cu cuvintele
Noemi Massa IIIF Liceu Ș tiinț ific G. Brotzu

plăcerea de fapt nu este altceva decât satisfacerea unei nevoi care poate fi tradusă în lipsă care
cauza durerii. Plăcerea ș i durerea sunto astfel condiț ionaț i unul de altul, spre deosebire de bine ș i
de male că sunt două concepte distincte. Spre deosebire de plăcere, binele este căutarea de
o măsură raț ională care să permită controlarea instinctelor. Să analizăm acum alte aspecte ale
Gorgia. În partea iniț ială, Platon apără principiul socratic conform căruia cine face binele trăieș te
bine, în timp ce cei care fac rău, pe lângă faptul că trăiesc rău, suferă. Suferinț a celor care pun în aplicare
răul nu va fi însă după moarte, ci în această viaț ă, deoarece răul corupe natura
raț ionalitatea omului ș i îi face astfel viaț a nefericită.Verso sfârș itul dialogului însă Platon
îș i schimbă orientarea:toateetica raț iunii(aceasta Socratică) se opunel’etica
salvarea religioasăunde omul va trebui să aleagă binele din frica de nefericire
terena care din teama pedepselor pe care ar trebui să le ispăș ească în după viaț ă.

Il Cratilo, o del linguaggio

În această scriere, atenț ia este concentrată pelimbaj. Întrebarea pe care ne-o punem este dacă
aceasta să fie cu adevărat un mijloc de a învăț a natura lucrurilor, aș a cum afirma Cratilio.
Potrivit lui Platon, limbajul trebuia folosit în scopul pentru care exista,
ș i, prin urmare, nu-l considera atât un mijloc de a învăț a lucrurile, ci mai degrabă pentru a discuta despre
natura lor. De ș i fiecare nume trebuie să exprime corect natura lucrului
semnificată, nu toț i au această caracteristică, cum ar fi numerele, ale căror denumiri sunt
pur ș i simplu convenț ionale. Potrivit lui Cratilo, ș tiinț a numelui nu este, de asemenea, ș tiinț a lucrurilor,
întrucât ar putea exista ș i o altă cale de investigat. Numele presupun deja că
cunoș tinț a lucrurilor ș i criteriul pentru a evalua valoarea cuvintelor ne duce astfel să căutăm
natura însăș i a lucrurilor. În dialog vor fi prezente constant trei teze:

Illimbajul este o pură conven ț ie, de aceea se datorează unicamente ini ț iativei
oameni. (Sofisti)
Limbajul este produs de acț iunea cauzală a lucrurilor.(Cratilo)
Il liLimbajul este un instrument care îi serveș te omului pentru a se apropia de natura lucrurilor.
(Platon)

Diferenț a principală dintre cele trei teze este că cea a lui Platon admite că se poate spune ș i că
fals, în timp ce celelalte două nu admit asta.
Noemi Massa IIIF Liceul Ș tiinț ific [Link]

CAPITOLUL 2

1. La doctrina ideilor
Ș tim că în dialogurile lui Platon, în special în cele din prima perioadă, el foloseș te
ca referinț ă teoriile maestrului său Socrate. Totuș i, nu în toate dialogurile sale se conforma
o teorie, de fapt, într-o a doua perioadă a reuș it să meargă dincolo de doctrinele pe care Socrate i le-a...
învă ț ase. A dezvoltat astfelconceptul de idee, e de aici a apărut apoi ceea ce a numit
doctrina ideilorAceasta însă în scrierile sale nu este niciodată explicată sau descrisă în mod
completa, dar cu toate acestea, filosoful afirmă că a reuș it să depăș ească cele mai mari probleme ale
filozofia doar după ce a fost descoperită.

