Modelul Constructivist
Tradus de
ScribdTranslationsModelul Constructivist
Tradus de
ScribdTranslationsPsihologia învăț ării
Nombre:Franchy Rosario
Matricula:SD-20-10848
Modelul Constructivismului
Constructivismul susț ine că cunoaș terea se construieș te prin interacț iune
între persoană ș i mediul său. Conform acestei teorii, individul nu este un receptor pasiv de
informa ț ie, ci construie ș te activ propria sa cunoa ș tere prin intermediul
experien ț a, reflec ț ia ș i interac ț iunea cu ceilal ț i. Constructivismul subliniază
importan ț a învă ț ării active, participarea activă a studentului în
construirea propriei cunoș tinț e ș i importanț a contextului social ș i cultural în
procesul de învăț are.
Se concentrează pe învă ț area activă ș i semnificativă. În loc să primească pur ș i simplu
informaț ii într-un mod pasiv, constructivismul promovează ca studenț ii să fie
participan ț i activi în propriul lor proces de învă ț are. Sunt încuraja ț i să exploreze,
a experimenta, a pune la îndoială ș i a reflecta asupra conceptelor ș i temelor pe care le studiază.
Constructivismul subliniază, de asemenea, importanț a construirii cunoș tinț elor
din partea studentului. În loc să fie transmis cunoș tinț ele într-un mod
directă de către un profesor, se crede că studentul trebuie să îș i construiască propriul cunoș tinț e
prin intermediul interacț iunii cu mediul ș i colaborării cu alț ii. Învăț area este
ca un proces personal ș i social în care studenț ii construiesc sens
de pe baza propriilor experienț e ș i cunoș tinț e anterioare.
În plus, constructivismul consideră că contextul social ș i cultural este fundamental în
procesul de învăț are. Se recunoaș te că fiecare individ are propria sa perspectivă ș i
îș i construiesc cunoș tinț ele în funcț ie de contextul lor cultural ș i social. Prin urmare,
constructivismul promovează învăț area colaborativă ș i schimbul de idei între
studentaț i, promovând diversitatea ș i construirea cunoș tinț elor colective.
Constructivismul ș i învăț area
Constructivismul ș i învă ț area sunt strâns legate, deoarece
constructivismul este o teorie a învăț ării care subliniază construcț ia activă a
cuno ș tinț e din partea studentului. Iată câteva moduri în care
constructivismul se aplică în învăț are:
1. Învăț are activă: Constructivismul susț ine că învăț area este mai eficientă
când studenț ii participă activ în proces. În loc să fie receptori
pasive de informaț ie, li se încurajează să exploreze, să cerceteze, să experimenteze ș i să reflecteze
despre conceptele pe care le învaț ă. Acest lucru poate implica activităț i practice,
rezolvarea problemelor, discuț ii în grup ș i proiecte bazate pe experienț ă.
2. Construcț ia cunoș tinț elor: Potrivit constructivismului, învăț area nu este doar
o chestiune de a primi informa ț ii, ci implică construirea activă a
cuno ș tinț e din partea studentului. Studen ț ii î ș i construiesc propriul
cunoș tinț e pe baza experienț elor sale, cunoș tinț elor anterioare ș i interacț iunii cu
mediu. Aceasta implică faptul că studenț ii trebuie să fie provocaț i să reflecteze, să pună întrebări ș i
reevaluează- ț i ideile ș i convingerile pentru a construi o în ț elegere mai profundă ș i
semnificativă.
3. Context social ș i cultural: Constructivismul recunoaș te importanț a contextului
social ș i cultural în învă ț are. Elevii înva ț ă mai bine când pot
a relaț iona concepte noi cu experienț ele ș i cunoș tinț ele anterioare. În plus,
învăț area este privită ca un proces social în care studenț ii pot colabora,
discutarea ș i împărtăș irea ideilor cu colegii săi. Schimbul de perspective ș i
construț ia colectivă a cunoș tinț elor îmbogăț eș te învăț area ș i promovează o
înț elegere mai profundă.
4. Abordare individualizată: Constructivismul recunoaș te de asemenea că fiecare student
are propriul său ritm de învăț are ș i stiluri de învăț are unice. Prin urmare, se
enfatiza en adaptar las estrategias y actividades de enseñanza para satisfacer las
necesităț ile individuale ale fiecărui student. Acest lucru implică oferirea de oportunităț i de
învă ț ământ diferen ț iat, permi ț ând elevilor să exploreze ș i să î ș i construiască
cunoș tinț e în acord cu propriile interese ș i capacităț i.
