8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

[Link] 1/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

[Link] 2/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Capitolul
1 PĂMÎNTUL 󲀓 CORP COSMIC
Pămîntul nu este un corp
izolat în spaţiul cosmic. El s-a
format în cadrul Sistemului
Solar, aflîndu-se împreună în
Galaxia Calea Lactee.
În Sistemul Solar Pămîntul
ocupă o poziţie favorabilă din
punct de vedere al regimului
termic, deoarece se află în
zona unde e posibilă viaţa.
Distanţa optimă faţă de
Soare (cca 150 milioane km),
rezerva mare de apă în stare
lichidă şi alte caracteristici
deosebite ale Pămîntului
au făcut posibilă apariţia
vieţii în cadrul mediului său
extern. Totul ce se întîmplă
la suprafaţa Pămîntului
depinde de energia venită
de la Soare. Deci, prezentul
şi viitorul Pămîntului sînt şi
vor continua să fie legate de
activitatea Soarelui.

SUMAR:

1. Unitatea materiei în Univers

2. Soarele şi influenţa lui asupra
Pămîntului
3. Individualitatea Pămîntului
în Sistemul Solar
4. Proprietăţile fizice
ale Pămîntului
şi importanţa lor geografică
5. Reprezentarea cartografică
a spaţiului terestru

[Link] 3/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

1 Unitatea materiei în Univers

TERMENI󰀭CHEIE Universul este lumea luată în totalitatea ei, infinită în timp şi în spaţiu,
Galaxie – grupare de stele nelimitată prin diversitatea formelor pe care le ia materia în procesul
de ordin superior (adevăra- ei de continuă evoluţie.
te insule de stele).
Supragalaxie – grupare în
spaţiu a unui număr foar- Alcătuirea Universului
Materia din Univers se prezintă sub două forme esenţiale:
te mare de galaxii (peste
100 miliarde). • organizată în corpuri cosmice;
• neorganizată, ca praf cosmic şi gaze interstelare.
Gaură neagră – corp ceresc
extrem de comprimat care Universul este alcătuit dintr-o multitudine de structuri cosmice: galaxii,
nu emite niciun fel de radi- nebuloase gazoase, găuri negre, alte corpuri cosmice.
aţii pentru că acestea sînt Corpurile cosmice se clasică în două categorii:
oprite de cîmpul gravitaţi-
onal extrem de puternic; în • corpuri erbini, cu temperaturi foarte ridicate, care emit lumină şi
schimb, absoarbe tot ce se căldură în spaţiul înconjurător; din această categorie fac parte stelele care
află în jur. O gaură neagră
este, de fapt, ultima etapă concentrează 98% din masa Universului;
din evoluţia unei stele. • corpuri reci, care nu emit lumină proprie, ci doar reectă lumina venită
An-lumină (a.l.) – distanţa de la stele;meteoriţii,
din această categorie fac parte planetelecosmice.
(inclusiv sateliţii lor),
pe care o parcurge raza asteroizii, cometele, prafurile şi pulberile
luminoasă, cu viteza de
300 000 km/s, într-un an, Mijloacele moderne de cercetare a Universului permit a studia o regiune
adică 9 460 500 000 km). de spaţiu cu o rază de cca 10–12 miliarde ani-lumină. În acest spaţiu se aă
un număr enorm de aglomerări de stele, numite galaxii. Acestea, în număr
de peste 100 miliarde, se grupează uneori în spaţiu, formînd roiuri de galaxii
numite supragalaxii (se cunosc peste 20).
Calea Lactee, galaxia noastră, este una din galaxiile Universului, repre-
zentînd o insulă stelară gigantică, din a cărei componenţă face parte şi Sis-
temul Solar. Majoritatea stelelor din galaxie – al căror număr este mai mare
de 200 miliarde – sînt concentrate în formă de disc lat şi bombat, pe care îl
vedem pe cer ca o fîşie luminoasă (g. 1). Soarele se aă la o distanţă de cca
27 000 ani-lumină de centrul galaxiei şi se roteşte în jurul acestuia cu o viteză
de 220 km/s, făcînd o rotaţie deplină în 200 milioane de ani.
Nebuloasele constituie o grupare a materiei neorganizate sub formă de
mari aglomerări de gaze şi praf cosmic. Ele sînt numite astfel, întrucît se
prezintă ca nişte pete luminoase, e datorită reexiei luminii stelare, e
▲Fig. 1 emisiei proprii de lumină.
Calea Lactee Grile negre sînt corpuri cereşti spre care este atrasă puternic materia
din spaţiul înconjurător, datorită cîmpului lor gravitaţional foarte intens. Ele
sînt considerate a  starea nală în evoluţia unor stele masive ale căror surse
de energie termonucleară s-au epuizat.
Stelele sînt corpuri cereşti gazoase, sferice sau aproape sferice, care au
temperaturi foarte ridicate şi lumină proprie. Ele diferă după masă, densitate,
luminozitate şi compoziţia chimică.
După gradul de strălucire, există stele gigantice şi stele pitice. Temperatura
stelelor variază de la cîteva mii de grade, la suprafaţă, pînă la 10 miliarde °C,
în centrul lor. Sursa principală de energie a stelelor o constituie reacţiile
termonucleare. În atmosfera stelelor predomină hidrogenul (70%), heliul
(25%), restul constituindu-l oxigenul, azotul şi alte elemente chimice.
În funcţie de temperatură, deosebim stele reci (3 500–6 000°C) şi stele
erbinţi (25 000–35 000°C). Stelele cele mai erbinţi se văd albastre, iar cele
mai reci, roşii (g. 2).

4
[Link] 4/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Originea şi vîrsta Universului

Teoria modernă privind originea Universului are la bază modelul Big Bang
(„Marea explozie“). Pe acest model a fost fundamentată teoria Universului
în expansiune.
Conform acestei teorii, materia care alcătuieşte Universul era, iniţial,
concentrată sub formă de particule şi antiparticule într-un spaţiu de proporţii
reduse şi avea o temperatură foarte mare. Expansiunea extrem de rapidă a
materiei erbinţi a fost comparată cu o explozie.
Expansiunea miezului iniţial de materie a determinat răcirea acesteia. Cînd
temperatura a ajuns la numai cîteva mii de grade, electronii şi nucleele au
început să se unească, formînd atomi. Acolo unde expansiunea a fost încetinită
de atracţia gravitaţională, materia s-a concentrat, formîndu-se galaxii.
Din momentul exploziei are loc un proces continuu de creştere (expansiune)
a materiei, concomitent cu dezvoltarea diferitelor structuri cosmice. Astfel,
din aglomerările mai mari s-au conturat galaxii, iar în cadrul acestora, din
concentrarea materiei în diverse zone, au rezultat corpuri cosmice de diferite
dimensiuni, care au evoluat diferit. În cele mai mari corpuri, concentrarea
puternică a materiei sub efectul gravitaţiei a determinat producerea de tem-
peraturi de cîteva
acestui proces, milioane
corpurile au de grade,sădeclanşînd
început reacţii
emită lumină nucleare.
proprie, Ca în
trecînd urmare
stadiula
de „stea“. Spre deosebire de corpurile mari, cele mici n-au ajuns în această
fază, ci au evoluat spre forme de planete şi asteroizi.
Vîrsta Universului a fost calculată la aproximativ 15 miliarde de ani.
Sistemul Solar. Ipoteze de formare
a planetelor Sistemului Solar
Sisteml Slar este un ansamblu format din Soare, 9 planete cu sateliţii
lor, asteroizi, comete, meteoriţi şi materie interplanetară dispersată (pulberi,
molecule, atomi). Întregul acest sistem se mişcă în galaxie cu o viteză de
aproximativ
gravitează în 300
jurulkm/s.
lui şi Atracţia
le reţine Soarelui determină
pe orbitele lor. mişcarea corpurilor ce
Sistemul Solar a rezultat din concentrarea materiei într-un sector al galaxiei
noastre, proces început cu cca 4,5 miliarde de ani în urmă. Soarele a înglobat
cea mai mare parte a acestei materii printr-o puternică comprimare a ei şi a
ajuns la stadiul de stea. Alte concentrări locale de materie, de dimensiuni mai
mici, au generat celelalte corpuri din sistem (planete, sateliţi, comete etc.).
În prezent, din Sistemul Solar fac parte 9 planete mari. Spre deosebire de
stele, care nu-şi schimbă poziţia pe bolta cerească, planetele „rătăcesc“ printre
mulţimea de stele. Anume de aici provine denumirea lor – de la cuvîntul
grecesc planetes, în traducere – „rătăcitoare“. ▲Fig. 2
Toate planetele se rotesc în jurul Soarelui într-o singură direcţie – împotriva Temperatura şi culoarea
acelor ceasornicului, pe o orbită de formă eliptică (g. 3). spectrală a stelelor

◄Fig. 3
Mişcarea planetelor
în jurul Soarelui

5
[Link] 5/192
8/9/2019
Soarele X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Mercur

Venus
Planetele Sistemului Solar se împart în două grupuri (g. 4):
• planete de tip terestru (interioare) – Mercur, Venus, Pămînt, Marte;
• planete gigantice (exterioare) – Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluto.
Pămînt Planetele de tip terestru au dimensiuni relativ mici şi densitate mare. Ele sînt
constituite din elemente şi compuşi chimici mai grei. Au un număr redus de sateliţi
naturali (sau nu au în genere) şi o viteză relativ mică de rotaţie în jurul propriei axe.
Marte Planetele gigantice sînt plasate pe orbite depărtate de Soare, au dimensiuni mari (cu
excepţia
şi planetei
compuşii Pluto)
chimici maişiuşori.
densităţi [Link]Înrotaţie
Viteza componenţa
în jurullor predomină
axei elementele
este mare.
Jupiter

Diametrl ecatrial al Sareli Nmrl de sateliţi natrali

şi planetelr (în km)
Soarele – 1 392 000 Jupiter – 141 700 Pămînt – 1 Uranus – 15
Mercur – 4 860 Saturn – 120 670 Marte – 2 Neptun – 2
Venus – 12 105 Uranus – 49 130 Jupiter – 14 Pluto – 1
Pămînt – 12 756 Neptun – 50 450 Saturn – 20
Marte – 6 800 Pluto – 6 000
Saturn

Ipoteza Kant–Laplace. Savanţii Immanuel Kant şi Pierre Simon Laplace,

independent unul de altul, au formulat ipoteza despre formarea Sistemului
Solar, pornind de la ideea existenţei unei mase incandescente de particule
solide şi gaze, antrenată în mişcarea de rotaţie. Această mişcare a determinat
concentrarea materiei spre centru, unde s-a format Soarele. Restul materiei
din nebuloasa iniţială, acumulată în zona ecuatorială, s-a concentrat ulterior
prin răcire, formînd planetele şi sateliţii acestora.
Ipoteza lui Otto I. Schmidt. Conform ipotezei savantului rus Otto I.
Uranus
Schmidt, planetele Sistemului Solar s-au format dintr-un nor cosmic rece de
gaze şi pulberii de origine meteoritică, cu care era înconjurat Soarele. În timpul
Neptun rotirii norului, particulele solide unindu-se au dat naştere unor corpuri mai
mari. Treptat acestea s-au contopit cu alte corpuri meteoritice, transformîn-
Pluto
▲Fig. 4 du-se în planete.
cu densităţi mari,Mai
iar laaproape de mai
o distanţă Soare s-audeformat
mare planetele
astru au mai mici,
luat naştere dar
planetele
Dimensiunile comparative
ale Soarelui şi planetelor gigantice, de dimensiuni mari şi cu densităţi mici.
din Sistemul Solar

EVALUARE
Stelele sînt corpuri cerești ...
•

1. Definiţi termenii: Planetele de tip terestru au dimensiuni ... și den-

•

univers
• nebuloasă
• gaură neagră
•

sitate ...
galaxie
• stea
• meteorit
•

Planetele gigantice au dimensiuni ... și densitate ....

•

2. Realizaţi sarcinile: 4. Alegeţi varianta corectă:

Enumeraţi caracteristicile principale ale galaxiei
• Calea Lactee are o formă:
•

noastre. a) spiralată; b) neregulată; c) eliptică; d) sferică.

Numiţi planetele Sistemului Solar în succesiune
• Planeta Marte are:
•

de la Soare. a) 3 sateliţi; b) 2 sateliţi; c) 1 satelit; d) 4 sateliţi.

Explicaţi deosebirile dintre cele două grupuri de 5. Calculaţi:
•

planete. De cîte ori este mai mare distanţa dintre Pămînt și

•

Explicaţi ipotezele de formare a planetelor Siste-

• steaua Sirius faţă de distanţa dintre Pămînt și Soare,
mului Solar. dacă lumina străbate cele două distanţe în 8,5 ani
3. Completaţi enunţurile: și, respectiv, în 8,5 min.?
Vîrsta Universului este de ... ani, vîrsta galaxiei
• De cîte ori planeta Pămînt s-a rotit în jurul centru-
•

noastre este de ... ani. lui galaxiei Calea Lactee din momentul formării
Sistemul Solar este format din ...
• sale?

6
[Link] 6/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

2 Soarele și influenţa lui asupra Pămîntului

Dimensiuni, compoziţie şi structură TERMENI󰀭CHEIE
Soarele este astrul central al sistemului nostru planetar. Deşi este o stea Activitate solară – totalita-
tea proceselor și fenomene-
de mărime mijlocie, el concentrează aproape întreaga masă a acestui sistem lor de la suprafaţa Soarelui
planetar:
Pămîntului.99,86%. Masa Soarelui este de 333 000 de ori mai mare decît masa și din stratele
solare atmosferei
(pete solare, pro-
tuberanţe, spiculi, facule,
Raza Soarelui măsoară 696 350 km. erupţii solare ș.a.).
Soarele este alcătuit în întregime din gaze şi, de aceea, densitatea lui Pete solare – formaţiuni
(1,4 g/cm3) reprezintă doar un sfert din densitatea medie a Pămîntului. Numai întune cate ca re apar pe
două gaze alcătuiesc 99% din masa Soarelui: hidrogenul (55%) şi heliul (44%). discul solar (în fotosferă);
diametrul lor este cuprins
Restul (1%) este format din alte 63 de elemente care se întîlnesc şi pe Pămînt. între 1000 și 3000 km.
Soarele are o mişcare de rotaţie neuniformă ca viteză (realizată în 25 de zile Protuberanţe solare – nori
terestre la Ecuator şi 35 de zile în zonele polare) şi un cîmp magnetic redus. de plasmă, de forme diferite
Forţa sa de gravitaţie o depăşeşte de 28 de ori pe cea a Pămîntului. (arc, buclă etc.), vizibili în
Sarele se compune dintr-o parte centrală – interiorul Soarelui – şi din timpul eclipsei de Soare în
zona cromosferei.
atmosfera solară (g. 5).
Interirl Sareli concentrează cea mai mare parte din masa acestei Vînt solar
proprie dată– fluxului
denumire im-
conti-
stele şi este alcătuit predominant din hidrogen (79%), heliu (20%) şi alte nuu de particule încărcate
elemente (1%). electric (protoni, electroni,
ioni de oxigen, de azot, de
Energia degajată în interiorul Soarelui se datorează reacţiilor termonucleare fier etc.), emis, ca urmare
de transformare a hidrogenului în heliu. Ca rezultat al acestor reacţii, într-o se- a dilatării coroanei solare,
pînă dincolo de orbita Pă-
cundă 564 milioane tone de hidrogen se transformă în 560 milioane tone de heliu, mîntului.
restul – 4 milioane tone – se emit în spaţiul cosmic. Aşadar, în ecare secundă
Soarele pierde din greutatea sa 4 milioane tone de substanţă. Interiorul astrului
se caracterizează prin temperaturi foarte ridicate (de cca 15 milioane °C)
şi presiuni de asemenea foarte mari (1011 atmosfere). Ca urmare, ma-
teria din interiorul Soarelui este în stare de plasmă.
Atmsfera slar constă din următoarele strate: fotosfera,
cromosfera şi coroana solară.
Ftsfera (baza atmosferei solare) este stratul exterior, lu-
minos, al Soarelui. Aceasta are o grosime mică, de cca 500 km,
şi temperaturi de cca 6000°C. În fotosferă apar porţiuni mai
întunecate, numite „pete solare“, datorate temperaturii mai
scăzute, de cca 4500°C. Aceste pete se menţin între o zi şi cîte-
va săptămîni şi apar într-un număr mai mare cu o periodicitate
medie de 11 ani.
Dezvoltarea maximă a petelor coincide cu maximul activităii
solare. La suprafaţa terestră acest fenomen declanşează furtuni
magnetice care provoacă
reglări în starea perturbări înîn telecomunicaţii,
sănătăţii oamenilor, comportamentulanumite de-
animalelor.
Crmsfera este învelişul care înconjoară fotosfera. Are o grosime de ▲Fig. 5
cca 10 000 km şi temperaturi ce cresc spre exterior, ajungînd la 20 000°C. În Structura Soarelui
cromosferă, se produc erupţii ce generează aşa-numitele protuberane solare
(g. 6), cu o periodicitate de 11 ani, corelată petelor solare din fotosferă.
Crana slar reprezintă partea exterioară a atmosferei solare, ind
vizibilă de pe Pămînt în timpul eclipsei totale de Soare. Ea este alcătuită din
gaze foarte rareate, ionizate, avînd temperaturi de cca 1 000 000°C. Din
coroană se emană uxuri de gaze ionizate, numite vînturi solare, care ajung
pînă dincolo de orbita Pămîntului.

7
[Link] 7/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Influenţa Soarelui asupra Pămîntului

23
Din energia totală emisă de Soare (4x10 kW), Pămîntului îi revine a 2-a
miliarda parte, cantitate sucientă pentru a asigura baza resurselor de energie
terestră.
Multe procese şi fenomene care au loc pe suprafaţa terestră sînt deter-
minate de interrelaţiile Pămîntului cu Soarele şi cu alte corpuri cosmice, dintre

▲Protuberanţe
Fig. 6
solare care• menţionăm:
producerea mareelor, ca rezultat al forţelor de atracţie exercitate de
Soare şi de Lună;
• dezagregarea rocilor din cauza dilatării şi comprimării mineralelor din
acestea, în urma încălzirii din timpul zilei şi a răcirii din timpul nopţii;
• ritmurile proceselor biotice, cu frecvenţă diurnă sau sezonieră.
Soarele, exercitînd asupra Pămîntului o puternică forţă de atracţie, îi
imprimă acestuia o mişcare de revoluţie şi una de rotaţie.
EVALUARE
1. Definiţi termenii: 4. Alegeţi varianta corectă:
fotosferă Vîntul solar este generat de:
•
•
activitatea solară
•

•
cromosferă protuberanţe
• a)
d) cromosferă; b) nucleul solar; c) fotosferă;
coroana solară.
•coroană solară vînt solar
•

Activitatea solară are o periodicitate cu durata

•

2. Realizaţi sarcinile: medie de:

•Numiţi principalele caracteristici ale Soarelui. a) 25 ani; b) 50 ani; c) 11 ani; d) 28 ani.
•Numiţi trei procese și fenomene rezultate din in-
teracţiunea Pămînt–Soare. 5. Completaţi schema alăturată care reflectă struc-
•Explicaţi originea, structura și compoziţia Soa- tura Soarelui:
relui.
•Cum explicaţi temperaturile mai ridicate din inte- A ?
riorul Soarelui? SOARELE
3. Calculaţi: B ?
•

Forţa de
știind atracţie
că masa a Soarelui
Soarelui este asupra
de 2×10Pămîntului,
33
g, masa
Pămîntului de 5,976×10
27
g, iar distanţa dintre ele – 1 2 3
12
1,5×10 km. ? ? ?

8
[Link] 8/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

3 Individualitatea Pămîntului în Sistemul Solar

Forma şi dimensiunile Pămîntului TERMENI󰀭CHEIE
Forma Pămîntului nu poate  denită geometric sau matematic, deoarece Geoid – forma teoretică a
Pămîntului, rezultată din pre-
planeta nu reprezintă un corp cu o suprafaţă regulată. De aceea, s-a trecut la lungirea imaginară a nivelului
oforma
denire
unuizică a formei ei. Datele ştiinţice au conrmat că Pămîntul are
geoid. Forma aproximativă a geoidului poate  asociată cu gura
mediu
pe sub al OceanuluiSuprafaţa
continente. Planetar
geoidului în fiecare punct al
elipsoidului de rotaţie, avînd suprafaţa regulată. Între geoid şi elipsoidul de său este perpendiculară pe
rotaţie există o abatere de ± 100 m, volumele acestora ind identice (g. 7). direcţia forţei gravitaţionale.
La elipsoidul Pămîntului raza ecuatorială este mai lungă decît raza polară cu
21,4 km. Anume această diferenţă determină aşa-numita turtire a Pămîntului
la poli. Datele obţinute cu ajutorul sateliţilor articiali au permis să se
stabilească că Polul Nord este puţin mai ridicat (cu 30 m) în comparaţie cu
Polul Sud, adică raza polară boreală e mai lungă ca raza australă, fapt pentru
care s-au propus denumirile de terroid sau telluroid.
Pămîntul este o planetă de dimensiuni mijlocii. Primele date privind
dimensiunile
Eratostene acestuiaî.Hr.
(276–196 au) fost atestate
a calculat în lucrările
lungimea lui Aristotel
Ecuatorului ca ind(84–322 î. Hr.).
de 39 816 km,
adică aproximativ egală cu cea reală. Măsurătorile din ultimul timp, făcute cu o
mare precizie, au stabilit cu exactitate dimensiunile reale ale Pămîntului, care au
şi fost adoptate de Uniunea Geozică Internaţională. Ele sînt: Raportul geoid-elipsoid
• raza ecuatorială – 6 378,2 km;
• raza polară – 6 356,8 km;
• lungimea Ecuatorului – 40 075,7 km;
• lungimea cercului meridian – 40 008,5 km;
• lungimea tropicului – 36 768 km;
• lungimea cercului polar – 15 996 km;
• lungimea medie a arcului meridian de 1º – 111 km;
• turtirea Pămîntului – 1/298,3;
• suprafaţa Pămîntului (aria) – 510 006 500 km 2;
• volumul – 1 083 miliarde km 3;
• masa – 5,976×1027 tone;
• densitatea medie – 5,5 gr/cm3
• viteza de mişcare pe orbită – 30 km/s.
Geoidul pară (terroid)
Importanţa geografică a formei
şi dimensiunilor Pămîntului ▲Fig. 7
Raporturile dintre
Forma Pămîntului determină formarea şi succesiunea zonelor geograce. elipsoid, geoid şi terroid
Pe suprafaţa planetei razele solare cad perpendicular numai în zona
ecuatorială, iar spre poli unghiul de cădere se micşorează treptat. Aceasta
provoacă încălzirea neuniformă a suprafeţei terestre de la Ecuator spre poli,
determinînd zonalitatea geogracă latitudinală.
Forma sferică a Pămîntului inuenţează circulaţia atmosferei, a curenţilor
oceanici, mareelor ş.a.
De dimensiunile Pămîntului şi de masa lui depinde mărimea forţei
de gravitaţie. Aceasta, la rîndul său, determină menţinerea atmosferei şi
hidrosferei, iar într-o anumită măsură – înălţimea munţilor, adîncimea
depresiunilor, viteza de transport şi acumulare a materialelor detritice.

9
[Link] 9/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TERMENI󰀭CHEIE Mişcările Pămîntului

Afeliu – punctul cel mai Planeta noastră efectuează mai multe micări, dintre care o importană
îndepărtat de Soare de pe
orbita Terrei. mai mare o au micările de rotaie i de revoluie.
Periheliu – punctul cel mai
apropiat de Soare de pe Mişcarea de rotaţie
orbita Terrei. Pămîntul face o rotaţie deplină în jurul axei sale în 23 h 56 min. 4 s. Mişca-
Forţa Coriolis – forţa fizică rea are direcţia de la vest la est, din care cauză se creează imaginea aparentă a
rezultată în urma mișcă- deplasării corpurilor cosmice (Soarele, Luna, stelele) de la est spre vest. Linia
rii de rotaţie a Pămîntului
(este importantă pentru imaginară, în jurul căreia se roteşte Pămîntul, este denumită axă de rotaie.
deplasarea maselor de aer, Viteza liniară a punctelor pe Glob este diferită (la Ecuator este de 465 m/s,
de apă).
iar la poli este egală cu zero, la latitudinea Chişinăului este de 315 m/s).
Mişcarea de rotaţie poate  ilustrată prin următoarele dovezi:
Experimentl li Fcalt. Cea mai convingătoare dovadă a rotaţiei
Pămîntului în jurul axei sale este experimentul cu pendulul executat de
Foucault. În cea mai înaltă clădire din Paris – Pantheon – a fost atîrnat
un pendul. În timpul oscilării lui s-a observat că linia ce trece prin cen-
trul planului de oscilaţie deviază cu capetele sale spre dreapta de la cea
precedentă (g.8). În realitate însă deviază nu pendulul (el îşi păstrează
planul oscilării), ci clădirea, rotindu-se împreună cu Pămîntul, îşi schimbă
poziţia faţă de planul de oscilaţie.
În emisfera boreală linia de oscilaţie a pendulului deviază spre dreapta,
▲Fig. 8 în cea australă – spre stînga. Aceasta ne demonstrează că Pămîntul se roteşte
Experimentul cu pendulul
lui Foucault de la vest spre est.
Devierea crprilr în cdere lier. Dacă se aruncă un corp de pe un
turn înalt, el nu va cădea perpendicular, ci va devia spre est (g. 9). Acest
fenomen se explică prin faptul că vîrful turnului se aă mai departe de centrul
Pămîntului decît baza lui şi, respectiv, descrie o circumferinţă cu un diame-
tru mai mare în timpul rotaţiei Pămîntului. Corpul căzător are o viteză pe
orizontală mai mare în vîrful turnului decît la baza lui. Ca urmare, el atinge
suprafaţa Pămîntului
Mişcarea de rotaţieceva mai la est
generează de linia perpendiculară.
următoarele consecinţe:
Devierea crprilr ce se mişc pe rizntal. Este cunoscut că orice
corp în mişcare, sub inuenţa rotaţiei Pămîntului în jurul axei sale, se abate
de la direcţia iniţială în emisfera boreală spre dreapta, iar în cea australă,
spre stînga. Această forţă care determină abaterea se numeşte fora Coriolis.
Fenomenul descris se explică prin faptul că orice corp în mişcare tinde să-şi
păstreze viteza iniţială şi direcţia de mişcare. În timpul rotaţiei Pămîntului,
viteza liniară variază în funcţie de latitudine. Deplasîndu-se de la Ecuator spre
▲Fig. 9 latitudini mai mari, corpul care posedă un surplus de viteză întrece punctul
Devierea corpurilor în spre care se îndreaptă (şi invers). De exemplu: mişcîndu-se de la Ecuator spre
cădere liberă (corpul din
punctul A nu va cădea în
punctul B, ci în punctul C) Polul Nord,
orientat corpul
iniţial, are un surplus
abătîndu-se de viteză şi întrece punctul spre care a fost
spre dreapta.
Forţa Coriolis inuenţează direcţia maselor de aer, curenţilor maritimi,
uviilor mari.
Trtirea Pmîntli. Rotaţia Pămîntului duce la apariţia forţei centrifuge
care variază în funcţie de latitudinea geogracă, ind maximă la Ecuator şi
egală cu zero la poli. Anume ea, această forţă, determină turtirea Pămîntului
la poli, transformîndu-l într-un elipsoid de rotaţie.
Mareele sînt cauzate de forţele centrifuge şi de acţiunea forţei de atracţie
a Lunii şi Soarelui. Ele se manifestă prin ridicarea şi coborîrea nivelului apei
în oceane şi mări (ux şi reux).

10
[Link] 10/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Sccesinea zilei şi a npţii. Acest fenomen este cea mai convingătoare ▲Fig. 10
consecinţă a rotaţiei diurne a Pămîntului: pe partea luminată de Soare a Pă- Harta fusurilor orare
mîntului e ziuă, pe cea umbrită e noapte.
În urma rotaţiei Pămîntului orice punct de pe suprafaţa lui care se aă la un
moment dat în dreptul Soarelui ajunge din nou în aceeaşi poziţie după 24 de
ore descriind un cerc (360°). Aceasta este durata zilei solare mijlocii.

saleVariaţia reiprincipala
este legată De mişcarea
pe Gl.unitate de rotaţie
de măsură a Pămîntului
a timpului în jurul
– ziua diurnă axei
. Zilele
pot  siderale şi solare. Intervalul de timp dintre două treceri consecutive ale
unei stele prin meridianul punctului de observaţie se numeşte zi siderală. Ea
este egală cu 23 h 56 min. 4 s şi este folosită în observările astronomice.
Intervalul de timp dintre două treceri consecutive ale centrului Soarelui
prin meridianul punctului de observaţie se numeşte zi solară. Ziua solară
este egală cu 24 de ore.
Pornind de la ziua solară, s-a denit ora ca unitate de măsură a timpului,
care este a 24-a parte din durata acestei zile. Este evident că în orice punct
situat pe acelaşi meridian este aceeaşi oră şi ea poartă denumirea de oră locală.
În practică, este greu de folosit ora locală, deoarece ecare localitate ar avea
ora sa. Mişcîndu-ne spre est sau spre vest de acest meridian, ar  necesar să
schimbăm încontinuu acele ceasornicului. Pentru a se evita această incomo-
ditate, s-a introdus aşa-numita oră ocială. Întregul glob pămîntesc a fost
împărţit în 24 de fusuri orare, corespunzător celor 24 de ore (g. 10). Fiecare
fus orar cuprinde 15° după longitudine (36 0°:24=15°). Enumerarea se face
de la vest spre est, începînd cu fusul „0“ pînă la al XXIII-lea. Fusul „0“ e
situat de ambele părţi ale meridianului Greenwich. Limitele dintre fusurile
orare sînt xate, de obicei, după meridiane, însă pot avea loc şi unele abateri
din cauza frontierelor de stat, unor obstacole (uvii, lacuri, munţi etc.). Ora
fusului corespunde orei locale numai pe meridianul central al ecărui fus.

11
[Link] 11/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

În timpul deplasării dintr-un fus orar în altul vecin se adaugă sau se scade o
oră (în funcţie de direcţie).
Dar nici ora ocială a fusului nu poate  utilizată în toate activităţile
practice (în telegraf, în transportul feroviar, uvial, aerian etc.). De aceea, la
întocmirea orarelor de circulaţie a trenurilor, navelor, avioanelor, în funcţio-
narea telegrafului se foloseşte ora universală (ora Greenwich).
Prin mijlocul fusului al XII-lea, aproximativ de-a lungul meridianului 180°,
trece linia de
corespund peschimbare ale ei,Pe
a datei.
ambele părţi daraceastă liniedatelor
calendarul convenţională
diferă cuora şi minutele
o zi. Toţi acei
care traversează această linie de la est spre vest adaugă o zi, cei care trec de
la vest spre est scad o zi, adică iau în calcul de două ori aceeaşi zi (g. 11).
Mişcarea de revoluţie
▲Fig. 11 Pămîntul, ca şi alte planete, se roteşte şi în jurul Soarelui. Orbita, sau
Linia de schimbare a datei calea Pămîntului, are o lungime de 934 milioane km. Mişcîndu-se cu o viteză
de cca 30 km/s, Pămîntul parcurge această distanţă în 365 zile 6 h 9 min. 9 s.
Fiindcă orbita are formă de elipsă, Pămîntul, pe parcursul anului, se aă
în puncte mai apropiate sau mai îndepărtate de Soare. Astfel, în ianuarie
distanţa dintre Pămînt şi Soare e de 147 milioane km, această poziţie ind
numită periheliu. În luna iulie, Pămîntul se aă cel mai departe de Soare – la
152 milioane km. Acest moment este numit afeliu.
Ca rezultat al mişcării de revoluţie a Pămîntului, al înclinaţiei axei sale în
raport cu planul orbitei (66°30') şi menţinerii uneia şi aceleiaşi poziţii a axei
în decursul perioadei de revoluţie, se produce succesiunea anotimpurilor. În
decursul anului poziţia Soarelui pe bolta cerească faţă de orizontul terestru e
permanent în schimbare. Ca urmare, se schimbă unghiul de cădere a razelor
solare şi, implicit, durata zilei şi temperatura la una şi aceeaşi latitudine.
Fig. 12►
Mişcarea de revoluţie a
Pămîntului
Regiuni cu zile polare
(mai lungi de 24 ore)
Regiuni cu nopţi polare
(mai lungi de 24 ore)

12
[Link] 12/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Desfăşurarea mişcării de revoluţie în decursul unui an o putem urmări ▲Fig. 13

analizînd patru momente caracteristice (g. 12). Poziţia Pămîntului
La 22 iunie axa Pămîntului este orientată cu capătul nordic spre Soare. faţă de Soare şi durata
zilei la diferite latitudini:
În această zi – ziua solstiţiului de vară – razele solare în amiază cad perpen- a) în timpul solstiţiilor;
dicular pe luminînd
(Racului), paralela de
mai23°30' latitudinenordică
mult emisfera nordică, numită
şi mai puţinTropicul
emisferadesudică.
Nord b) în timpul echinocţiilor.
Ziua solstiţiului de vară este cea mai lungă în emisfera nordică, iar noaptea
cea mai scurtă. În emisfera sudică – invers. Mai la nord de paralela de
66°30' lat. nordică în ziua solstiţiului de vară teritoriul este iluminat deplin de
Soare. Acolo este ziua polară, care are o durată de 24 de ore la Cercul Polar
de Nord şi de cca 6 luni la Polul Nord. În acest timp în jurul Polului Sud şi
pînă la Cercul Polar de Sud este noapte polară. Ziua de 22 iunie marchează
începutul verii astronomice în emisfera nordică şi începutul iernii în emisfera
sudică (g. 13 a).

13
[Link] 13/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

▲Fig. 14 La 22 decembrie axa Pămîntului este îndreptată cu capătul sudic spre

Zonele termice Soare. În această zi – ziua solstiiului de iarnă – razele solare în amiază cad
ale Pămîntului perpendicular pe paralela de 23°30' lat. sudică, Tropicul de Sud (Capricor-
nului). La toate paralelele situate mai la sud de Ecuator şi pînă la paralela de
66°30' lat. sudică ziua e mai lungă decît noaptea. Începînd cu Cercul Polar de
Sud, se instalează ziua polară. În acest timp în emisfera nordică mai la nord de
66°30' lat. nordică este noapte polară. Ziua de 22 decembrie este începutul verii
astronomice în emisfera sudică şi al iernii în emisfera nordică (g. 13 a).
La 21 martie – ziua echinociului de primăvară, şi 23 septembrie – ziua
echinociului de toamnă, ambele emisfere sînt iluminate în aceeaşi măsură.
Razele solare în
23 septembrie amiază
sînt cad perpendicular
începutul pe Ecuator.
primăverii şi toamnei Zilele deîn21emisferele
astronomice martie şi
corespunzătoare (g. 13 ).
Datorită mişcării de revoluţie, formei Pămîntului şi înclinării axei, cantita-
tea de căldură primită de suprafaţa Pămîntului scade de la Ecuator spre poli.
Drept rezultat s-au format 5 zone termice (g. 14).
Zna cald (intertropicală) ocupă spaţiul dintre tropicul Racului şi cel
al Capricornului. Aici ziua este egală cu noaptea. În decursul anului razele
solare cad pe suprafaţa planetei perpendicular sau aproape perpendicular.
Aici e permanent cald.
Znele temperate (nordică şi sudică) sînt spaţiile dintre tropice şi cercu-
rile polare. Aici Soarele niciodată nu se aă în zenit. Înălţimea lui deasupra
orizontului terestru variază esenţial în cursul anului. Sînt bine pronunţate
anotimpurile.
Znele reci (nordică şi sudică) cuprind spaţiile dintre poli şi Cercurile
Polare. La aceste latitudini razele solare cad sub un unghi mic şi încălzesc
foarte slab.
Calendarul. O unitate de măsură a timpului mai mare decît ziua e consi-
derat anul, care este egal cu 365 zile 5 h 48 min. 46 s (an tropical) şi a stat la
baza întocmirii calendarului solar.
Calendarul din zilele noastre provine de la calendarul solar roman, introdus
în anul 46 î.Hr. pe timpul lui Iulius Cezar (Caesar) şi e numit calendarul iulian

14
[Link] 14/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

(calendarul stilului vechi). Durata medie a anului conform acestui calendar

este de 365 de zile. La ecare 4 ani, la cele 365 de zile se mai adaugă una.
Un astfel de an e numit bisect şi se împarte la cifra 4.
Deoarece durata medie a anului iulian este mai mare decît a celui tropical
cu 11 min. 14 s, momentul echinocţiului de primăvară se schimbă faţă de datele
calendaristice la ecare 400 de ani cu 3 zile. Din această cauză, în secolul al
XVI-lea primăvara începea la 11 martie în loc de 21 martie. În 1582, pe timpul
papei Grigore aldin
suprimîndu-se XIII-lea, echinocţiul
calendar 10 [Link]
primăvară a fosttrecerea
s-a făcut transferatlape 21 martie,
stilul nou –
calendarul gregorian. În prezent, stilul nou este adoptat în majoritatea statelor.
În secolul al XX-lea, diferenţa dintre stilul vechi şi cel nou a ajuns la 13 zile.
Actualmente, este pe cale de a  elaborat un calendar universal unic, care
ar evita lacunele calendarelor utilizate.
EVALUARE
1. Definiţi termenii: c) punctul de pe orbită în care se află Pămîntul în
• elipsoid de rotaţie • periheliu echinocţiul de toamnă;
• geoid • afeliu d) punctul de pe orbită în care se află Pămîntul în

2. Răspundeţi
• Dacă Pămîntulla întrebările:
ar fi o suprafaţă plană, ce valori solstiţiul și
Formarea
•
dealternarea
vară. anotimpurilor este o con-
ar avea unghiurile formate de razele solare cu secinţă a:
suprafaţa terestră? Cum ar fi distribuită tem- a) mișcării de rotaţie;
peratura pe Glob? b) formei Pămîntului;
• Care sînt dimensiunile Pămîntului? c) mișcării de revoluţie și a formei Pămîntului;
• Ce importanţă geografică au forma și dimen- d) mișcării de revoluţie, formei Pămîntului, înclinării
siunile Pămîntului? axei și menţinerii unghiului de înclinare.
• Care sînt dovezile și consecinţele mișcării de 5. Stabiliţi corespondenţa dintre mișcările Pămîntului
rotaţie a Pămîntului? și consecinţele acestora, marcînd cu „x“ în tabel:
• Ce este mișcarea de revoluţie? Cum are loc?
Explicaţi consecinţele mișcării de revoluţie a Pă- Mișcarea Consecinţele mișcărilor Mișcarea de
mîntului. de rotaţie Pămîntului revoluţie
3. Determinaţi: Succesiunea
• Ce fenomen s-ar produce dacă mișcarea de revo- anotimpurilor
luţie ar fi de 50 de zile și mișcarea de rotaţie tot Alternanţa
de 50 de zile? zilelor
• Ce diferenţă de oră locală este între Chișinău și şi a nopţilor
orașele New York, Sydney, Rio de Janeiro? Variaţia orei pe Glob
• Cînd la Chișinău este ora 10, ce oră este în fiecare
Durata inegală a zilelor
oraș menţionat mai sus? şi a nopţilor
• Care este ora locală pe meridianele de 75° long.
estică și 30° long. vestică, dacă pe meridianul Diferenţa de
Greenwich ora locală este 16.00? temperatură
de la zi la noapte
• Cîte grade longitudine ar avea fusurile orare, dacă
o zi ar dura 36 ore, 12 ore sau 18 ore? Abaterea corpurilor
în mişcare
• În ce zile la Ecuator Soarele răsare și apune exact orizontală
în direcţia est și vest?
6. Realizaţi sarcinile:
4. Alegeţi varianta corectă: Reprezentaţi prin scheme poziţia Pămîntului faţă
•

• Afeliul reprezintă:
de Soare în solstiţiu și în echinocţiu.
a) punctul cel mai apropiat de Soare de pe orbita
Identificaţi, pe harta fusurilor orare de la pagina 11,
•

Terrei;
cîte fusuri orare se întîlnesc pe teritoriile: Fe deraţiei
b) punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita
Ruse, Canadei, SUA. Cum influenţează acest aspect
Terrei;
activitatea economică a statelor menţionate?