La geneza teoriei
Pentru a înț elege naș terea teoriei ideilor, trebuie mai întâi să aprofundăm conceptul de
ș tiinț ăconform ideologiei platonice. Platon considera că ştiinţa ar trebui să aibă caracteristicile
despre imutabilitate ș i stabilitate, deci despre perfecț iune. El era convins că gândirea
reflecta ființ a ș i că mintea este doar o reproducere a ceea ceexistă. Această concepț ie
presupune numele de realism gnoseologic, ș i tocmai de aici va începe Platon să se întrebe
care este obiectul propriei sale ș tiinț e. Puneț i această întrebare, este necesar să admitem
existenta unui continut specific alș tiinț ă. Acest lucru însă nu va putea fi cu siguranț ă
costituit din lucrurile lumii învăț ate din simț uri, pentru că, deja aș a cum ne-a învăț at Parmenide,
Simț urile înș eală. Platon numeș teopiniice forme de cunoaș tere mutabile ș i imperfecte
cum ar fi cele care neoferă simț urile. Filozoful este astfel împins să considere că obiectul
propria a ș tiinț ei suntideeConceptul nostru de idee este însă diferit de cel de
Platone: pentru noi, ideea este o reprezentare a inteligenț ei noastre, în timp ce pentru filosof, ideea
este o entitate imuabilă ș i perfectă care există de sine stătător ș i care, unindu-se cu alte idei,
creează o zonă de a fi diferită de a noastrăiperuranio). De asemenease le idee pot prezenta
caracteristici diferite de cele care sunt cu adevărat lucrurile, Platon nu exclude un lor
raportul cu obiectele. Pentru el, lucrurile sunt de fapt copii imperfecte ale ideilor. Pentru
explica mai bine această teorie, putem face un exemplu ș i lua în considerare ideea
de frumuseț e ș i ideea de justiț ieConform gândirii noastre, există o multitudine de lucruri
ce noi considerăm frumoase sau drepte, în timp ce în lumea ideilor lui Platon există doar
frumuse ț ea ș i justi ț ia. Ideea despre care vorbe ș te Platon poate fi considerată astfel ca
modelunic ș i perfect dintre multele lucruri imperfecte prezente în lumea noastră. Este
se poate observa deci că în Platon apare undualism gnoseologic, adică el consideră
două fundamente ale cunoaș terii: opinia ș i ș tiinț a. În acestea se regăsescdouă tipuri de
a fi distincte care suntcoseîn ceea ce priveș teopinie, e leideeîn ceea ce priveș te
ș tiinț ă.

Filosofia platonica poate fi văzută ș i ca o integrare cu filosofia heraclitiană ș i

acea parmenidiană. De la Heraclit, acceptă de fapt teoria conform căreia lumea noastră este întotdeauna
suscceptibil la schimbare (pànta réi), în timp ce de la Parmenide conceptul conform căruia ființ a
autentic este immutable. Ideea lui Platon este analogă concepț iei ființ ei lui Parmenide,
dar diferenț aîn cazul acestuia, ființ a platonica rezultă multiplă.
Noemi Massa IIIF Liceul Ș tiinț ific [Link]

Care sunt ideile

Ideile despre care vorbeș te Platon se împart în două grupuri: idei de valoare ș i idei matematice.

Leidee valoricorespond principilor cum ar fi binele, frumuseț ea, justiț ia

etc.. Le numim astfel deoarece reprezintă ceea ce noi denumim ca
„ideale” sau „valoare”:
Leidee matematicecorespund de fapt domeniului referitor la matematică ș i la
geometria

Din perspectiva etico-matematică, Platon trece apoi la un tip delogico-ontologic. Aceasta este
propens să corespundă fiecărei realităț i o formă specifică, astfel încât ideea platonică
poate fi considerată ca o formă unică ș i perfectă a oricărui lucru. Chiar dacă ideile sunt
caracterizate printr-o mulț ime de lucruri, ele nu sunt deloc dezordonate, ci urmează
o piramidă bine organizată unde în vârf se aflăl’idee de bineAsta a fost de mai multe ori
asimilată lui Dumnezeu, dar din scrierile platonice care ne-au ajuns, nu rezultă acelaș i lucru, de fapt
ideea de uîn dio creator rezultă absent. Pentru Platon există concepț ia divină, dar nu de
un Dumnezeu, de fapt, afirmă că cu toate că binele este dincolo de idei, nu acesta le creează, ci se
limita doar la a-mi comunica perfecț iunea.