Idei principale despre constructivism
1. Învă ț are activă: În constructivism, se pune accent pe faptul că învă ț area este un
proces activ în care indivizii î ș i construiesc cuno ș tinț ele prin intermediul
interacț iunea cu informaț ia ș i cu mediul său.
2. Construirea cunoș tinț elor: Începătorii nu doar absorb informaț ii, ci
care de asemenea o interpretează ș i o integrează cu experienț ele lor anterioare, construind astfel
propriu înț elegere.
3. Interac ț iune socială: Unele variante ale constructivismului, cum ar fi teoria de
Vygotsky subliniază importan ț a interac ț iunii sociale în învă ț are. El
schimbul de idei ș i colaborarea cu alț ii joacă un rol fundamental.
4. Context relevant: Se consideră esenț ial ca învăț area să fie contextualizată ș i
legat de viaț a reală a studenț ilor pentru a fi semnificativ ș i a avea un
impact durabil.
5. Dezvoltare treptată: Abordări precum cea a lui Piaget indică faptul că dezvoltarea cognitivă
are loc în etape, fiecare având propriile caracteristici ș i capacităț i specifice.
6. Adaptabilitate: Teoria constructivistă recunoaș te diversitatea învăț ăceilor ș i a
necesitatea de a adapta metodele educaț ionale pentru a satisface nevoile individuale.
Autori principali ai constructivismului
Doi autori de seamă în domeniul constructivismului sunt:
Jean Piaget: Psiholog elve ț ian al cărui teorie a dezvoltării cognitive a avut influen ț ă
semnificativ în constructivism. Piaget a propus că indivizii trec prin
etape specifice de dezvoltare cognitivă, fiecare caracterizată prin forme distincte de
a gândi ș i a înț elege lumea.
2. Lev Vygotsky: Psiholog rus care a cărui teorie socioculturală subliniază importanț a
interacț iune socială în învăț are. Vygotsky a sugerat că învăț area este un proces
social în care colaborarea ș i comunicarea joacă un rol esenț ial.
Ambii autori au contribuit semnificativ la înț elegerea ș i aplicarea
principiile constructivismului în domeniul educaț ional.
Teorii despre Constructivism:
1. Jean Piaget: Teoria constructivistă a dezvoltării cognitive a lui Jean Piaget este una dintre
cele mai influente teorii în domeniul psihologiei dezvoltării. Piaget a propus
că copiii trec prin etape diferite de dezvoltare cognitivă ș i că gândirea lor se
construiesc activ în timp ce interacț ionează cu mediul lor.
Conform lui Piaget, dezvoltarea cognitivă se bazează pe construirea schemelor mentale,
ce sunt structuri mentale care organizează ș i reprezintă informaț ia. Aceste scheme
se dezvoltă prin două procese principale: asimilare ș i acomodare.
Asimilarea are loc când copiii încorporează informaț ii noi în schemele lor
existente. De exemplu, dacă un copil are un schelet pentru câini ș i întâlneș te un nou
câine, va asimila această informaț ie la schema sa existentă de câini. Acomodarea, prin
cealaltă parte, apare atunci când copiii ajustează sau modifică schemele lor existente pentru
a se adapta la noile informaț ii. De exemplu, dacă un copil găseș te o pisică pentru prima dată
vez, poate fi necesar să îș i ajusteze schema de "câini" pentru a include ș i pisicile.
Piaget a identificat de asemenea patru etape principale ale dezvoltării cognitive:
Etapa senzorio-motorie (de la naș tere până la doi ani): În această etapă,
copiii explorează ș i înț eleg lumea prin simț urile ș i acț iunile lor fizice. A
pe măsură ce avansează în această etapă, dezvoltă capacitatea de a reprezenta mental
obiectele ș i a efectua acț iuni mentale.
Etapa preoperaț ională (de la doi la ș apte ani): În timpul acestei etape, copiii
încep să folosească simboluri ș i limbaj pentru a reprezenta obiecte ș i evenimente. Cu toate acestea,
gândirea lor este încă egocentrică, ceea ce înseamnă că au dificultăț i în a lua
perspectiva celorlalț i.
Etapa operaț iunilor concrete (de la ș apte la unsprezece ani): În timpul acesteia
etapa, copiii dobândesc abilităț i de gândire mai logică ș i pot realiza
operaț iuni mentale concrete. Pot înț elege conservarea, reversibilitatea ș i
clasificarea.