15
[Link] 15/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

4 Proprietăţile fizice ale Pămîntului

și importanţa lor geografică
TERMENI󰀭CHEIE Pămîntul, ca şi celelalte corpuri cosmice, se caracterizează prin
Magnetism terestru – cîm- anumite proprietăţi fizice. Cele mai importante dintre ele sînt: masa şi
pul magnetic permanent al densitatea, gravitaţia, magnetismul şi căldura internă a Pămîntului.
Pămîntului, de mică intensi-
tate, orientat spre polii mag-
netici. Masa şi densitatea 27
Pămîntul este o planetă de mărimi mijlocii cu o masă de 5,976×10 g şi cu
Gravitaţie terestră – forţa
de atracţie exercitată de Pă- volumul de 1083 miliarde km 3.
mînt asupra unui corp situat Dimensiunile şi masa determină un anumit raport între forţa de atracţie
la suprafaţă sau în sfera sa şi forţa centrifugă ale planetei. Mărimea atracţiei terestre, în orice punct de
de atracţie.
pe suprafaţa Pămîntului, depinde de raza terestră în punctul respectiv şi de
Magnetosferă – spaţiul din
jurul Pămîntului în care se masa lui. Existenţa învelişului geograc de asemenea este condiţionată de
manifestă liniile de forţă ale raportul actual dintre dimensiunile şi masa Pămîntului.
cîmpului magnetic terestru. Densitatea medie a Pămîntului este de 5,517 g/cm3, în litosferă ind mai
Treapta geotermică – adîn- redusă (2–4 g/cm3), iar în centrul Pămîntului mai ridicată (17 g/cm 3). Chiar
cimea în interiorul scoarţei
terestre la care temperatura şi densitatea rocilor cristaline e de două ori mai mică decît densitatea medie
crește cu 1°C. a Pămîntului.
Gradient geotermic – va-
loarea cu care crește tempe- Gravitaţia terestră
ratura în interiorul scoarţei Fiind un corp material, Pămîntul exercită o forţă gravitaţională care se
terestre pentru fiecare 100 m
adîncime. manifestă prin atragerea altor corpuri şi este orientată spre centrul acestuia,
în lungul razei sale. Dar deoarece Pămîntul se roteşte în jurul axei sale, orice
obiect este supus unei forţe centrifuge care acţionează perpendicular pe axa
polilor. Din combinarea acestor două forţe apare o rezultantă numită fora
de atracie terestră.

zisă,Datorită formeiterestră
cît şi atracţia elipsoidale
scada de
Pămîntului, atîtEcuator.
la poli spre forţa gravitaţională propriu-
Existenţa forţei gravitaţionale este de o importanţă deosebită pentru în-
velişul geograc, condiţionînd însăşi existenţa lui.
Forţa gravitaţională, împreună cu energia solară, determină dinamica
atmosferei, circuitul apei în natură şi, implicit, declanşarea proceselor zico-
geograce. Ea conferă obiectelor greutate şi condiţionează apariţia presiunii
în atmosferă, hidrosferă, în scoarţa şi în interiorul Pămîntului.
Magnetismul terestru
O proprietate zică importantă a Pămîntului o constituie magnetismul
terestru . Acesta
este generat îşi are originea
de procesele în interiorul
zico-chimice Pămîntului
ce decurg şi se presupune că
în nucleu.
Pămîntul se comportă ca un uriaş magnet formînd un cîmp magnetic
ale cărui linii de forţă sînt orientate spre polii magnetici, care nu coincid cu
polii geograci. Pentru polii magnetici este caracteristic faptul că aceştia îşi
schimbă poziţia.
Linia imaginară care uneşte polii magnetici se numeşte axa magnetică
a Pămîntului. Ea nu trece prin centrul planetei, deoarece Pămîntul nu e
magnetizat uniform şi are în unele locuri anomalii. Cele mai mari anomalii
continentale sînt legate de particularităţile structurii şi compoziţiei scoarţei
terestre şi ale mantalei (Anomaliile Braziliană şi Est-Siberiană), pe cînd cele

16
[Link] 16/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

locale – de prezenţa în subsol a unor roci magnetizate (Anomalia Magnetică ▲Fig. 15

de la Kursk). Magnetosfera Pămîntului
Proiecţia liniilor de forţă magnetică pe suprafaţa terestră formează me-
ridianele magnetice. Acul magnetic întotdeauna se orientează de-a lungul
meridianului magnetic. Unghiul, format de direcţia meridianului magnetic cu
direcţia celui geograc, se numeşte declinaie magnetică. Ea poate  pozitivă,
sau estică – dacă meridianul magnetic se abate spre est de cel geograc, şi
negativă, sau vestică – dacă meridianul magnetic se abate spre vest de cel
geograc. Liniile şi
Cîmpul magnetic ceelementele
unesc punctele cusupuse
lui sînt aceeaşiunor
declinaţie
variaţiiseseculare,
numesc anuale
izogoneşi.
diurne. Ca rezultat al interacţiunii cîmpului magnetic al Pămîntului cu uxul
de particule încărcate electric, care vin de la Soare şi din spaţiul cosmic, în
apropierea planetei noastre se formează un înveliş specic, numit magnetosfe-
ră (g. 15). Plasma solară aproape că nu pătrunde în magnetosferă sau pătrunde
în cantităţi reduse. Particulele cosmice, cînd nimeresc în magnetosferă, sînt
captate şi reţinute în ea. Particulele captate alcătuiesc radiaia captată, iar
radiaţia captată formează o regiune numită centura de radiaie.
Cîmpul magnetic al planetei, formînd magnetosfera, apără natura vie de
acţiunea nimicitoare a plasmei solare şi a radiaţiei cosmice.

Căldura internă a Pămîntului

Radiaţia solară inuenţează doar regimul termic al părţii superioare a
scoarţei terestre. Variaţiile termice afectează un strat foarte subţire de la
suprafaţa scoarţei (cca 20 m grosime la latitudini mijlocii). Sub acest strat cu
temperatură variabilă se aă un strat izoterm a cărui temperatură este egală
cu temperatura medie anuală a aerului din regiunea respectivă.
Sub stratul izoterm se constată o creştere continuă a temperaturii
pe măsură ce se coboară în adîncul scoarţei. S-a constatat că, în medie,
temperatura creşte în interiorul scoarţei cu cca 1°C la ecare 33 m adîncime.
Adîncimea la care temperatura creşte cu un 1°C poartă denumirea de treaptă

17
[Link] 17/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

[Link] 18/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

5 Reprezentarea cartografică a spaţiului terestru

Modalităţile de reprezentare TERMENI󰀭CHEIE
Cele mai complicate probleme geografice, determinate de forma Cartografie – disciplină
care se ocupă cu întocmirea
Pămîntului, sînt măsurarea şi reprezentarea spaţiului terestru. și interpretarea hărţilor geo-
Încă dinterestru
a spaţiului Antichitate a existat
cît mai exactă,dorinţa, pe alta,
iar pe de de-o de
parte,
a sede a seînda
xa o reprezentare
cadrul ei poziţia grafice.
Topografie – disciplină care
diferitelor locuri şi de a se stabili diverse relaţii între acestea, îndeosebi de se ocupă cu măsurătorile
ordin spaţial. O importanţă mare a fost acordată problemei în epoca marilor terestre: distanţe, altitudini,
unghiuri, suprafeţe și repre-
descoperiri geograce, mai ales în ultimele două secole. Cercetătorii au căutat zentarea acestora în plan.
în special să stabilească:
- modalităţile de reprezentare a relaţiilor geograce de pe sfera terestră;
- sistemele de măsurători ce pot  folosite în acest scop.
De aici au rezultat două moduri de reprezentare a spaţiului terestru – globul
(reprezentare pe o sferă) şi harta (reprezentare pe o suprafaţă plană).
Globul geografic – model al Pămîntului. Globul geograc reproduce,
micşorat, imaginea Pămîntului ca un întreg şi constituie singurul mijloc de a
reprezenta relativ real, dar la scară redusă, forma şi dimensiunile Pămîntului,
precum şi cele mai importante elemente ale suprafeţei terestre.
Ca material cartografic ilustrativ, globul geografic are următoarele
avantaje, pe care nu le pot avea hărţile geograce:
a) toate meridianele de pe glob sînt egale ca lungime;
b) distanţele dintre paralele sînt egale pe toată lungimea meridianelor;
c) meridianele şi paralelele sînt linii reciproc perpendiculare în orice punct,
şi deci formează unghiuri drepte;
d) scara globului este constantă în toate direcţiile;
e) toate unghiurile de pe glob sînt egale cu unghiurile reale din natură;
f) contururile obiectelor reprezentate pe glob sînt asemănătoare cu contu-

g) rurile obiectelor
facilitează respective
studierea în natură;
mişcărilor Pămîntului;
h) favorizează orientarea pe glob. ▲Glob geograc
În prezent se construiesc două categorii de globuri geograce: generale
şi tematice.
Pentru determinarea distanţelor pe glob se folosesc mai multe mijloace,
şi anume: aţa, rigla geogracă gradată şi curbimetrul. Rigla geogracă
gradată în centimetri şi milimetri se confecţionează din masă plastică sau
din carton.
Planul și harta. Principalele mijloace de reprezentare a suprafeţei terestre
sînt planul şi harta.

unorAtît planul,reprezentate
teritorii, cît şi harta geogracă
cu ajutorulsînt nişte imagini
semnelor micşorate, modele ale
convenţionale.
Planl reprezintă o imagine orizontală micşorată a unei porţiuni din
suprafaţa Pămîntului.
Harta gegrac este o reprezentare micşorată, convenţională şi genera-
lizată a suprafeţei terestre pe care este redată repartiţia spaţială a diferitelor
elemente naturale şi socio-economice de pe un anumit teritoriu. Prin ce se
deosebeşte planul de hartă?
1. De obicei, pe planuri se reprezintă sectoare mici – o livadă, un lot şcolar,
teritoriul unei gospodării, un scuar etc., de aceea planurile sînt întocmite la scări
mari. Pe hărţi însă sînt reprezentate teritorii mult mai mari la scări mai mici.

19
[Link] 19/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

2. La construirea planurilor nu se ţine cont de sfericitatea Pămîntului şi

se consideră că suprafaţa reprezentată pe plan este orizontală. La întocmirea
hărţilor se ţine cont de sfericitatea Pămîntului.
3. Pe hărţi, întotdeauna este prezentă reţeaua de grade, în timp ce pe pla-
nuri ea lipseşte. Pe plan, partea de sus e nordul, cea de jos – sudul, la stînga e
vestul, iar la dreapta – estul. Pe hartă, părţile orizontului se determină după
meridiane şi paralele.
4. Planurile
păstrează aproapesîntîntocmai
prezentări amănunţiteşi ale
conguraţia terenului,
forma unde
reală, dar obiectele
la scară îşi
redusă.
Pe hărţi însă majoritatea obiectelor sînt reprezentate în mod generalizat, fără
a păstra conguraţia şi dimensiunile la scară.
Elementele planului și hărţii. Orice plan şi hartă geogracă conţine
două grupe de elemente: matematice şi geograce.
Elementele matematice ale hărţii servesc pentru redarea bazei geometrice
pe care se trec obiectele şi fenomenele geograce. Ele sînt următoarele:
Scara de proporţie. Raportul dintre lungimea unei linii pe un plan, hartă
sau glob geograc şi lungimea reală a aceleiaşi linii se numeşte scară de
proporie. Ea poate  numerică, nominală şi liniară (gracă).
Scara numerică se exprimă printr-un număr abstract şi se notează printr-o
fracţie, al cărei numărător este egal cu o unitate, iar numitorul indică de cîte ori
au fost micşorate lungimile reale. De exemplu: 1:25 000, 1:50 000, 1:500 000,
__1__ __1__ __1__ _ 1
1:1 000 000 sau 25 000 50 000 500 000 1 000 000 etc. Cu cît numitorul scării
numerice este mai mic, cu atît reprezentarea sa pe hartă este mai mare, şi
invers. Astfel, scară mare se consideră scara care are un numitor mai mic.
Scara nominală indică dimensiunea căreia îi corespunde în realitate 1 cm
de pe hartă.
Scara de proporie liniară reprezintă o dreaptă divizată în segmente egale,
notate prin cifre, care indică valoarea reală a segmentului. Segmentul ce se
repetă de cîteva
un segment ori seîmpărţit
al scării, numeşteîn baza maiLa
scării.
diviziuni stînga
mici, de cifra zero
de exemplu, mai este
în milimetri,
pentru a căpăta rezultate precise la măsurare. Distanţele pe hartă se măsoară
cu rigla sau compasul, iar rezultatele sînt trecute pe scara liniară pentru a
căpăta distanţele reale pe teren.
Reeaua de grade. Sistemul de paralele şi meridiane geograce, numit
şi reţeaua de grade, ne permite să determinăm poziţia oricărui punct de pe
suprafaţa Pămîntului. Pentru aceasta e destul să cunoaştem două coordonate:
latitudinea şi longitudinea (g. 16).
Latitudinea geogracă a unui punct este unghiul format de planul Ecuato-
rului cu linia verticală a acestui punct. Latitudinea se măsoară de la Ecuator
spre Polul Nord şi spre Polul Sud; mărimea ei variază între 0° şi 90°.
Longitudinea geogracă a unui punct este unghiul diedru format între
planul meridianului Greenwich şi planul meridianului punctului considerat.
Longitudinea geogracă se calculează de la meridianul Greenwich spre Est
şi spre Vest; mărimea ei variază între 0° şi 180°. Longitudinea şi latitudinea
servesc la precizarea poziţiei geograce a oricărui punct.
Elementele gegrace. Harta şi planul redau în mod convenţional şi intu-
itiv elementele geograce de pe suprafaţa Pămîntului. Căile de comunicaţie,
pădurile, rîurile, precipitaţiile, presiunea etc. sînt prezentate prin semne con-
▲Reprezentarea aceluiaşi venţionale, ca, de exemplu: culori, haşuri, curbe de nivel, simboluri diferite,
teritoriu la diferite scări cifre, litere etc. Ele devin „alfabetul“ hărţii şi contribuie la citirea ei.

20
[Link] 20/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Toate obiectele dintr-o anumită localitate (în afara reliefului), pentru care
se stabilesc semne convenţionale, se împart în două grupe:
Obiecte care nu pot  redate la scară de proporţie (uzinele, podurile,
morile etc.). Ele se indică pe hartă prin semne ceva mai mărite ca scară;
Obiecte de contur (păduri, cîmpii, livezi, grădini, lacuri etc.). În interiorul
contururilor se pun semne convenţionale sau se haşurează, se colorează.
Totalitatea semnelor convenţionale cu explicaţia corespunzătoare formează
legenda hării.hărţilor. Hărţile geograce se clasică după mai multe criterii:
Tipizarea
scară, conţinut şi destinaţie.
După mărimea scării de proporţie, se deosebesc hări geograce la scară
mare – de la 1:10 000 pînă la 1:200 000 (hărţi topograce), la scară medie – de
la 1:200 000 pînă la 1:1 000 000 şi la scară mică – mai mari de 1:1000 000.
După conţinut, hărţile pot  generale şi speciale, sau tematice.
Hărţile generale cuprind o complexitate de elemente geograce naturale
şi socio-economice, fără a evidenţia special anumite obiecte. Aşa sînt hărţile
topograce, care reprezintă detaliile suprafeţei terestre.
Hărţ ile topograf ice de detaliu se construiesc la scări mari
(1:25 000 – 1:200 000), ce permit reprezentarea unui număr mare de ele-
mente cu deformări mici. Cele topograce de ansamblu se construiesc la
scări mijlocii (1:200 000 – 1:1 000 000). Hărţile topograce pot  utilizate ca
materiale de bază pentru construirea de hărţi la scări mici (de la 1:1 000 000)
şi pentru hărţile speciale.
Hărţile speciale , sau tematice redau un element sau un grup de elemente
selecţionate de pe suprafaţa terestră. Acestea pot  hări speciale zico-geo- Fig. 16
grace (de exemplu, hărţi geologice, geomorfologice, climatice, hidrograce, Coordonatele geograce
biogeograce, hărţi ale solurilor) şi hări speciale socio-economice (hărţi ale
populaţiei, ale reţelei de aşezări, industriei, agriculturii etc.).
După destinaţie, hărţile geograce se împart în didactice, militare, de
navigaie maritimă i aeronautică, turistice etc. Un loc deosebit îl ocupă

hărţile didactice.
Modul de realizare a hărţilor
Proiecţiile cartografice. Pentru reprezentarea detaliată a continentelor, ţărilor
şi unor porţiuni ale lor se transpune suprafaţa elipsoidului pe plan, adică se întoc-
mesc hărţi geograce. În acest scop se folosesc diferite procedee matematice.
Se ştie că o suprafaţă sferică (sau o porţiune din ea) nu poate  transpusă
pe plan fără rupturi sau cute, adică fără deformări. Pentru a obţine o imagine
cartogracă continuă a unei suprafeţe sferice cu mici deformări, se recurge la
construcţii matematice convenţionale, numite proiecii cartograce.
Priecţia cartgrac este procedeul matematic cu ajutorul căruia se
reprezintă suprafaţa sferică a Pămîntului pe suprafaţa plană (hartă) în funcţie
de destinaţia hărţii.
Construcţiile geometrice sau calculele matematice efectuate pentru transpu-
nerea suprafeţei sferice pe plan, adică pentru construirea proiecţiei cartograce,
nu se referă la contururile obiectelor geograce, ci la reţeaua de grade.
Reţeaua de grade a globului, reprezentată pe o hartă geogracă, se numeşte
reea cartogracă.
Redarea exactă pe o suprafaţă plană a formei sferice a Pămîntului este imposi-
bilă. Proiecţiile cartograce aproximează această redare de pe o sferă pe un plan
păstrînd unul sau cel mult două elemente nedeformate. Suprafeţele de proiectare
pot  planul orizontal, conul, cilindrul, trunchiul de con, poliedrul etc.

21
[Link] 21/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Proiecţiile cartograce pot  clasicate după modul de construcţie (după

suprafeţele de proiectare) sau după caracterul deformărilor. După modul de
construcţie, deosebim proiecţii azimutale, cilindrice, conice etc.
Priecţia cartgrac azimtal se obţine dacă transpunem reţeaua de
grade a globului geograc pe plan auxiliar, tangent la glob într-un anumit punct,
sau pe un plan secant. Poziţia planului de proiecţie poate  polară, ecuatorială
sau oblică. În cazul cînd proiectăm reţeaua de grade a globului geograc
pe două planuri
proiecţie auxiliare
azimutală tangente(g.
ecuatorială la ecuator, căpătăm
17). Harta harta emisferelor
emisferelor în
construită în
această proiecţie conţine mari deformări. Comparînd această hartă cu globul
geograc, observăm că meridianul mediu pe hartă e redat cu o linie dreaptă,
celelalte meridiane sînt nişte linii curbe a căror lungime creşte în funcţie de

▲Fig. 17 depărtarea de la meridianul mediu. Pe glob, însă, toate meridianele au aceeaşi

Proiecţia azimutală lungime. Paralelele pe harta emisferelor, construită în proiecţia azimutală,
ecuatorială sînt la fel nişte linii curbe care, spre deosebire de cele de pe glob, nu sînt
paralele între ele.
a emisferelor, spreScara proporţională
margini e corectă
ea se schimbă numai pentru partea centrală
esenţial.
În cazul cînd planul de proiecţie este tangent la glob, în punctul polului
şi pe el se proiectează reţeaua de grade, paralelele sînt nişte circumferinţe
concentrice, iar meridianele, linii drepte radial dispuse. O astfel de proiecţie
cartogracă se numeşte azimutală polară (g.18). Pe ea, de obicei, se
întocmesc hărţile Arcticii şi Antarctidei.
Priecţia cartgrac cilindric se obţine pe un plan de proiecţie care
este un cilindru ce poate  tangent sau secant la sfera terestră (g.19).
Fig. 18►
Proiecţia azimutală polară

22
[Link] 22/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Reţeaua de meridiane şi paralele de pe sferă se proiectează mai întîi pe ▲Fig. 19

suprafaţa cilindrului. Acesta se taie după o generatoare a sa şi se desfăşoară Proiecţia cartogracă
în plan, obţinîndu-se reţeaua cartogracă pe o suprafaţă plană. Meridianele şi cilindrică
paralelele formează pe plan o reţea de dreptunghiuri. Pe o astfel de proiecţie
se poate reprezenta suprafaţa întregului glob terestru, însă cu foarte mari
deformări. Toate paralelele în proiecţia cartogracă cilindrică sînt egale ca
lungime. Din această cauză are loc o întindere pe latitudine a tuturor contu-
rurilor, iar polul, în loc de punct, e reprezentat printr-o linie dreaptă, egală ca
mărime cu lungimea Ecuatorului. Sînt egale între ele şi meridianele care, în
loc să se întretaie la poli, sînt reprezentate prin linii paralele între ele. Scara
de proporţie în această proiecţie se menţine numai în regiunea Ecuatorului, iar
pe măsura îndepărtării de la el apar mari deformări. În această proiecţie sînt
întocmite hărţile lumii destinate pentru navigaţia maritimă şi cea aeriană.
Priecţia cartgrac cnic se obţine în cazul proiectării reţelei de
grade pe un con. Suprafaţa laterală a conului se taie după o generatoare
de la vîrf pînă la bază şi se desfăşoară în plan. Cea mai largă folosire o are
proiecţia conică dreaptă sau normală, la care axa conului coincide cu axa
polară a globului pămîntesc (g. 20). În aceste proiecţii conul este tangent la
o paralelă a globului, care reprezintă linia deformărilor nule. Spre nord şi spre
sud de această linie pe hartă scările secundare se măresc. În proiecţiile conice
meridianele reprezintă un fascicul de linii drepte care pornesc dintr-un vîrf
de con, iar paralelele, nişte arce de circumferinţe concentrice. Unghiurile şi
suprafeţele se deformează mai puţin.
Proiecţiile conice drepte se folosesc pentru reprezentarea pe hartă a statelor
întinse în direcţie longitudinală (SUA, Canada, China, Rusia).

◄Fig. 20
Proiecţia cartogracă
conică

23
[Link] 23/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Importanţa practică a hărţilor. Aproape ecare domeniu de activitate

umană foloseşte hărţi (activităţile de prospectare şi exploatare a resurselor,
construirea de aşezări, organizarea transporturilor, lucrări de amenajare a
teritoriului, navigaţia aeriană şi maritimă, turismul, activităţile militare).
Imprtanţa ştiinţific. Orice activitate de cercetare ştiinţifică din
domeniul ştiinţelor naturale, al istoriei şi nu numai este de neconceput fără
hărţi. Ele sînt atît o sursă de informare, cît şi o modalitate de a transpune, a
sintetiza
Rllşididactic
a transmite rezultatele
al hrţilr. cercetării.
Geograa este disciplina şcolară pentru care
harta este principalul mijloc de învăţămînt, indu-i, practic, indispensabilă.
A prezenta informaţii geograce fără hartă înseamnă a le lipsi de ceea ce este
esenţial în geograe: plasarea în spaţiu a elementului, stabilirea raporturilor
cu celelalte elemente ale mediului geograc.
Şi alte discipline (în primul rînd, istoria) folosesc harta pentru înţelegerea
mai exactă a unor fenomene şi a desfăşurării lor în spaţiu.
În concluzie, indiferent de scopul căruia este destinată, harta este o sursă
de informare foarte complexă.
EVALUARE

1. Definiţi termenii: •
Determinaţi distanţa dintre punctele extreme ale
•scară numerică proiecţie cartografică
• Australiei atît în direcţie longitudinală, cît și în direc-
•scară grafică reţea cartografică
• ţie latitudinală, efectuînd măsurătorile respective pe
•scară nominală proiecţie cilindrică
• glob, harta politică a lumii și harta emisferelor. Înscrieţi
2. Răspundeţi la întrebările: datele căpătate în următorul tabel:
•Ce este cartografia? Punctele extreme Punctele extreme
•Care sînt avantajele globului geografic în repre- Denumirea longitudinal latitudinal
hărţii Scara
zentarea Pămîntului? cm km cm km
•Care sînt elementele matematice ale hărţii? Globul
•Care sînt elementele geogra fice ale hărţii? Harta politică a lumii
3. Analizaţi hărţile din atlas și urmăriţi: Harta emisferelor

a) reprezentate;
ce elemente de pe suprafaţa Pămîntului sînt • Analizînd rezultatele obţinute, explicaţi:
b)ce obiecte geografice sînt așezate pe meridi- a) Din ce cauză datele măsurătorilor nu sînt identice?
anul și paralela localităţii voastre; b) Care din hărţile folosite are deformări mai con-
c) tipurile de proiecţii cartografice și tipurile de siderabile și în ce direcţie?
hărţi din atlasele geografice școlare. c) În ce proiecţii sînt efectuate respectiv harta politică a
4. Realizaţi sarcinile: lumii și harta emisferelor?
• Calculaţi scara numerică pe baza următoarelor scări
• Caracterizaţi proiecţiile cartografice după modul grafice:
de construcţie.
• Folosind o hartă (murală, dintr-un atlas etc.),
calculaţi distanţa dintre localitatea voastră și
cîteva orașe mari ale lumii (Moscova, București,
Paris).
• Completaţi tabelul de mai jos pe baza analizei
scărilor numerice de la pag. 20.
Hărţi la scară mare Hărţi la scară mică

[Link] 24/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Capitolul
2 LITOSFERA
Litosfera (sfera de piatră, din
greacă) este învelişul solid
extern al Pămîntului. Ea
reprezintă istoria geologică
a planetei noastre. Fiind
într-o continuă mişcare şi
transformare, înţelegerea
evoluţiei sale are un
rol important pentru
dezvoltarea societăţii
umane. Geneza, structura
şi compoziţia, dinamica
internă şi externă a
litosferei, arhitectura ei de
la culmile munţilor pînă la
fosele abisale de pe fundul
oceanelor sînt doar cîteva
din subiectele principale
reflectate în acest capitol.

SUMAR:

1 Structura internă
şi compoziţia Pămîntului
2 Scoarţa terestră/crusta –
compoziţie, structură şi
tipuri
3 Dinamica scoarţei terestre;
Procese endogene
4 Plăcile litosferice
şi dinamica lor
5 Elementele geostructurale
ale scoarţei terestre
6 Geocronologia Pămîntului
7 Etapele evoluţiei geologice
şi paleogeografice
a Pămîntului
8 Relieful scoarţei terestre.
Unităţile de relief
9. Procese exogene
şi forme de relief create
10. Rolul scoarţei terestre
în învelişul geografic
25
[Link] 25/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

1 Structura internă și compoziţia Pămîntului

TERMENI󰀭CHEIE Globul terestru rămîne încă o mare necunoscută prin faptul că interiorul
Astenosferă – parte a man- lui este inaccesibil unei observări directe. Totuşi, cercetările au
talei I superioare, consti- demonstrat că Pămîntul este constituit din pături ordonate concentric,
tuită din substanţă vîscoa- diferite atît ca stare de agregare a materiei, cît şi ca densitate. Acestea
să,
prinplastică, caracterizată
temperatură înaltă. În sînt: scoarţa terestră sau crusta, mantaua şi nucleul (fig. 21).
astenosferă se formează
magma. Structura internă a Pămîntului
Suprafaţă de discontinui-
tate – suprafaţă care mar- Structura internă a Pămîntului a fost dedusă prin metoda observărilor
chează salturi bruște în vi- directe şi prin metode indirecte (geozice). Prin observări directe a fost cu-
teza de propagare a undelor prinsă doar partea supercială a Pămîntului, care nu depăşeşte adîncimea de
seismice (în lungul razei te-
restre), situată la limita dintre cca 20 km. Metoda observărilor directe asupra structurii Pămîntului vizează
două învelișuri interne ale studierea aorimentelor naturale de roci, a materialelor din sonde, a secţiunilor
Pămîntului.
geologice din mine precum şi a erupţiilor vulcanice.
În prezent, cele mai adînci mine ating 4–6 km, iar cel mai adînc foraj a
depăşit 12,5 km (din peninsula Kola), sondele de ţiţei avînd adîncimea
maximă de 9 km.
Interiorul Pămîntului a fost studiat prin intermediul metodelor geozice,
în special prin metoda seismică, care se bazează pe caracterul propagării
undelor seismice.
Undele seismice sînt mişcări oscilatorii a căror viteză de propagare
diferă în funcţie atît de densitatea şi elasticitatea rocilor traversate, cît şi
de modul de refractare şi reectare a lor de către stratele de roci.
Pentru studiul structurii interne a Pămîntului se aplică două categorii
de unde seismice mai importante:
• unde longitudinale (P – primare), se propagă prin mediile solid, li-
chid şi gazos;
• unde transversale
Înregistrarea (S –seismice
undelor secundare), se propagă
a permis numai modicărilor
evidenţierea în mediul solid.
în
▲Fig. 21
Structura internă viteza de propagare a lor, precum şi a fenomenelor de reecţie şi refracţie
a Pămîntului pe anumite suprafeţe din interiorul planetei. Astfel, au fost constatate unele
discontinuităţi în structura internă a Pămîntului, care separă învelişuri cu
diferite proprietăţi zico-chimice ale materiei (densitate, elasticitate, stare
de agregare).
Conform modelului seismic, în structura internă a Pămîntului se disting
următoarele învelişuri concentrice: scoara terestră/crusta, mantaua (su-
perioară i inferioară) i nucleul (extern i intern), divizate de suprafeţe de
descontinuitate (g. 24). Acestea s-au conturat odată cu formarea Pămîntului
ca planetă,
Scarţasub acţiunea gravitaţiei.
terestr/crsta este învelişul părţii superioare a Pămîntului, care
atinge grosimi de 35–80 km sub continente şi 5–15 km sub oceane. Limita
inferioară a crustei este marcată de discontinuitatea Mohorovičić (Moho).
Densitatea substanţei în acest înveliş este de 2,4–3,0 g/cm 3, iar viteza de
propagare a undelor seismice variază între 1,0–7,2 km/s. Temperatura creşte
odată cu adîncimea conform treptei geotermice. Crusta constituie mai puţin
de 1% din masa Pămîntului.
▲Fig. 22 Mantaa începe sub discontinuitatea Mohorovičić şi se extinde pînă la
Viteza de propagare
a undelor P şi a undelor S adîncimea de 2 900 km. Acest înveliş constituie cca 66% din masa planetei.
în interiorul Pămîntului

26
[Link] 26/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Mohorovičić

a
u ră
ta a
na rio
e
M up
s

ră
oa
re i
i nf
a
nu
ta
an
M

n
er
xe t
l
eu
cl
u
N

rn
te
in
l
eu
cl
u
N

▲Fig. 23 ▲Fig. 24
Variaţia în lungul razei terestre: Modelul seismic al structurii interne
a densităţii, presiunii şi temperaturii a Pămîntului

Mantaua TEME
superioarănuşireprezintă un înveliş. omogen. Ea este alcătuită din mantaua
mantaua inferioară 1. Analizaţi fig. 22 și deter-
minaţi viteza de propaga-
Mantaua superioară se întinde între 35–40 şi 400–950 km adîncime. În re a undelor P și S în lungul
partea superioară a acesteia se individualizează un strat de roci solidicate. razei terestre la diferite
Acest strat solid împreună cu crusta formează litosfera (g. 25), care atinge adîncimi.
grosimea de 100–150 km. 2. Cum credeţi, de ce de-
Mai în adîncime se aă un strat de substanţă (materie) în stare vîscoasă pind viteza și direcţia
de propaga re a unde-
(semitopită) numită astenosferă. lor seismice în interiorul
În mantaua superioară viteza de propagare a undelor longitudinale P vari- Pămîntului?
ază între 7,5 şi 11,4 km/s; densitatea substanţei – între 3,3 şi 3,5 g/cm3. 3. Analizaţi fig. 23 și deter-
Temperatura şi presiunea cresc în raport cu adîncimea. minaţi cum variază valo-
rile denstităţii, presiunii
faceLacontactul
adîncimea demantaua
între cca 950–1000 km seşi aă
superioară discontinuitatea Repetti care
cea inferioară. și temperaturii la diferite
adîncimi în lungul razei
Mantaua inferioară se dezvoltă între adîncimile de 950–2900 km, avînd o terestre.
grosime de cca 2 000 km. Viteza de propagare a undelor seismice în mantaua
inferioară creşte de la 11,5 km/s pînă la 15,6 km/s, iar densitatea substanţei,
de la 4,6 g/cm 3 la 5,6 g/cm 3.
La 2 900 km adîncime se aă discontinuitatea Gutenberg, care separă
mantaua de nucleu.
Nucleul se aă sub discontinuitatea Gutenberg – pînă la centrul Pămîntului.
El constituie cca 31% din masa planetei. Este subdivizat de discontinuitatea
Lehmann, în nucleul extern şi nucleul intern.