Raportul dintre idei ș i lucruri

Relaț ia dintre idei ș i lucruri poate avea o semnificaț ie dublă, deoarece ideile sunt atât
criteriide judecată a lucrurilor carecauzădintre lucruri. Criterii de judecată în măsura în care ș i noi pentru
a judeca ceva nu putem decât să ne referim la idei; cauze pentru că de exemplu lucrurile care
considerăm că frumosul este frumos deoarece îl asociem cu ideea de frumuseț e. Ideile sunt aș adar ...
condiț ia existenț ei [Link] toate acestea, raportul dintre idei ș i lucruri nu a fost
descris în mod inconfundabil de Platon, nici măcar când, în timpul maturităț ii sale, a
vorbit despremetessi,5mimesis6eparusie7.

Unde ș i cum există ideile

La întrebarea „cum ș i unde există ideile?” se poate începe răspunzând simplu
ce există dincolo de minte ș i dincolo de lucruri. Un răspuns care pare atât de simplu poate
devine complexă dacă este analizată cu atenț ie: cuvântul „altcevas-ar putea referi la o lume
ce se află în lumea de dincolo? Ei bine, acesta a fost gândul tradiț iei, care a asociat
l’izeul iperuranian al lui Platon într-un paradis creș tin. Alț i cercetători au considerat însă
ideile lui Platon ca zeimodele de clasificare a lucrurilor, adică ca niș te criterii de
clasificarea mentală care ne permite să identificăm obiectele. În ceea ce priveș te
prima afirmaț ie a fost considerată prea legată de mit. Ideile lui Platon nu
trebuie considerate de fapt ca un univers de lucruri existente, dar ca o ordine de
valori ideale.

5
Lucrurile imită ideile
6
Lucrurile participă la existenț a ideilor
7
Ideile sunt prezente în lucruri
Noemi Massa IIIF Liceul Ș tiinț ific [Link]

Cunoaș terea ideilor

Căutămo oră de a în ț elege cum omul poate ajunge lacuno ș tinț a ideilor.
Ș tim că acestea nu derivă din sim ț uri, deoarece sunt în ș elătoare, prin urmare trebuie să
constituirel’obiect al unei viziuni intelectualela care ș i omul poate accesa. Pentru
a înț elege de unde provine această viziune intelectuală, Platon face referire lareminiscenț ă.
Afirmă de fapt că sufletul, înainte de a ajunge în corpul nostru, a trăit în lumea ...
idee, unde a contemplat modelele perfecte ale lucrurilor. Odată ce a ajuns apoiîn lumea noastră
a păstrat în memorie amintirile lucrurilor perfecte pe care le-a cunoscut, ș i într-adevăr Platon afirmă
că „a cunoaș te înseamnă a-ș i aminti”. Putem deci înț elege că, conform filosofului, cunoaș tereanu
deriva din experienț a sensibilă, ci din idee.

Reminiscenț ă, adevăr ș i eristica

Potrivit teoriei reminiscenț ei utilizate de Platon, a cunoaș te nu înseamnă a porni de la
zero, ci doar să ne amintim ce s-a arhivat. Interpretările doctrinei
rememorarea este dublă: cei care consideră ideile ca entităț i hiperurani se bazează
su ceea ce relatează mitul, în timp ce cei care consideră ideea ca o structură ideală
afirmă că sufletul percepe ideile independent dei simț uri.