Etapa operaț iunilor formale (de la unsprezece ani în sus): În timpul acesteia
etapa, adolescenț ii ș i adulț ii dezvoltă capacitatea de gândire abstractă ș i
pot raț iona într-un mod ipotetic-deductive. Pot gândi la posibilităț i ș i a realiza
raț ionamente logice mai sofisticate.
2. Lev Vygotsky: Teoria socioculturală a constructivismului, dezvoltată de Lev
Vygotsky este o altă perspectivă importantă în domeniul psihologiei dezvoltării.
Vygotsky a subliniat importanț a mediului social ș i cultural în dezvoltarea cognitivă
de la copii.
Conform lui Vygotsky, învăț area ș i dezvoltarea cognitivă au loc prin interacț iune
social ș i participarea la activităț i culturale. Copiii învaț ă prin intermediul
mediación, adică, participarea la activităț i comune cu adulț i ș i colegi
mai mulț i experț i care oferă sprijin ș i îndrumare.
Vygotsky a introdus conceptul de "zona de dezvoltare proximă" (ZDP), care se referă la
diferenț a între ceea ce un copil poate face în mod independent ș i ceea ce poate face
cu ajutorul unui adult sau al unui coleg mai competent. Zona de dezvoltare proximă (ZDP) este domeniul în care
apare învăț area ș i dezvoltarea, deoarece copiii dobândesc noi abilităț i ș i
cunoș tinț e prin interacț iunea cu persoane mai experimentate.
Limbajul joacă un rol crucial în teoria lui Vygotsky. Según él, limbajul nu doar
este o unealtă de comunicare, ci ș i o unealtă de gândire. A
pe măsură ce copiii interacț ionează verbal cu ceilalț i, îș i internalizează limbajul ș i
îl utilizează pentru a-ș i regla propriul gândire. Limbajul ș i gândirea se dezvoltă
în mod interdependent, iar limba joacă un rol important în
autorreglare ș i control cognitiv.
Vygotsky a subliniat de asemenea importanț a uneltelor ș i a semnelor culturale în
dezvoltarea cognitivă. Instrumentele, atât fizice (cum ar fi uneltele ș i
instrumente) ca simbolice (ca numerele ș i cuvintele), ajută copiii să
rezolva probleme ș i realizează sarcini mai complexe. Semnele culturale, cum ar fi
sistemele de scriere ș i conven ț iile sociale, de asemenea, influen ț ează dezvoltarea
cognitiv ș i în modul în care copiii gândesc ș i înț eleg lumea.
3. Jerome Bruner: Teoria constructivismului social a lui Jerome Bruner este o altă
perspectiva importantă în domeniul psihologiei dezvoltării. Bruner a subliniat
rolul mediului social ș i al interacț iunii în construirea cunoș tinț elor.
Potrivit lui Bruner, învăț area este un proces activ în care indivizii îș i construiesc
cunoaș tere proprie prin interacț iunea cu mediul ș i cu alte persoane. Bruner
a propus trei moduri de reprezentare care influenț ează modul în care indivizii
obț in informaț ia: activă, iconică ș i simbolică.
Modul enactiv se referă la interacț iunea directă cu mediul fizic prin intermediul.
acț iunea ș i manipularea. Acest mod de reprezentare este deosebit de important
în timpul primei copilării, când copiii învaț ă prin explorare ș i
experimentare activă.
Modul iconic se referă la reprezentarea mentală a informaț iei prin intermediul
imagini vizuale. Imaginile mentale le permit indivizilor să formeze
reprezentări mai abstracte ș i flexibile ale informaț iei.
Modul simbolic se referă la reprezentarea mentală a informaț iei prin intermediul
simboluri ș i limbaj. Limbajul joacă un rol central în procesul de
construirea cunoș tinț elor, deoarece permite indivizilor să comunice, să reflecteze
ș i să-ș i organizeze gândirea.
Bruner a subliniat de asemenea importanț a structurii cunoș tinț elor. Conform lui,
cunoș tinț ele se organizează în structuri mentale numite "scheme". Aceste scheme
acț ionează ca cadre de referinț ă care ajută indivizii să interpreteze ș i să dea sens
informaț ia pe care o găsesc.
În plus, Bruner a subliniat importanț a naraț iunii în învăț are ș i construcț ie
cunoaș terii. Potrivit lui, poveș tile ș i relatările sunt o formă eficientă de a organiza
ș i a transmite informa ț ii, deoarece oferă un context semnificativ ș i
emoț ional relevant pentru învăț are.