27
[Link] 27/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Fig. 25►
Structura litosferei
şi legătura ei cu astenosfera.
Pentru crusta continentală:
1 – înveliş gabroidic; 2 –
înveliş granitic; 3 – înveliş
sedimentar. Pentru crusta
oceanică: 4 – înveliş bazaltic;
5 – înveliş sedimentar Nclel extern se extinde între 2 900 şi cca 5 000 km adîncime. Aici undele
seismice transversale (S) nu se mai propagă, iar viteza undelor longitudinale
scade de la 15,6 km/s pînă la 8,8 km/s. Se presupune că substanţa din nucleul
extern are proprietăţi zico-chimice proprii uidelor. Temperatura în partea
superioară a nucleului ajunge la cca 3 000°C.
Nclel intern constituie partea centrală a Pămîntului. Substanţa lui se
comportă din punct de vedere zic ca cea solidă, are o densitate ce variază
între 14,0 şi 17,0 g/cm3. Viteza de propagare a undelor longitudinale ajunge
la 13,0 km/s, temperatura atinge cca 5 000°C.
TERMENI󰀭CHEIE Compoziţia Pămîntului
Sial – înveliș
perioară din parteacusu-
a Pămîntului o Înveliurile interne ale Pămîntului se caracterizează printr-o compoziie
grosime de cca 100 -120 km, chimică eterogenă. Fiecărui înveli îi sînt specice anumite proprietăi zi-
alcătuit în cea mai mare par- co-chimice ale materiei.
te din compuși ai siliciului
și aluminiului. Acest înveliș Litsfera sub aspect chimic este formată predominant din siliciu (Si) şi
corespunde litosferei.
aluminiu (Al), de aceea mai este numită învelişul Sial.
Sima – înveliș intern al Pă- Mantaa are o compoziţie chimică complexă, care se datorează diferenţierii
mîntului, situat sub Sial,
alcătuit din Si, Al și Mg. substanţei zonelor de adîncime. În fazele primare de diferenţiere a substanţei
Nife – înveliș intern al Pă- s-au topit metalele grele (erul şi nichelul), care s-au acumulat în zonele infe-
mîntului (partea centrală), rioare ale Pămîntului. Substanţa din care au fost eliminate metalele grele este
alcătuit în majoritate din numită pirolit şi din ea este compusă mantaua. În compoziţia mantalei predo-
Ni și Fe. Acest înveliș cores-
mină oxizi de siliciu, de magneziu, de aluminiu şi calciu. Datorită prezenţei
punde nucleului. unui procent ridicat de siliciu (Si) şi magneziu (Mg), mantaua superioară mai
este numită învelişul Sima, iar mantaua inferioară – Crfesima. Compoziţia
chimică a mantalei este asemănătoare meteoriţilor de er şi piatră.
Nclel extern, după cum consideră unii savanţi, este format dintr-o
substanţă ce se aă în stare uidă, alţii însă susţin că ea nu este uidă, ci doar
posedă proprietăţi zice caracteristice lichidelor.
Nclel intern este format din nichel (Ni) şi er (Fe) şi de aceea este
TEME
numit Nife. Compoziţia chimică a nucleului se compară cu cea a meteoriţilor
de er.
1. Caracterizaţi învelișurile
interne ale Pămîntului și Savanţii au formulat ipoteza potrivit căreia substanţa din nucleu suportă
suprafeţele de disconti- temperaturi ridicate şi presiune foarte mare (milioane de atmosfere). În aceste
nuitate. condiţii are loc distrugerea învelişului de electroni al atomilor şi, ca urmare,
2. Analizaţi fig. 25 și urmă- substanţa se „metalică“, căpătînd o conductibilitate electrică foarte ridicată.
riţi legătura litosferei cu Se presupune că magnetismul terestru s-ar datora curenţilor electrici ce se
astenosfera.
formează în nucleu ca urmare a mişcării de rotaţie a Pămîntului.
3. Întocmiţi schema-model
a compoziţiei chimice a
În urma diferenţierii substanţei iniţiale din zonele inferioare ale mantalei au
Pămîntului. fost eliminaţi compuşii chimici mai uşor fuzibili. Aceasta a dus la concentrarea
4. Explicaţi cum s-a produs în zona superioară a mantalei şi a scoarţei terestre a unor elemente chimice cum
diferenţierea substanţei ar  siliciul, aluminiul, calciul, potasiul, sodiul, clorul, uorul. În acelaşi timp,
iniţiale a Pămîntului și for- în componenţa mantalei au rămas în cantităţi relativ mari nichel, er, magneziu,
marea învelișurilor lui.
sulf, cobalt, crom, iar elementele mai grele s-au concentrat în nucleu.

28
[Link] 28/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Paralel cu topirea şi eliminarea din manta a compuşilor chimici fuzibili,

a decurs şi emanarea gazelor. Ca rezultat al degazării mantalei, s-a format
masa principală de gaze şi apă de la suprafaţa Pămîntului. Acestora le revine
rolul determinant în apariţia atmosferei şi hidrosferei.
Este interesant să cunoaşteţi...
Analizînd tendinţele în evoluţia structurii interne şi com- În legătură cu schimbările intervenite în structura
poziţiei Pămîntului, savanţii au elaborat unele pronosticuri internă şi compoziţie se va micşora volumul Pămîntului,
referitor la evoluţia de ansamblu a acestuia. ceea ce va contribui la modicări în structura şi morfo-
Astfel, se prognozează că, pe măsura consumării sub- logia crustei.
stanţei primare din partea inferioară a mantalei, va slăbi Răcirea neuniformă a nucleului va produce schim-
activitatea internă a Pămîntului. Au mai rămas neconsu- bări bruşte în structura internă a Pămîntului. Vor apărea
mate 40% din substanţa primară. Diferenţierea ei va duce forţe tensionate care vor conduce la slăbirea şi ruperea
la mărirea nucleului cu 22%. El va constitui 52,2% din legăturilor dintre învelişurile interne ale planetei. Se poate
masa Pămîntului, iar mantalei şi crustei le vor reveni doar presupune că în evoluţia Pămîntului se va constitui urmă-
46,7%. Odată cu mărirea nucleului va creşte şi densitatea torul ciclu: praf cosmic – planetă – praf cosmic.
substanţei terestre. Limita dintre manta şi nucleu va trece la Se consideră că autodistrugerea planetei e inevitabilă.
adîncimea de 2 100 km.
Degazarea substanţei din manta va contribui la mări- Indicatori Trecut Prezent Viitor
rea cantităţii de apă de la suprafaţa crustei. Paralel cu răci - Masa (mld. tone) 0,01 5,98 5,93
rea Pămîntului se va opri diferenţierea substanţei, care îşi va Masa nucleului (%) 0 31,50 52,20
pierde şi plasticitatea. Cu încetarea diferenţierii substanţei 3
Volumul (mld. km ) 1,53 1,08 0,90
din interior vor dispărea fenomenele electromagnetice, iar
urmele magnetismului terestru vor  înregistrate doar în Raza (km) 7150 6370 6000
mineralele şi rocile crustei. Densitatea medie ( g/cm )3
3,84 5,52 6,56

EVALUARE
1. Definiţi termenii: Crusta s-a format în urmă cu .......... ani.
•

•astenosferă • Sial • Nife Undele S nu se mai propagă în ..........

•

•suprafaţă de discontinuitate • Sima • Crofesima 4. Explicaţi fenomenele:

•

2. Răspundeţi
•
la întrebările:
Cum credeţi, care este cel mai vechi inveliș (con- De ce seseismice
undelor schimbălaviteza și direcţia
nivelul de propagare
suprafeţelor a
de discon-
form structurii interne a Pămîntului)? tinuitate?
•În ce mod diferenţierea substanţei din interiorul Care este legătura între procesele din nucleul
•

Pămîntului a influenţat formarea geosferelor Pămîntului, cîmpul magnetic și centura de radiaţie

exterioare? a planetei?
3. Completaţi enunţurile: Ce înterdependenţă există între învelișurile in-
•

•Temperatura crește în adîncul Pamîntului, datorită terne și cele externe ale Pămîntului?
.......... 5. Completaţi tabelul:
STRUCTURA INTERNĂ A PĂMÎNTULUI

Denumirea
învelişurilor interne Adîncimea, T, °C Densitatea, Viteza P, Viteza S, Suprafeţe
de
km g/cm3 km/s km/s discontinuitate
ale Pămîntului

29
[Link] 29/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

[Link] 30/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

2 Scoarţa terestră/crusta – compoziţie,

structură și tipuri
Compoziţia crustei
TERMENI󰀭CHEIE
Crusta se caracterizează chimică, mineralogică şi pe-
trogracă care se reectă în prin compoziie:
tipurile ei. Crustală – sector al crustei
care posedă caracteristici
Compoziţia chimică. În compoziţia crustei se conţin toate elementele geologice și geofizice si-
chimice din tabelul periodic al lui D. Mendeleev. milare.
Zece elemente chimice (O2, Si, Al, Fe, Ca, Na, K, Mg, H, Ti) constituie Scoarţa terestră – învelișul
solid al Pămîntului, format
peste 99% din greutatea crustei. Celorlalte elemente le revine mai puţin de 1%. din roci sedimentare, mag-
Unele elemente chimice ca: Be, Cr, Ni, St, W, Cu, U, Pl, Co, Zi constituie matice și metamorfice, cu
cantităţi neînsemnate. grosimi variabile (5–15 km
sub oceane și 35–80 km sub
Elementele chimice ce se întîlnesc în crustă în cantităţi foarte mici sînt continente).
numite elemente rare. Unora dintre ele însă le revine un rol important în eco-
nomie, deoarece, acumulîndu-se în mari concentraţii, formează zăcăminte de
minereuri.
în producereaDe oţelului.
exemplu, zăcămintele de molibden, care au o mare importanţă
În crustă se întîlnesc puţine elemente chimice în stare pură. Din acestea fac
parte: Au, Pl, Ag, Co, Cu, S. Aurul, argintul, platina sînt metale preţioase.
Compoziţia chimică a crustei s-a format în decursul istoriei geologice a Pirită – FeS
Pămîntului, în urma proceselor de diferenţiere a materiei din interiorul man-
talei, prin eliminarea din componenţa ei a elementelor fuzibile şi concentrarea
lor în crustă.
Compoziţia mineralogică. Elementele chimice se combină între ele
formînd minerale. Oxigenul se combină cu siliciul şi formează cuarţul (SiO2),
erul, combinîndu-se cu oxigenul, formează magnetitul (Fe3O4), iar aluminiul Grat – C
cu oxigenul formează mineralul corindon (Al O ). Deci, mineralele reprezintă
2 3
compuşii chimici ai mai multor elemente. Se întîlnesc însă şi minerale formate
dintr-un singur element chimic: aurul, platina, diamantul, gratul, sulful.
Ele sînt numite elemente native, deoarece se întîlnesc în natură în stare pură.
Majoritatea mineralelor reprezintă corpuri cristaline solide (atomii constituenţi
sînt dispuşi într-o reţea regulată, de o anumită formă geometrică) şi mai rar
uide sau gazoase. Unele minerale sînt corpuri amorfe (gratul). Cuarţ – SiO2

Haloizi
5,7%
Elemente native
3,3%
Sulfaţi Sulfuri
13,0%
9,0%
Altele
Galenă – PbS
6,2% Fosfaţi
17,7% TEME
Silicaţi 1. Analizaţi diagrama din
25,0% Oxizi Carbonaţi fig. 26 și constataţi care
12,5% 4,5% sînt cele mai răspîndite ele-
mente chimice în crustă.
2. Analizaţi diagrama din
fig. 27 și urmăriţi ponde-
▲Fig. 26 ▲Fig. 27 rea claselor de minerale în
Compoziţia chimică a crustei Compoziţia mineralogică a crustei crustă.

31
[Link] 31/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Mineralele se caracterizează prin anumite proprietăţi zice (luciu, culoare, gre-

utate specică, solubilitate, magnetism, spărtură, duritate, maleabilitate, fragilitate),
care depind de forma reţelei cristaline şi compoziţia chimică a mineralului.
Mineralele pot  clasicate după compoziţia cristalo-chimică, geneză şi
după importanţa lor practică.
După compoziţia cristalo-chimică, mineralele se clasică în clase (ta. 1).
În prezent, în natură sînt cunoscute cca 3 000 de minerale şi varietăţi ale
acestora.
Mineralele se clasică şi după importanţa lor practică:
Minereri metalice: metale native (aur, platină); minereuri de metale
feroase (magnetit, hematit, limonit, siderit); minereuri de metale neferoase
şi rare: minereu de cupru (calcopirită, malahit, azurit), minereu de aluminiu
(bauxită, nefelin), minereu de plumb (galenă), minereu de mercur (cinabru).
Tabelul 1
CLASIFICAREA MINERALELoR DIN PuNCT DE VEDERE CRISTALo-CHIMIC

Prprţia faţ
Nmrl de nmrl Cnţintl în Denmirea
Clasa Fell de cminaţii chimice de crst mineralelr
total
minerale de minerale (%) (%) preţiase
Elementele native se întîlnesc în natură
Elemente diamant, aur,
în stare pură. Sînt reprezentate prin 50 3,30 0,10
native metale şi metaloizi: aur (Au), platină platină
(Pl), grat (C), diamant (C), sulf (S)
Combinaţiile sulfului cu metale
şi metaloizi: pirită (FeS), galenă
Sulfuri (PbS), blendă (ZnS), calcopirită 195 13,00 1,15 –
(CuFeS2), cinabru (HgS)

Săruri ale acidului clorhidric (HCl):

Haloizi sare gemă (NaCl), silvină (KCl) 86 5,70 0,50 –
Săruri ale acidului carbonic (H2CO3):
Carbonaţi calcit (CaCO3), magnezit (MgCO3),
siderit (FeCO3), malahit, azurit 67 4,50 1,70 malahit, azurit,
spat de Islanda

Săruri ale acidului sulfuric (H 2SO4):

Sulfaţi anhidrit (CaSO4), ghips (CaSO4× 2H2O), 135 9,00 0,50 –
barit (BaSO4)

Oxizi Compuşi ai oxigenului cu metale morion, citrin,

şi
(Femetaloizi: cuarţ (SiO2), magnetit 187 12,50 17,00 ametist, „ochi
tigru“, agat, de
onix,
3O4), limonit (Fe2O3×H2O), pirolizit
(MnO 2 ), corindon (Al 2 O 3), opal opal, sar, rubin,
(SiO2 × H2O) alexandrit

Silicaţi Săruri ale acizilor silicici: olivină, smarald, aquama-

beril, topaz, mică, talc, hrizotil-azbest, rin, topaz, alman-
375 25,00 75,00 din, granat, zircon
granat, zircon

Fosfaţi Săruri ale acizilor fosforici: apatit, 266 17,70 0,70 –

vivianit, fosforit

32
[Link] 32/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Minereri nemetalice (caustobiolite): turbă, şisturi bituminoase, cărbu-

ne, petrol, gaze naturale. Ele se utilizează ca materii prime în diferite ramuri
ale economiei naţionale: agricultură, industria chimică, radiotehnică, optică,
medicină, industria alimentară, industria materialelor de construcţie.
Compoziţia petrografică. Crusta este alcătuită din roci, care reprezintă
agregate naturale constituite din mai multe minerale. Majoritatea rocilor sînt
eterogene, adică poliminerale (de exemplu: granitul, bazaltul, g. 28).
Există şi roci formate dintr-un singur mineral, care se numesc monomine-
rale (de exemplu: marmura, cuarţitul). Mineralele ce formează roca determină
proprietăţile ei zice (culoarea, duritatea, structura, textura). La formarea
rocilor contribuie atît procesele endogene (magmatice, metamorce), cît şi
cele exogene (sedimentarea). În funcţie de geneză, rocile formează trei grupe:
magmatice, metamorce şi sedimentare.
Rcile magmatice. Aceste roci se formează din topiturile magmatice
atît în interiorul cît şi la suprafaţa scoarţei terestre. După locul de formare se
disting roci magmatice intruzive şi efuzive.
Rocile magmatice intruzive se formează în interiorul scoarţei terestre, la
diferite adîncimi, ca urmare a răcirii lente a magmei bogate în componenţi
volatili, în condiţii
au o structură de presiuni şi temperaturi ridicate. Din această cauză ele
granulară.
Pătrunderea magmei din adîncime în scoarţa terestră se numeşte intru-
ziune. Rocile magmatice intruzive (granit , gabro, sienit etc.) zac în scoarţa ▼Fig. 28
terestră sub formă de corpuri, deseori de mărimi imense: batolit, lacolit, sill, Compoziţia mineralogică
lon, stoc, dyke etc. (g. 29). a granitului şi bazaltului

◄Fig. 29
Tipuri de intruziuni
şi efuziuni magmatice

33
[Link] 33/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Rocile magmatice efuzive (obsidianul, piatra ponce „spuma mării“, an-

dezitul, bazaltul) se formează la suprafaţa scoarţei terestre din topiturile de
lavă revărsată în urma erupţiilor vulcanice. Ele se formează la temperaturi şi
presiuni scăzute şi de aceea au structură compactă, poroasă. Rocile efuzive
se găsesc la suprafaţă sub formă de pînze (g. 29).
De rocile magmatice sînt legate zăcămintele de minereuri metalice şi ne-
metalice. De exemplu, în rocile magmatice (labradorit, gabro) din peninsula
Cărbune Kola (Moncegorsk,
titano-magnetit. Nikel) se
Importante întîlnescde
zăcăminte mari zăcăminte
cobalt, nichel, de er,sînt
cupru cupru, nichel,
concentrate
în pînzele bazaltice (trapuri) de pe teritoriul Indiei, Africii, Braziliei, Siberiei
de Est. În rocile magmatice (kimberlite) din Siberia de Est şi Africa de Sud
se găsesc zăcăminte de diamante. Rocile magmatice prezintă un mare interes
ca materiale de construcţie şi decorative. Ele constituie mai mult de 75% din
volumul scoarţei terestre.
Gresie Rcile sedimentare se formează pe fundul bazinelor marine, lagunelor,
lacurilor, rîurilor, mlaştinilor. Ele se pot forma şi la suprafaţa uscatului ca
rezultat al dezagregării zice a rocilor magmatice, metamorce şi a celor
sedimentare. Rocile formate pe fundul bazinelor maritime se numesc marine,
iar După
cele formate
originepe uscatsedimentare
rocile – continentale .
se împart în trei grupe: detritice, chimice
şi organogene.
Ghips Rocile sedimentare detritice sînt cele mai răspîndite. Ele s-au format în
urma dezagregării zice a altor roci (magmatice, metamorce şi sedimen-
tare) şi apoi au fost redepuse sub acţiunea apelor atmosferice, rîurilor, mării,
gheţii, vîntului etc.
Aceste roci pot  friabile sau cimentate (ta. 2). Toate tipurile de roci detritice
sînt larg răspîndite pe teritoriul Republicii Moldova, ind utilizate în construcţii,
ca material abraziv, în industria sticlei, la fabricarea cărămizii etc.
Rocile chimice sau hemogene se formează prin depunerea substanţelor
coloidale cristaline din soluţii într-un mediu apos: lacuri, lagune, golfuri
Calcar cochiliat marine puţin adînci. Ele, de asemenea, se pot forma la gurile izvoarelor, pe
Tabelul 2
CLAS IFIC AREA ROCILOR SEDIMENTARE

Rci detritice Rci chimice Rci rgangene

Friaile Cimentate (hemgene)
Forma Forma frîntu- Forma Forma frîntu- Depuneri chimi-
ce cristaline: haloizi
frînturilor rilor rotunjită frînturilor rilor rotunjită (halit, silvină) şi sulfaţi
colţuroasă colţuroasă (anhidrit, ghips)
Roci carbonatice: calcar Calcar
Bolovani – organogen,
oolitic,dolomit
tuf calcaros, marnă, cretă,
Grohotiş Pietriş Roci silicioase pămînţel, opocă;
Breccie Conglomerat turbă, cărbune de
(gheizerit)
Roci feroruginoase pămînt, antracit,
Grus Prundiş (limonit) şist bituminos,
petrol, gaze
naturale
Nisip – Gresie – Roci aluminice,
(bauxită)

Argilă Argilit, şist Roci fosfatice (fosforit)

– argilos –

34
[Link] 34/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

pereţii craterelor vulcanice. Sînt roci monominerale. Din această grupă fac
parte mineralele din clasa sulfaţilor, haloizilor etc. (tab. 2).
Rocile organogene s-au format din rămăşiţele de organisme vegetale şi
animale. Din această grupă fac parte: calcarele organogene, creta, marna,
diatomitul, pămînţelul, opoca etc.
Rocile caustobiolite (arzătoare). Din această grupă de roci fac parte: tur-
ba, cărbunii fosili (cărbunele brun, cărbunele sapropelic, cărbunele humic,
antracitul),
de roci s-a şistul
formatbituminos (arzător),
din resturile petrolul,organice.
substanţelor gazele naturale. Aceastăresurse
Ele reprezintă grupă
termoenergetice şi au o mare importanţă în dezvoltarea economiei.
Rcile metamrce. Rocile de geneză magmatică şi sedimentară sînt
supuse unor transformări sub acţiunea temperaturii şi presiunii ridicate a
magmei, soluţiilor hidrotermale erbinţi şi a gazelor ce se ridică din focarele
magmatice. Aceste procese de transformare a rocilor poartă denumirea de
metamorsm (g. 30).
Sub inuenţa temperaturilor şi presiunii ridicate, precum şi a compoziţiei
chimice a magmei, rocile se schimbă, se recristalizează. De exemplu, cărbunii
se transformă în grat, calcarul în marmură, granitul în gnais (g. 31), iar
(g. 32).
gresiile – în
Rocile cuarţit pot  constituite dintr-un singur mineral (tab. 3) (mar-
metamorce ▲Formarea
Fig. 30 rocilor
mura, cuarţitul) sau din mai multe minerale (de exemplu, gnaisul). metamorce

Tabelul 3
CoMPoZITIA RoCILoR METAMoRFICE

Denmirea rcilr Cmpziţia mineralgic

Marmură Este constituit dintr-un

singur mineral – calcită
Fig. 31. Transformarea granitului în gnais Cuarţit Este constituit dintr-un
singur mineral – cuarţ
Este constituit dintr-un
Serpentinit singur mineral – serpentin,
deseori conţinînd rişoare de azbest

Gnais Cuarţ, feldspat, mică,

hornblendă

Fig. 32. Transformarea gresiei în cuarţit

TEME

Analizaţi
fig. 33 A și Bdiagramele din
și explicaţi con-
ţinutul tipurilor de roci în
crustă.

◄Fig. 33
Conţinutul procentual
al rocilor în crustă:
A – în masa totală a crus-
tei; B – în stratele supe-
rioare ale crustei.

35
[Link] 35/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Rocile metamorce au o importanţă practică foarte mare. Ele se folosesc

în construcţii, ca materiale abrazive şi decorative. Unele roci metamorce
reprezintă zăcăminte minerale importante de grat, granat, magnetit, hematit,
minereu de cupru etc. În scoarţa terestră predomină gnaisurile, care constituie
65% din volumul rocilor metamorce; marmurii îi revin 2,5%. În general,
rocile metamorce formează aproximativ 15% din volumul scoarţei terestre,
iar împreună cu rocile magmatice constituie 95%. Rocilor sedimentare le
Antracit
revin doar 5% din volumul scoarţei terestre.
Structura şi tipurile de crustă
Structura i compoziia crustei nu este omogenă. Se deosebesc: crustă
continentală i сrustă oceanică.
Crusta continentală. Grosimea medie a crustei continentale este de cca
30–80 km, variind de la 30—40 km în regiunile de cîmpie la 70–80 km în
zonele montane (Himalaya, Anzi, Pamir). În componenţa acesteia se disting
Aur mai multe pături (g. 34):

Obsidian

Marmură

▲Fig. 34
Structura crustei continentale şi a celei oceanice
Ptra sedimentar are grosimi foarte variate, atingînd cele mai mari
dimensiuni în regiunile montane cutate (10 km în munţii Himalaya) şi în
depresiunile continentale. Această pătură este alcătuită din roci sedimentare.
Mică (Ce roci sedimentare cunoatei? Numii-le).
Ptra granitic are o grosime de cca 16–20 km, rareori atingînd 25 km.
Denumirea
pusă nu numaide „pătură granitică“
din granit, estediferite
dar şi din convenţională, deoarece
roci magmatice ea este
bogate com-
în siliciu
şi roci metamorce (marmură, cuarţit, gnais).
TEME Ptra azaltic are grosimi de la 10–15 la 25–30 km. Partea superi-
1. Analizaţi fig. 34 și identi- oară a ei este formată din bazalt, iar cea inferioară din gabrouri, ambolite,
ficaţi asemănările și deo- peridotite.
sebirile dintre structura Sectoarele crustei continentale se deosebesc unele de altele prin structură,
crustei continentale și regimul tectonic şi morfologia reliefului. În funcţie de aceasta se disting mai
celei oceanice.
multe subtipuri de crustă continentală sau crustale care reprezintă: platfor-
2. Găsiţi pe harta fizică mun- me şi catene orogenice. Ultimele pot  vechi de epiplatformă (paleozoice şi
ţii indicaţi în text.
mezozoice) şi tinere (ale regiunilor de geosinclinal) (g. 35).

36
[Link] 36/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

◄Fig. 35
Tipuri de crustale ale
a b
crustei continentale:
a) platformă (cratogenă);
b) catene orogenice.
Platfrmele reprezintă regiuni rigide, cu seismicitate redusă şi lipsa vul-
canismului (g. 35 a)
Catenele rgenice de epiplatfrm reprezintă structuri alungite,
puternic cutate şi faliate, străbătute de intruziuni magmatice (g. 35 ), care
se caracterizează printr-un regim tectonic stabil (de exemplu, catena munţilor
Ural; catenele orogenice din Europa de Vest: munţii Vosgi, Sudeţi, Pădurea
Neagră etc.).
Catene rgenice tinere, din punct de vedere tectonic, reprezintă zone
foarte instabile (de exemplu: zona montană Alpino-Carpato-Himalayană,
Cordiliera Andină, arcurile insulare ale Asiei de Est).
Crusta oceanică. Caracteristică pentru fundul Oceanului Planetar, crusta
oceanică diferă de cea continentală prin grosime, structură şi compoziţie
(g. 36). Grosimea crustei oceanice variază între 5 şi 12 km. În structura ei
lipseşte pătura de granit. Ea este constituită din două pături suprapuse.
Ptra sedimentar este subţire, grosimea ei variază de la 200 la 1 000 m,
iar grosimea medie este de 450 m. Este formată din sedimente neconsolidate.
Ptra azaltic este compusă din roci magmatice intruzive bazice şi
ultrabazice. Are o grosime de 4 000–8 000 m.
Crusta oceanică nu este omogenă. În structura ei se pot distinge urmă-
toarele tipuri de crustale: fose oceanice, dorsale medio-oceanice, depresiuni
marine periferice, insule vulcanice, platforma oceanică (g. 36).
◄Fig. 36
Tipuri de crustale
ale crustei oceanice

Fsele ceanice reprezintă depresiuni alungite şi adînci (5–11 km), situate TEME
la periferia continentelor sau în apropierea arcurilor insulare (fosele Java, 1. Analizaţi fig. 36 și daţi
caracteristica tipurilor
Filipinelor, Marianelor etc.). În cadrul lor se manifestă intens vulcanismul şi de crustale ale crustei
procesele seismice. oceanice.
Drsalele medi-ceanice reprezintă lanţuri de munţi submarini, care 2. Găsiţi pe hartă fosele
se caracterizează printr-o seismicitate ridicată şi vulcanism intensiv. Pentru oceanice, depresiunile
dorsalele medio-oceanice sînt caracteristice o serie de anomalii (gravimetrice, marine și insulele vulca-
nice indicate în text.
magnetice, ux termic sporit).

37
[Link] 37/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TEME Depresinile marine periferice sînt situate între un continent şi un arc

1. Întocmiţi schema „Struc- insular (de exemplu, depresiunile Mării Japoniei, Mării Ohotsk), sau între
tura tipurilor de crustă”. două arcuri insulare (de exemplu, depresiunea Mării Filipinelor).
2. Studiaţi aflorimente din Inslele vlcanice sînt situate pe crestele dorsalelor medio-oceanice
localitatea natală și ela- (I. Islanda, I-le Azore, Ascension), sau în mijlocul bazinelor oceanice (I-le
boraţi un eseu despre
structura crustei.
Hawaii). Se caracterizează prin acumularea produselor vulcanice, mai ales
3. Completaţi tabelul alătu-
a bazalturilor.
rat (în caiete). Platfrmele
şi reprezintă ceanice
elemente ocupădinsuprafaţa
stabile punct decea mai mare
vedere a crustei
tectonic. Crustaoceanice
lor are
o grosime medie de 7 km. Această zonă se caracterizează prin anomalii
magnetice. Pe platformele oceanice pot apărea coline abisale, de asemenea
vulcani stinşi care nu ajung la suprafaţa apei.
Tipri de crst Grsimea Strctra

Este interesant să cunoaşteţi...

Diamantul – cel mai curat carbon
Diamantul este piatra cea mai preţioasă. Faima şi-a păstrat-o încă din antichitate,
ind cunoscut sub numele de “adanas”, ceea ce înseamnă nebiruitul. El este carbon
cristalizat.
Diamantul arde ca orice cărbune, deoarece nu este decît carbonul cel mai curat.
După ardere nu rămîne nici un fel de cenuşă, transformîndu-se în dioxid de carbon.
Şlefuirea diamantului se face cu ajutorul pulberii de diamant, astfel devenind briliant.
Cel mai mare diamant cunoscut este Cullinan, de 620 grame (3106 carate). Acest
diamant a fost descoperit în 1905 în Africa de Sud şi poartă numele proprietarului
minei.
ALEGEŢI󰀭VĂ PIATRA PROTECTOARE

Semnul
zodiacal Piatra Semnul
zodiacal Piatra
Berbec Sardonix, ametist, pietre de culoare roşie Balanţă Beril, diamant, pietre de culoare deschisă
Taur Serdolic, agat, carneol, Scorpion Ametist, topaz, pietre de culoare aprinsă
pietre albe şi transparente
Gemeni Topaz, beril, granat, pietre sclipitoare Săgetător Turcoază, smarald, pietre de culoare verde
şi roşie
Rac Calcedon, smarald, selenit, pietre Capricorn Agat, onix,
transparente şi de culoarea laptelui pietre de culoare neagră şi fumurie
Leu Jasp, rubin, chihlimbar, hrizolit, Vărsător Cuarţ, obsidian, safir, perlă neagră, pietre de
pietre galben-aurii culori deschise

Fecioară Smarald, jasp, pietrede

în afară degri
diferite culori Peşte Safir, de
pietre hrizolit,
culoarecoral roşu,
deschisă

38
[Link] 38/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

EVALUARE
1. Definiţi termenii: 7. Completaţi tabelul utilizînd colecţia de minerale și
• platformă •batolit alte surse.
• dorsale medio-oceanice •lacolit
a
iţ
• mineral •dyke-uri i a a
z ă a e a e
• rocă •sill Denumirea o c e
r t e
n
r
a
p i a a
t i
mineralului m o u
i i
r g iz
li
2. Răspundeţi la întrebările: mi l c ir
o h u u u t
•
Cum se clasifică mineralele după importanţa lor C c C L D O U
practică? Feldspat
• Ce minerale se folosesc în: industria alimentară, Calcit
industria coloranţilor, în radiotehnică și optică, în Cuarţ
medicina curativă? Topaz
• Ce minerale sînt numite „pietrele fertilităţii“ sau Corindon
„agrominereuri“? Talc
• Ce minerale se folosesc în giuvaiergie? Apatit
Ghips
3. Numiţi cîteva minerale și varietăţi ale acestora
considerate pietre preţioase și semipreţioase. 8. Utilizînd colecţia de roci, completaţi tabelul.
4. Determinaţi care dintre rocile enumerate sînt
ă ă
c c
efuzive
coloaneșiseparate.
care sînt Indicaţi
[Link]
Aranjaţi-le îndintre
două ro ţia g
z o
i a a a
e
Denumirea e
o a
l te e r
ele. d a n a
rocii l p re ti i z
il
u mn r g
ir it
granit, gabro, sienit, obsidian, diorit, andezit, gabro- p
i o i u
T C m D O U
norit, piatra ponce, bazalt, piroxenit
Granit
5. Determinaţi căror grupe aparţin rocile sedi-
Conglomerat
mentare enumerate: gresie, cretă, marnă, ghips, Prundiş
pietriș, fosforit, bauxită, calcar oolitic, cărbune, sare Nisip
gemă, conglomerat, argilă, gheizerit, petrol, turbă. Gresie
6. Stabiliţi care dintre rocile enumerate sînt de Calcar oolitic
origine metamorfică: nisip, marmură, cărbune, Calcar cochilifer
grafit, calcar, gresie, cuarţit, gnais. Marmură
Cărbune

39
[Link] 39/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

3 Dinamica scoarţei terestre.

Procese endogene
TERMENI󰀭CHEIE Scoarţa terestră suportă variate modificări prin acţiunea proceselor
Mişcări tectonice – mişcări ce decurg în adîncul Pămîntului, numite procese endogene. Dintre
ale scoarţei terestre care au ele fac parte: mişcările tectonice, procesele magmatice şi procesele
ca rezultat cutarea, falierea,
înălţarea, coborîrea sau de- seismice.
plasarea pe orizontală a unor Sursele de energie ce dau naştere şi determină caracterul acestor
părţi ale sale.
procese sînt căldura internă a Pămîntului, gravitaţia terestră şi
Mişcări oscilatorii – mişcări mişcarea de rotaţie a Pămîntului.
de înălţare sau coborîre lentă
a unor porţiuni ale scoarţei
terestre, care pot fi de na- Mişcările tectonice
tură izostatică sau determi-
nate de curenţii magmatici Mişcările tectonice sînt diverse şi afectează nu numai scoarţa terestră, dar şi
subcrustali. geosferele mai adînci ale Pămîntului. Ele determină structura, neomogenitatea
Mişcări orogenetice – mişcări scoarţei terestre şi provoacă deformarea (încreţirea şi ruperea) stratelor de roci.
de cutare, radiale ale scoarţei
Mişcările tectonice condiţionează trăsăturile principale ale reliefului actual al
terestre, relieful
formează în urma cărora se
montan. scoarţei terestre. După caracterul de manifestare mişcările tectonice se clasică
în următoarele grupe: scilatrii, rgenice de ctare şi radiale.

TEME Mişcările tectonice oscilatorii

1 Analizaţi fig. 37 și de- Acestea sînt mişcări lente de ridicare sau de coborîre a unor porţiuni vaste
terminaţi cum sînt pla- din scoarţa terestră, care mai sînt numite epirogenetice.
sate stratele de roci în
cazul 1. Mişcările oscilatorii poartă un caracter continuu şi neuniform, atît în spaţiu,
2. Cum credeţi, din ce cauză cît şi în timp. Mişcările de ridicare şi de coborîre se produc concomitent şi
stratele de roci sînt dispu- formează un ansamblu al scoarţei terestre asemănător cu nişte unde mari şi
se diferit (cazurile 2 și 3)? line. Aceste mişcări nu duc la deformarea stratelor de roci. Efectul mişcări-
lor oscilatorii poate  observat numai după un timp îndelungat (secole) şi de
1 aceea ele mai sînt numite micări seculare. După timpul de manifestare se
deosebesc mişcări oscilatorii actuale şi neotectonice.
Mișcările oscilatorii actuale. Acestea sînt considerate cele care s-au produs
de-a lungul timpului istoric şi continuă pînă în prezent. Efectul mişcărilor oscila-
torii este cu greu sesizat în părţile interioare ale continentelor. El poate  remarcat
în regiunile de litoral unde se atestă o schimbare a poziţiei liniei ţărmului.
2 În prezent, mişcări intense de ridicare a teritoriului au loc în Scandinavia,
Islanda, Scoţia, Uralul de Nord. În decursul unui secol suprafaţa teritoriului
Finlandei, în urma ridicării scoarţei terestre şi retragerii mării, s-a mărit
cu 700 km 2. Uppsala, fosta capitală a Suediei, cîndva port la Marea Baltică,
este situată în prezent la 60 km de ţărmul mării. Viteza de ridicare a scoarţei
3 terestre în regiunea oraşului Stockholm este de 24 cm, iar a ţărmurilor
Golfului Botnik de 1 m în decurs de un secol. Cele mai înalte terase marine pe
teritoriul Norvegiei sînt situate la altitudinea de 176 m. Mişcări de ridicare au
loc astăzi şi regiunile centrale ale Cîmpiei Europei de Est, teritoriul Canadei
(regiunea Marilor Lacuri), pe Coastele de est ale Africii. Insula Capri (Marea
Mediterană) s-a ridicat, din antichitate pînă în prezent, cu 200 m. Mişcări de
ridicare a scoarţei terestre sînt caracteristice şi pentru teritoriile din nordul
▲Fig. 37 şi centrul Republicii Moldova.
Moduri de dispunere Unele sectoare ale scoarţei terestre sînt supuse în prezent mişcărilor
a stratelor de roci de coborîre. Intense mişcări de coborîre suferă teritoriul Olandei, Belgiei,

40
[Link] 40/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

(viteza de coborîre este de 25 mm într-un secol). În prezent, 40% din teritoriul

Olandei este situat mai jos de nivelul mării cu 5–6 m şi doar digurile înălţate
pe o distanţă de 1 600 km apără teritoriul acestor ţări de invazia mării. lin
al a
tic
Mişcările de coborîre sînt frecvente în regiunile de est ale Italiei, pe ţăr- an
al
murile Indiei, în Argentina (Cîmpia La Plata), Coastele de vest ale Africii. cl
in
n
Mişcări lente de coborîre se atestă şi în partea de sud a republicii noastre. si

Mișcările oscilatorii neotectonice. Ele s-au manifestat în decursul ul-

timilor 40 marine,
şi a celor milioanesituate
de anila(îndiferite
neogen-cuaternar). Prezenţa teraselor
niveluri hipsometrice, uviale
indică ridicarea
b
scoarţei terestre. În timpul forajelor în Oceanul Pacic, la adîncimea de ▲Fig. 38
Cutarea stratelor de roci
1 000 m, au fost găsite recife coraliere. Este cunoscut că aceste formaţiuni iau a) strat orizontal;
naştere la adîncimi de cel mult 50–70 m. Prezenţa lor la adîncimea de 1 000 m b) strat cutat, elementele cutei
este un indiciu al coborîrii intensive a scoarţei terestre în regiunea dată. Se
cunosc şi cazuri cînd construcţii recifale au fost descoperite la înălţimi de
5 000–6 000 m deasupra nivelului mării – dovezi ale unei amplitudini mari
de ridicare a scoarţei terestre.
Mişcările neotectonice au determinat conguraţia actuală a uscatului şi a cute drepte
mărilor. Pentru a ne imagina rolul acestor mişcări în schimbarea aspectului
suprafeţei
arcurile Pămîntului,
insulare menţionăm
din Oceanul Paciccă(arhipelagulurile
aproximativ cuMalaiez,
1 milionJaponez,
de ani îninsula
urmă
Sahalin) făceau corp comun cu continentul Eurasia; mările Chineză, Japone-
ză, Ohotsk lipseau; Asia se unea cu America de Nord, iar pe locul mărilor
Oceanului Arctic se întindea uscatul, care înainta mult spre Polul Nord. cute înclinate
Insulele Marii Britanii, Novaia Zemlea erau părţi componente ale conti-
nentului, iar văile rîurilor Weser, Elba şi Rin pot  urmărite pe distanţe mari
sub nivelul Mării Nordului.
Importanţa mișcărilor tectonice oscilatorii. În activitatea economică
omul este nevoit să ţină cont de mişcările oscilatorii actuale ale scoarţei terestre
şi să prognozeze eventualele schimbări ce pot avea loc în viitor. O deosebită cute culcate
importanţă are alegerea locului pentru construirea obiectelor ce vor dura în
timp: porturi maritime, canale, centrale hidroelectrice, uzine metalurgice
etc. Construirea acestor obiective, fără a ţine cont de mişcările oscilatorii
actuale ale scoarţei terestre, poate duce la urmări grave, cum ar  scoaterea
din funcţie a apeductelor, sistemelor de irigaţie, deteriorarea conductelor de
petrol şi gaze, liniilor de tensiune electrică. cute răsturnate
Mişcările tectonice orogenice ▲Fig. 39
Tipuri de cute
Aceste mişcări sînt caracteristice pentru anumite zone ale scoarţei te-
restre. Sub inuenţa lor are loc schimbarea poziţiei orizontale a stratelor de
roci (g. 38 a). Deformarea stratelor de roci din poziţia iniţială sub inuenţa
forţelor endogene poartă denumirea de dislocaie.
În funcţie de modul de manifestare, mişcările tectonice orogenice se divid
în două grupe: mişcări de cutare şi mişcări radiare.
Mișcările orogenice de cutare. Aceste forţe interne sînt orientate ori- Anticlinoriu
zontal sau tangenţial faţă de suprafaţa scoarţei terestre şi duc la deformarea
stratelor de roci, care capătă o formă ondulatorie, cea mai caracteristică ind
cuta. O cută simplă prezintă o boltire a stratelor şi ea se numeşte anticlinal, iar
atunci cînd stratele au curbura în jos, cuta se numeşte sinclinal (g. 38 ).
În natură se întîlnesc diferite tipuri de cute (g.39). Cutele se grupează şi
formează asociaii de cute (g. 40) care cuprind suprafeţe imense, denumite Sinclinoriu
anticlinorii şi sinclinorii. Anticlinoriul este o asociaţie de anticlinale, iar ▲Fig. 40
sinclinoriul este o asociaţie de sinclinale secundare. Asociaţii de cute

41
[Link] 41/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Combinarea acestor asociaţii de cute duce la crearea unor formaţiuni

montane cutate cu o structură complicată, numite megaanticlinorii. Astfel
de structuri reprezintă Caucazul.
O altă asociere de cute o prezintă pînzele de ariaj. Ele sînt formate din cute
alungite culcate, cu o poziţie aproape orizontală, deseori stratele mai vechi le
acoperă pe cele noi. Pînzele de şariaj sînt caracteristice pentru Munţii Alpi.
Mișcările orogenice radiare. Aceste mişcări se manifestă în sens vertical,
produc
Din ruperea
această şi deplasarea
categorie pe verticală
de dislocaţie dearoci
stratelor de roci.
fac parte: fracturile (g. 41),
▲Fig. 41 exurile (g. 42), exprimate prin îndoirea stratelor de roci şi deplasarea lor
Fractură
pe verticală , faliile şi decroările.
Faliile reprezintă rupturi în scoarţa terestră la care cele două compar-
timente se deplasează pe verticală unul faţă de altul de-a lungul unui plan
de rupere, numit plan de falie. După poziţia planului de falie faţă de planul
orizontal se disting diferite tipuri de falii (g. 43).