Imortalitatea sufletului ș i mitul lui Er

Reminiscenț a ne face să credem că sufletul este nemuritor. În mitul lui Er, Platon va încerca
immortalitatea [Link] încerca să demonstreze acest lucru prin intermediul a trei probe:

La prima probă, numită acontrariiafirmă că moartea se generează din viaț ă ș i viaț a se

genera din moarte, de aceea sufletul revine la viaț ă după moartea corpului.
La a doua probă, numită asemnătate, afirmă că sufletul este similar cu ideile, le
cele care sunt eterne, de aceea ș i ea va trebui necesara fi etern.
La a treia probă, numită avitalitatesusț ine că sufletul este inclus în ideea vieț ii, ș i
deci nu poate înț elege nici ideea morț ii ca fiind opusă.

Chestiunea nemuririi sufletului este importantă pentru filozof pentru a cclarificare ce este
într-adevăr destinul. El consideră de fapt că destinul este consecin ț a unei alegeri
completată de suflet în lumea ideilor. Ilustrează-ț i teza culmitul lui Er.

Platone î ș i expune apoi doctrina despre filozofie, pe care o percepe ca fiind

preparare pentru moarte. Afirmă de fapt că, dacă a filozofa înseamnă a muri pentru simț uri ș i pentru trup
Pentru a înț elege mai bine ideile, viaț a filosofului nu este altceva decât o pregătire pentru moarte.

La doctrina ideilor ca „salvare” de relativismul sofistic

Doctrina ideilor este caracterizată prin opoziț ia faț ă de relativismul sofist, care este
percepută de Platon ca o filozofie care neagă orice punct de vedere asupra lucrurilor. El încearcă
deci, cu doctrina ideilor, de a restaura certitudinile absolute. Relativismul sofistilor
crolla astfel complet, deoarece baza acestei raț ionări se dovedeș te a fi ceva de
extrauman. Revenind la a avea o valoare absolută, în schimbcunoaș teree lamoralmulț umită
Noemi Massa IIIF Liceul Scientific [Link]

idee ș i valori ale [Link]-a redescoperit ș i importanț alimbaj, având la bază

idee ci dezvăluie ființ a ș i adevărul.

Finalitatea politică a teoriei ideilor

Prin doctrina ideilor, Platon vrea să ofere oamenilor un instrument care să le permită să
dalle opinioni, le quali possono trarli in inganno. Per Platone:

cunoaș terea ideilor = fundaț ia unei ș tiinț e politice universale = pace ș i justiț ie

2. Doctrinea dragostei ș i a frumuseț ii

Raportul dintre om ș i idei este definit de Platon cadragosteLa teoria
al Erosului8, dedică două branurieuSimpozioneelFedro.

Simpozionul
Vine diferit de Pausania erosul vulgar, care se îndreaptă spre corpuri, de erosul celest, care se
se adresează [Link] este percepută ca o forț ă cosmică care determină armonia
di toate fenomenele; Aristofan, pentru a explica mai bine această teorie, propunemitul celor
[Link] mitul tău este posibil să învăț indere că dragostea îș i doreș te ceva ce nu are dar
de care are nevoie: dragostea este deci lipsă. În plus, dragostea nu are frumuseț e, dar o doreș te,
deoarece aceasta este binele care ne face ferici ț i. Putem deci în ț elege că frumuse ț ea este obiectul
de dragoste. Frumuseț ea poate însă să aibă grade diferite: există frumuseț ea corpului, dar când
şi îşi dă seama că frumuseţea poate fi egală în toate corpul, astfel încât se trece la aprecierea frumuseţii
corporea în totalitatea sa. Deasupra acesteia însă, există frumuse ț ea sufletului,
depăș ită de frumuseț ea legilor ș i ș tiinț elor. Deasupra tuturor, totuș i, se poate găsi
un’unica bellezza: frumuseț ea în sine.