Falii înclinate

▲Fig. 42
Flexură

TEME Falii drepte Falii normale Falii inverse

1. Analizaţi fig. 43 și identi-
ficaţi tipurile de falii. ▲Fig. 43
2. Întocmiţi schema miș- Tipuri de falii
cărilor tectonice. Eviden-
ţiaţi caracteristicile spe- Există asociaţii de falii: falii paralele ce au planuri de rupere paralele
cifice fiecărei grupe de
mișcări tectonice.
şi sisteme de falii în trepte. Din asociaţiile de falii fac parte horstul şi gra-
3. Explicaţi cum se formează benul (g. 44). Horstul este format dintr-un compartiment ridicat, mărginit
grabenele și horsturile, re- de o parte şi de alta de compartimente coborîte ce au formă de trepte.
prezentaţi-le schematic.
4. Arătaţi pe hartă grabe-
nele indicate în text.

Fig. 44►
Asociaţii de falii:
graben şi horst

Grabenul este opus horstului, adică un compartiment scufundat, mărginit

de mai multe compartimente din ce în ce mai ridicate. Exemplu de acest tip
de dislocaţie este grabenul Rinului, grabenul lacului Baikal, Marele Graben
Est-African, în care sînt situate lacurile: Nyassa, Tanganika, Eduard, Albert,
Rudolf.
▲Fig. 45 Decroările sînt rupturi în scoarţa terestră, în care cele două comparti-
Decroşare mente se deplasează unul faţă de altul pe orizontală (g. 45).

42
[Link] 42/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Procesele magmatice crater

Magmatismul (intruziv şi efuziv) face parte integrantă din dinamica pla-

netei, contribuind la circuitul materiei din astenosferă în scoarţa terestră şi la
suprafaţa ei. Magmatisul intruziv a condus la formarea corpurilor intruzive
de mari dimensiuni, inuenţînd asupra aspectului scoarţei terestre. Astfel au
apărut şirul de batolite din lungul Munţilor Anzi, batolitele granitice de pe
teritoriul Finlandei,
(Muntele Aiu-Dag). lacolitele din Caucazul de Nord şi din peninsula Crimeea
În cazul magmatismului efuziv, la suprafaţa scoarţei terestre, prin solidi- vatra coş con
carea lavei şi acumularea materialelor solide rezultate din erupţiile vulcanice, ▲Fig. 46
au apărut edicii specice, denumite vulcani. Structura unui vulcan

a b

◄Fig. 47
Tipuri de conuri
Un vulcan este alcătuit din con, crater, co şi vatră (g. 46). vulcanice:
Forma şi structura conurilor vulcanice depind de chimismul magmei şi a) stratovulcan;
b) vulcan-scut
de tipul de erupţie (g. 47).
În cazul vulcanilor cu erupţii liniştite, cu emanaţii de lave bazice, uide se for-
mează conuri cu ancuri domoale, aplatizate cu pante mici de 4–6°. Aceştia mai
sînt numiţi vulcani-scut (vulcanii Mauna-Loa, Kilauea din Insulele Hawaii).
Vulcanii cu erupţii explozive, violente, datorate lavelor acide, vîscoase,
formează conuri cu pante mari, alcătuite dintr-o alternanţă de lave solidi-
cate cu materiale piroclastice, denumite şi conuri vulcanice straticate (cazul
vulcanilor Vezuviu, Kliucev, Fuji).
Unelelave
emanînd erupţii vulcanice
uide, bazice. au
Eleloc în lungul
se scurg surilor extinse,
pe suprafeţe de dimensiuni
formîndmari,
pla-
touri bazaltice (de lave). Acestea se întîlnesc în Brazilia, Argentina, Islanda,
Podişul Dekkan (în India) .
În cazul erupţiilor vulcanice submarine, conurile se pot ridica deasupra
nivelului apei, formînd insule vulcanice (Insulele Azore, Hawaii).
Procesele seismice
Seismele, sau cutremurele de pămînt se produc datorită emanării energiei
interne a Pămîntului. Acestea sînt mişcări de scurtă durată ale scoarţei terestre,

43
[Link] 43/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

exprimate prin zguduiri bruşte. Locul din interiorul Pămîntului unde iau
naştere zguduirile poartă denumirea de hipocentru. Punctul de la suprafaţa
Pămîntului situat pe verticală de la hipocentru se numeşte epicentru (g. 48).
Distanţa măsurată între epicentru şi hipocentru reprezintă adîncimea
focarului cutremurului de pămînt. După adîncimea focarului, cutremurele
de pămînt se clasică în: superciale (adîncimea focarului 10 km); normale
(10–60 km); intermediare (60–300 km) şi adînci (300–800 km).

sub Zguduirile ce iaulongitudinale

formă de unde naştere în hipocentru se răspîndesc
şi transversale , care seînînregistrează
scoarţa terestră
cu
ajutorul seismografului (g. 49).

▲Fig. 48
Hipocentrul şi epicentrul
cutremurului

Fig. 49►
Seismograf. Unde seismice:
longitudinale şi transversale

În funcţie de fenomenele care le provoacă, se deosebesc: cutremure de

prăbuşire (provocate de prăbuşirile tavanelor unor peşteri sau goluri subte-
rane), cutremure vulcanice (provocate de erupţiile vulcanice) şi cutremure
tectonice (provocate de fenomenele tectonice).
Efectele cutremurelor de pămînt sînt variate şi depind de intensitatea lor.
Cutremurele puternice au efecte imediate şi se răsfrîng, în primul rînd, asupra
▲Fig. 50 ediciilor (g. 50). Acestea ind distruse, un număr mare de oameni poate
Clădire avariată
după cutremur nimeri sub dărîmături.
Cutremurele de pămînt pot genera apariţia unor fracturi, crăpături sau falii
chiar la suprafaţa scoarţei. Un exemplu tipic este falia San Andreas (din vestul
Americii de Nord) cu lungimea de cca 1 000 km, lăţimea de 6–8 km şi cu o
denivelare dintre cele două laturi de la 1 m la 3 m (g. 51). Cutremurele mai

▲Fig. 51
Falia San Andreas

Fig.52►
Valurile tsunami

44
[Link] 44/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

pot declanşa alunecări de teren, surpări, prăbuşiri; pot deranja poziţia stratelor ▲Fig. 53
de roci, provocînd ieşirea la suprafaţă a apelor subterane; pot bara unele rîuri Provincii vulcanice
sau schimba cursul lor. şi seismice
Îngrozitoare sînt cutremurele care se produc în mediul marin. Undele seis- TEME
mice provoacă valuri marine care ating înălţimea de 40 m şi viteza între 20 şi
100 m/s. Aceste valuri se numesc tsunami (g. 52). La început apa se retrage 1. Identificaţi pe harta fizică
a lumii zonele seis mice și
pe o întindere mare, apoi valurile revin brusc şi cu o putere extraordinară,
distrugînd totul în calea lor. vulcanice.
2. Argumentaţi ideea pri-
Cutremurele de pămînt cauzează anumite schimbări în cîmpul magnetic vind coincidenţa zonelor
şi electric al Pămîntului. seismice cu regiunile vul-
În baza efectelor locale şi generale produse asupra scoarţei terestre, con- canismului activ.
strucţiilor şi stării psihice a omului au fost întocmite scări de măsurare a 3. Caracterizaţi scările in-
tensităţii cutremurelor de
intensităţii cutremurelor de pămînt. În prezent, este utilizată scara de 10 grade pămînt, utilizînd tabelul 4.
întocmită în 1949 de Gutenberg şi Richter (ta. 4). 4. Pregătiţi o comunicare
Seismele au o răspîndire neuniformă pe suprafaţa Terrei (g. 53). despre cele mai puter nice
cutremure de pămînt din
lume. Consultaţi diferite
surse de informare.

5. tema:
Elab oraţi
„Cumuntrebuie
es eu pesă
ne comportăm în timpul
unui cutremur“.
6. Notaţi pe harta-contur
regiunile expuse mișcă-
rilor oscilatorii, mișcărilor
radiare și cutremurelor de
pămînt.

◄Efectul tsunami

45
[Link] 45/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Tabelul 4
SCăRILE DE MăSuRARE A INTENSITăŢII CuTREMuRELoR DE PăMÎNT

Scara dp Rssi şi Frel, Scara dp Scara dp

Gradl Mercali şi Sieerg acceleraţie, Gtemerg şi Richter
mm/s
Cutremure înregistrate numai 1 Seamănă cu vibraţiile
1 I
de aparate (microseisme) produse de tracul rutier
2 Cutremure foarte slabe, simţite numai de oameni foarte II 2
sensibili, în stare de repaus 2,5–5
Cutremure slabe, simţite de III
3 cei mai mulţi oameni în repaus 3
6–10
4 Cutremure moderate, simţite de oameni în mers IV
3
sau aaţi la lucru, geamurile vibrează 11–25
Cutremure uşor puternice, simţite de toată lumea, obiectele V
suspendate oscilează (pendulele, lămpile etc.), clopoţeii mici 51–100
5
suspendaţi sună
4
Cutremure puternice. Oamenii se trezesc din IV
6 somn, pendulele se opresc, clopotele sună, copacii 101–250
foşnesc, se produce spaimă
7 Cutremure foarte puternice. Cad obiectele, clopotele de la biserici VI 5
sună, se produce groază, oamenii părăsesc în fugă locuinţele 251–500
Cutremure distrugătoare. Arborii groşi se îndoaie, pereţii VII
8 crapă, coşurile de pe clădiri se prăbuşesc, 501–1 000 6
se produce panică generală
Cutremure pustiitoare. Se dărîmă pereţii IX
9 clădirilor şi chiar clădirile mai şubrede 1 001–2 500 6,3
Cutremure nimicitoare. Cea mai mare parte din clădiri sînt
distruse din temelii. Se produc falii şi crăpături în scoarţa X
2 501–5 000 7,6
10 terestră, au loc alunecări de teren. Apa din rîuri şi lacuri este
aruncată peste mal
Cutremure catastrofale. Clădirile de orice fel sînt distruse
11 complet, se rup digurile, şinele de cale ferată se îndoaie, se XI 000
2 501–5 8,6
produc crăpături, falii şi alunecări de teren
Mare catastrofă seismică. Nici o lucrare făcută de mîna omului XII
12 nu mai rezistă, se produce devierea cursurilor rîurilor, Peste 5 000 10
se dărîmă stîncile

EVALUARE
1. Definiţi termenii: 3. Completaţi enunţurile:
procese endogene
• • mișcări tectonice • Mișcări oscilatorii au fost înregistrate în/pe …
epicentru
• • dislocaţie • Se deosebesc mișcări tectonice orogenice de …
hipocentru.
• • mișcări oscilatorii • Faliile reprezintă …
•

2. Răspundeţi la întrebările: Horstul reprezintă

Grabenul reprezintă
•
……
Care sînt sursele de energie ce determină carac-
•

terul proceselor endogene? Întocmiţi o schemă 4. Alegeţi varianta corectă:

a proceselor geologice ce determină dinamica Mișcările disjunctive dau naștere la:
•

scoarţei terestre. a) anticlinorii; b) sinclinorii; c) horsturi; d) cute.

Prin ce se deosebesc mișcările de cutare de cele
•
Cutremurele submarine provoacă:
•

disjunctive? a) decroșări; b) tsunami; c) flexuri; d) falii.

Care este impactul magmatismului asupra dina-
•
Mișcările oscilatorii mai sînt numite:
•

micii scoarţei terestre? a) radiale; b) epirogenetice; c) disjunctive;

Care sînt cauzele declanșării cutremurelor de pă-
•
d) de încreţire.
mînt?

46
[Link] 46/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

4 Plăcile litosferice și dinamica lor

Dinamica plăcilor litosferice TERMENI󰀭CHEIE
Litosfera este fragmentată de fracturi de adîncime în blocuri numite Curenţi subcrustali (de
convecţie) – se formează
plăci . După dimensiuni, grosime, compoziie i structură, plăcile litosferice în astenosferă și contribuie
sînt diverse. Se disting: plăci majore (Pacică, Nord-Americană, Sud-Ame- la deplasarea
plăcilor laterală
litosferice ce pro-a
ricană, Eurasiatică, Africană, Indo-Australiană, Antarctică) ce stau la baza voacă expansiunea fundului
continentelor actuale; plăci medii (Filipinelor, Nazca, Cocos, Caraibelor, oceanic.
Chineză, Indiană, Arabică, Somaleză); microplăci (Placa Mării Negre cu Placă litosferică – porţiune
de dimensiuni diverse din
Dobrogea, Placa Moesică, care înaintează de la Sud spre Carpai). Plăcile scoarţa terestră, care se
litosferice sînt constituite din crustă continentală, cît i din cea oceanică (cu mişcă faţă de altă placă
excepia Plăcii Pacice, constituită doar din crustă oceanică). Ele se mică cu v i t e z e d e o r d i n u l
centimetrilor pe an. Poate
pe suprafaa astenosferei i se deplasează în direcie orizontală cu viteze ce creşte în lungul unui rift
variază de la 1 la 18 cm/an (g. 54). sau se poate consuma prin
subducţie.
Deriva plăcilor litosferice. În baza studiului schimbării poziţiei polilor
magnetici,
geograce,as-acîmpului magnetic
constatat pelitosferice
că plăcile parcursul se
timpului geologic
deplasează şi a altor
în direcţie date
orizon-
tală, alunecînd pe stratul vîscos al astenosferei.

PLACA
NORD-AMERICANĂ

PLACA
AFRICANĂ

PLACA
SUD-AMERICANĂ

Dorsale medio-oceanice.
Rift oceanic

▲Fig. 54
Schema plăcilor
litosferice

47
[Link] 47/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TERMENI󰀭CHEIE Plăcile litosferice plutesc pe astenosferă în diferite direcţii cu variate viteze.

Subducţie – proces de De exemplu, Placa Eurasiatică se depărtează de cea Nord-Americană de cu
alunecare a unei plăci lito- 2 cm/an, Placa Africană se deplasează spre vest cu viteza de 4–5 cm/an. Se
sferice sub o altă placă. De presupune că pe locul Mării Roşii, care prezintă o structură de rift, cu timpul
regulă, subducţia o suportă
plăcile de tip oceanic se va forma un ocean.
(bazaltice). Zonele de Plăcile litosferice se reînnoiesc în rifturi, mărindu-şi suprafaţa cu cca 2
subducţie se caracterizează
prin seismicitate intensă şi km 2/an, datorită materiei scoase din astenosferă, şi se consumă în fose.

(dePe parcursul timpului geologic, plăcile s-au deplasat

oceaniceînaleOceanul Pacic
prin vulcanism activ.
Plan Benioff – plan cu la axa dorsalelor medio-oceanice spre fosele periferiei con-
în cl in area de 45 –5 5° al tinentului Asiatic) pe o distanţă de 10 000 km, iar în Oceanul Atlantic, pe o
unei plăci litosferice, distanţă de 6 000 km.
de-a lungul căruia are loc
subducţia. Aceste planuri Curenţii subcrustali (de convecţie). Forţa principală care deplasează
constituie focare ale plăcile litosferice constă în curenii subcrustali sau de convecie din asteno-
mişcărilor seismice şi ale
vulcanismului. sferă (g. 55). Aceşti curenţi, ind la început ascendenţi, scot din astenosferă
Rift – fractură tectonică, cantităţi mari de substanţă sub formă de topitură, soluţii şi gaze. În unele zone
cu aspect de vale foarte curenţii subcrustali cauzează topirea sau ruperea crustei, formînd o vale de
adîncă, de 1000–3000 m, rift. Apoi ramurile ascendente ale curenţilor subcrustali devin orizontale şi
cu lungimi de sute şi mii
de km, specific dorsalelor se mişcă sub crustă pînă ajung în zonele cu temperatură scăzută şi presiune
medio-oceanice. Sînt şi
rifturi continentale. joasă (periferia
curenţii continentelor),
subcrustali unde substanţa
devin descendenţi se răceşte.
şi coboară în [Link] această ascen-
Ramurile cauză
dente, orizontale şi descendente ale curenţilor subcrustali se unesc şi formează
celule de convecie. Astfel se formează un circuit închis al substanţei.
Fig. 55►
Formarea
curenţilor subcrustali

Dorsalele medio-oceanice și expansiunea fundului oceanic. Dorsalele

medio-oceanice sînt structuri globale care se extind pe fundul oceanelor pe
o distanţă de 60 000–80 000 km şi sînt foarte active din punct de vedere tec-
tonic. Ele reprezintă lanţuri vulcanice submarine formate din lavă bazaltică.
Părţile lor mai înalte, numite creste, în unele regiuni apar la suprafaţa apei
formînd insule. Aceste structuri se caracterizează printr-un vulcanism activ
şi seismicitate puternică.
De-a lungul axei dorsalelor medio-oceanice sînt situate fracturi sub for-
ma unor văi înguste şi adînci, numite văi de rift. Ele au lăţimea de cîţiva ki-
lometri şi adîncimea de 1,5–2,0 km. În unele regiuni (Africa de Est, Califor-
nia) se observă o prelungire a văilor de rift din mediul oceanic pe continent.
Pe fundul văilor de rift iese la suprafaţă, sub formă de topituri, materia din
astenosferă (lave bazaltice). Aceste topituri de lavă bazaltică sînt depozitate
la marginile văilor de rift. Văile de rift deviază brusc într-o parte sau alta, fapt
care atestă prezenţa rupturilor laterale, numite falii transformante (g. 56).
Rifturile se formează deasupra ramurilor ascendente ale curenţilor
subcrustali, unde crusta este ruptă sau topită. Astfel, în zona rifturilor,
Fig. 56▲ permanent are loc reînnoirea scoarţei terestre, deci se formează scoarţă
Falii transformante nouă de tip oceanic, constituită din bazalturi. Plăcile litosferice situate de

48
[Link] 48/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

o parte şi de alta a riftului, sub acţiunea curenţilor subcrustali şi a presi- TEME

unii topiturilor bazaltice din văile de rift se mişcă în direcţie orizontală, 1. Explicaţi procesele ce de-
ind împinse lateral faţă de segmentul nou-format al scoarţei. Aceste pro- curg în văile de rift.
cese poartă denumirea de expansiune a fundului oceanic . 2. Analizaţi prin comparaţie
Dorsalele oceanice cu rifturi se numesc ridge sau de tip atlantic. După fig. 58 și 60 și identificaţi
asemănările și deosebirile
un timp îndelungat de funcţionare văile de rift se înfundă cu lave bazaltice dintre procesul de sub-
şi dispar. Dorsalele oceanice lipsite de văi de rift se numesc rise sau de tip ducţie și coliziune.
pacic.
Procesele de expansiune a fundului oceanic decurg intens în Oceanul
Atlantic. Cu 200 milioane de ani în urmă, acest ocean avea forma unei
despicături, iar America era unită cu Europa şi Africa. Pe parcursul a
160–200 milioane de ani plăcile din Oceanul Atlantic s-au deplasat la
distanţe de 3 000–6 000 km (g. 57).
◄Fig. 57
Expansiunea fundului
Oceanului Atlantic
pe parcursul timpului
geologic

Coliziunea și subducţia plăcilor litosferice. Curenţii subcrustali,

atingînd zona foselor oceanice, devin descendenţi. Ramurile descendente ale
curenţilor subcrustali antrenează scufundarea plăcilor oceanice sub cele con-
tinentale. Placa oceanică, ind mai grea, coboară tot mai adînc şi nimereşte
sub placa continentală. Treptat placa oceanică este asimilată în astenosferă,
unde se topeşte. Acest proces se numeşte subducţie (g. 58) şi se realizează
◄Fig. 58
Subducţia plăcilor
litosferice:
a) formarea şirurilor
vulcanice;
b) formarea arcurilor
insulare

pe un plan înclinat, numit planul Benioff

(g. 59). În această regiune apar tensiuni
puternice condiţionate de subducţia plă-
cilor, cu emanări de energie ce provoacă
puternice cutremure de pămînt. Focarele
lor sînt situate la mari adîncimi de la su-
prafaţa scoarţei terestre (300–700 km).
Placa oceanică împinsă dinspre rift se
ciocneşte cu placa continentală care se de-
plasează în sens opus. Acest proces poartă
denumirea de coliziune şi este însoţit de
eliminarea unor mari cantităţi de energie.
În urma coliziunii, placa continentală, ind
mai uşoară, se suprapune pe cea oceanică.
Ea se îngroaşă şi se cutează, formînd lanţuri de munţi cutaţi. Coliziunea se atestă ▲Fig. 59
Zona Benioff
şi în cazul ciocnirii a două plăci continentale (g. 60).

49
[Link] 49/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

a b
▲Fig. 60
Coliziunea plăcilor
a) coliziune a două plăci continentale;
b) Munţii Himalaya, formaţi ca rezultat al coliziunii Plăcii Indiene cu Placa Eurasiatică

EVALUARE
• Care este deosebirea dintre dorsalele de tip atlan-
1. Definiţi
•
termenii:
placă litosferică •
plan Benioff tic
Careși cele
•
de tip pacific?proceselor de subducţie și
sînt consecinţele
• curenţi subcrustali • vale de rift coliziune asupra scoarţei terestre?
• coliziune • ridge
rise. 3. Întocmiţi o schemă a tipurilor de plăci litosferice.
• subducţie •

Daţi exemple. Identificaţi plăcile litosferice pe

2. Răspundeţi la întrebările: harta-schemă și notaţi-le pe harta-contur.
• Cum se formează curenţii subcrustali? 4. Utilizînd diferite surse de informaţie, inclusiv
• Care este rolul curenţilor subcrustali în forma- datele din manual, elaboraţi un eseu despre de-
rea scoarţei oceanice și în dinamica plăcilor riva plăcilor litosferice și consecinţele ei asupra
litosferice? aspectului morfologic al Pămîntului.
• Ce reprezintă dorsalele medio-oceanice?

Este interesant să cunoaşteţi...

Ipoteza derivei continentelor
Ideea deplasării pe orizontală a continentelor este
veche. Însă ipoteza derivei continentelor este atribuită
unanim meteorologului german Alfred Wegener. El admi -
tea că în trecut a existat un singur continent masiv care s-a
fragmentat în blocuri separate. Apoi, acestea s-au deplasat
în plan orizontal şi au ocupat poziţia lor de astăzi.
Alfred Wegener avea să fundamenteze ipoteza trans-
laţiei continentelor plecînd de la analogia liniei ţărmurilor
altantice ale Americii de Sud şi Africii.
mi-a“Prima
încolţitidee a translaţiei
în minte în [Link],
Privind hartascria Wegener,
lumii, am fost
puternic uimit de concordanţa coastelor atlantice...” Alfred WEGENER
(1880–1930)
Ipoteza lui A. Wegener a fost susţinută de mulţi cerce -
tători entuziaşti, dar a provocat şi multe controverse. Unii
savanţi o echivalau cu o „operă imagnară“ sau chiar cu o „farsă“. Dar mai tîrziu avea
să se spună despre A. Wegener, ca altădată despre G. Galilei: „el va avea dreptate
foarte curînd“.
Valabilitatea ipotezei l-a situat pe A. Wegener în rîndul marilor savanţi geologi,
ca pe un genial învăţător. Ipoteza lui a stat la baza ela borării teoriei plăcilor litosfe -
rice sau a teoriei tectonicii globale.

50
[Link] 50/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Reconstituirea poziţiei continentelor

(după A. Wegener)

Cu 250 milioane de ani în urmă Cu 135 milioane ani în urmă

Cu 100 milioane de ani în urmă Cu 45 milioane ani în urmă

În prezent După 100 milioane de ani

51
[Link] 51/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

5 Elementele geostructurale ale scoarţei terestre

TERMENI󰀭CHEIE Sectoarele din scoarţa terestră diferă unele de altele după modul
Avanfosă – depresiune de aşezare a stratelor de roci şi regimul tectonic. În unele regiuni
tectonică alungită, situată (ţărmurile Oceanului Pacific, regiunea Mediteraneeană) stratele de roci
la contactul
mă dintremontane
și structurile platfor- au o grosime mare, sînt cutate şi străbătute de intruziuni magmatice.
cutate. Se formează pe locul Pentru aceste regiuni sînt caracteristice un vulcanism activ, procese
regiunii de geosinclinal. seismice, mişcări tectonice orogenice şi oscilatorii. Ultimele au o mare
Orogen – porţiune a scoar- amplitudine de manifestare şi poartă un caracter diferenţiat. Aceste
ţei terestre, suprapusă unui
geosinclinal, caracterizată regiuni sînt numite regiuni de geosinclinal.
prin mobilitate mare, struc- Există însă sectoare ale scoarţei terestre unde stratele de roci au o
tură cutată a depozitelor, aşezare orizontală şi care nu sînt penetrate de intruziuni magmatice.
vulcanism și seismicitate
Pentru ele sînt caracteristice doar mişcările oscilatorii de o amplitudine
Peneplenă – regiune ni-
velată sau slab ondulată, mai mică de manifestare. În aceste regiuni nu se înregistrează procese
formată pe locul munţilor seismice, vulcanism, procese metamorfice şi mişcări tectonice
cutaţi vechi sub acţiunea orogenice. Aceste teritorii sînt numite platforme.
distructivă a factorilor exo-
geni.
Regiunile de geosinclinal
Ele reprezintă unul dintre elementele geostructurale de bază ale scoarţei
terestre, pe care mai tîrziu se formează alte elemente structurale (orogenul,
platforma). Aceste geostructuri au formă de depresiuni alungite şi înguste,
situate la periferia plăcilor litosferice.
În evoluţia unei regiuni de geosinclinal se disting mai multe faze (g. 61).
Faza de litgenez. Aceasta se caracterizează prin formarea unei de-
presiuni în care predomină mişcările de coborîre a scoarţei terestre şi prin
acumularea intensă a sedimentelor terigene (argile, nisipuri) a căror grosime
poate atinge 8–10 km. Mai tîrziu, aceste depozite, în urma metamorfozării,
se transformă înfazei,
Spre sfîrşitul şisturipeşifundul
cuarţite.
geosinclinalului apar unele ridicături bombate
(anticlinale), care alternează cu sectoarele în coborîre (sinclinale). La limita
dintre sinclinale şi anticlinale se formează fracturi prin care se revarsă lavele
bazice şi ultrabazice, astfel continuînd formarea scoarţei oceanice.
Faza prergenic (de formare a geosinclinalului propriu-zis). În această
fază predomină mişcările de coborîre a scoarţei terestre cu acumularea sedi-
mentelor terigene. Regiunea de geosinclinal se lărgeşte, ind dezmembrată în
anticlinale şi sinclinale. În zona centrală, stratele de roci sînt încreţite, au loc
revărsări de lave acide şi neutre, se formează corpuri magmatice intruzive.
Drept rezultat începe granitizarea scoarţei terestre, adică formarea scoarţei
continentale. La periferia regiunii de geosinclinal are loc acumularea depo-
zitelor carbonatice, mai cu seamă a calcarelor.
Faza de orogeneză. În evoluţia ei se disting: stadiul timpuriu şi stadiul tardiv.
În stadiul timpuriu de orogeneză predomină mişcările de ridicare. Mişcările
de cutare decurg foarte intens şi se manifestă de la centrul geosinclinalului
spre periferie. În acest stadiu se formează depresiuni premontane (avanfose) şi
depresiuni intramontane, ocupate de bazine maritime, care treptat se transformă
în lagune. În acest stadiu au loc intense procese metamorce şi magmatice. Se
formează corpuri intruzive magmatice de tipul batolitelor. Au loc procesele
de granitizare şi creştere a grosimii scoarţei terestre de tip continental. Prin
urmare, geosinclinalul se transformă într-o regiune ridicată cutată.

52
[Link] 52/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

I. Faza de litogeneză

II. Faza preorogenică

III. a)Faza de orogeneză – stadiul timpuriu

III. b)Faza de orogeneză – stadiul tardiv

IV. Faza de repaus tectonic

1 2 3 4 5

6 7 8 9 10

▲Fig. 61
Schema evoluţiei unei regiuni de geosinclinal în decursul unui ciclu tectonic (orogeneză):
1 – fundamentul; 2 – conglomerate; 3 – gresii şi alevrolite; 4 – argile; 5 – calcare; 6 – iş;
7 – dislocaţii disjunctive; 8 – roci bazice intruzive straticate şi revărsate; 9 – granituri şi plagiogranituri;
10 – formaţiuni vulcanogene (Săgeţile indică direcţia şi intensitatea relativă a erodării).

53
[Link] 53/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

În stadiul tardiv de orogeneză se intensică mişcările de ridicare şi toată

regiunea de geosinclinal este cutată, se formează lanţuri de munţi cutaţi. Se
manifestă vulcanismul terestru. Lavele revărsate au o compoziţie andezitică.
Avanfosele migrează spre platformă şi sînt supuse intens mişcărilor de cobo-
rîre. Depresiunile intramontane, de asemenea, sînt supuse coborîrii. Aceste
depresiuni sînt ocupate de bazine lagunare.
În faza de orogeneză, însoţită de revărsări de lavă acidă şi neutră, se formează
minereuri
Faza dederepas
cupru, tectnic.
molibden,Înwolfram,
această cositor, uraniu,dearseniu
fază regiunea etc. este
geosinclinal
ridicată deasupra nivelului mării şi transformată într-o regiune montană
tînără (orogen). Ea este supusă acţiunii factorilor exogeni, transformîndu-se
cu timpul într-o peneplenă. În avanfose şi depresiunile intramontane decurge
intens acumularea materialelor detritice, apărute în urma distrugerii catenelor
montane. Cu timpul, în locul avanfoselor se formează cîmpii premontane.
Regiunea cutată, formată în locul regiunii de geosinclinal, devine treptat rigi-
dă, căpătînd un caracter de platformă. În ultima fază, în legătură cu erodarea
catenei montane, se formează zăcăminte minerale friabile.
În procesele de transformare a regiunii de geosinclinal în platformă scade
treptat intensitatea mişcărilor tectonice de cutare, a proceselor vulcanice,
TEME seismice, metamorce,
de geosinclinal de granitizare
se consolidează, pînă
pierde la stingerea
mobilitatea lortransformă
şi se totală. Regiunea
într-o
1. Analizaţi cu atenţie fig. 61 regiune rigidă.
și identificaţi carac-
teristicile distinctive ale
În regiunea de geosinclinal se formează toate tipurile de roci (sedimentare, mag-
fiecărei faze de evoluţie a matice şi metamorce) din care se extrag zăcăminte minerale foarte importante.
regiunii de geosinclinal. În prezent, regimul de geosinclinal este caracteristic pentru regiunea Me-
2. Identificaţi pe harta fizică diteraneeană şi ţărmurile Oceanului Pacic. Aceste regiuni se găsesc în faza
regiunile care pot fi consi- de orogeneză. Faptul ni-l demonstrează fragmentarea puternică a reliefului,
derate de geosinclinal în intensitatea proceselor seismice, metamorce, magmatice şi vulcanismul
faza de orogeneză.
activ observate aici.
Regiunile de platformă
Platforma este un sector rigid al scoarţei terestre ce s-a format în locul
regiunii de geosinclinal (de exemplu, Platforma Est-Europeană, Platforma
Siberiană, Platforma Africană etc.).
În structura platformei deosebim două etaje (g. 62).
Etajul inferior este constituit din roci metamorce şi magmatice puternic
dislocate şi penetrate de intruziuni magmatice. Depozitele acestui etaj s-au
format în condiţiile regimului de geosinclinal şi constituie fundamentul sau
soclul platformei.
Etajul superior este alcătuit din roci sedimentare ce au o aşezare orizontală.
Aceste depozite s-au format în condiţiile regimului de platformă. În unele re-
giuni etajul sedimentar lipseşte şi fundamentul platformei iese la lumina zilei,
formînd scuturi (Baltic, Ucrainean, Anabar, Aldan, Canadian, Brazilian).

Fig. 62►
Structura platformei

54
[Link] 54/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

EST-EUROPEANĂ

Acele sectoare ale platformei, unde fundamentul cristalin este acoperit ▲Fig. 63
cu o cuvertură sedimentară, poartă denumirea de plăci (Placa Rusă, Placa Harta tectonică
Moldovenească – pe Platforma Est-Europeană). Porţiunile plăcilor unde fun-
damentul cristalin este coborît şi cuvertura sedimentară are grosimi conside-
rabile poartă denumirea de sinecliză (Sinecliza Caspică, Sinecliza Tungusă,
sinecliza Peciora). Acele sectoare ale plăcilor, unde cuvertura sedimentară
are o grosime
suprafaţă, relativanteclize
se numesc mică şi (Antecliza
fundamentul cristalinSineclizele
Voronej). este situatşiaproape de
anteclizele
au întinderi mari (600–800 km) şi formă ovală sau neregulată.
Pentru platforme sînt caracteristice mişcările tectonice oscilatorii, amplitudinea
lor este însă de zeci de ori mai mică decît în regiunile de geosinclinal. Mişcările
de coborîre şi ridicare cuprind regiuni vaste. În trecutul geologic, ca urmare a
acestor mişcări, pe platformă au avut loc transgresiuni şi regresiuni marine. Ele au
dus la acumularea pe platforme a depozitelor sedimentare. Acele bazine maritime
care au inţat în trecut pe platforme rezultate din coborîrea scoarţei terestre se
numesc mări epicontinentale. Unele sectoare ale platformei sînt şi în prezent
acoperite de mări epicontinentale (Marea Baltică, Marea Nordului, mările
Oceanului Arctic).
Platformele se clasică după vîrsta geologică a fundamentului cristalin
în: platforme vechi şi tinere.
Platfrmele vechi au fundamentul cristalin de vîrstă precambriană (plat-
formele: Est-Europeană, Siberiană, Nord-Americană, Arabo-Africană, In diană
şi Australiană). (Găsiţi aceste platforme pe harta tectonică, g. 63)
Platfrmele tinere au fundamentul cristalin constituit din formaţiunile
cutate baicalice (Timano-Peciora, Taimîră de Nord); caledonice (Grampiană,
Groenlandeză, Altai-Saiană, Kazahstanului Central); hercinice (Appalachi,
Vest-Europeană, Uralo-Tianshană, Mongolo-Ohotsk, Patagoniei) şi chime-
rice (Verhoiansk-Kolîma, Cordilieră, Indochineză). (Găsiţi aceste structuri

55
[Link] 55/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

[Link] 56/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

[Link] 57/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Tabelul 5
SCARA GEoCRoNoLoGICă

N ERA PERIoADA Ciclri Mil.