Il Fedro
Problema pe care îl ridică Fedro este cum poate sufletul uman să ajungă la frumuseț ea supremă.
Platone împărț iteste sufletul uman în trei părț i:raț ional, impulsivă, desiderante. Exprimă asta
s-a gândit la mitul carului cu aripi.În ceea ce priveș te erosul, acesta devine dialectică,
qCare este căutarea ființ ei în sine ș i unirea iubitoare a sufletelor în a învăț a sau a învăț a.
Alla dialettica Platone riconduce poi la retorica , la quale viene analizzata nella seconda metà
din dialog. Filozoful îș i expune doctrina cu privire la retoricăca del vero, adică o artă care
caută favoarea zeilor. Cu toate acestea, Platon continuă să creadă că doar filosofia poate
acces la adevăr, aș adar consideră oricum retorica ca un instrument care se limitează
a cunoaș te doar ceea ce este plauzibil. Prin urmare, nu are o autonomie proprie, dar poate fi
mai degrabă considerată ca un instrument al dialecticii.

8
Eros = Amore
Noemi Massa IIIF Liceul Ştiinţific [Link]

3. Statul ș i sarcina filozofului

Starea ideală
La constituirea unei comunită ț i politice unde la baza guvernului ar fi filosofi
i-a prezentat lui Platon două probleme: care este scopul unei astfel de comunităț i? Ș i filozofii, cine sunt?

Despre justiț ie

La prima întrebare pe care ș i-a pus-o, Platon răspunde că scopul comunităț ii erajustiț ie.
El consideră de fapt că aceasta este o condiț ie fundamentală pentru viaț a statului, ș i că
nicio comunitate umană nu poate exista fără ea. Apoi define ș te cum ar trebui să fie
Statul, ș i conform gândirii sale ar trebui să fie compus din trei clase:

Clasa deguvernanț i
La clasă aluptători
La classe deilucrători

Clasei conducătorilor îi este proprie virtutea înț elepciunii, întrucât dacă conducătorii sunt
să fie înț elept apoi ș i tot statul. Clasei războinicilor îi aparț ine virtutea de
curaj, în timp ce la ultima clasă, cea amuncitori, temperan ț a (care este totu ș i
comune ș i altora). Virtuț ile enumerate se pot reuni într-un singur grup: justiț ia.
Aceasta într-adevăr le cuprinde pe toate ș i se realizează atunci când fiecare cetăț ean îș i îndeplineș te sarcina pe care
îi [Link] ț ia garantează unitatea Statului la fel de mult ca unitatea ș i eficien ț a.
al individului. Platon de fapt împarte sufletul individual în trei părț i:

Laparte raț ională, care are sediul în creier. Datorită ei, creierul domină
impulsurile ș i raț ionează
Laparte concupiscibilă, care este principiul tuturor instincț ilor corporale ș i îș i are sediul în
burtă
Laparte irascibilăluptă pentru ceea ce raț iunea consideră corect ș i de fapt este plasat
în piept

Justi ț ia se va împlini deci doar când fiecare parte a sufletului î ș i va îndeplini rolul.
propriafuncț ie. Aceasta nu va fi doar unitatea statului, ci ș i acordul individului
cu comunitatea.

Clasele sociale: câteva reflecț ii

Ș tim că justiț ia este îndeplinirea sarcinii proprii de către fiecare individ, dar
după ce criteriu Platon a împărț it oamenii în clase? Ede ce un individ aparț ine la
o clasă în loc de alta? La prima întrebare, philosopherul răspunde că, existând
sarcini diferite într-un stat, acestea trebuie exercitate de indivizi diferiț i. În ceea ce priveș te
în legătură cu a doua întrebare, el explică că apartenenț a la o clasă în loc de
Ad un'altra este datorată prevalenț ei unei părț i a sufletului asupra celorlalte părț [Link] opiniei sale
în diviziune avem deci indivizi predominant ra ț ionali, indivizi impulsivi ș i în cele din urmă
indivizi supuș i dorinț ei corpului. Clasa de apartenenț ă nu este, aș adar, ereditară,
Noemi Massa IIIF Liceul Ș tiinț ific [Link]

deș i adesea copiii aparț in aceleaș i clase ca părinț ii, dar depinde de
persoana însăș i.

Comunismul platonician
Pentru a garanta func ț ionalitatea statului ș i realizarea justi ț iei, Platon propune
eliminarea proprietăț ii privateeste la comunizarea bunurilor pentru clasele superioare, astfel încât
aceș tia, în loc să se gândească doar la interesele lor, să se dedice ș i lucrului public. Conform 1
în gândirea sa, în oraș ul ideal nu ar trebui să existe nici bogăț ie, nici sărăcie, deoarece
ambele sunt nocive. Acest aspect al gândirii lui Platon pare să aibă aproapeun
caractercomunistă, care însă nu se referă la interen societate în măsura în care clasa a treia este
exclusă de la proprietatea privată a mijloacelor de producț [Link] la puterepoi,nu va putea
a avea familia, deoarece consideră că conducătorii trebuie să aibă în comun ș i femeile,
în afară de bunurile materiale. Căsătoriile vor fi aranjate de Stat ș i vor fi doar
temporari cu scopul de a procrea copii sănăto ș i, care vor fi însă răpi ț i de la
naș tere a propriilor părinț i. În plus, cei care vor avea grijă de ei nu vor trebui
să le dezvăluie cine sunt rudele lor, astfel încât să poată trăi ca într-o mare familie.

Gardienii sunt fericiț i?

Întrebat despre „gardienii”9sunt fericiț i?” Platon răspunde că fericirea rezidă exclusiv
în justiț ie, adică în îndeplinirea propriului rol pentru a garanta armonia
a statului. În plus, filosofii sunt fericiț i încă de la început, fiindcă sunt filosofi, ș i prin urmare nu au
nevoie de bunuri materiale.

Degenerările Statului
Platon este conș tient de faptul că statul pe care îl defineș te el nu va exista niciodată în lume, ș i
corectează a ș adarîntreaga idee că într-o societate perfectă fiecare individ trebuie să î ș i urmeze propria
dispozi ț ie naturale cu ideea că edificarea statului face necesar un act
contrar naturii umane. De asemenea, există diferite degenerări ale statului, mai jos
ne verranno elencate alcune:

Timocraț ie
Guvern bazat pe onoare unde omul este dificildente către înț elepț i.
Oligarhia
Guvern bazat pe cenz, în care conduc bogaț ii
Democraț ia
Guvern bazat pe libertatea cetă ț enilor. Această libertate însă corespunde unui
abandonarea dorinț elor de către om
Tiranidde
În acest lucru esteprezintă o libertate excesivă a democraț iei, unde omul tiranic este
sclav al pasiunilor.

9
Adică filozofii
Noemi Massa IIIF Liceul Ştiinţific [Link]

Cine va păzi paznicii? Importanț a educaț iei

Deoarece statul idealizat de Platon nu include o posibilitate de control
populare cum să fim siguri că conducătorii îș i îndeplinesc datoria, realizând
deci binele comun, ș i nu interesul personal? Platon răspunde că...
custodii sunt capabili să se păzească pe ei înș iș i, pe lângă alț ii. De aici se va putea înț elege
importanț a educaț iei, care este strâns legată ș i de ordinul politic,
atât de mult încât Statul pare aproape o Academie care are scopul de a formaîngrijitori impecabili.
Dar cunoaș terea despre care vorbeș te Platon nu este accesibilă tuturor indivizilor, ci doar claselor
superiori.