O rgenice ani Vieţitare tipice
E
în rm

Cuaternar Q 0,01 Omul primitiv, mamut, ren,

bou moscat, rinocer

C ) Neogen Maimuţe antropoide, strămoşii

I C Ng
O I cailor, strămoşii elefanţilor
Z o z Ciclul alpin
O Z C
N o
I E
A N
C ( r
a
ţir
e
T Paleogen Apariţia maimuţelor primitive,
Pg predominarea angiospermelor

65 Reptile gigantice' pe uscat, în apă,

C
I Cretacic Cr reptile zburătoare. Mamifere primitive şi
O predominarea gimnospermelor
Z C
I
O 135
R O Apariţia păsărilor, primele
E Z z Jurasic J Ciclul
N O M kimmeric mamifere, dezvoltarea coniferelor
A Z
F E 205
M Dezvoltarea mare a reptilelor, apariţia
Triasic T primilor dinozaurieni, dezvoltarea
peştilor, dezoltare mare a nevertebratelor
245
Permian P Dezvoltarea reptilelor,
a nevertebratelor şi gimnospermelor
Ciclul 295 Dezvoltarea peştilor cartilaginoşi,
iu
zr Carbonifer C hercinic predominarea pteridotelor, apariţia
î gimnospermelor
T
z 360 Apariţia ambienilor, predominarea
P Devonian D
C pteridotelor
I
o
Z 410
o Evoluţia nevertebratelor, apariţia
E Silurian S
L peştilor, apariţia plantelor pe uscat
A
P Ciclul
iu 435
r
u Ordovician O caledonic Dezvoltarea nevertebratelor
predominarea cu
trilobiţilor, apariţia
p
m
i algelor verzi
T 500
Apariţia trilobiţilor, a moluştelor,
Cambriam Cm dezvoltarea protozoarelor,
dezvoltarea algelor cianocee
570
N
A
I Proterozoic Pr Alge cianocee şi radiolari
R Ciclul
b
- precambrian
M 2500
A
C Arhaic Ar
E 4500
R
P

58
[Link] 58/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Cronologia absolută
Determinarea vîrstei absolute a rocilor în condiţii de laborator (g. 64)
se bazează pe dezintegrarea izotopilor radioactivi ai unor elemente chimice.
Este cunoscut că pe parcursul timpului, izotopii radioactivi se transformă,
prin emisiune de particule, în izotopi stabili ai unor elemente chimice. De
exemplu, uraniul se transformă în plumb, potasiul radioactiv – în argon şi
calciu, rubidiul
Perioada radioactiv
de timp în care–un
înizotop
stronţiu.
radioactiv se descompune pe jumătate se
numeşte perioadă
238
de dezintegrare. Ea diferă de la un izotop la altul. Un gram
de uraniu (U ) din rocă se reduce la jumătate în decurs de 4,5 miliarde ani.
Ţinînd cont de raportul dintre cantitatea elementelor rezultate la dezintegrare ▲Fig. 64
şi cantitatea izotopului nedescompusă, se calculează vîrsta rocilor. În prezent, Laborator de determinare
la determinarea vîrstei absolute a rocilor se folosesc următorii izotopi: a vîrstei absolute
238 4 206 TEME
U = 8He + Pb
235 4 207 Indicaţi izotopii care sînt uti-
U = 7He + Pb lizaţi la determinarea vîrstei
232 4 208
Th = 6He + Pb așezărilor arheologice ale
40 40 omului preistoric.
187 87
K
Pb = =ArSt 14
Este folosit şi izotopul de C cu o perioadă de semidescompunere de
5,5–5,0 mii ani. Acest izotop se găseşte în resturile plantelor carbonizate.

EVALUARE
1. Definiţi termenii: 3. Analizaţi scara timpului geologic și indicaţi care
fosile conducătoare vîrstă relativă
• •
sînt unităţile geocronologice.
vîrstă absolută
• scară geocronologică
•

4. Completaţi enunţurile:
2. Răspundeţi la întrebările: • Determinarea vîrstei relative a rocilor se bazează
• Ce importanţă are determinarea vîrstei rocilor? pe aplicarea metodelor.....
•
•

Ce metode
tive sînt utilizate la stabilirea vîrstei rela-
a rocilor? •
Din categoria
Perioada fosilelor conducătoare
de dezintegrare fac parte...
se numește...
• Prin ce metode se determină vîrsta absolută a • Scara geocronologică indică...
rocilor? • Metodele fizice de determinare a vîrstei relative
• Care izotopi se consideră stabili și care nestabili a rocilor se bazează pe...
(radioactivi)? • Determinarea vîrstei absolute a rocilor se bazează
• Ce izotopi radioactivi se folosesc la determinarea pe aplicarea metodelor .....
vîrstei rocilor?

59
[Link] 59/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

7 Etapele evoluţiei geologice

și paleogeografice a Pămîntului
TERMENI󰀭CHEIE Vîrsta Pămîntului ca planetă este evaluată la 8 miliarde de ani.
Ciclu orogenic – totalitatea Istoria geologică a Pămîntului se consideră din momentul formării
proceselor și fenomenelor primelor roci. Cele mai vechi roci au fost descoperite în Antarctida,
ce se succedă în timp într-o
regiune și se soldează cu Groenlanda, Platoul Aldan, Lanţul Enisei, cu vîrsta de cca 4,0–4,2
formarea reliefului cutat și miliarde de ani, iar vîrsta geologică a Pămîntului este apreciată ca
faliat (cu precădere, a formării fiind de 4,6–5,0 miliarde de ani.
munţilor).
În evoluţia geologică şi paleogeografică a Pămîntului pot
Ecran de ozon – strat din at-
mosferă situat între 20–45 km fi evidenţiate următoarele etape: precambriană, eopaleozoică,
altitudine, în care conţinutul neopaleozoică, mezozoică şi cainozoică. Delimitarea acestora este
de ozon este mărit și care are
proprietatea de a absorbi o determinată de mari schimbări în structura scoarţei terestre, legate de
mare parte din radiaţiile ultra- finalizarea unor cicluri orogenice, schimbarea configuraţiei bazinelor
violete emise de Soare. marine şi a uscatului, reînnoirea componenţei lumii organice.
Transgresiune – îna-
marinăasupra
intarea apelor marine
uscatului, datorită unor miș-
Etapa precambriană
cări epirogenetice negative. Această etapă constituie peste 80% din istoria geologică a Pămîntului. Ea
Vulcanism de trap – revărsări cuprinde era arhaică şi proterozoică şi are o durată de 3,5 miliarde de ani. În
de lavă bazaltică, foarte fluidă, precambrian, iniţial s-a format scoarţa terestră şi apoi atmosfera şi hidrosfe-
în lungul unor fracturi formate
în corpul platformelor vechi. ra. Se presupune că în această etapă exista un singur uscat (supercontinent),
numit Pangeea (ceea ce înseamnă „toate pămînturile“), şi un ocean numit
Panthalassa (din greacă thalassa – mare).
În decursul erei arhaice s-au manifestat intens procesele de transformare a
crustei oceanice în crustă continentală. Ciclurile orogenice din proterozoic au
dus la consolidarea scoarţei terestre. Suprafeţe vaste ale crustei continentale
devin rigide. Din
care constituie scoarţacontinentelor
nucleele continentală primară au rămas blocuri
actuale (scuturile Baltic, însemnate
Canadian,
Brazilian, African, Antarctic).
La sfîrşitul proterozoicului se diferenţiază următoarele platforme: Est-Eu-
ropeană, Nord-Americană, Siberiană, Tarimă i Chineză – în emisfera nordică,
iar în emisfera sudică – platformele: Australiană, Indiană, Arabo-Africană şi
Braziliană. Ele erau despărţite de regiunile de geosinclinal Appalachi, Groen-
landeză de Est, Grampiană, Uralo-Tianshană, Mongolo-Ohotsk, Verhoiansk,
Cordiliero-Andină, Australiană de Est şi Mediteraneeană (g. 65).
Depozitele precambriene conţin mari zăcăminte de er (Kursk, Krivoi-
Rog, Kremenciug). Aproximativ 90% din rezervele mondiale de er sînt
concentrate în formaţiuni de vîrsta precambriană. În precambrian se formează
geosferele externe ale Pămîntului: atmosfera (încărcată cu CO2, NH3, N3,
CH4, fără oxigen liber), hidrosfera şi biosfera primitivă (cu formele de viaţă
apărute în mediul oceanic).
Un rol important în formarea atmosferei şi hidrosferei l-a jucat degazarea
substanţei din interiorul mantalei.
La sfîrşitul erei proterozoice în atmosferă apare oxigenul liber şi, prin
urmare, începe formarea ecranului de ozon.
Un eveniment important pentru etapa precambriană este răcirea climei care
în proterozoic a contribuit la formarea unor calote glaciare, fapt dovedit de
prezenţa morenelor consolidate, cunoscute aproape pe toate continentele.

60
[Link] 60/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Etapa eopaleozoică/paleozoicul timpuriu ▲Fig. 65

Schema paleogeogracă
Etapa cuprinde perioada cambriană, ordoviciană, siluriană şi are o durată a scoarţei terestre
de 160–165 milioane de ani. Pe parcursul acestui interval de timp geologic la sfîrşitul precambrianului
s-au produs mari schimbări în structura scoarţei terestre. În urma orogene-
zei caledonice au suferit schimbări regiunile de geosinclinal Groenlandeză
de Est, Appalachi şi Grampiană din Atlanticul de Nord. Aceste regiuni la
început au fost supuse mişcărilor de scufundare şi în ele s-au acumulat de-
pozite sedimentare cu grosimea de 8–12 km, care mai tîrziu au fost supuse
metamorfozării şi cutării.
Procese de cutare s-au produs în sudul regiunii Uralo-Tianshană şi în
partea de vest a regiunii Mongolo-Ohotsk, iar în emisfera sudică – în partea TEME
de vest a regiunii Australiene. În legătură cu încheierea orogenezei caledo- Explicaţi de ce în etapa eo-
nice, la sfîrşitul eopaleozoicului, în scoarţa terestră apar noi structuri rigide paleozoică viaţa a fost posi-
numite caledonide (g. 66). Partea de nord a Atlanticului s-a transformat bilă numai în mediul marin.
într-o regiune montană cu un relief dezmembrat. Ea uneşte platforma Est-
Europeană cu platforma Nord-Americană şi formează un continent unic
numit Nord-Atlantic.

tralAstfel, au fost
şi de Est, supuse
arcurile decutării partea
nord ale de sudTian-Shan,
munţilor a Uralului,munţii
Kazahstanului Cen-
Altai, munţii
Saianul de Vest. Aceste structuri cutate se sudează în est la platforma Siberiană
şi împreună formează continentul Angarida. Celelalte regiuni de geosinclinal
n-au suferit schimbări esenţiale în structura şi conguraţia lor.
În perioada cambriană şi ordoviciană platformele precambriene din emi-
sfera nordică au fost supuse unor mari transgresiuni marine. În legătură cu
aceasta pe platformele se acumulează depozite sedimentare, care în unele
locuri ating grosimea de 3–4 km.
La începutul eopaleozoicului toate platformele din emisfera sudică erau ▲Organisme marine
din eopaleozoic
unite într-un singur continent numit Gondwana, care era ridicat deasupra

61
[Link] 61/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

▲Fig. 66 nivelului mării şi supus proceselor de peneplenizare.

Schema paleogeogracă Depozitele paleozoicului inferior conţin importante zăcăminte minerale
a suprafeţei terestre la de geneză sedimentară (mangan, săruri). Se formează primele zăcăminte de
sfîrşitul eopaleozoicului
(terminarea orogenezei petrol şi gaze. Structurile cutate caledonice sînt bogate în zăcăminte de er,
caledonice) cupru, titan, nichel, aur, molibden, crom, wolfram, care se întîlnesc în Uralul
de Sud, Altai, Saiani, Munţii Scandinaviei, Appalachi.
În eopaleozoic viaţa a fost caracteristică numai pentru mediul marin. Multe
organisme avînd schelet calcaros, după pieire au contribuit la acumularea
depozitelor carbonat-organogene. În eopaleozoic se măreşte cantitatea de oxigen
în aer şi se micşorează cantitatea de CO 2, creşte salinitatea apelor marine.
Etapa neopaleozoică/paleozoicul tardiv
Aceasta cuprinde perioadele: devoniană, carboniferă, permiană şi are
o durată de aproximativ 160 milioane de ani. În decursul acestei etape se
manifestă orogeneza hercinică, care a cuprins regiunile de geosinclinal:
Appalachi, Uralo-Tianshană, Mongolo-Ohotsk şi Australiană de Est. În urma
proceselor de cutare a acestei orogeneze însoţite de vulcanism şi magmatism
intruziv, în regiunile indicate a fost lichidat regimul de geosinclinal şi s-au
format sisteme montane, numite structuri hercinice (g. 67), care s-au sudat la
platformele precambriene şi structurile cutate caledonice. Astfel, în emisfera
nordică, la sfîrşitul neopaleozoicului se formează un supercontinent numit
Laurasia.
Structurile cutate caledonice în neopaleozoic au avut tendinţa de ridicare
şi au fost supuse nivelării.
Platformele precambriene de pe teritoriul Asiei au fost supuse exondării.
Platformele Est-Europeană şi Nord-Americană, începînd din devonianul
mediu şi pe parcursul carboniferului, au fost supuse mişcărilor de coborîre,
▲Peisaj din neopaleozoic care alternau cu cele de ridicare. Pe aceste platforme s-au manifestat cîteva

62
[Link] 62/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

transgresiuni marine. În perioada permiană, toate platformele din emisfera ▲Fig. 67

nordică se ridică şi se dezvoltă în condiţii continentale. Pe platforma Siberiană Schema paleogeogracă
se manifestă vulcanismul de trap ce a cuprins suprafeţe vaste. a scoarţei terestre la sfîrşitul
etapei neopaleozoice
În emisfera sudică exista supercontinentul Gondwana. În perioada car- terminarea orogenezei
boniferă are loc răcirea climei şi, ca urmare, părţile centrală şi de sud ale hercinice)
Gondwanei au fost acoperite de calote glaciare.
În neopaleozoic se formează vaste provincii de petrol şi gaze: Volga-Ural,
Timano-Peciora, Dnepropetrovsk-Doneţk. Mari zăcăminte de petrol şi gaze se
găsesc în SUA (avanfosa Appalachi), Canada, precum şi cele mai importante
bazine carbonifere: Marele bazin carbonifer al Europei de Vest, bazinele Do-
neţk, Moscova, Karaganda, Kuzneţk, Minusinsk, Tungus etc. Zăcăminte de
săruri se formează în depresiunea de avanfosă a Uralului (Solikamsk).
Procesele magmatice şi metamorce din regiunile de geosinclinal au creat
condiţii pentru formarea unor zone şi provincii miniere (Appalachi, Europa
de Vest, Ural, Kazahstanul Central, Mongolo-Ohotsk, Australiană), în care
se găsesc importante zăcăminte de er, wolfram, molibden, cupru, plumb,
zinc, cositor, mercur, arseniu, aur, apatit etc.
În neopaleozoic, spre deosebire de eopaleozoic, viaţa se dezvoltă intens şi
pe uscat. Capătă o răspîndire largă plantele sporote şi gimnospermele, apar
şi se dezvoltă insectele, ambiile, reptilele.
Etapa mezozoică
Ea include perioadele triasică, jurasică, cretacică şi are o durată de 170–175
milioane de ani. În acest interval de timp geologic se manifestă orogeneza
kimmerică sau mezozoică, care a cuprins regiunile Cordiliera-Andină,
Verhoiansk, Asiei de Est şi Mediteraneeană. Se formează munţii Verhoiansk,
Cersk, Ciukotka, Siera-Nevada, Stîncoşi, Cordilieri, Sihot-Alin, Hinganul ▲Triceratops – reptilă
Mare şi Hinganul Mic (g. 68). gigantică din mezozoic

63
[Link] 63/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

▲Fig. 68 Continentul Laurasia a suferit mari schimbări. Părţile periferice ale acestui
Schema paleogeogracă supercontinent au avut tendinţe de ridicare, iar partea centrală a suferit miş-
a scoarţei terestre la cări de scufundare. În perioada jurasică şi cretacică au fost supuse coborîrii
sfîrşitul etapei mezozoice
(terminarea orogenezei teritoriile Europei, Siberiei de Vest, Kazahstanului, Asiei Mijlocii, în special
kimmerice) transgresiunilor marine. Se scufundă sub nivelul mării structurile caledonice
din Atlanticul de Nord.
În emisfera sudică are loc dezmembrarea Gondwanei şi formarea depre-
siunilor Oceanului Atlantic şi ale Oceanului Indian. Pe teritoriul Indiei şi
Africii s-a manifestat vulcanismul de trap.
Depozitele grupului mezozoic conţin zăcăminte minerale importante de
petrol şi de gaze: provincia Siberia de Vest, Kazahstanul de Vest, Asia Mijlocie
(Turkmenia, Uzbekistan), Uralo-Emba, Caucazul de Nord, Africa de Nord,
Orientul Apropiat şi Mijlociu, depresiunea Mexicană, Venezuela, Canada.
Etapa mezozoică se caracterizează prin formarea de numeroase bazine carbo-
nifere (Lena, Kansk-Acinsk, Irkutsk, Turgai, etc.), mai ales pe teritoriul Asiei.
O altă particularitate a acestei etape este formarea unor mari zăcăminte de
er sedimentar (Siberia, Kazahstan, Uralul de Sud, Europa de Vest).
Una dintre cele mai mari provincii metalifere ce ţin de mezozoic este pro-
vincia Verhoiansk-Kolîma, unde sînt concentrate zăcăminte de aur, wolfram,
molibden etc. Tot în această etapă se formează centura zăcămintelor de cositor
a Asiei de Est.
Pe continente, vegetaţia s-a diversicat prin apariţia unor noi specii de
gimnosperme, care încă dominau. Un eveniment important îl reprezintă apa-
riţia primelor plante cu ori (angiosperme). Lumea animală a fost dominată
de reptile care populau uscatul, apele şi chiar atmosfera.
Apar păsările şi primele mamifere de talie mică.
▲Trahodon – reptilă Sfîrşitul mezozoicului marchează o răcirea climei care a provocat dispariţia
gigantică din mezozoic multor grupe de organisme (dinosaurii, amoniţii din mări).

64
[Link] 64/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Etapa cainozoică ◄Fig. 69

Schema paleogeogracă
Această etapă este cea mai scurtă din istoria geologică, avînd o durată de a suprafeţei terestre la
70 milioane de ani, şi cuprinde perioada paleogenă, neogenă şi cuaternară. sfîrşitul perioadei neogene
Se caracterizează prin manifestarea orogenezei alpine. În regiunea meditera- (orogeneza alpină)
neeană se formează lanţul muntos Alpino-Himalayan. Pe ţărmurile regiunilor
pacice se cutează munţii Coastelor, Anzii; se formează arhipelaguri insulare
(Aleutin, Comandor, Japonez, Filipinez), de asemenea iau naştere zonele
vulcanice – Inelul de foc al Pacicului (g. 69).
Mişcările de coborîre a scoarţei terestre au fost caracteristice pentru perioa-
da paleogenă. Ele s-au atestat pe teritoriile Europei, Siberiei de Vest şi în partea TEME
de nord a Africii. Aceste teritorii au fost supuse transgresiunilor marine. Numiţi zăcămintele mi-
În perioada neogenă toate blocurile continentale au suferit mişcări de ridi- nerale care s-au format în
care de amplitudine mare. În unele regiuni depozitele marine constituite din cainozoi.
calcare coraligene de vîrstă neogenă se întîlnesc la înălţimi de 600–700 m.
Sfîrşitul acestei etape, perioada cuaternară, a fost marcat de importante
schimbări. Răcirea climei şi formarea în emisfera nordică a unor mari calote
glaciare au fost evenimentele majore. S-au constatat patru epoci glaciare
(Gunz, Mindel, Riss şi Wurm) şi trei epoci interglaciare. Glaciaţiunile au avut
o mare inuenţă asupra mediului natural. Vegetaţia a fost marcată prin apa-
riţia şi extinderea mare a tundrei şi a taigalei. În lumea animală, o dezvoltare
rapidă au avut-o mamuţii şi evoluţia primatelor, culminînd cu apariţia omului.
După retragerea ultimului gheţar, în emisfera nordică a avut loc transgresi-
unea boreală, care a ocupat suprafeţe întinse de uscat din nordul Eurasiei şi
Americii de Nord, formînd mările Oceanului Arctic.
În depozitele sedimentare de pe continente s-au format zăcăminte mi-
nerale de petrol şi gaze (Ucraina de Vest, Azerbaidjan, Turkmenia de Vest,
Kazahstanul de Vest, Caucazul de Nord, România, Mesopotamia (Iran, Irak), ▲Mamut – reprezentant
de fosforite (Africa de Nord), de bauxite (Rusia, Kazahstan), de mangan al faunei din epocile glaciare
(Nikopol, Ciatura, Mangîşlak).

65
[Link] 65/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

EVALUARE
1. Definiţi termenii: 4. Notaţi pe harta-contur platformele pre-
•caledonide alpinide
•
ciclu orogenic
• cambriene, structurile cutate caledonice,
•hercinide vulcanism de trap ecran de ozon
•
• hercinice, kimmerice și alpine.
2. Caracterizaţi etapele evoluţiei geologice a Pă- 5. Analizaţi prin comparaţie harta tectonică și
mîntului și constataţi evenimentele specifice harta fizică și completaţi (în caiete) tabelul de
fiecărei etape. mai jos, clasificînd sistemele montane după
3. Analizaţi schemele paleogeografice (fig. 65-69) vîrstă.
și descrieţi starea paleogeografică a suprafeţei
terestre în fiecare etapă.
Ciclurile orogenice Ciclurile orogenice
Denumirea Denumirea
munţilor Caledonic Herci- Kimmeric Alpin munţilor Caledonic Herci- Kimmeric Alpin
nic nic
1. Carpaţi 10. Altai
2. Scandinaviei 11. Pirinei
3. Ural 12. Stăncoşi
4. Himalaya 13. Sierra-Nevada
5. Cordilieri 14. Gaţii de Est
6. Anzi 15. Atlas
7. Saiani 16. Tian-Shan
8. Verhoiansk 17. Appalachi
9. Caucaz 18. Vosgi

66
[Link] 66/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

8 Relieful scoarţei terestre.

Unităţile de relief
TERMENI󰀭CHEIE
Relieful terestru reprezintă totalitatea denivelărilor suprafeţei scoarţei
terestre, denumite forme de relief, care sînt diverse după aspect, Geotectură – formă a re-
liefului terestru, ale cărei ca-
extindere în spaţiu, altitudine, geneză. racteristici sînt determinate
de forţe cosmice și procese
Forme de relief şi clasificarea lor endogene. În această cate-
gorie pot fi incluse: bazinele
Pe suprafaţa scoarţei terestre se formează diverse forme de relief. Formele de oceanice și blocurile con-
relief pot  clasicate după mărime şi geneză. După mărime, de cel mai înalt tinentale.
rang sînt bazinele oceanice şi blocurile continentale – forme planetare sau Relief major – forme prin-
forme de ordinul I. Acestea formează geotectura Pămîntului şi apariţia lor cipale continentale și oceani-
ce care ocupă suprafeţe mari
este determinată de cauze planetare şi cosmice. și a căror separare se face
Pe formele planetare de relief se suprapun formele de ordinul II sau formele obișnuit după altitudine,
majore, generate de acţiunea factorilor endogeni. Pe continente ele sînt repre- pantă, fragmentarea reli-
efului.
zentate
dorsale de munţi, podişuri,
medio-oceanice, cîmpii,
cîmpii iar înfose
abisale, cadrul bazinelor
(gropi) [Link] cuprind
În cadrul formelor majore de relief apar forme de ordinul III – mezoforme (văi
uviale) şi microforme (ravene, doline carstice) – create de acţiunea factorilor
exogeni (ape, vînt, gheţari, organisme etc.)
Curba hipsometrică a Pămîntului este o reprezentare gracă a cotei-părţi
din suprafaţa scoarţei terestre, pe care o ocupă treptele de relief cu anumite
altitudini (g. 70).
Urmărind distribuţia pe verticală a altitudinilor şi adîncimilor, se pot releva
cîteva trepte de relief: treapta munţilor şi podişurilor înalte (8 848–1 000 m);

TEME
1. Relevaţi pe curba hip-
sometrică a Pămîntului
treptele de altitudine și
cele de adîncime.
2. Analizaţi curba hipsome-
trică a Pămîntului (fig. 70),
utilizînd algoritmul:
a) cea mai mare altitudine
de pe uscat;
B) cea mai adîncă fosă oce-
anică;
c)ecartamentul între ex-
treme;
d)trepte de altitudine și
adîncime care predo-
mină în relieful Pămîn-
tului.

◄Fig. 70
Curba hipsometrică
a Pămîntului

67
[Link] 67/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TERMENI󰀭CHEIE treapta cîmpiilor şi platourilor joase (1 000–0 m); platforma continenta-

Altitudine absolută –
lă (0–200 m); abruptul continental (200–3 000 m); platforma oceanică
înălţimea unui punct de pe (3 000–6 000 m); fosele abisale (6 000–11 516 m).
suprafaţa Pămîntului faţă de
nivelul mediu al Oceanului
Planetar.
Unităţile de relief ale continentelor
Altitudine relativă – înăl- Unităţile de relief ale uscatului sub aspect morfologic, dimensional şi
ţimea unui punct faţă de genetic sînt: munii, podiurile, dealurile şi cîmpiile.
un plan de referinţă con-
venţional. Mnţii constituie cele mai proeminente unităţi de relief, cu altitudinile
absolute de peste 800–1 000 m, cu văi adînci de cel puţin 500 m, domină
Interfluviu – teritoriu dintre
două văi vecine, începînd de versanţi cu pante mari (frecvent peste 20°–30°), iar interuviile au lăţimi mici
la limita superioară a ver- şi vîrfuri pronunţate.
sanţilor acestor văi. Munţii pot apărea: sub aspectul unor culmi izolate, formînd muni răzlei
Pantă – unghiul de înclinare (de exemplu, un munte vulcanic – Kilimanjaro); sub formă de lanuri muntoase,
al unei suprafeţe topografi-
ce faţă de un plan orizontal care reprezinţă aliniamente de culmi ce se extind pe zeci şi sute de kilometri
(se exprimă în grade). (Caucazul Mare); sub aspect de sisteme montane (cazul sistemului Alpino-
Carpato-Himalayan sau al Munţilor Stîncoşi continuaţi de Munţii Anzi).
Unele lanţuri montane urmează direcţia meridianelor sau a paralelelor,
altele au direcţii radiate, asociate într-un singur sistem muntos (sistemul
Carpato-Balcanic).
Munţii s-au format în diferite ere geologice, de aceea sînt muni vechi,
formaţi în orogeneza baicalică (lanţul Enisei), caledonică (munţii Scandinavi),
hercinică (munţii Ural), şi muni tineri, care s-au format în orogeneza alpină
(Alpi, Himalaya, Caucaz, Pirinei etc.).
Geneza munţilor este diversă, dar strîns legată de evoluţia scoarţei terestre.
Astfel, după geneză se deosebesc: muni tectonici (cutaţi şi de tip bloc), muni
vulcanici i muni micti.
Munii cutai s-au format prin acţiunea mişcărilor de cutare şi înălţare
a scoarţei terestre. Ei se caracterizează printr-o succesiune de anticlinale şi
sinclinale de diferite dimensiuni, însoţite şi de alte structuri (g. 71). Apar
sub forma ale
muntoase unorcontinentelor
lanţuri şi sisteme, careAlpino-Carpato-Himalayan).
(sistemul constituie cele mai importante edicii

a b
Munţii-bloc (de faliere) sînt formaţi prin fracturarea puternică a scoarţei
▲Fig. 71 terestre şi mişcarea pe verticală (înălţare şi coborîre) a blocurilor rezultate.
Munţi cutaţi
a) structura munţilor cutaţi: Ei reprezintă munţi sub formă de horsturi separate de grabene (g. 72). Un
1 – roci sedimentare; 2 – exemplu tipic îl constituie lanţul muntos Sierra-Nevada din California.
roci dislocate; 3 – intruziuni Munţii-bloc se întîlnesc în Europa (Vosgi, Sudeţi, Harţi, Pădurea Neagră
magmatice;
b) aspectul morfologic al ş.a.), în Asia (Gaţii de Vest, Gaţii de Est).
munţilor cutaţi Munţii vulcanici (g. 73) s-au format prin acumularea unor cantităţi imense
de material piroclastic (cenuşă vulcanică, lappili, scorii, bombe vulcanice) şi

68
[Link] 68/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

lave revărsate în timpul erupţiilor vulcanice. Ei pot avea aspectul unor conuri
vulcanice izolate (Monte Nuavo, Etna, Vezuviu) sau al unor lanţuri muntoase
vulcanice (munţii Căliman–Giurgiu–Harghita).
Munţii micşti au rezultat prin mişcări de cutare şi faliere şi reprezintă
asocieri de structuri cutate, faliate şi chiar forme vulcanice, aşa cum sînt
multe sectoare formate în orogeneza alpină.

▲Fig. 72 ▲Fig. 73
Structura munţilor-bloc Munte vulcanic
1 – roci sedimentare; 2 – roci dislocate; TEME
3 – intruziuni magmatice; 4 – lave 1. Găsiţi pe harta fizică lan-
ţuri muntoase cu diferite
Pdişrile reprezintă unităţi de relief cu altitudini absolute variate, ce direcţii.
depăşesc 200–300 m, cu interuvii largi ce au aspect plat sau vălurat, separate 2. Analizaţi, prin compa -
de văi adînci (peste 100 m). Ele pot  delimitate de versanţi exteriori abrupţi raţie, harta tectonică și
harta fizică și identificaţi
sau pot prezenta treceri domoale spre cîmpii. podișurile formate în re-
Unele podişuri se suprapun regiunilor de platformă şi constituie podişuri giunile de platformă și în
joase (Podişul Rusiei Centrale, Podişul Valdai, Podişul Volgăi ş.a.). Altele se cele de orogen. Eviden-
ţiaţi deosebirile dintre
aă în regiunile de orogen, înălţîndu-se la mii de metri şi formînd podişuri ele.
înalte (podişul Iran, Tibet) (g. 74). 3. Caracterizaţi munţii, podi-
șurile, dealurile, cîmpiile.
Exemplificaţi.
4. Notaţi pe harta-contur
principalele unităţi de
relief în cadrul fiecărui
continent.

◄Fig. 74
Podişul Tibet
Dealrile reprezintă unităţi unităţi de relief, cu altitudini absolute de
pînă la 800–1 000 m. Au aspect de culmi alungite sau cupole rotunjite.
Dealurile pot să apară izolat sau sub formă de ansambluri de dealuri. Ele
însoţesc frecvent lanţurile muntoase cu care pot avea o geneză comună
(dealurile subcarpatice de pe teritoriul României). Dealurile se mai pot forma
prin fragmentarea evidentă a podişurilor, în urma proceselor de eroziune
(Dealurile Tîrnavelor).

69
[Link] 69/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Cîmpiile sînt cele mai joase unităţi de relief majore, cu altitudini absolute
convenţionale sub 200 m, fără denivelări importante, cu fragmentare redusă
şi în care văile sînt largi, adîncite pînă la cel mult 75 m (g. 75).

a b
▲Fig. 75 Cîmpiile se formează prin acumulare sau prin eroziune îndelungată şi se
Cîmpie suprapun platformelor vechi.
a) structura cîmpiei; Cîmpiile de acumulare se formează prin depunerea de-a lungul vremii
b) aspectul morfologic a materialelor în sectoarele mai coborîte ale scoarţei terestre. În funcţie de
al cîmpiei:
1 – depozite continentale; agentul exogen care produce acumularea se disting:
2 – depozite marine; • cîmpii de acumulare uvială (aluvială), acoperite cu aluviunile uviilor
3 – intruziuni magmatice; care le drenează (Cîmpia Amazonului, Cîmpia Mesopotamiei etc.);
4 – roci dislocate ale fun- • cîmpii de acumulare eoliană, formate din acumulări de nisip (cîmpiile
damentului cristalin
sahariene);
• cîmpii de acumulare lacustră, formate prin colmatarea unor foste chiu-
vete lacustre (Cîmpia Panonică);
• cîmpii de acumulare marină, formate prin acumularea sedimentelor în
zona de şelf şi apoi exondate în urma mişcărilor tectonice (Cîmpia Caspică,
Marea Cîmpie Chineză).
În cazul cînd acumularea este rezultatul acţiunii combinate a mai multor
agenţi, iau naştere cîmpii uvio-marine, uvio-lacustre, uvio-glaciare (cîmpii
de zandru).
Cîmpii de eroziune (sculpturale), formate în urma proceselor complexe,
îndelungate de eroziune a unor regiuni iniţial puternic fragmentate. Mai
frecvent ele constituie cîmpii modelate prin acţiunea mai multor agenţi (rîuri,
vînt, gheţari, valuri etc.), interpretate şi ca peneplene.
Relieful de cîmpie ocupă suprafeţe mari ale uscatului, oferind condiţii
favorabile pentru aşezările umane, circulaţie, plantarea culturilor agricole.
Relieful bazinelor oceanice
Relieful suboceanic, spre deosebire de cel al continentelor, este mai puţin
accidentat şi cu o evoluţie mult mai lentă (De ce?). El este creat de procesele
dinamice din scoarţa terestră, de dinamica apelor oceanice.
Principalele elemente ale reliefului suboceanic sînt: platforma continentală
(sau şelful), abruptul continental, cîmpiile abisale, dorsalele medio-oceanice,
fosele oceanice (g. 76).
Platfrma cntinental (şelful) reprezintă partea submersă a continentelor
care se extinde pînă la adîncimea de cca 200 m. Suprafaţa ei are un aspect,
în general, neted, cu pantă lină (de la 0,5°–1°). Adesea constituie o cîmpie
inundată de apele oceanului, după ultima epocă glaciară.
Arptl cntinental reprezintă o treaptă de racord a platformei con-
tinentale cu fundul bazinelor oceanice. Este o suprafaţă cu o înclinare relativ
mare (pînă la 40°), cuprinzînd adîncimi între cca 200 m şi 3 000 m.

70
[Link] 70/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Cîmpiile aisale constituie suprafeţe relativ plane, care cuprind o bună TEME
parte din fundul bazinelor oceanice. Ele pot  situate pe mai multe trepte, la 1. Analizaţi harta fizică și
adîncimi cuprinse între 3 000 şi 6 000 m, se dezvoltă pe scoarţa de tip oceanic identificaţi dorsalele me-
şi sînt acoperite cu sedimente marine. dio-oceanice și regiunile de
formare a foselor oceanice.
Drsalele medi-ceanice sînt cele mai spectaculoase elemente ale
reliefului suboceanic, reprezentînd lanţuri muntoase ce iau naştere la hotarul 2. Găsiţi pe hartă cele mai
adînci fose în fiecare ocean.
dintre plăcile litosferice. Ele pot avea înălţimea de 2 000–3 000 m, uneori
3. Caracterizaţi relieful bazi-
ridicîndu-se
central văi dedeasupra apelor
rift. Astfel sub formădorsale
se deosebesc de [Link]
cu rift, de dorsale au pe
tip atlantic axul
(ridje),
nelor oceanice, eviden-
ţiind particularităţile lui
şi dorsale fără rift, de tip pacic (rise). specifice.
Fsele ceanice sînt depresiuni alungite şi înguste, cu lungimi de mii de 4. Notaţi pe harta-contur
km, cu adîncimi de peste 6 000 m, cu versanţi foarte înclinaţi. Cea mai adîncă elementele de relief sub-
oceanic.
fosă oceanică, Groapa Filipinelor, are adîncimea de 11 516 m.
Regiunile foselor abisale se caracterizează prin seisme puternice.
0
◄Fig. 76
Relieful bazinelor
0
oceanice

EVALUARE
1. Definiţi termenii: • În relieful terestru predomină treapta:
• altitudine absolută • interfluviu a) cîmpii și platouri joase; b) platforma continen-
• pantă • rise şi ridge tală
• •

fragmentarea reliefului dorsală medio-oceanică c) platforma

Dorsalele deoceanică; d) sînt
tip atlantic abruptul continental.
numite:
2. Răspundeţi la întrebările: •

• Care este rolul mișcărilor oscilatorii și mișcărilor a) rise; b) ridje.

orogenetice asupra modelării scoarţei terestre? 5. Completaţi enunţurile:
• Ce structuri apar în scoarţa terestră în urma mag- Altitudinea medie a uscatului constituie ... .
•

matismului intruziv? Adîncimea medie a Oceanului Planetar este

•

• Cum influenţează vulcanismul și cutremurele de de cca ... .

pămînt asupra modelării scoarţei terestre? Munţii tineri s-au format în orogeneza ... .
•

• Care sînt unităţile de relief ale scoarţei terestre? După geneză se disting munţi ... .
•

3. Constataţi deosebirile dintre relieful continen- Se deosebesc cîmpii de acumulare: ... .

•

telor și relieful bazinelor oceanice. Principalele elemente de relief ale bazinelor

• •

oceanice sînt: ... .

4. Identificaţi
• Intruziunile răspunsul
magmatice corect:
sînt: 6. Faceţi o experienţă care vă va ajuta să explicaţi
a) falii; b) lacoliţi; c) platouri bazaltice; e) sineclize. și să înţelegeţi cum s-au format munţii cutaţi.
• Munţii de cutare se caracterizează prin: 7. Utilizînd diferite surse de informaţie, elabo-
a) anteclize și sineclize; b) horsturi și grabene; raţi un eseu despre munţii în care aţi dori să
c) anticlinale și sinclinale. faceţi o călătorie.

71
[Link] 71/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

9 Procese exogene și forme de relief create

TERMENI󰀭CHEIE Agenţi exogeni, procese exogene
Agent exogen – forţă de
modelare a scoarţei terestre Partea superioară a scoarţei terestre este supusă acţiunii continue a
care acţionează din exte- agenţilor exogeni, care încadrează apele curgătoare, apa mării, aerul atmosferic,
riorul de
surse acesteia
energieși oaleconsti-
cărei organismele vii şi omul. Aceştia au ca principală sursă de energie Soarele, în
tuie radiaţia solară, atracţia special radiaţia solară.
universală. Agenţii exogeni acţionează asupra scoarţei terestre prin: eroziune,
Acumulare – proces de de- transport şi acumulare.
punere a materialelor tran- Procesele exogene se pot grupa în trei categorii: fizice, chimice şi
sportate de diferiţi agenţi.
biochimice.
Eroziune – proces de mode-
lare a scoarţei terestre prin Prcesele fizice sînt determinate de variaţiile diurne şi anuale ale
înlăturarea particulelor de temperaturii aerului, alternanţe de îngheţ-dezgheţ sau umezire-uscare, de
sol sau rocă de către agenţii acţiunea unor vieţuitoare. Acestea distrug şi fărîmiţează rocile preexistente prin
exogeni.
dezagregare, produsele rezultate rămînînd pe loc (g. 77). Astfel se formează
Procese exogene – acţiuni-
le prin care agenţii exogeni mari acumulări de grohotişuri sau „mări de pietre“.
modelează scoarţa terestră.
Scoarţă de alterare – partea
superioară a litosferei, cu
grosimi de pînă la 90–100 m,
rezultată prin dezagregarea
și alterarea rocilor.

Apă îngheţată
Fig. 77► Fisuri
Dezagregarea rocilor
Prcesele chimice sînt condiţionate de reacţiile chimice dintre mineralele
şi rocile scoarţei terestre cu apa şi gazele cu reactivitate ridicată (O 2, CO2 etc.).
În urma acestor procese are loc schimbarea proprietăţilor iniţiale ale rocilor
şi chiar a compoziţiei lor, transformări cunoscute sub numele de alterare
chimică.
Cele mai frecvente procese de alterare chimică sînt: dizolvarea, oxidarea,
hidratarea, carbonatarea. (Amintiţi-vă din cursul de chimie ce reprezintă aceste
TEME procese chimice).
1. Explicaţi deosebirea din- Prin dizolvarea rocilor solubile (ghips, calcar) sub acţiunea apei, în scoarţa
tre dezagregare și alte- terestră se formează peşteri, grote (vezi Relieful carstic).
rare. Prin oxidarea erului, cuprului şi altor elemente din compoziţia rocilor
2. Faceţi observări sezo- se formează oxizi şi hidroxizi.
niere asupra proceselor Prin hidratare rocile se îmbogăţesc cu apă moleculară. De exemplu,
de dezagregare a rocilor
în localitatea natală. Înre- anhidritul se hidratează, transformîndu-se în ghips.
gistraţi efectele ei. Prin carbonatare se formează carbonaţii, de exemplu, calcita (CaCO 3).
Prcesele ichimice. Vieţuitoarele, prin activitatea lor, produc transfor-
mări specice chimice ale rocilor, denumite alterări biochimice.
Alterarea biochimică se datorează unor procese ziologice ale organismelor.
De exemplu, ferobacteriile oxidează carbonatul de er, transformîndu-l în
limonit; bacteriile nitricatoare oxidează amoniacul, descompunîndu-l. În

72
[Link] 72/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

urma descompunerii resturilor organice s-au format unele roci organogene TERMENI󰀭CHEIE
(turbă, cărbune, petrol). Deplasări de teren – de-
Procesele de alterare au o intensitate mai evidentă în regiunile cu climat plasarea unor mase de roci
cald, umed şi cu un covor vegetal bine dezvoltat. dislocate de pe versanţi,
sub acţiunea directă a gravi-
În mare parte, produsele rezultate din dezagregare şi alterare rămîn pe loc taţiei.
şi formează scoarţa de alterare, care este un important „furnizor“ de materiale Tasare – proces de lăsa-
de construcţie (nisip, argile, pietriş) şi substanţe minerale utile (bauxite, re ușoară a unor terenuri
minereuri de er, cupru). constituite din roci afînate,
poroase.
Procese gravitaţionale Sufoziune – proces de des-
prindere și îndepărtare a
Forţa gravitaţională, prin acţiunea ei directă asupra unor mase de roci, unor particule din rocile
reprezintă un element important în declanşarea deplasărilor de teren şi în substratului prin care circulă
apele subterane.
modelarea reliefului. Deplasările de teren numite şi procese gravitaţionale
mai sînt favorizate de mărimea pantei versantului, de structura geologică a
substratului, de gradul de umidicare a maselor de roci, de defrişări şi păşunat
excesiv, de vibraţiile datorate cutremurelor, de supraîncărcarea versanţilor etc.
În funcţie de gradul de umezire a maselor de roci supuse deplasărilor
se deosebesc: deplasări uscate şi deplasări umede. Principalele deplasări
uscate sînt: rostogolirile, prăbuşirile, tasarea şi sufoziunea, iar din categoria
deplasărilor umede fac parte alunecările de teren.
Rstglirile reprezintă o deplasare rapidă pe versanţi a unor fragmente
de roci de diferite dimensiuni, formate în urma proceselor de dezagregare
şi alterare. Acumulările de material la baza versantului formează conuri de
grohotiş (g. 78).
Prşirile constituie căderea tavanului unei peşteri sau al unui alt gol
subteran. În munţi se pot prăbuşi cornişele precare.
Tasarea şi sfzinea se dezvoltă în roci afînate şi poroase cum sînt ▲Fig. 78
loessul, argilele nisipoase. Circulaţia lentă a apelor subterane conduce la Con de grohotiş
îndepărtarea mecanică a particulelor ne şi la dizolvarea carbonatului de
calciu din rocile substratului. Astfel în substrat se creează goluri, galerii sau Pîlnii de
Crovuri sufoziune

tuneluri
sufoziunede(g.
dimensiuni
79). mici, iar la suprafaţă se formează crovuri, pîlnii de
Alnecrile de teren reprezintă deplasarea unei mase de roci pe o supra-
faţă înclinată, de obicei umedă, în substratul căreia există roci cu proprietăţi
plastice (în special argile).
Declanşarea alunecărilor de teren este favorizată de pătrunderea apei
Galerii
(provenită din ploi îndelungate şi lente, din topirea înceată a zăpezii) în sub-
strat pînă la stratul impermeabil pe care îl umectează puternic şi care devine
suprafaţa de alunecare pentru stratele situate deasupra. Declanşarea alune-
cărilor mai este determinată de astfel de condiţii şi cauze ca: relief accidentat;
▲Fig. 79
Sufoziune

Rîpa de desprindere

re
Corpul alunecării e ca
alun
d e freatice
ţa apelor
a fa Nivelul
p r
Fruntea alunecării Su
◄Fig. 80
Alunecare de teren

73
[Link] 73/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TEME subminarea versanţilor prin eroziunea unui rîu sau prin săpături; defrişarea şi
1. Identifiaţi caracteristicile păşunatul excesiv pe versanţi; supraîncărcarea lor; şocurile seismice etc.
specifice ale deplasărilor Alunecările de teren se caracterizează prin cîteva elemente (g. 80).
uscate și a celor umede. Procesele gravitaţionale provoacă importante degradări de terenuri. Pen-
2. Faceţi observări în loca- tru prevenirea lor se pot lua măsuri eciente precum: realizarea de drenuri,
litatea natală asupra pro- împădurirea versanţilor, protejarea stabilităţii versanţilor prin lucrări tehnice,
ceselor gravitaţionale,
menţionînd: aratul în lungul pantei ş.a.
- categoriile de procese
gravitaţionale; Relieful creat de apele meteorice
- condiţiile și cauzele de- Apa meteorică exercită o aciune de modelare asupra stratului supercial
clanșării lor; al scoarei terestre prin procese specice ca: pluviodenudaţia, eroziunea la
- măsurile eficiente ce se suprafaţă, şiroirea şi scurgerea torenţială, eroziunea liniară.
întreprind pentru pre- Plvidendaţia reprezintă procesul de dislocare (împrăştiere) a particulelor
venirea și stoparea lor. de sol prin impactul picăturilor de ploaie cu suprafaţa uscatului neprotejat de
vegetaţie, formînd alveole minuscule (g. 81).
Apa de ploaie, ca şi cea provenită din topirea zăpezilor, se scurge pe versanţi
în pînze (în peliculă), erodînd treptat solul. Procesul este numit erzine la
sprafaţ, afectînd arii întinse.
Şiroirea este procesul de scurgere a apelor de ploaie sub formă de şuviţe,
care prin eroziune creează ănulee de scurgere.
Concentrarea continuă a scurgerii (în urma ploilor torenţiale sau topirii
rapide a zăpezilor) dă naştere scrgerii trenţiale şi erzinii liniare. Re-
zultatul iniţial al scurgerii torenţiale este formarea unor şănţuleţe înguste şi
▲Fig. 81 puţin adînci (cîţiva zeci de centimetri), numite rigole, care pot dispărea în
Pluviodenudaţie perioadele dintre ploi.
Rigolele evoluează treptat în ogae, a căror adîncime poate varia între
50 cm-2 m (convenţional). Ogaşele se pot dezvolta în adîncime şi lăţime, transfor-
TEME mîndu-se în ravene (g. 82). Convenţional adîncimea ravenelor depăşeşte 2 m
1. Caracterizaţi formele de re- ajungînd la zeci de metri, iar lungimea poate atinge chiar cîţiva kilometri.
lief create de apele meteo- Cele mai evoluate forme de relief, create de apele torenţiale prin eroziune,
2. rice.
Faceţi observări în loca- transport
recepţie, şi
unacumulare sînt torentele
canal de scurgere , care
şi con se caracterizează
de dejecţie (g. 83). printr-un bazin de
litatea natală asupra efec-
telor scurgerii torenţiale și
formelor de relief create.
Descrieţi aceste forme.
3. Constataţi ce măsuri efi-
ciente se pot întreprinde
pentru prevenirea, sto-
parea formării ogașelor,
ravenelor, torentelor.

▲Fig. 83
Fig. 82► Elementele unui torent
Ravene
Formarea ogaşelor, ravenelor, torentelor marchează diferite stadii de
degradare a terenurilor. Astfel, este necesar de a interveni pentru restabilirea
echilibrului terenurilor afectate, luînd o serie de măsuri: conservarea pădurii
sau reîmpădurirea terenurilor, aratul în lungul curbelor de nivel, terasarea
versanţilor, construcţia de baraje, diguri, drenări etc.

74
[Link] 74/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Relieful fluvial TERMENI󰀭CHEIE

Apele curgătoare permanente, ind organizate în pîraie, rîuri i uvii, Eroziune fluvială – eroziu-
ne cauzată de apa rîurilor.
exercită o importantă aciune de modelare a scoarei terestre, creînd un
relief specic – relieful uvial. Eroziune regresivă –
eroziune care se propagă
Văile fluviale. Forma principală de relief, rezultată prin eroziunea uvi- din aval spre amonte.
ală, este valea. Eroziunea uvială se manifestă lateral, liniar sau în adîncime
(contribuind
fundului văiilaşilărgirea şi adîncirea
realizînd retragereavăii) şi regresiv
pragurilor (producînd uniformizarea
şi cascadelor).
Paralel cu eroziunea, rîul realizează transportul şi acumularea materialelor.
Materialele depuse de rîuri se numesc aluviuni. Aluviunile pot  depuse pe
fundul văii, în luncă (în timpul inundaţiilor) şi la locul de vărsare. Unele uvii
şi rîuri mari formează la vărsare acumulări enorme de aluviuni, de forma
unui con, numite delte (de la forma literei greceşti delta Δ). Fluviile Volga,
Dunărea, Mississippi, Nil, Lena formează delte impresionante.
Elementele văii fluviale. În prolul transversal al văii uviale pot 
distinse o serie de elemente, create prin eroziune şi acumulare: albia minoră,
albia majoră sau lunca, versanii cu terase (g. 84).
◄Fig. 84
Elementele văii uviale

Albia minoră este porţiunea cea mai joasă a fundului văii prin care curge
apa rîului. Adesea albia minoră prezintă o serie de sinuozităţi numite mean-
dre („meandru“ – de la rîul Menderez din Turcia.). Cu timpul, meandrele, în
urma eroziunii, îşi pot accentua curbura încît spaţiul dintre ele rămîne foarte
îngust. În timpul viiturilor mari acesta poate  secţionat de cursul de apă,
care îşi poate crea un drum nou. Astfel, fostul meandru rămîne izolat de cursul
principal şi se transformă într-un meandru părăsit sau belciug (g. 85).
Albia majoră sau lunca este o porţiune de pe fundul văii în care rîul se re-
varsă. Lunca este constituită din aluviuni depuse în timpul revărsărilor rîului.
Terasele sînt forme de relief cu aspect de treaptă alungită şi dispusă frag-
mentar în lungul versanţilor. Ele se formează dintr-o veche albie majoră, ca
urmare a readîncirii albiei rîului.
Tipuri de văi fluviale. În funcţie de condiţiile în care s-au format,
văile uviale sînt foarte variate ca formă, dimensiuni etc. După forma
prolului transversal se deosebesc văi largi şi văi înguste; văi simetrice şi
văi asimetrice.
Văile largi au formă de trapez sau concavă şi sînt caracteristice rîurilor
ce curg prin cîmpii. ▲Fig. 85
Văile înguste se întîlnesc în regiunile muntoase, sculptate în roci dure, şi Meandre. Formarea
pot  de tip: chei, canion şi deleu. belciugului

75
[Link] 75/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TEME Vile de tip chei (g. 86) sînt foarte înguste; cu versanţii aproape verticali
1. Identificaţi pe harta fi- şi apropiaţi de bază, lipsind albia majoră; mai frecvent sînt sculptate în calcare
zică rîuri cu nivel de bază masive (cheile Bicazului – Carpaţii Orientali).
general și local. Canianele sînt văi adînci şi înguste, adesea avînd versanţi în trepte
2. Caracterizaţi acţiunea de (g. 87). Aceste văi se formează în regiunile unde substratul este constituit
modelare a rîurilor asu- din roci dure cu aşezare orizontală (Canionul Colorado din SUA).
pra scoarţei terestre.
Delel este un sector de vale îngustă, sculptat în roci dure, încadrat între
3. Comparaţi tipurile de
văi fluviale și identificaţi două
în lanţsectoare
muntosmai
saulargi. Deleurile
un podiş se formează
înalt (Deleul acoloDeleul
Oltului, unde rîurile traversează
Dunării).
particularităţile lor spe-
cifice.
4. Studiaţi un sector de vale
al rîului din localitate și
descrieţi ce observaţi
în lungul ei. Delimitaţi
elementele văii fluviale.
Determinaţi tipul de vale
fluvială a rîului (în secto-
rul studiat).
5. Analizaţi fig. 85 și explicaţi
formarea belciugului.

▲Fig. 86 ▲Fig. 87
Vale de tip chei Vale de tip canion

TERMENI󰀭CHEIE Relief carstic

Carst – totalitatea formelor
de relief create în rocile so- Relieful carstic se formează ca urmare a proceselor de dizolvare a rocilor
lubile prin procesele de di-
zolvare. Termenul provine
solubile de către apele meteorice şi cele subterane.
de la denumirea platoului
Una dintre rocile mai larg răspîndite în natură care sînt relativ uşor dizol-
Karst din Peninsula Istria. vate de apa îmbogăţită cu CO2 este calcarul. De aceea, mai frecvent întîlnit
Speologie – știinţa care se şi mai reprezentativ este carstul calcaros sau carbonatic.
ocupă cu studiul complex În urma procesului de dizolvare a rocilor solubile rezultă forme spec-
al peșterilor. taculoase atît la suprafaţă – exocarstul, cît şi în subteran – endocarstul (g. 88).
La suprafaţă se creează: lapiezuri – şănţuleţe rectilinii sau sinuoase, despărţite
TEME
1. Explicaţi cum se formează
relieful carstic.
2. Daţi exemple de peșteri.
3. Dacă aţi văzut vreo pește-
ră în natură, descrieţi-o.

Fig. 88►
Relief carstic

76
[Link] 76/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

prin creste; doline – depresiuni de formă ovală, de dimensiuni variate; polii –

depresiuni mari, formate în masivele calcaroase.
Dintre formele endocarstice impresionante şi pitoreşti sînt avenele şi
peterile.
Avenele au forma unor fîntîni de dimensiuni variabile care în partea in-
ferioară comunică cu o peşteră sau cu o galerie subterană (avena Berger din
Isare (Franţa) atinge 1 126 m; avena El Sotano din Mexic – 410 m).

ventPeşterile sîntconcreţionale
formaţiuni goluri naturalecum
subterane. În interiorul
ar  stalactitele (în lor se întîlnesc
formă frec-
de ţurţuri pe ▲Secvenţă din Peştera Urşilor
(România, Carpaţii Orientali)
tavan); stalagmitele (pe podea); coloanele (formate prin unirea stalactitelor
cu stalagmitele); draperiile, candelabrele ş.a.
Printre peşterile renumite şi cele mai vizitate de turişti se numără: sistemul
de peşteri Mammoth Cave şi Flint Ridge (SUA); Peştera Vîntului (România);
Holl-Loch (Alpii Elveţieni).
Peşterile sînt studiate de speologi; unele sînt utilizate în scopuri curative.
Relieful eolian
TERMENI󰀭CHEIE
Vîntul, ind un agent exogen foarte dinamic, acionează pe suprafee
Coraziune – acţiunea me-
mari i creează
vîntului un relief
în mitologia specic,
greacă denumit relief eolian (Eol – numele zeului
antică). canică de roadere și șlefuire
a rocilor produsă de către
Eroziunea eoliană. Încărcat cu diferite particule solide, vîntul acţionea- vîntul încărcat cu particule
mici de roci dure.
ză asupra scoarţei terestre prin eroziune (deaie şi coraziune), transport şi
Deflaţie – acţiunea de spul-
acumulare. Prin deaţie şi coraziune vîntul modelează forme cu aspect bizar, berare de către vînt a ma-
denumite după obiectele cu care se aseamănă, ca de exemplu: ciuperci eoliene, terialelor pulberoase și nisi-
babe, sncşi, mese, stîlpi etc. (g. 89). poase fine.

◄Fig. 89
Forme eoliene bizare
În regiunile tropicale aride, formate din roci sedimentare dure, de pe care
vîntul a spulberat materialul n, au apărut suprafeţe acoperite cu sfărîmături
mari de roci şi blocuri de dezagregare, denumite hamade (g. 90).
TEME
1. Caracterizaţi acţiunea
vîntului asupra scoarţei
terestre și formele de re-
lief create.
2. Explicaţi deosebirea din-
tre dune și barcane.
3. Notaţi pe harta-contur
cele mai mari deșerturi de
pe Glob.

◄Fig. 90
Hamade

77
[Link] 77/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Acumularea eoliană. Acest tip de acumulare se realizează din momentul

în care forţa vîntului scade sau materialul transportat întîlneşte în cale un
obstacol. Cele mai tipice forme de acumulare eoliană, caracteristice deşertu-
rilor nisipoase, sînt dunele (g. 91). Dunele au aspectul unor movile de formă
asimetrică, cu un anc mai lin şi altul mai înclinat, au mărimi variabile, şi se
deplasează după direcţia vîntului (g. 92). Dunele se pot forma şi pe ţărmurile
nisipoase ale oceanelor, mărilor, lacurilor.
▲Dune
Fig. 91
guriÎn–marile deşerturi
în Sahara, nisipoase
kummuri – în ale
Asialumii se întîlnesc
Centrală, cîmpuri
nefuduri – înde dune denumite:
Peninsula
er-
Arabică.
Dunele mobile, în formă de semilună sau seceră, orientate cu partea con-
vexă în direcţia din care bate vîntul, se numesc barcane.
Fig. 92► Înaintarea dunei
Deplasarea dunei
lin
lanc
F
Fl
an
c
în
cl
Vînt in
a t

TERMENI󰀭CHEIE Relieful glaciar

Calotăglaciară – masă enor- Ghearii se formează i se menin acolo unde temperatura medie anuală a
mă de gheaţă, care acoperă
ca o saltea unele regiuni de aerului este sub 0°C i unde cantitatea de zăpadă căzută depăete cantitatea
uscat din zonele polare. topită. Se deosebesc două categorii de gheari: gheţari montani i gheţari
Exaraţie – eroziune exer- de calotă, care exercită o triplă aciune – eroziune (exaraţie), transport i
citată de către gheţarii mon- acumulare i care, ecare în parte, formează forme proprii de relief.
tani sau gheţarii de calotă.
Forme de relief create de gheţarii montani. Gheţarii montani se for-
mează deasupra limitei zăpezilor veşnice (cca 5 000 m la Ecuator, 3000 m –
în zonele temperate şi cca 0 m – dincolo de cercurile
Circ Vale glaciară
glaciar polare). Dingheţarii
accidentat, cauza plasticităţii gheţii (să
încep să se mişte şi acurgă),
unui relief
mo-
delînd astfel scoarţa terestră. Prin eroziune, gheţarii
montani creează cele mai spectaculoase forme de relief
cum sînt: circul glaciar şi valea glaciară (g. 93).
Circl glaciar este o formă negativă de relief, cu
aspect de amteatru, cu pereţi (versanţi) abrupţi şi
puternic denivelaţi.
▲Fig. 93 Valea glaciar, numită şi trog (în limba germa-
Circ glaciar. Vale glaciară nă – albie), datorită formei sale de covată, este generată de limba ghearului
şi reprezintă o vale adîncă cu un prol transversal în formă de „U“.
TEME Un tip aparte de vale glaciară poartă numele de ord. Fiordurile reprezintă
1. Explicaţi cum acţionează văi glaciare vechi modelate de limbile gheţarilor pînă la nivelul mării, care au
gheţarii asupra modelării fost umplute cu apă şi s-au transformat în golfuri adăpostite. Fiorduri se întîlnesc
scoarţei terestre. pe coastele Peninsulei Scandinavia, în Noua Zeelandă, în Peninsula Alasca.
2. Găsiţi pe hartă regiunile Materialele erodate, transportate şi depuse de gheţari, sînt numite morene,
pentru care sînt caracte- constituite din fragmente eterogene: blocuri colţuroase, bolovani, sfărîmături
ristice formele glaciare
de relief. de roci amestecate cu nisip şi argilă (cu material argilo-nisipos),
3. Caracterizaţi formele de Forme de relief create de gheţarii de calotă. Gheţarii de calotă ocupă
relief create de gheţarii în prezent suprafeţe imense în Antarctida, Groenlanda, Islanda, Svalbard,
montani și gheţarii de pe insulele din nordul continentului eurasiatic. Formele de relief rezultate
calotă. prin exaraţie, transport şi acumulare sînt mai observabile, în special după

78
[Link] 78/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

retragerea gheţarilor din timpul glaciaţiunilor cunoscute în istoria Pămîntului.

Forme glaciare, dovadă a existenţei unor glaciaţiuni vechi, pot  observate în
regiunile nordice ale Europei, Asiei şi Americii de Nord.
Cele mai frecvente forme de relief create prin eroziune sînt eldurile,
care reprezintă „cîmpii“ sau „podişuri“ modelate pe un substrat rezistent şi TERMENI󰀭CHEIE
acoperite cu formaţiuni de roci dure („spinări de berbec“). Abraziune – eroziune exer-
Materialul provenit din eroziunea glaciară este prins în corpul calotei citată de apele oceanelor,
mărilor și lacurilor (în special
glaciare,
de diverseseforme.
mişcă împreună cu gheţarul şi apoi este depus în valuri de morene prin valuri) asupra zonei
litorale.
Lagună – bazin acvatic
Relief litoral separat complet de mare
prin cordoane litorale sau
Zona litorală cuprinde o fîie din lungul ărmurilor marine (oceanice), bariere de corali care închid
parial de uscat expus aciunii mării, parial submersă (poriune din platforma golfurile.
continentală) modelată de valuri, maree i cureni litorali.
Valurile, mareele i curenii litorali modelează zona litorală prin abrazi- a
une, transport i acumulare, creînd două categorii de forme: de abraziune |ărm
i de acumulare marină. Platforma
de abraziune
Forme de relief create prin abraziune. Formele principale de abraziune
sîntFaleza şi platforma
faleza este un abrupt,deaproape
abraziune (g. 94a).
vertical, format în urma abraziunii intense. Nivelul Firidă
maxim
Cu timpul faleza se retrage în interiorul uscatului, lăsînd în urmă o suprafaţă al apei
uşor înclinată, denumită platforma de abraziune.
În zonele litorale, unde abra ziunea este intensă, se formează golfuri,
promontorii, tuneluri, arcuri de abraziune (g. 94).
Forme de relief create prin acumulare marină. O parte din materialul b
rezultat din abraziunea ţărmului înalt este transportată şi depusă la periferia
platformei de abraziune, creînd astfel platforma litorală.
Alte forme de relief litoral rezultate prin acumulare sînt plajele, cordoanele
şi grindurile de nisip.
Plajeledesînt
cu resturi acumulări
cochilii) caredesenisipuri,
formeazăpietrişuri
atît peşiţărmurile
prundişurijoase,
(uneori
cîtînşiamestec
pe cele
înalte la baza falezelor.
Crdanele şi grindrile de nisip se formează în apropierea ţărmurilor
cu ape de mică adîncime şi lipsite de maree. Cordoanele uneori izolează
golfuri sau porţiuni ale mării, transformîndu-le în lagune (lagunele de pe
ţărmul Mării Negre).
▲Fig. 94
În alte cazuri, unele rîuri sînt izolate la gura de vărsare de cordoane litorale, Relief litoral:
formînd limanuri (limanul Nistrului, Bugului). a) faleză şi platformă
Rîurile şi uviile care transportă cantităţi mari de aluviuni şi se varsă în b) arc de abraziune:
mările lipsite de maree formează delte, ca urmare a depunerilor la gura de vărsare. TEME
Delte
În mari formează
regiunile uviile:seDunărea,
unde uviile Volga,
varsă în mări Mississippi,
deschise Nil ş.a.
şi cu maree puternice, la 1. Urmăriţi pe harta fizică
ţărmurile continentelor și
gura de vărsare se formează estuare (de exemplu, la gura rîurilor Obi, Enisei, stabiliţi cum sînt modela-
Tamisa, Sena ş.a.). te pe diverse porţiuni.
2. Identificaţi pe harta fi-
Relief biogen zică la ţărmul căror mări,
golfuri se formează mai
Organismele (atît plantele cît i animalele) acionează complex asupra frecvent cordoane litorale.
scoarei terestre, creînd forme specice de relief. 3. Identificaţi ţărmurile unde
Astfel, animalele tericole, săpînd prin subsol, creează la suprafaţă se formează delte, estua-
forme mici de relief, numite muuroaie de cîrtie. Alte forme biogene sînt re, limanuri.

79
[Link] 79/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

muuroaiele de furnici, iar în regiunile tropicale – construciile termitelor

(termitiere), care pot atinge înălţimi de 5–15 m (g. 95).
Cele mai impresionante şi spectaculoase forme de relief biogen sînt recifele
de corali, care reprezintă acumulări de schelete calcaroase ale organismelor
coloniale ce populează mările calde, la adîncimi mici.
Se deosebesc mai multe categorii de construcţii coraligene: recifele
litorale, care se învecinează cu ţărmul, recifele-barieră, recifele inelare
(circulare) sau atolii (g.
Recifele-arier 96). pe platforma continentală, de obicei paralel
se formează
cu ţărmul. Cea mai mare construcţie recifală de acest tip este Marea Barieră
▲Fig. 95 de Corali din estul Australiei cu o lungime de cca 2 000 km şi lăţimea între
Termitiere
5 şi 150 km.
Recifele inelare se ridică deasupra nivelului apei, formînd o insulă inelară
TEME care închide în interiorul său o lagună (lagoon). Aceste insule mai sînt numite
1. Explicaţi cum acţionează atli şi se întîlnesc mai frecvent în mările Indoneziei, în zonele tropicale ale
organismele vii asupra Oceanelor Pacic şi Indian.
modelării scoarţei te-
restre.
2. Identificaţi pe harta fizică
regiunile
recifelor dede formare a
corali.
3. Daţi exemple de arhi-
pelaguri coraligene.
Identificaţi-le pe hartă

Fig. 96►
Construcţii coraligene Recife litorale Recife-barieră Atol

TEME Relieful antropic

1. Explicaţi, în ce mod omul, Omul, dispunînd de tehnici avansate, produce modicări importante în
prin activitatea și acţiuni-
le sale, modelează scoarţa
scoarţa terestră, iar acestea conduc la apariţia unui relief specic denumit
terestră. relief antropic. Inuenţa omului asupra scoarţei terestre se poate manifesta
2. Daţi exemple de forme direct (crearea de gropi, tuneluri, diguri, movile, halde din roci sterile, cariere,
constructive și destructi- terase antropice etc.) şi indirect, accelerînd acţiunea unor agenţi naturali (prin
ve create de om. defrişarea pădurilor, păşunat excesiv, irigarea terenurilor, exploatările de
3. Urmăriţi, cînd mergeţi în minereuri la zi etc.).
excursii, efectele acţiunii Formele antropice de relief alcătuiesc vaste şi diverse peisaje, care
antropice asupra scoar-
reprezintă:
ţei terestre
natală. în localitatea
Descrieţi formele • forme de relief rezultate din extragerea şi prelucrarea zăcămintelor
antropice de relief. minerale utile: cariere, mine, şanţuri, halde, movile;
• forme de relief rezultate prin activităţi agricole: canale de irigaţie şi
drenaj, terase antropice pe versanţi;
• forme de relief rezultate în urma construirii căilor de comunicaţie: canale,
rambleuri, tuneluri, debleuri;
• forme de relief legate de amenajări speciale: şanţuri de apărare, tranşee,
gorgane, movile memoriale.
Modelarea reliefului de către om poartă un aspect constructiv şi destructiv
şi poate avea un caracter local şi regional.

80
[Link] 80/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Este interesant să cunoaşteţi...

• Pe teritoriul Republicii Moldova s-a păstrat o construcţie originală – Valul lui
Traian, cu o lungime totală de cca 200 km. El reprezintă urme de forticaţii antice,
construite de romani în primele secole ale erei noastre.
• Pe teritoriul Germaniei, în regiunile miniere se întîlnesc excavaţiuni de peste
300 m adîncime.
• Dintre formele depresionare impresionante sînt canalele de navigaţie: Canalul
de Suez – lungimea
Panama cu lungimea
81,6dekm,
161lăţimea
km, lăţimea
– 35,9 80–135 m şi adîncimea
m, adîncimea de 12 m;
– 125 m; Canalul Canalul–
Dunărea
Marea Neagră – lungimea 64,2 km, lăţimea – 70–80 km, adîncimea – 7 m. ▲Valul lui Traian
EVALUARE
1. Definiţi termenii: 3. Întocmiţi schema „Procese exogene și forme
•eroziune • morenă de relief create“.
•dezagregare • atol 4. Grupaţi în aceeași categorie procesele și for-
•alterare • halde mele de relief enumerate și aranjaţi-le în coloa-
•terase • exaraţie ne separate:
•defileu • abraziune padine, ogaşe, luncă, peşteră, coraziune, babe,
•carst • deflaţie alunecări de teren, dune, faleză, dolină, rambleu,
2. Răspundeţi la întrebările: pîl nie de sufoziune, ravenă, defileu, stalactite,
• Care sînt agenţii exogeni și cum acţionează ei sfincşi, cordon litoral, mine, plaje, vale de tip
asupra modelării scoarţei terestre? canion, exaraţie, abraziune, deltă, trog, con de
• Ce fel de procese exogene pot fi delimitate în na- dejecţie.
tură? 5. Explicaţi de ce în unele regiuni ale zonelor aride
• Ce reprezintă procesele gravitaţionale? se formează deșerturi nisipoase, iar în altele deșer-
• Care sînt efectele apelor meteorice asupra scoar- turi pietroase. Ce denumire poartă ele?
ţei terestre?
• Ce înseamnă formele carstice de relief? 6. Argumentaţi importanţa reliefului pentru soci-
• Care sînt formele glaciare de relief? etatea umană.
• Ce înţelegeţi prin relief eolian? Dar biogen? 7. Elaboraţi un eseu despre relieful localităţii na-
• Care sînf formele antropice de relief? tale și utilizarea lui în activitatea omului.

81
[Link] 81/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

10 Rolul scoarţei terestre în învelișul geografic

Scoarţa terestră inuenţează esenţial asupra componentelor învelişului
geograc în mod direct şi indirect. În mod direct, ea determină compoziţia şi
TEME starea zică a troposferei, unele particularităţi şi caracteristici ale hidrosferei,
ale organismelor vii şi chiar inuenţează activităţile umane.
1. Explicaţi funcţia
îndeplinesc pe care
scoarţa o
teres- Scoarţa terestră realizează un schimb intens de gaze, vapori de apă,
tră și relieful în învelișul particule solide cu troposfera în urma proceselor de dezagregare şi alterare a
geografic. rocilor, proceselor eoliene şi vulcanismului. În timpul erupţiilor vulcanice şi a
2. Elaboraţi un eseu des- proceselor de alterare a rocilor, în troposferă se degajă diferite gaze, vapori de
pre rolul scoarţei terestre
pentru omenire.
apă, cenuşă vulcanică şi alte particule solide. Vînturile puternice ridică în aer
3. Deduceţi importanţa re-
cantităţi enorme de praf, care sînt transportate la distanţe mari. Toate aceste
liefului din localitatea produse, ajungînd în troposferă, modică transparenţa, culoarea, compoziţia,
natală pentru activităţile proprietăţile termice ale aerului şi constituie nuclee de condensare pentru
umane. vaporii de apă.
4. Efectuaţi observări asu- Scoarţa terestră întreţine un schimb intens de substanţe cu hidrosfera şi
pra protecţiei reliefului inuenţează unele caracteristici ale acesteia. Astfel, însăşi diferenţierea
din localitatea natală.
hidrosferei în Oceanul
relieful planetar. Planetar şi apele
Unele caracteristici continentale
ale apelor este depind
continentale condiţionată
direct de
de
relief şi de compoziţia scoarţei, ca, de exemplu, forma reţelei hidrograce,
lungimea rîurilor, viteza lor de curgere; forma şi adîncimea lacurilor; existenţa
şi mărimea gheţarilor montani; adîncimea, chimismul şi gradul de mineralizare
a apelor subterane.
O acţiune indirectă a scoarţei terestre asupra troposferei şi hidrosferei
se manifestă prin însuşi relieful ei. Lanţurile montane inuenţează dinamica
troposferei: barează sau schimbă direcţia maselor de aer, provoacă ordonarea
pe verticală a condiţiilor climatice. Formele negative de relief condiţionează
producerea inversiunilor termice. Lanţurile muntoase submarine schimbă
direcţia curenţilor de adîncime, influenţează circulaţia maselor de apă
oceanice.
Scoarţa terestră inuenţează direct sau indirect şi organismele vii. Plantele
şi multe animale au ca suport scoarţa terestră, iar unele îşi duc viaţa chiar în
interiorul ei.
Şi societatea umană îşi regăseşte ca suport al existenţei şi mediu de viaţă
scoarţa terestră. Totodată relieful terestru serveşte ca obiect al multor activităţi
umane, reprezintă centre de atracţie turistică (peşterile, canioanele, plajele,
recifele coraligene etc.)
Importanţa scoarţei terestre
pentru societatea umană
▼►

[Link] 82/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

[Link] 83/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

1. Atmosfera terestră. Caracterizare generală

TERMENI󰀭CHEIE Principalele caracteristici ale atmosferei
Homosferă – strat inferior al
atmosferei care se întinde de Atmosfera reprezintă înveliul gazos i continuu al Pămîntului, format
la Pămînt pînă la altitudinea
de aproximativ 100 km, îndrept rezultat algeograc.
ale înveliului
care constituenţii principali
procesului de evoluie în interaciune cu celelalte componente
(azotul și oxigenul) rămîn înOriginea și importanţa atmosferei. Atmosfera planetelor poate 
aceleași proporţii.
imaginată ca ind o concentrare a materiei gazoase cosmice în jurul plane-
Heterosferă – strat al atmo-
telor, în cîmpul lor gravitaţional şi electromagnetic. Aceasta este una dintre
sferei situat deasupra homo-
sferei, în care predominăipotezele care încearcă să explice originea atmosferei planetelor, inclusiv a
gazele ușoare. celei terestre. Există însă şi unele concepţii mai noi, potrivit cărora atmosfera
planetelor reprezintă ultimul stadiu al materiei gazoase iniţiale, ce alcătuia
cu miliarde de ani în urmă nebuloasa din care, prin concentrare, au luat
naştere planetele.
Fig. 97▼ Atmosfera este indispensabilă vieţii. Ea asigură protecţia împotriva radia-
Forma atmosferei ţiilor ultraviolete nimicitoare pentru organismele vii şi termoreglarea, care îm-
piedică pierderea totală a căldurii în timpul
nopţii şi încălzirea excesivă în timpul zilei.
Forma atmosferei. Forma atmosferei
pentru straturile inferioare este similară cu
cea a Pămîntului, ind elipsoidală (g. 97),
şi în formă de „pară“ – pentru straturile
superioare (turtirea este generată de „vîntul
solar“ în partea expusă spre Soare şi alungită
spre partea opusă).
Masa și densitatea atmosferei. Atmo-
sfera terestră este alcătuită din pături de
aer concentrice mai dense către suprafaţa
Pămîntului şi mai rareate către spaţiul
cosmic. Masa totală a atmosferei terestre este
15
egală cu 5,2x10 t, reprezentînd a milioana
parte din masa totală a planetei. Jumătate
din masa ei este concentrată în stratul de
pînă la 5,3 km, 90% – pînă la 18,5 km şi
99% – pînă la 36 km (De ce?).
Limita exterioară a atmosferei este situată la cca 10 000 km, unde densitatea
ei devine egală cu cea a spaţiului interplanetar. Inuenţa atmosferei se simte
la înălţimi şi mai mari. La suprafaţa Pămîntului densitatea aerului este de
1,296 kg/m3, iar la înălţimea de 10 km ea constituie doar 0,41 kg/m 3, deci
odată cu altitudinea descreşte şi densitatea.
Compoziţia aerului. Aerul atmosferic este un amestec zic de diferite
gaze, reţinut în apropierea Pămîntului de forţa gravitaţională (ta. 6). El
poate  considerat un aerosol, un sistem coloidal în mediul gazos, conţinînd
particule solide şi lichide.
În condiţii naturale aerul atmosferic mai conţine şi cantităţi variabile de
▲Fulger substanţe organice (bacterii, resturi vegetale) şi anorganice (praf, particule
microscopice de sare marină etc.).