Gradele cunoș tinț ei ș i educaț iei

Educaț ia în cunoaș tere ș i virtute coincide cu educaț ia în filozofie, de fapt filosoful este
cel care iube ș te cunoa ș terea în totalitatea ei. Dar cunoa ș terea, cce este asta?Platone face
corespunde lacunoa ș terelaș tiinț ă, adică ideile ș i fiin ț a; laignorarefă
corespondenț anu fi; aldevenire, l’opiniiCompară de asemenea cunoș tinț ele cu o
linie împărț ită în două segmente, unde de o parte va fi cunoaș terea sensibilă, e de cealaltă parte
parte la cunoaș terea raț ională. Aceste două segmente vor fi împărț ite în continuare în două părț i,
l’imaginatie si raț iune ș tiinț ifică. Se au astfel4 gradedi cunoaș tere. Cunoaș terea
sensibile, adică opinia, reprezintă lumea noastră ș i cuprindelaconjectură(che ha
per obiecte umbrele sau impresiile superficiale) ș i lacredenză(care are ca obiect el
cose sensibile). Cunoaș terea raț ională, pe de altă parte, corespunde lumii ideilor ș i include
laraț iune matematică, care are ca obiect ideile matematice, ș i inteligenț a filosofică, care are
pentru obiect ideile valori. Cu toate că elogia matematica, Platon susț inea totuș i că
superioritatea filozofiei faț ă de aceasta, în calitate de discipline de tip ș tiinț ific-matematic
sunt adesea legate de lumea sensibilă, deoarece noț iunile lor sunt rezultatul unor date sensibile.
Cu toate acestea, pentru Platon, matematica are o valoare fundamentală., deoarece educaț ia
ș tiinț ifică a omului îș i are punctul critic atunci când trece de la cunoaș terea sensibilă la cea
raț ional. Acest lucru se face conform filozofuluiprin intermediul măsurilor, de fapt, dacă omul nu
vrea să rămână în spaț iul cunoș tinț ei sensibile trebuie să recurgă la măsură, care
dară cunoș tinț e de natură obiectivă ș i stabilă. Disciplinile fundamentale pentru Platon sunt
patruaritmetica, geometria, astronomieemuzică. Acestea, împreună, constituie
propedeutica filosofiei.
Noemi Massa IIIF Liceul Ș tiinț ific [Link]

Mitul peș terii

Teoria lui Platon desprecunoș tinț ele ș i educaț ia îș i găsesc ecoul înlmitul peș terii.
Simbolistica acestui mit este foarte vastă ș i plină de semnificaț ii:

Caverna = il nostro mondo Catene = ignoranza e passioni

Schiavi = gli uomini Statuetă = lucruri ale lumii sensibile

Ombre delle statuette = immagini Foc = principiu datorită căruia se

superficiali ale lucrurilor pot să cunoască lucrurile sensibile

Mondo din afara cavernei = idei Sole = idea del bene

Conceptul principal este acela al finalită ț ii politice a filosofiei, adică că toate

cuno ș tinț ele dobândite trebuie să fie utilizate pentru fondarea unei comunită ț i drepte ș i
fericită.

Doctrina platonica a artei

Platone condamnă arta deoarece este convins că aceasta esteimitarea unei imitaț ii, adică
ș i se limitează doar laa reproduce imaginea lucrurilor care la rândul lor nu sunt altceva decât
reproducerea [Link] este formată doar din imagini, de aceea în eanu este
prezentaț i componenta matematică care permite ajungerea la o cunoaș tere comună. Vi
è încă un alt motiv pentru care Platon condamnă arta, adică aferma ca ea să corupă
animi, înlănț uindu-i la pasiunile. Critica sa faț ă de artă nu este însă îndreptată către mituri, de fapt
el consideră că acestea sunt încercări nobile de a reprezenta mintea. Cu toate acestea, Platon
condamnare principalămintează concepț iile eronate despre artă, dar nu arta în sine.Când
vine de fapt alăturată filosofiei nu critica, pentru că din acest punct de vedere afirmă că
frumuseț ea este forma exterioară a bunătăț ii, ceea ce este frumos ș i bun este adevărat. De aici Platon
dezvoltă o proprieconcepț ia despre frumos ș i desprearta, ș i consideră că frumosul este unicamente ceea ce
ci procură plă[Link] frumoase sunt, aș adar, în virtutea relaț iei lor cu ideea de frumos.