84
[Link] 84/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Tabelul 6 TEME
CoMPoZIŢIA AERuLuI ATMoSFERIC
1. Analizaţi tab. 6 și consta-
Gazele cmp- Cnţintl în vlm în Gazele cmp- Cnţintl în vlm în taţi care sînt gazele prin-
nente aerl atmsferic (%) nente aerl atmsferic (%) cipale predominante în
Azot (N2) 78,09 Kripton (Kr) 0,036 compoziţia atmosferei.
Oxigen (O2) 20,95 Hidrogen (H2) 0,036 2. Calculaţi ce procent deţin
Argon (Ar) 0,93 Xenon (Xe) 0,036 ele din volumul total al
Bioxid 0,03 aerului atmosferic.
de carbon (CO2) (variabil) Ozon
Radon (O 3
(Rn)) 0,036
0,036
Neon (Ne) 0,036
Vapori de apă 0–4
Heliu (He) 0,036

Este interesant să cunoaşteţi...

Culoarea Soarelui. Aerul din atmosferă determină şi culoarea galbenă a Soarelui
alb: lumina care vine de la astru pierde în atmosferă o parte din razele ei violete şi
albastre şi noi vedem discul solar de culoare aurie. Cu cît astrul se aă mai aproape
de orizont, cu atît lumina pierde mai multe raze violete şi albastre, ceea ce ne face să-l
vedem tot mai portocaliu, ca în cele din urmă, cînd se aă la orizont, să apară roşu.
Culoarea cerului. Moleculele aerului dispersează razele violete şi albastre
mai intens decît
Cosmonauţii, aaţipelacele roşii, de
altitudini aceea
mari, undecerul
aerulvăzut de pe Pămînt
are densitatea micăpare
şi nualbastru.
disper- ▼Schema
Fig. 98 structurii zice
sează lumina, văd cerul de culoare neagră. verticale a atmosferei pînă
la altitudinea de 700 km
Structura verticală a atmosferei
Pe baza unor criterii cum sînt variaţia pe verticală a temperaturii,
compoziţia chimică, starea electrică a gazelor, structura materiei
atmosferice au fost stabilite principalele subdiviziuni ale atmosferei.
Acestea sînt: troposfera, stratosfera, mezosfera, termosfera şi exo-
sfera (g. 98). Între straturile atmosferei se aă zone de tranziţie, în
care temperatura se schimbă brusc, ind denumite: tropopauza (între
troposferă şi(între
mezopauza stratosferă), strato
mezosferă şi pauza (între stratosferă
termosferă) şi termopauzaşi mezosferă),
(între ter-
mosferă şi exosferă).
Trpsfera concentrează peste 80% din masa atmosferei. Gro-
simea troposferei variază în limitele de 8–17 km (8–10 km la poli,
17–18 km la Ecuator, 11–12 km la latitudinea Republicii Moldova).
Aerul troposferei se încălzeşte de la suprafaţa Pămîntului şi, în
funcţie de altitudine, scade în medie cu 0,6°C la 100 m. La limita de
sus a troposferei temperatura scade pînă la –80°C la Ecuator şi pînă la
–40...–60°C deasupra polilor. În troposferă, este concentrată aproape
toată cantitatea de vapori de apă. În acest strat are loc formarea norilor,
precipitaţiilor, vîntului etc.
Stratsfera se înalţă de la tropopauză pînă la altitudinea de 50 km.
La baza ei, temperatura este stabilă (–55°C...–80°C), apoi creşte odată
cu altitudinea pînă la valoarea medie de 0°C. Se presupune că fenome-
nul are loc datorită absorbţiei radiaţiei ultraviolete de către ecranul de
ozon (între 20 şi 40 km) numit uneori znsfer. Cantitatea de vapori
de apă în stratosferă este foarte scăzută. Cu toate acestea, la altitudinea
de 20–25 km, în latitudini mari, apar uneori nori sidei.
Mezosfera se situează deasupra stratopauzei pînă la altitudinea
de 80–85 km. Temperatura scade aici odată cu altitudinea pînă la
–70...–80°C.

85
[Link] 85/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TEME În aceste trei straturi raportul dintre diferitele gaze (cu excepţia vaporilor de
1. Analizaţi fig. 98 și con- apă) este constant, omogen, de aceea învelişul atmosferei de pînă la aproximativ
stataţi succesiunea stra- 100 km altitudine este numit homosferă. Mai sus atmosfera are o alcătuire
turilor principale și zonele eterogenă, ind cunoscută sub denumirea de heterosferă .
de tranziţie în structura pe Termsfera este situată între 80–85 km şi 800–1 000 km. Aerul este ex-
verticală a atmosferei.
trem de rareat. Chiar în straturile de jos ale termosferei densitatea aerului
2. Analizaţi graficul schim-
bării temperaturii în e de 10 000 de ori mai mică decît la suprafaţa Pămîntului. Aici temperatura
atmosferă din fig. 98 și
constataţi în care stra- creşte pînă latemperaturi
lelor, aceste 1 100–1 600°C.
nu se Din cauza densităţii extrem de mici a particu-
resimt.
turi distribuţia ei este de În termosferă, particulele se aă în stare de ioni. De aceea, termosfera se
același sens (creștere-
scădere). mai numeşte şi ionosferă. În ea se formează aurore polare.
3. Construiţi o diagramă Exsfera este stratul atmosferic exterior, situat mai sus de 800–1 000 km,
circulară, care ar reflec- ind format din particule de gaz care se mişcă cu viteze mari, ce depăşesc a
ta compoziţia aerului. doua viteză cosmică (11,19 km/s). Exosfera este stratul unde are loc pierderea
Folosiţi datele din tabelul particulelor de gaz în spaţiul cosmic.
nr. 6.
Studierea atmosferei
Din cele mai vechi timpuri, poate că de la apariţia sa, omul a căutat să
observe starea vremii.
nu se înregistrau Un timp
nicăieri. îndelungat
Tocmai observările
prin secolele erau purau
XVII–XVIII vizuale – ele
început să
e efectuate măsurători instrumentale ale temperaturii, presiunii, umidităţii,
ale direcţiei şi vitezei vîntului. Treptat, apar primele staţii meteorologice. În
prezent, pe suprafaţa Pămîntului activează peste 12 000 de staţii de prognozare
a vremii, formînd o reţea unică. În locurile greu accesibile sînt folosite instalaţii
automate de înregistrare şi transmitere a datelor meteorologice.
Suprafaţa Oceanului Planetar este brăzdată de sute de nave maritime
meteorologice, înzestrate cu cel mai modern aparataj ştiinţic. Staţiile meteo-
rologice furnizează date despre starea atmosferei lîngă suprafaţa Pămîntului.
Straturile superioare de pînă la 30–40 km sînt cercetate cu ajutorul radio-
sondelor. În studierea atmosferei se foloseşte pe larg şi aviosondajul. Cu
ajutorul acestuia se pot face observări directe asupra fenomenelor atmosferice,
paralel cu cele instrumentale.
Stratosfera, mezosfera şi termosfera sînt cercetate cu ajutorul rachetelor
▲Radar meteorologic meteorologice şi geozice speciale, care se ridică pînă la 100–150 km şi,
respectiv, 500–600 km. La altitudini mari funcţionează sateliţi de tipul
„Meteor“, „Tiros“, „Nimbus“ etc. De asemenea, observări se mai efectuează
cu ajutorul aparatelor de radiolocaţie, existente în dotarea detaşamentelor de
combatere a grindinei din Republica Moldova.
EVALUARE
1. Definiţi termenii: 4. Completaţi tabelul de mai jos.
• •

homosferă
heterosferă
•
ionosferă
exosferă
•
Straturile Limita Caracteristicile generale
atmosferei (minimum două)
2. Răspundeţi la întrebările: Troposfera
Ce însemnătate au O 2, N2, CO2 din atmosferă
•
Stratosfera
pentru învelișul geografic? Mezosfera
Care sînt mijloacele tehnice moderne de studiere
•
Ionosfera
a atmosferei?
Care sînt criteriile în baza cărora au fost stabilite
•
5. Consultaţi diferite izvoare de informaţie și
principalele subdiviziuni ale atmosferei? elaboraţi un eseu despre studierea atmosferei,
3. Argumentaţi importanţa atmosferei. inclusiv cu ajutorul sateliţilor.

86
[Link] 86/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

2 Regimul radiativ-caloric al atmosferei

Radiaţia solară, terestră şi atmosferică TERMENI󰀭CHEIE
Albedo – mărime ce carac-
Ramura meteorologiei care se ocupă de studiul radiaiei solare, terestre terizează capacitatea de
i
deatmosferice, în condiiile create de înveliul atmosferic, poartă denumirea
actinometrie sau radiometrie. Această tiină se ocupă i de problemele
reflecţie
rilor. Se aexprimă
suprafeţei corpu-
prin for-
mula:
bilanului radiativ al sistemului suprafaă terestră – atmosferă. A= × 100%, unde
Radiaţia solară. Energia radiantă care vine de la Soare este sursa prin- A – albedo; R – radiaţia
cipală pentru desfăşurarea tuturor fenomenelor şi proceselor care au loc la reflectată; Q – radiaţia inci-
suprafaţa Pămîntului şi în atmosferă. Dacă această radiaţie ar lipsi, tempera- dentă.
tura suprafeţei terestre ar  apropiată de –273°C. Bilanţ radiativ – diferenţa
dintre energia radiantă pri-
Soarele radiază în spaţiul cosmic o imensă cantitate de energie sub forma mită și cea pierdută.
radiaţiilor electromagnetice. Pămîntul şi atmosfera sa primesc anual de la
Soare o cantitate de energie egală cu 1,37×1024 calorii.
Radiaţia solară este emisă de Soare sub forma unui spectru ce cuprinde
radiaţii cu diferite lungimi de undă. Pentru fenomenele meteorologice
o importanţă mai mare o au radiaţiile ultraviolete, radiaţiile vizibile şi
radiaţiile infraroşii.
Radiaţia solară, străbătînd atmosfera terestră, este modicată. La
limita superioară a atmosferei intensitatea radiaţiei solare înregis-
trează uctuaţii minime, ind considerată constantă în toate punctele.
Constantă solară este cantitatea de energie primită de la Soare, măsurată
la limita superioară a atmosferei terestre, perpendiculară pe direcţia raze- r
lor solare, pe o suprafaţă de 1 cm 2 timp de 1 minut. Valoarea constantei eflec
solare (Io) este de 1,98 cal/cm2/min. ta
tă
Radiaţia solară ce provine direct de la discul solar şi care ajunge
nemodificată (nedifuzată,
terestră se numeşte radiaţie nereflectată,
solară directănerefractată)
,
(S ). pe suprafaţa ▲Fig. 99
Componentele radiaţiei
Radiaţia solară, străbătînd atmosfera terestră, suferă modicări im- solare
portante: o parte din radiaţii sînt absorbite, altele – difuzate sau reectate
(g. 99).
Radiaţia solară, străbătînd atmosfera, este slăbită din cauza difuziei
provocate de moleculele de gaz, de particule în suspensie. Această parte a
radiaţiei solare este numită radiaţie difuză (D).
Radiaţia difuză are ca efect slăbirea radiaţiei solare directe. Peste 25%
din uxul radiaţiei solare se transformă în atmosferă în radiaţie difuză.
Compoziţia spectrală a radiaţiei difuze se deosebeşte esenţial de cea a
radiaţiei
ceea ce solare
explicădirecte. În radiaţia
culoarea albastrădifuză predomină
a cerului [Link]ţia violetă
Radiaţia şi albastră,
difuză a bolţii
cereşti formează lumina difuză a zilei, lumină caracteristică pentru zilele cu
cerul acoperit de nori. Din toată energia radiantă, ajunsă la suprafaţa terestră,
radiaţia directă constituie 62%, iar cea difuză – 38%.
Suma radiaţiei solare directe (S') şi difuze (D), care ajunge la suprafaţa
terestră, se numeşte radiaţie totală sau globală (Q).
Radiaţia solară directă şi difuză reectată parţial de suprafaţa terestră
constituie radiaţia reectată. Raportul procentual dintre radiaţia reectată şi
cea incidentă se numeşte albedo (A). Denumirea provine de la cuvîntul albus,

87
[Link] 87/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

▲Fig. 100 Tabelul 7

Repartiţia radiaţiei totale ALbEDouL SuPRAFEŢELoR ACTIVE
anuale (kcal/cm2)
Natra sprafeţelr Aledl Natra sprafeţelr Aledl
(în %) (în %)
Zăpadă proaspătă, uscată 80–98 Pajişte verde 26
Zăpadă curată, umedă 60–70 Lanuri de cereale 10–25
Zăpadă impuricată 40–50 Pădure de foioase 15–20
Gheaţă marină 30–40 Cernoziom uscat 14
Nori 50–80 Teren arat umed 5–15
TEME Nisipuri deşertice 30–40 Suprafeţe acvatice 4–6
Stepă uscată 20–30
Analizaţi harta repartiţiei ra-
diaţiei totale anuale (fig. 100)
folosind algoritmul: deoarece suprafaţa albă reectă aproape în totalitate lumina. Albedoul arată
a) ce caracter poartă repar- capacitatea de reecţie a suprafeţei active (ta.7).
tiţia radiaţiei solare totale
pe Glob? Radiaţia terestră și a atmosferei. Pămîntul, încălzindu-se de la energia
b) care sînt valorile ei în re- solară, devine el însuşi sursă de radiaţie. De la Pămînt se încălzeşte atmosfera.
giunile polare,
tropicale temperate,
și ecuatoriale? Fluxul
radiaţiadeterestră
radiaţie(Eemis de suprafaţa Pămîntului către atmosferă constituie
c) la ce latitudini se observă t). Atmosfera transmite o parte din energia recepţionată
cele mai mari schimbări în cosmos, altă parte o întoarce Pămîntului.
ale valorilor radiaţiei so- Această radiaţie, captată pe suprafaţa terestră din atmosferă, se numeşte
lare totale? De ce? contraradiaţia atmosferei (Ea). Dacă din cantitatea de energie radiată de Pămînt
d) în care regiuni ale Glo-
bului se atestă valorile scădem contraradiaţia atmosferei, se obţine radiaţia efectivă (Ee):
ma xime și minime ale Ee = Et – Ea.
radiaţiei totale?
e) ce factori influenţează Intensitatea radiaţiei efective depinde de numeroşi factori: umiditatea
repartiţia radiaţiei totale aerului, nebulozitate, straticaţia termică a aerului, altitudine, proprietăţile
anuale?
zice ale solului, învelişul vegetal etc.

88
[Link] 88/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Se ştie că radiaţia solară directă, difuză şi contraradiaţia atmosferei duc TEME

la încălzirea suprafeţei terestre, iar radiaţia reectată şi radiaţia terestră – la Analizaţi harta repartiţiei
răcirea ei. bilanţului radiativ anual
Bilanţul radiativ. Diferenţa dintre energia radiantă recepţionată şi cea (fig. 101), folosind algo-
ritmul:
pierdută alcătuieşte bilanţul radiativ al suprafeţei terestre. Bilanţul radiativ a) care sînt legităţile reparti-
poate avea valori pozitive şi negative. Dacă energia radiantă primită este mai ţiei bilanţului radiativ anual
mare decît cea pierdută, bilanţul este pozitiv, se produce încălzirea şi, invers, pe suprafaţa terestră?
b) de ce valorile maxi me
în cazul bilanţului negativ se produce răcirea suprafeţei terestre. Pămîntul în ale bilanţului radiativ se
întregime are bilanţul de radiaţie nul. În caz contrar, s-ar produce răcirea sau înregistrează pe suprafaţa
încălzirea lui treptată. oceanelor?
Bilanţul radiativ al suprafeţei terestre determină regimul termic al c) în care regiuni ale Globului
sînt înregistrate cele mai
solului şi al stratului de aer de la suprafaţa lui; de asemenea, controlează mari valori ale bilanţului
procesul evaporaţiei şi condiţionează procesele vitale ale organismelor vii. radiativ? De ce?

Este interesant să cunoaşteţi... ▲Fig. 101

Repartiţia bilanţului
Curcubeul radiativ anual (kcal/cm2)

Legile de propagare
Curcubeul a luminii seconvingător
ne demonstrează manifestă cel
că mai bine în atomilor
electronii cazul curcubeului.
sînt „strati-
caţi“ după energia pe care o pot avea. Grecii antici considerau curcubeul drept
„zîmbetul“ zeiţei Iris, menit să împace Cerul cu Pămîntul după o „gîlceavă“ mare
cu fulgere şi tunete. De la Iris provine şi cuvîntul „a iriza“ – a descompune lumina
albă în cele şapte culori ale curcubeului: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru,
indigo, violet.
Fenomenul curcubeului se explică prin trei procese zice: refracţia luminii la ho -
tarul aer–apă (cînd lumina intră şi iese din picătura de apă), reecţia totală a luminii
la hotarul apă–aer (în interiorul picăturii de apă) şi dispersia luminii.

89
[Link] 89/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TERMENI󰀭CHEIE Regimul termic al troposferei.

Radiaţie terestră – radiaţie
emisă de Pămînt către spaţiul
Temperatura aerului
cosmic, în spectrul infraroșu Procesele de încălzire și de răcire a aerului. Radiaţia solară constituie
(unde calorice).
sursa principală de căldură pentru suprafaţa terestră şi atmosferă. Învelişul
Convecţie – mișcări verti- gazos absoarbe doar o parte relativ redusă din radiaţia solară directă. În schimb,
cale lente ale aerului, provo-
cate de încălzirea neomo- el absoarbe intens radiaţia cu lungimi mari de undă emisă de suprafaţa terestră,
genă a acestuia în straturile
inferioare. careEnergia
devine astfel
solarăsursa calorică principală
transformată în căldurăpentru atmosferă.
de suprafaţa terestră activă este
Turbulenţă – sistem de transmisă aerului atmosferic prin: radiaţie terestră, conductibilitate calorică
mișcare haotică a aerului
sub formă de turbioane (vîr- moleculară; turbulenţă, convecţie, advecţie (g. 102).
tejuri) și curenţi.
Conductibilitate termică
moleculară – capacitate a
corpurilor (inclusiv a Pămîn-
tului) de a transmite căldura
prin mișcare moleculară.
Amplitudine termică –
diferenţa dintre valorile ex-
treme ale temperaturii.
Amplitudine termică diur-
nă – diferenţa, în grade,
dintre valoarea maximă și
cea minimă ale temperaturii
aerului în cursul unei zile
(24 de ore).
Amplitudine anuală a tem-
peraturii aerului – diferenţa,
în grade, dintre temperatura
medie a lunii celei mai calde
și a lunii celei mai reci ale ▲Fig. 102
anului. Procese ce determină încălzirea atmosferei
Izotermie – stare a atmo-
sferei în care temperatura Radiaţia terestr de undă lungă este absorbită selectiv de vaporii de
aerului rămîne neschimbată
pe verticală. apă şi dioxidulCăldura
se încălzeşte. de carbon şi, ca urmare,
se transmite, stratul de tot
în continuare, aer pe
dincale
apropierea solului
radiativă, de la
Inversiune termică – re- strat la strat, în altitudine, prin cndctiilitatea termic mleclar.
partizare inversă pe verticală Trlenţa şi cnvecţia realizează cel mai important transfer de energie
a temperaturii.
calorică pe verticală în troposferă, dinspre straturile de aer inferioare, mai
încălzite, spre cele superioare, mai reci.
Transferul de căldură în atmosferă se realizează şi prin deplasarea aerului pe
orizontală, fenomen numit advecţie. Deplasarea orizontală a aerului mai cald
sau mai rece poate determina o creştere sau o coborîre locală a tem peraturii.
Variaţiile temperaturii aerului pe verticală. În troposferă, temperatura
aerului scade odată cu altitudinea, conform gradientului termic vertical.
Prin gradient
temperatura termic
aerului vertical
la ecare se înţelege
o sută de metrimărimea în grade cu care variază
altitudine.
Gradientul termic vertical în troposferă are valoarea medie egală cu 0,6°C.
În unele situaţii atmosferice, temperatura aerului nu variază în funcţie de
înălţime, iar gradientul termic vertical are valoarea zero. Un astfel de fenomen
se numeşte izotermie. În unele cazuri temperatura aerului creşte odată cu
altitudinea. Acest proces se numeşte inversiune termică.
Repartiţia geografică a temperaturii aerului. Pentru caracterizarea
repartiţiei geograce a temperaturilor medii se folosesc hărţile izotermelor
lunilor ianuarie şi iulie, precum şi harta izotermelor anuale.

90
[Link] 90/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Harta izotermelor lunii ianuarie. Analiza hărţii izotermelor lunii

ianuarie (g. 103) scoate în evidenţă următoarele: în emisfera nordică cu grad
ridicat de continentalism, suprafaţa uscatului se răceşte intens faţă de cea a
oceanelor, care rămîne mai caldă. Pe continente, izotermele sînt mai dense şi
sinuoase, arcuindu-se spre sud, iar pe oceane – mai rare şi mai uniforme, arcuite
spre nord. Cele mai joase temperaturi se înregistrează în nord-estul Asiei, în
regiunile Verhoiansk şi Oimeakon, unde temperatura medie a lunii ianuarie
este de –50°C. O altă zonă de frig este situată pe platoul înalt de gheaţă al
Groenlandei Centrale, cu temperatura medie de –47°C. Poziţia geogracă
a acestor centre de frig evidenţiază clar rolul factorilor zico-geograci.
În emisfera sudică, izotermele au un mers mai uniform, aproape în
direcţia paralelelor. În apropierea continentelor, ele prezintă o arcuire spre
sud, datorită încălzirii puternice a uscatului în timpul verii australe. În
regiunea meridională a ecărui continent apare un centru de maximă ter-
mică unde temperaturile medii oscilează între 28° şi 32°C. Izotermele arată
că temperaturile medii cele mai ridicate din luna ianuarie se înregistrează în
zona tropicului sudic (Calahari – Africa, Australia centrală) datorită faptului că
Soarele se aă la zenit deasupra Tropicului Capricornului.
În medie
ratura Antarctida,
este întemperaturile
jur de 0°C înrămîn joase
regiunile deşilitoral
în timpul lunii ianuarie.
şi coboară Tempe-
la –30°...–35°C
în jurul polului.

Harta izotermelor lunii iulie. Analiza hărţii izotermelor lunii iulie ▲Fig. 103
(g. 104) pune în evidenţă încălzirea puternică a continentelor pentru emisfera Temperaturile medii ale
nordică, în special în zonele tropicală şi subtropicală, unde se observă aerului în luna ianuarie (°C)
temperaturi medii care depăşesc 40°C (nord-vestul Saharei).
În emisfera nordică, vara, izotermele sînt mai distanţate decît în luna
ianuarie. Continentele emisferei nordice se încălzesc puternic, izotermele se
arcuiesc spre pol atît în America de Nord, cît şi în Eurasia.

91
[Link] 91/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TEME Arcuirea puternică spre nord a izotermelor, în lungul ţărmurilor apusene

Analizaţi fig. 103, 104,105 și ale unor continente, este cauzată de curenţii oceanici reci. Cele mai ridicate
deduceţi legităţile repartiţiei temperaturi nu se înregistrează deasupra Ecuatorului, ci în regiunile deşertice
temperaturilor medii ale ae- ale emisferei nordice.
rului (în lunile ianuarie, iulie
și cele medii anuale) În emisfera sudică, în această lună este iarnă şi de aceea temperaturile
sînt mai scăzute decît în emisfera nordică, dar nu în aşa măsură ca în cazul
iernii boreale. Aceasta se explică prin predominarea suprafeţelor oceanice
care exercită un rol moderator asupra temperaturii.
În emisfera sudică, cele mai reduse temperaturi sînt caracteristice Antarctidei,
unde mediile în unele puncte din jurul Polului Sud coboară pînă la –70°C. În
regiunile de ţărmuri valorile medii ale temperaturii sînt mai ridicate.

▲Fig. 104
Temperaturile medii ale
aerului în luna iulie (°C) Harta izotermelor anuale. Din analiza hărţii izotermelor anuale (g. 105)
se pot trage cîteva concluzii generale importante cu privire la repartiţia
geogracă a temperaturii aerului pe suprafaţa Pămîntului.
Temperatura medie anuală a aerului scade de la Ecuator la poli, de la
20°–30°C, în zona intertropicală, la 10°–20°C în zona temperată şi la valori
mai mici (chiar negative) în regiunile polare. Această scădere a temperaturii
a dus la formarea zonelor de căldură (caldă, temperată, rece).
Se constată că la aceleaşi latitudini temperaturile medii anuale sînt mai
ridicate în emisfera nordică comparativ cu emisfera sudică. Cauza fenome-
nului este repartiţia inegală a uscatului şi a apei în cele două emisfere. În
emisfera nordică, coastele vestice ale continentelor sînt în general mai calde
decît cele estice; în emisfera sudică, din cauza curenţilor oceanici reci, situaţia
se prezintă invers. Deasupra oceanelor repartiţia temperaturii este mult mai
uniformă decît pe continente. Temperaturi extrem de scăzute se înregistrează
pe continentul Antarctida. Temperaturile medii anuale variază între –15°...
–20°C în zona de ţărm şi –40° ... –50°C în jurul polului.

92
[Link] 92/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Este interesant să cunoaşteţi... ▲Fig. 105

Temperaturile medii anuale
Pe suprafaţa Pămîntului maxima absolută a fost înregistrată la periferia Saha- ale aerului (°C)
rei (Tripoli, Libia), unde termometrul a indicat 58°C. Minima planetară absolută
–89,2°C a fost înregistrată în Antarctida (1983) la staţia Vostok.
Media anuală a temperaturii aerului pentru întreaga suprafaţă a Pămîntului este
de 14,3°C (ianuarie 12,6°, iulie 16°). TEME
Cea mai ridicată temperatură medie anuală a fost înregistrată la Dalul, în Etiopia
(34,4°C) – într-o depresiune situată la 116 m sub nivelul mării. 1. Explicaţi cum și de ce
se schimbă temperatura
Amplitudinea termică anuală cea mai mare este la Verhoiansk (–65,4°C), unde aerului la mișcarea ascen-
temperatura medie a lunii ianuarie este –50°C, iar a lunii iulie 15,4°C. Luînd în dentă a lui.
consideraţie temperaturile extreme absolute de la Verhoiansk (33,7°C şi –69,8°C),
amplitudinea termică maximă absolută este de 103,5°C. 2. Explicaţi cum și de ce
se schimbă temperatura
Amplitudinea termică anuală cea mai scăzută, de 0,4°C, este pe insulele aerului la mișcarea des-
Marshall din Oceanul Pacic, în condiţiile unui climat tropical oceanic. cendentă a lui.

◄ Poluarea antropică
a troposferei

93
[Link] 93/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TEME Tabelul 8
1. Substituiţi în schema de TEMPERATuRA MEDIE LuNARă LA DIFERITE LATITuDINI
mai jos semnele de între-
bare (?) prin cuvintele Lnile anli
oraşl
„temperatură ridicată“ sau
„temperatură scăzută“. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Verhoiansk -51,0 -49,0 -39,0 -21,0 -2,0 9,0 14,0 10,0 0,0 -20,0 -41,0 -51,0
Chişinău 3,6 2,4 2,6 9,6 15,9 19,4 21,5 20,7 16,0 10,0 4,1 0,9
2. Construiţi și analizaţi prin
comparaţie graficele tem- Rangoon 26,0 28,0 29,0 29,0 28,0 27,0 26,0 26,0 27,0 29,0 27,0 25,0
peraturilor medii lunare
ale aerului la diferite la- Sankt
titudini, conform datelor -7,7 -7,6 -4,1 2,8 9,5 14,6 17,5 15,5 10,6 4,7 0,9 -5,0
Petersburg
din tab. 8.

EVALUARE
1. Definiţi termenii: 5. Analizaţi schema de mai jos și explicaţi cum in-
radiaţie terestră
•
• gradient fluenţează expoziţia versantului asupra tempe-
convecţie
•

advecţie
•

termic vertical raturii aerului.

un răspuns Înlocuiţi semnul întrebării (?) cu
adecvat.
•
•izotermie
2. Calculaţi:
Albedo pentru sol, dacă:
•

Q = 3,63 j/cm2/min.;
R = 0,79 j/ cm2/min.;
Temperatura la altitudinea de 5525 m, dacă la
•

nivelul mării temperatura este 5°C;

Temperatura la nivelul mării, dacă la altitudinea
•

de 2 345 m temperatura este –5°.

3. Răspundeţi la întrebările:
De ce în zilele cu insolaţie puternică este mai bine
•

să îmbrăcăm haine de culori deschise? 6. Determinaţi

mării (cota 0 m)temperatura
dacă: aerului la nivelul
Cum are loc transmiterea căldurii de la suprafaţa
•
a) altitudinea punctului (H) este 4200 m, iar tempe-
terestră în atmosferă? ratura aerului (t°) este 4,2°C.
Care este caracterul repartiţiei pe Glob:
•
b) H = 1152 m; t° = 0,3°C
- a radiaţiei solare totale? c) H = 2500 m; t° = –4°C
- a bilanţului radiativ anual?
- a temperaturilor medii anuale? 7. Calculaţi amplitudinea termică pentru data de
Folosiţi hărţile respective. 20 iulie 1999, cînd ziua temperatura a fost de
34°C și noaptea de 18°C.
4. Completaţi enunţurile de mai jos:
Amplitudinea termică reprezintă ....
•
8. Calculaţi albedoul pentru diferite suprafeţe
Minima absolută a temperaturii aerului pe Terra
•
active, dacă este cunoscută valoarea radiaţiei
este ………. și a fost înregistrată …….. . incidente (Q) și valoarea radiaţiei reflectate (R);
Maxima absolută a temperaturii aerului pe Terra
• utilizaţi formula.
a fost înregistrată ….. și constituie …….. .
2
Minima planetară absolută a fost înregistrată ……
•
Zăpadă Q – 3,52 j /(cm × min) A–?
2
și constituie …… . R – 2,47 j /(cm ×min)
Amplitudinea termică maximă absolută la Verho-
•

iansk este de .....

Izotermele lunii ianuarie au un mers mai uniform
•
Nisip
2
Q – 5,15 j /(cm ×min)
în ... 2 A–?
R – 1,55 j /(cm ×min)
În luna iulie, cele mai ridicate temperaturi se
•

înregistrează în ...

94
[Link] 94/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

3 Umiditatea aerului
Prezenţa în atmosferă a vaporilor de apă determină umiditatea aerului, TERMENI󰀭CHEIE
care este unul dintre principalele elemente meteorologice. De valoarea Elasticitatea vaporilor de
acestui element depind în mare măsură cantitatea norilor şi a preci- apă (e) – tensiunea vapori-
pitaţiilor, opacitatea atmosferei, bilanţul radiativ-caloric etc. lor de apă.
Elasticitatea de saturaţie
Vaporii de apă în atmosferă sau maximă (E) – valoarea
limită a tensiunii vaporilor
Atmosfera conţine 12 900 km3 de apă, ceea ce echivalează cu 0,001% din de apă.
totalul de apă de pe Pămînt şi e de cca 6 ori mai mult decît în toate rîurile Evaporaţie – proces de tre-
Globului. cere a apei din stare lichidă
în stare gazoasă în condiţii
Vaporii de apă reprezintă un component gazos al aerului atmosferic. Pro- naturale.
porţia lor în aer este foarte variabilă, însă nu depăşeşte 4% din volum, valoare
care poate  atinsă numai în regiunile tropicale umede.
Cea mai mare parte a vaporilor de apă din atmosferă provine din evaporarea
apelor oceanice. În procesul evaporării acestei imense cantităţi de apă se consu-
mă 25% din energia totală primită anual de suprafaţa terestră de la Soare.
Cantitatea de vapori de apă evaporată şi transmisă în atmosferă imprimă
acesteia un anumit grad de umiditate. Această umiditate inuenţează regimul
caloric al aerului.
Mărimile care definesc umiditatea aerului. Conţinutul vaporilor de apă
din aer deneşte umiditatea acestuia.
Cantitatea de vapori de apă care există la un moment dat în aer poate 
evaluată prin următoarele mărimi: umiditatea absolută, umiditatea relativă,
decitul de saturaţie şi punctul de rouă.
Umiditatea absolută (a) este cantitatea de vapori de apă, exprimată în
grame, conţinută de volumul unui m 3 de aer (g/m 3). ▲ Aparate meteorologice
din ghereta psihometrică
Cantitatea de vapori necesară pentru a satura aerul la o temperatură dată
se numeşte umiditatea
Umiditatea absolută
relativă (R) (A).
maximăprocentual
este raportul dintre umiditatea absolută
(a) şi umiditatea absolută maximă (A). Deci:
a
R= A × 100(%).
Umiditatea relativă exprimă gradul de saturaţie a aerului cu vapori de apă.
Atunci cînd a = A, umiditatea relativă R = 100%.
Decitul de saturaţie (D) este diferenţa dintre elasticitatea maximă a
vaporilor de apă (E) şi elasticitatea vaporilor (e) din momentul observaţiei la
o anumită temperatură a aerului: D = E – e.
Deficitul de saturaţie este utilizat pentru evaluarea potenţialului de
evaporaţie.
Punctul de rouă este temperatura la care un volum de aer trebuie să se
răcească ca să devină saturat.
Evaporaţia. Procesele de evaporare se realizează prin consum de căldură.
Pentru evaporarea unui gram de apă la temperatura de 15° şi la presiune
normală se consumă 596 calorii.
În natură, intensitatea evaporării depinde de numeroşi factori, dintre care
cei mai importanţi sînt: temperatura suprafeţei de evaporare, decitul de
saturaţie, viteza vîntului, presiunea atmosferică, proprietăţile zice şi chimice
ale solului, gradul de acoperire a solului.

95
[Link] 95/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TEME Cantitatea de apă evaporată (Q) se exprimă în grame sau în milimetri ai

1. Enumeraţi mărimile care grosimii stratului de apă evaporată într-o unitate de timp.
definesc umiditatea aeru- În natură, procesul de evaporare se realizează în condiţii complexe, atît
lui. la nivelul suprafeţelor acvatice, cît şi pe suprafeţele eterogene ale uscatului.
2. Enumeraţi factorii de Plantele, prin procesele de transpiraţie, contribuie şi ele la cedarea unei cantităţi
care depinde intensitatea de vapori de apă în atmosferă.
evaporaţiei în condiţii na-
turale.
Repartiţia geografică a umidităţii atmosferice. Repartiţia geogracă
3. Explicaţi legităţile re- a umidităţii
ea aerului îndestraturile
ind dependentă inferioare
mai mulţi factori:ale atmosferei aerului,
temperatura este foarte variată,
repartiia
partiţiei geografice a umi-
dităţii atmosferice. uscatului i a apei, natura covorului vegetal, relief etc.
4. Conform datelor Ser- Repartiţia geogracă a umidităţii atmosferice – atît a celei absolute cît şi
viciului meteorologic, la a celei relative – prezintă un caracter zonal evident.
ora 8 dimineaţa tempe- Au fost stabilite următoarele legităţi generale:
ratura aerului era de 11°C,
iar umiditatea relativă, de 1) Repartiţia umidităţii absolute este în strînsă legătură cu repartiţia
70%; la ora 13 – respec- temperaturii. Variaţiile în timp ale valorilor depind, de asemenea, de variaţiile
tiv 18°C și 35%. Explicaţi temperaturii.
schimbările temperaturii 2) Repartiţia umidităţii relative se caracterizează prin trei maxime zonale:
și umidităţii aerului.
una în zona intertropicală şi două la latitudini mari. Între acestea se intercalează
cîte o zonă cu ariditate pronunţată. La poli, se aă două regiuni cu umiditate
relativă moderată.
TERMENI󰀭CHEIE Condensarea vaporilor de apă
Condensare – proces de Condiţiile condensării vaporilor de apă din atmosferă. Condensarea
trecere a apei din faza ga-
zoasă în faza lichidă. vaporilor de apă din atmosferă implică două condiţii importante: scăderea
Sublimare – proces de tre- temperaturii aerului pînă la punctul de rouă şi prezena în aer a nucleelor
cere a vaporilor de apă di- de condensare.
rect în faza solidă. Condensarea vaporilor de apă se produce la o anumită temperatură, cînd
umiditatea absolută devine egală sau depăşeşte valoarea umidităţii absolute
maxime (a >_ A). Această condiţie se realizează, de obicei, în cazul răcirii
aerului pînă la punctul de rouă i mai jos prin radiaţie, advecţie. Astfel, dacă
temperatura
iar surplusulcontinuă
de vaporisăcare
scadănusub punctul
poate de rouă,
 reţinut aerul devine suprasaturat,
se condensează sau se subli-
mează, alcătuind picături ne de apă sau acicule de gheaţă.
Nucleele de condensare sînt particule microscopice solide şi lichide, mai rar
gazoase, cu proprietăţi higroscopice, aate în suspensie în aerul atmosferic. Ele
favorizează mult apariţia şi formarea produselor primare de condensare.
Nucleele de condensare pot  de natură şi provenienţă foarte diferită. Ele pre-
zintă cristale de sare difuzate de pe suprafaţa oceanelor (anual cca 27×1010 tone);
pulbere de praf; cenuşă vulcanică; cenuşă provenită de la incendii etc.
Numărul nucleelor de condensare este foarte variabil, valorile maxime ind atinse
în straturile inferioare de aer, mai ales deasupra continentelor şi în aerul oraşelor.
Condensarea vaporilor de apă la suprafaţa terestră. Aerul aat în
contact cu suprafaţa răcită a solului şi cu diferitele obiecte de pe ea se poate
răci pînă la temperatura punctului de rouă. În funcţie de condiţiile de răcire
a aerului, se pot forma următoarele produse de condensare sau de sublimare
la sol: rouă, brumă, chiciură, polei.
Roua se formează, de obicei, în timpul nopţilor senine, spre sfîrşitul anotimpului
cald. În acest timp radiaţia nocturnă asigură o răcire intensă a suprafeţei de depunere
pînă sub punctul de rouă, care rămîne totuşi pozitiv.
Roua are un efect pozitiv pentru plantele care se găsesc în regiunile aride şi
semiaride. În aceste regiuni roua poate să constituie pînă la 25% din cantitatea de
precipitaţii căzute în perioada caldă a anului.

96
[Link] 96/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

brma apare drept rezultat al sublimării vaporilor de apă în contact cu suprafaţa

terestră răcită sub 0°C. Ea este alcătuită din acicule ne de gheaţă care apar sub forma
unui strat albicios, catifelat. Bruma prezintă un pericol pentru plante, mai ales cînd
este însoţită de răciri bruşte.
Chicira constituie o masă cristalină albă, fărîmicioasă, cu o structură nă. Ea
apare e prin sublimarea vaporilor de apă, e prin îngheţarea picăturilor suprară-
cite. În primul caz apare chiciura cristalină, care este alcătuită din cristale ne de
gheaţă. Ea se depune pe ramurile copacilor, conductoarele aeriene, proeminenţele
obiectelor.
Formarea chiciurii este posibilă pe vreme liniştită cu temperaturi negative, aer umed
şi ceţos. În condiţii de îngheţare a picăturilor de ceaţă suprarăcită, apare chiciura gra-
nulară.
Pleil este o depunere solidă sub forma unui strat dens de gheaţă transparentă ▲Chiciură
sau opacă, ce se formează în urma îngheţării picăturilor suprarăcite de ploaie sau
de burniţă, care cad pe suprafeţe cu temperaturi cuprinse între 0,1° C şi –1,0° C.
Depunerile de polei sînt deosebit de periculoase, provocînd pagube economiei:
uneori poleiul afectează livezi şi mari suprafeţe forestiere. De asemenea, pot ceda
sub greutatea poleiului cablurile telefonice, electrice etc., rupîndu-se. Transportul
rutier este şi el perturbat, iar uneori întrerupt din cauza stratului alunecos de polei
depus pe şosele, trotuare etc.
Condensarea vaporilor de apă în stratul inferior al atmosferei. Con-
densarea vaporilor de apă în stratul de aer de lîngă suprafaţa terestră duce
la formarea ceii şi a pîclei. Sistemul de picături ne de apă sau de cristale
de gheaţă care plutesc în aer, reducînd vizibilitatea orizontală la mai puţin
de 1 km, formează ceaţa. Transparenţa aerului poate  scăzută şi de acu-
mularea impurităţilor solide. În acest caz, reducerea vizibilităţii orizontale
între 1 şi 10 km constituie fenomenul de pîcl.
O formă particulară a ceţii este smogul (de la cuvintele engleze smoke – fum
şi fog – ceaţă, deci ceaţă şi fum). El are culoare întunecoasă şi poate avea ▲Geneza poleiului
densităţi capabile să reducă vizibilitatea la minimum. Are un grad mare de
nocivitate datorită gazelor conţinute. Zilele cu smog duc la agravarea bolilor
de
de plămîni, de inimă, de
bază în domeniile ochi. Combaterea
ocrotirii smoguluioamenilor.
naturii şi a sănătăţii este una dintre sarcinile
Ceţurile protejează plantele de îngheţ în timpul nopţii; în schimb, ele au o
inuenţă negativă asupra transporturilor aeronautic şi maritim.
Condensarea vaporilor de apă în atmosfera liberă. Norii se formează
ca urmare a condensării şi sublimării vaporilor de apă din atmosfera liberă.
Ei sînt alcătuiţi din particule microscopice lichide şi solide, ca şi ceţurile.
Deosebirea constă în înălţimea la care ei apar şi în formele diverse pe care le
capătă. Norul este o formaţiune unitară doar în aparenţă, deoarece el se trans-
formă continuu. El se dezvoltă şi se menţine numai în straturile atmosferice ▲Polei puternic
în care există condiţii favorabile pentru condensarea continuă a vaporilor.
Cînd acestea dispar, norul se risipeşte datorită evaporării.
Clasificarea internaţională a norilor. Norii oglindesc fenomenele
meteorologice ce au loc în atmosferă. Observaţiile asupra lor la staţiile me-
teorologice au o importanţă majoră pentru prevederea timpului şi protecţia
meteorologică a aviaţiei.
Formele norilor sînt foarte variate, iar gruparea lor după anumite criterii
este destul de dicilă.
Clasicarea internaţională a norilor a fost elaborată după următoarele
criterii: formă sau morfologie, înălţimea de formare, geneză şi starea de agre-
gare a elementelor componente.
▲Polei

97
[Link] 97/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

[Link] 98/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

D. Familia norilor de dezvoltare verticală de la 1000 m şi pînă la altitudinea TEME

norilor superiori, cuprinzînd genurile: cumulus (Cu) şi cumulonimbus (Cb). Ei 1. Explicaţi condiţiile con-
au o grosime mare, uneori de peste 10 km. Se formează ca rezultat al convecţiei densării vaporilor de apă
aerului încălzit. Norii cumulus sînt în partea superioară albi, iar la bază – din atmosferă.
cenuşii. Precipitaţii, de regulă, nu dau şi sînt numiţi nori de vreme bună. 2. Specificaţi condiţiile în
Norii cumulonimbus sînt cei mai înalţi, au culoare cenuşie în partea care se formează roua,
de jos, iar sus – albă (sînt formaţi din cristale de gheaţă). Dau cele mai bruma, chiciura și po-
leiul.
intense precipitaţii
cumulonimbus cadecugrindină.
caracter de averse (ploi torenţiale). Numai din norii 3. Enumeraţi condiţiile ne-
cesare pentru apariţia
Nebulozitatea și regimul ei. Gradul de acoperire cu nori a bolţii cereşti ceţii și pîclei.
se numeşte nebulozitate. Ea se apreciază în grade. Un grad corespunde unei 4. Caracterizaţi familiile de
părţi de 10% din bolta cerească acoperită. Nebulozitatea de 2 grade este nori.
considerată drept timp senin, de 3–4 grade, cer parial acoperit, iar cea de 5. Identificaţi regiu nile cu
8–10 grade, timp posomorît. nebulozitate minimă și
Observările asupra nebulozităţii se fac vizual şi instrumental. Vizual se maximă de pe Glob.
apreciază forma norilor, gradul de nebulozitate, iar instrumental – cu ajutorul
radiolocaţiei – se măsoară altitudinea bazei norilor.
Cea mai mare nebulozitate medie anuală se atestă în regiunile polare şi
subarctice, iar cea mai mică – la tropice, unde scade uneori la mai puţin de
1 grad (oraşul Assuan din Egipt).
În republica noastră, nebulozitatea medie anuală este de 5,9–6,5 grade,
ind maximă în noiembrie şi minimă în august–septembrie.
Identicarea norilor are importanţă pentru prevederea vremii. Aprecierea
nebulozităţii prezintă interes climatologic datorită precipitaţiilor pe care le
generează, ecranării radiaţiilor solare şi a radiaţiilor terestre.
Precipitaţiile atmosferice TERMENI󰀭CHEIE
Izohietă – linie care unește
Totalitatea particulelor de apă lichidă sau solidă care cad din nori i ajung punctele cu valori egale ale
pe suprafaa terestră poartă denumirea de precipitaţii atmosferice. cantităţii de precipitaţii.
Principalele forme și tipuri de precipitaţii. Precipitaţiile atmosferice sub Coeficient de umezire –
formă de ploaie, burniţă, ninsoare etc. sînt fenomene complexe. Caracteristicile raportul cantităţii anuale
de precipitaţii la evaporaţia
lor sînt legate de structura, geneza şi gradul de dezvoltare al diferitelor tipuri potenţială pentru aceeași
de nori. Sînt considerate precipitaţii şi produsele de condensare a vaporilor perioadă de timp.
la suprafaţa terestră: roua, bruma şi chiciura. Acestea însă au o importanţă
mult mai redusă.
Cantitatea precipitaţiilor se exprimă prin grosimea, în milimetri, a stratului
de apă care s-ar acumula pe o suprafaţă orizontală. Intensitatea precipitaţiilor
este o mărime care reprezintă cantitatea de precipitaţii căzute într-o unitate
de timp (1 minut).
Observaţiile pluviometrice se completează în timpul iernii cu date
referitoare la grosimea şi densitatea stratului de zăpadă şi cantitatea de apă
rezultată din topirea
Clasicarea acesteia. atmosferice se face după diferite criterii: starea
precipitaţiilor
de agregare, durată şi intensitate, geneză.
După starea de agregare se deosebesc precipitaţii lichide (ploaie, burniţă),
solide (zăpadă, grindină) şi mixte (lapoviţă).
Plaia este alcătuită din picături de apă de diferite dimensiuni, cu diametrul de
0,5–5 mm. Ploaia se formează la temperaturi de peste 0°C ca rezultat al creşterii pică-
turilor mari pe seama celor mici prin difuzie.
Zpada este o precipitaţie solidă alcătuită din cristale hexagonale ne de gheaţă,
ramicate stelar sau neramicate. Mărimea şi forma cristalelor depinde de condiţiile de

99
[Link] 99/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

a sublimare a vaporilor. La temperaturi negative, nu prea joase, cristalele sînt acoperite cu

o peliculă foarte subţire de apă, ceea ce duce la formarea aglomerărilor de cristale (druze
de gheaţă), numite flgi. Căderea fulgilor o numim ninsare. Acele de gheaţă se
formează la temperaturi de –5... –10°C.
Lapviţa este o cădere concomitentă a fulgilor de zăpadă şi a picăturilor de ploaie.
La latitudini mijlocii şi superioare, lapoviţa constituie o fază intermediară în procesul
de geneză a ploii, unde iniţial se formează zăpada, care în timpul căderii se topeşte.
Mzrichea male este o precipitaţie solidă sub formă de granule mate,
sferice, uneori conice, afînate, sfărîmicioase, cu aspect de zăpadă, avînd diametre
de 1–5 mm.
Mzrichea tare cade sub formă de granule de gheaţă sferice sau neuniforme,
uneori conice, parţial transparente, avînd un miez albicios opac; sînt dure şi sar cînd
ating suprafaţa solului.
Grindina este alcătuită din sfere sau fragmente de gheaţă, de diferite forme,
cristalizate sau amorfe, avînd diametrul între 5 şi 50 mm, uneori chiar mai mult. În
cazuri excepţionale greutatea boabelor de grindină a depăşit chiar 300 g. Grindina
cade din norii cumulonimbus numai în sezonul cald, însoţind aversele de ploaie.
b Combaterea articială a grindinei se face cu ajutorul unor reagenţi speciali pulverizaţi
în nori pînă la formarea ei. Se folosesc astfel de reagenţi ca: iodura de argint, gheaţa
uscată (din CO), azotul solid etc.
După durată
de lungă durată,şitoreniale
intensitatesau
deosebim treiburnie.
averse şi tipuri de precipitaţii atmosferice:
Precipitaţiile de lungă durată sînt generate de norii nimbostratus, mai rar
altostratus şi stratocumulus care se extind pe suprafeţe mari însoţind frontul
cald. În graiul românesc popular, ploile de lungă durată, urmate de vreme
caldă, sînt numite ploi ciobăneti.
Precipitaţiile sub formă de averse sînt generate de norii cumulonimbus.
Intensitatea averselor este mare, depăşind 1 mm/min. Ele se declanşează pe
suprafeţe restrînse de teren atît sub formă lichidă vara, cît şi solidă – iarna.
Precipitaţiile sub formă de burniă cad din norii stratus, nimbostratus
şi stratocumulus. Picăturile de burniţă sînt foarte ne, avînd diametrul sub
0,5 mm. Burniţele pot cădea şi din ceţuri. Ele mai pot  alcătuite din granule
c sau acicule ne de gheaţă, în cazul în care temperatura aerului prin care cad
este negativă. Viteza de cădere este foarte lentă (0,3–1 m/s).
După condiţiile de geneză se deosebesc precipitaii de convecie, frontale
şi orograce.
Precipitaţiile de convecie sînt generate de norii convectivi cumulonimbus
şi au caracter de averse. Precipitaţiile frontale cad din norii care însoţesc
fronturile calde, reci şi ocluse. Precipitaţiile orograce au caracterul celor
convective, ind rezultatul mişcărilor ascendente forţate ale aerului pe pantele
unor obstacole de relief.
Mersul anual al precipitaţiilor. Precipitaţiile atmosferice variază în
timp.
Oscilaţiile
importantă anuale ale
a regimului precipitaţiilor
pluviometric atmosferice
şi diferă reprezintă
în funcţie o caracteristică
de zona geogracă şi
condiţiile locale de relief.
Sînt stabilite mai multe tipuri de mers anual al precipitaţiilor sau de regim
pluviometric.
▲Condiţiile necesare Tipl ecatrial este specic pentru zona cuprinsă pînă la 10° latitudine în ambele
formării ploii (a), emisfere. Aici cad precipitaţii bogate în tot timpul anului. Se individualizează totuşi două
lapoviţei (b) şi ninsorii (c) maxime şi două minime, separate la şase luni. Maximele sînt localizate după echinocţiile
de primăvară şi toamnă. Minimele sînt înregistrate după solstiţiile de vară şi iarnă.
Tipl trpical se caracterizează printr-o perioadă ploioasă a solstiţiului de vară
şi una secetoasă în restul lunilor, care poate dura şi o jumătate de an.

100
[Link] 100/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Tipl deşertic sau strpical se înregistrează în zonele situate între 20° şi

30° latitudine nordică şi sudică. Regimul anual al precipitaţiilor se caracterizează
prin cantităţi reduse, sub 250 mm. Precipitaţiile cad în mod foarte neregulat. Trec,
adeseori, ani de zile fără să plouă (De ce?), pentru ca apoi o singură aversă să dea
cantităţi atît de mari de apă încît provoacă inundaţii.
Tipl mediteraneean se caracterizează prin secetă vara şi precipitaţii iarna.
Acest tip se întîlneşte la latitudini subtropicale, în ambele emisfere, pe faţada
apuseană a continentelor, pe insule şi peninsule. Ca prototip al lor sînt considerate
regiunile riverane
subtropicali. Iarna,Mării Mediterane.
anticiclonii Varaspre
se retrag estelatitudini
secetoasă,mai
subjoase,
inuenţa anticiclonilor
iar masele de aer
temperat-maritime pătrund în regiunile subtropicale prin intermediul ciclonilor.
Regimul mediteraneean este tipic şi altor regiuni cum ar  California, Chile,
Australia de Sud, Africa de Sud.
Tipl temperat, sub inuenţa uscatului şi a apei, se diferenţiază în două subti-
puri: oceanic şi continental.
Subtipul temperat oceanic se înregistrează pe suprafeţele oceanice şi pe f îşiile
de litoral apusene ale continentelor. El se caracterizează prin cantităţi de precipitaţii
relativ bogate în tot timpul anului, însă cu maximumul iarna. (De ce?)
Subtipul temperat continental, cu maximum de precipitaţii vara şi minimum
iarna, este specic pentru regiunile din interiorul continental al zonei temperate.
(De ce?) Teritoriul ţării noastre aparţine la fel acestui tip pluviometric. Pe măsura
depărtării de ocean cantitatea anuală de precipitaţii scade. (De ce?) Subtipul temperat ▲Traiectoria unei granule
continental este specic pentru Europa de Est, Asia şi America de Nord. de gheaţă în cadrul norului
Tipl msnic se înregistrează în regiunile unde bat vînturile musonice, cu o Cumulonimbus
maximă în lunile de vară a ecărei emisfere cînd aerul umed oceanic se deplasează
spre uscat. Perioada secetoasă corespunde perioadei reci a anului, cînd se produce
deplasarea aerului uscat continental spre minima oceanică.
În funcţie de latitudine, regimul pluviometric musonic prezintă două variante:
tropical şi al latitudinilor mijlocii. Regimul musonic tropical este analog regimului
tropical. Perioada ploioasă şi cea secetoasă sînt foarte distincte. Este tipic pentru
Asia de Sud şi de Sud-Est, Golful Guineei şi Australia de Nord.
Regimul musonic al latitudinilor mijlocii este caracteristic pentru ţărmurile de
est ale continentelor din emisfera nordică, îndeosebi în Asia. Precipitaţiile maxime
de vară
Tiplşi plar
cele minime de iarnă
este specic amintesc
regiunilor subtipul
polare temperatşi continental.
continentale oceanice. Mersul anual
al precipitaţiilor în regiunile polare continentale se caracterizează prin sume anuale
reduse şi o maximă de vară, ind cauzată de creşterea umidităţii aerului. În regiunile
polare oceanice din Arctica şi Antarctida, precipitaţiile maxime cad iarna, din cauza
intensicării activităţii ciclonice.
Repartiţia geografică a precipitaţiilor. Cantitatea precipitaţiilor atmo-
sferice căzută pe suprafaţa terestră în timp de un an sau în diferitele luni ale
anului imprimă o caracteristică importantă climatului.
Repartiţia geogracă a precipitaţiilor depinde de diferiţi factori zico-
geograci. Ea se poate urmări cu ajutorul hărţilor cu izohiete – linii care unesc
punctele cu aceleaşi cantităţi de precipitaţii, căzute într-o anumită perioadă de
timp sau cu aceleaşi cantităţi medii (lunare sau anuale) multianuale.
Precipitaţiile atmosferice sînt repartizate neuniform pe suprafaţa
Pămîntului. Cele mai mari cantităţi cad în zona ecuatorială, urmată în ambele
emisfere de o scădere care atinge valoarea minimă în zonele subtropicale.
În zonele temperate se atestă o nouă creştere a cantităţilor anuale, după care
urmează o scădere accentuată în cele două regiuni polare.
Această repartiţie generală zonală a precipitaţiilor pe Glob suferă nume-
roase modicări sub inuenţa diferiţilor factori climatici azonali. Astfel apar
maxime şi minime pluviometrice azonale.
Harta izohietelor anuale redă repartiţia geogracă a sumelor medii anuale
de precipitaţii (g. 107). ▲Grindină

101
[Link] 101/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

▲Fig. 107 În zona ecuatorială, cantităţile mari de precipitaţii (2 000–3 000 mm anual)
Repartiţia precipitaţiilor
medii anuale pe Glob sînt datorate
minarea unei ascendente
mişcării evaporaţii puternice
a aerului.şiAceste
continui, la care
cantităţi se adaugă
mari predo-
de precipitaţii
TEME sînt înregistrate atît pe oceane cît şi pe continente, ind repartizate uniform
1. Numiţi aparatele de mă- în timpul anului.
surare a precipitaţiilor
atmosferice. Cantităţile mari de precipitaţii care se înregistrează în afara zonei
2. Enumeraţi formele de ecuatoriale se datorează circulaţiei aerului dinspre oceane spre continente.
precipitaţii după starea Regiunile cu precipitaţii abundente (de 2 000–3 000 mm anual şi chiar mai
de agregare și caracteri- mult) din afara zonei ecuatoriale sînt ţărmul de vest al Indiei, Indochinei
zaţi-le. şi poalele munţilor Himalaya – zone ce se aă sub inuenţa musonilor. De
3. Descrieţi tipurile de pre- asemenea, unele teritorii din partea de vest a Americii de Nord (între 45–50°
cipitaţii după durată și
intensitate. lat. nordică) şi Americii de Sud (între 40–50° lat. sudică) unde sînt frecvente
vînturile de vest.
4. crieţi
Urmărind
oral șifig. 107, des-
explicaţi re- În zonele de formare a alizeelor se creează un mare decit de umiditate
partiţia acestora pe Glob, care nu este compensat de alţi factori. Aici s-au format deşerturile tropicale.
atrăgînd atenţia la: În regiunile polare precipitaţiile sînt reduse ca urmare a evaporaţiei
a) legităţile generale în
repartiţia valorilor anu- foarte mici, a punctului de saturaţie scăzut şi a circulaţiei polare a aerului.
ale ale precipitaţiilor at- Precipitaţiile solide sub formă de zăpadă sînt caracteristice zonelor cu
mosferice pe suprafaţa temperaturi scăzute.
terestră;
b) regiunile și zonele cu Cantităţile cele mai mari de precipitaţii atmosferice de pe Glob depăşesc
valori anuale de pre- 10 000 mm anual. De exemplu: regiunea Assam din India şi insulele Hawaii
cipitaţii atmosferice (cu peste 12 000 mm), Camerun (peste 10 000 mm). În 1861 la Cherrapunji
maxime și minime.
s-au înregistrat 22 987 mm.

102
[Link] 102/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Cele mai reduse cantităţi de precipitaţii atmosferice cad în deşertul Atacama Tabelul 9
(1,8 mm în 10 ani). Aici se aă polul aridităţii de pe Glob. În numeroase regiuni Cecientl de mezire
din Sahara, cantităţile medii anuale coboară sub 5 mm. pentr diferite zne
Coeficientul de umezire. Pentru studierea în scopuri practice a com- natrale din latitdinile
plexelor naturale, este foarte importantă cunoaşterea raportului dintre căldură temperate
şi umiditate pe un anumit teritoriu. O parte din precipitaţiile atmosferice, Zna natral K
ajungînd la suprafaţa terestră, revine în atmosferă prin evaporare, altă parte se
Silvică 1–1,5
scurge
din în rîuri,
sol se mări şicantităţi
pot evapora oceane, diferite
se inltrează
de apă.înÎn
sol. În diferite
unele regiunicondiţii termice,
se evaporă atîta Silvostepă
Stepă
0,6–1,0
0,3–0,6
apă cîte precipitaţii au căzut, uneori chiar mai mult, în alte regiuni cantitatea Semideşert 0,1–0,3
de precipitaţii depăşeşte evaporaţia reală. Deşert 0,1
Gradul de umezire a teritoriului se caracterizează prin coecientul de
umezire – raportul dintre cantitatea anuală de precipitaţii şi evaporaţia
potenţială. Se exprimă prin ecuaţia: K=H/E, unde K este coecientul de
umezire, H – cantitatea anuală de precipitaţii atmosferice, E – evaporaţia po-
tenţială, adică cantitatea maximă de apă care ar putea să se evapore de pe o
suprafaţă în condiţii naturale. Cu cît coecientul de umezire este mai mic, cu
atît clima este mai aridă. Cînd cantitatea anuală de precipitaţii este egală cu
evaporaţia potenţială, coecientul de umezire este aproape de 1. Dacă indicele
umezirii este0,3mai
mai mic de mic de 1, atunci
– insucientă. umezirea
În cazul este nesatisfăcătoare,
cînd acest indice depăşeşte iar dacă e
o unitate,
atunci se înregistrează surplus de umiditate.
În baza coecientului de umezire se poate argumenta repartiţia zonelor TEME
vegetale şi de sol, densitatea reţelei hidrograce.
Tabelul 10 1. Calculaţi coeficientul de
VALoRILE uMEZIRII PE ZoNELE NATuRALE umezire după datele din
tab. 10.
Pnctele Precipitaţii, mm Evapraţia Cecientl de Zna
ptenţial, mm mezire natral 2. Utilizînd datele din tab. 9,
constataţi pentru care
1 520 610 zonă naturală este carac-
2 110 1320 teristic acest coeficient.
3 560 520
4 450 810 3. Completaţi (în caiete)
5 220 1100 tab. 10.
EVALUARE
1. Definiţi termenii: 3. Numiţi familiile și genurile de nori.
• umiditate absolută izohietă
•
4. Caracterizaţi tipurile de regim pluviometric.
• umiditate relativă coeficient de umezire
•

5. Indicaţi regiunile umede și cele aride ale Terrei

2. Răspundeţi la întrebările: și explicaţi cauzele repartizării neuniforme a
• Care este originea și rolul vaporilor de apă din precipitaţiilor atmosferice.
atmosferă?
• Ce mărimi definesc umiditatea aerului? 6. Construiţi graficul dependenţei umidităţii ma-
• Care sînt legităţile generale în repartiţia geografică xime (g/m󰂳) de temperatura aerului, folosind
a umidităţii atmosferice? datele tabelului de mai jos.
• Care sînt condiţiile condensării și sublimării vapo- 7. Determinaţi după grafic:
rilor de apă în atmosferă?
• Care sînt produsele condensării și sublimării la a) care va fi punctul de rouă pentru aerul ce are umidi-
sol, în stratul inferior al troposferei și în atmo sfera tatea absolută maximă egală cu 1,5; 8 și 10 g/m󰂳;
liberă? b)care va fi umiditatea absolută maximă pentru aerul
ce are temperatura de –14°, 4°, 22°.

Temperatura aerului, °C –20 –15 –10 –5 0 5 10 15 20 25 30,4

Umiditatea absolută 1,1 1,6 2,4 3,4 4,9 6,8 9,4 12,8 17,3 23,1 30
maximă, g/m3

103
[Link] 103/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

4 Dinamica atmosferei
TERMENI󰀭CHEIE Circulaţia aerului este rezultatul repartiţiei inegale a presiunii atmo-
Izobară – linie ce unește, pe sferice, care la rîndul său este determinată de încălzirea neuniformă
hărţile reliefului baric, punc- a suprafeţei Pămîntului.
te cu aceeași presiune.
Treaptă barică – distanţa
pe verticală (în metri) în care Presiunea atmosferică
Presiunea atmosferică reprezintă forţa exercitată de masa atmosferei pe
presiunea aerului variază cu
o unitate (1 mb). unitatea de suprafaţă, adică greutatea coloanei verticale de aer cu secţiunea
Ciclon – arie de presiune, de 1 cm2.
cu valorile cele mai scăzute Convenţional, s-a stabilit că la nivelul mării, la 45° latitudine, pe o suprafaţă
în centru.
de 1 cm2 şi la temperatura de 0°C, presiunea atmosferică este egală cu 760 mm
Anticiclon – areal de pre-
siune mare (valorile presiu- coloană de mercur (Hg). Aceasta se numeşte presiune atmosferică normală.
nii cresc de la periferie spre Greutatea coloanei de mercur cu înălţimea de 760 mm pe suprafaţa de 1 cm 2
centrul lui). este egală cu 1 033,3 g. Exprimată în unităţile sistemului internaţional (SI),
Cîmp baric – suprafaţă pe presiunea normală este egală cu 1 013,3 milibari (mb).
care se înregistrează o anu-
Pentru măsurarea presiunii atmosferice, la staţiile meteorologice se
mită distribuţie a presiunii
atmosferice. utilizează mai multe tipuri de instrumente, şi anume: barometrul cu mercur,
barometrul aneroid (g. 108) şi barograful.
Variaţia presiunii atmosferice. Presiunea atmosferică este elementul
meteorologic de a cărui variaţie ţine desfăşurarea proceselor principale din
atmosferă. Presiunea atmosferică variază atît în timp cît şi în spaţiu.
Pentru a reda variaţia presiunii atmosferice în funcţie de altitudine, se
foloseşte gradientul baric vertical, care stabileşte valoarea cu care presiunea
aerului descreşte pe verticală, apreciată în mb, pe o unitate de distanţă egală
cu 100 metri înălţime.
În practica meteorologică se mai foloseşte şi o altă mărime, ce poartă
numele de treaptă barică. Aceasta reprezintă înălţimea cu care trebuie să urcăm
sau să coborîm pentru ca presiunea să varieze cu 1 mb. Treapta barică este o
▲Fig. 108 mărime inversă gradientului baric. Valorile treptei barice sînt dependente de
Barometru aneroid temperatură, în raport cu care se schimbă direct proporţional.
Pentru aceeaşi localitate presiunea atmosferică se schimbă permanent sub
acţiunea complexă a factorilor dinamici şi termici.
Variaţiile anuale ale presiunii atmosferice se diferenţiază în funcţie de
latitudinea geogracă, anotimp, natura suprafeţei active şi de altitudine.
În cursul anului, deasupra suprafeţelor continentale se atestă o maximă în
perioada rece a anului şi o minimă în cea călduroasă.
În regiunile ecuatoriale şi tropicale, unde diferenţele sezoniere nu sînt
variabile, oscilaţiile anuale ale presiunii atmosferice sînt slab exprimate.
Repartiţia geografică a presiunii atmosferice la nivelul mării. Repar-
tiţia presiunii atmosferice la suprafaţa terestră are un caracter zonal evident.
Conform hărţilor cu valori medii multianuale, repartiţia presiunii atmosferice
la suprafaţa terestră prezintă cîteva particularităţi esenţiale.
În luna ianuarie (g. 109), datorită încălzirii intense şi mişcărilor convective,
în zona ecuatorială presiunea se menţine coborîtă la valori în jur de 1 015 mb şi
poate scădea chiar sub 1 010 mb. Axa acestei zone de presiune joasă este situată
la sud de Ecuator, în dreptul latitudinii de 15°, în timpul verii australe.
Spre nord şi spre sud de Ecuator presiunile cresc peste 1 020 mb, atingînd
valorile cele mai ridicate în regiunile subtropicale, la latitudini de 30–35°.

104
[Link] 104/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Aici se conturează două zone anticiclonice. În cadrul acestor zone se separă ▲Fig. 109
cîteva nuclee bine delimitate, mai cu seamă pe oceane, cu presiunea medie Repartiţia medie
de 1 019–1În021
tropicale. mb, constituind
emisfera anticiclonii
nordică, deasupra sau maximele
Oceanului barometrice
Atlantic sub-
se localizează
alapresiunii atmosferice
nivelul mării,
în ianuarie (mb)
anticiclonul Azorelor, iar deasupra Oceanului Pacic – anticiclonul Hawaii.
În emisfera sudică deasupra Oceanului Atlantic se situează anticiclonul Sud-
Atlantic, deasupra Oceanului Indian – anticiclonul Sud-Indian, iar deasupra
Oceanului Pacic – anticiclonul Sud-Pacic. În emisfera sudică, unde pre-
domină suprafeţele acvatice cu regim termic relativ constant, continuitatea
zonelor de maxime subtropicale se întrerupe numai în dreptul continentelor
sudice puternic încălzite. Spre nord şi spre sud de latitudinile subtropicale, pe
suprafaţa oceanelor, presiunea atmosferică scade treptat. În emisfera nordică
apar două vaste arii depresionare. Una din ele ocupă toată suprafaţa bazinului
Nord-Atlantic, avînd centrul în dreptul Insulei Islanda, de unde şi numele de
Minima Islandeză, cu presiunea medie de 997 mb. A doua arie depresionară
se extinde peste bazinul Oceanului Pacic de Nord, între Asia de Nord-Est şi
Alaska, cu centrul în dreptul Insulelor Aleutine, numită şi Minima Aleutină,
cu presiunea medie de 1 000 mb. Aceste minime se datorează unei activităţi
ciclonice intense în timpul iernii. În emisfera sudică se conturează o zonă
de presiune joasă în jurul continentului antarctic, dincolo de 50° latitudine
sudică. Pretutindeni, presiunea atmosferică medie coboară sub 990 mb.
Pe continentele emisferei nordice, sub inuenţa răcirilor din timpul
iernii boreale, se dezvoltă vaste maxime barometrice. Astfel, pe continentul
asiatic, între 40° şi 60° latitudine nordică, se conturează anticiclonul Asiatic ▲Minima Islandeză

105
[Link] 105/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TEME sau Siberian. Centrul acestui anticiclon este Podişul Mongoliei, la sud de
1. Analizaţi hărţile repar- lacul Baikal, unde presiunea atmosferică medie se ridică la 1 035 mb. El
tiţiei presiunii atmosferi- nu coincide cu centrul de minimă termică de la Verhoiansk. În America de
ce din ianuarie și iulie și sta- Nord, aproape la aceleaşi latitudini, se dezvoltă Anticiclonul Canadian, avînd
biliţi centrele de acţiune
ale atmosferei: constante, presiunea de 1 021 mb.
sezoniere și reversibile. În Arctica şi Antarctida, în direcţia polilor, presiunea atmosferică medie
2. Determinaţi altitudinea este relativ ridicată faţă de zona subpolară.
și adîncimea formelor de
relief: În luna iulie (g. 110) presiunea medie diferă esenţial de cea din luna
ianuarie. Zona presiunilor coborîte din dreptul Ecuatorului se deplasează uşor
a) la poalele unei coline spre nord, de partea Ecuatorului termic. Pe continentele emisferei nordice
presiunea aerului este
de 1017,9 mb, iar pe puternic încălzite se dezvoltă centre de minimă presiune atmosferică pînă la
culme –1013,5 mb. 30° latitudine nordică. Un asemenea centru se conturează în Asia de Sud prin
Valoarea treptei barice izobara de 1 000 mb – Minima Sud-Asiatică – ce cuprinde Podişul Iran şi Cîmpia
este de 11 m;
Indo-Gangetică. Un alt centru depresionar se aă în America de Nord, în dreptul
b) presiunea aerului pe
talvegul ravenei este Podişului Marelui Bazin şi Podişului Mexicului – Minima Mexicană.
de 1023 mb, iar muchia Deasupra oceanelor se păstrează cele două centre anticiclonice impor-
versantului — 1022 mb. tante – Anticiclonul Azorelor şi Anticiclonul Hawaii. Zona anticiclonică
Valoarea treptei barice
este de 11 m. subtropicală din emisfera sudică se intensică, se extinde în latitudine şi
devine aproape continuă.
În zona subpolară nordică, Minima Islandeză şi Minima Aleutină slăbesc
▼Fig. 110 mult în intensitate. Zona aproape continuă a minimelor barice subpolare din
Repartiţia medie jurul continentului antarctic se intensică şi se adînceşte simţitor, faţă de luna
a presiunii atmosferice ianuarie, datorită intensicării activităţii ciclonice.
la nivelul mării, în iulie (mb)

106
[Link] 106/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Regiunile polare arctică şi antarctică nu prezintă modicări esenţiale faţă

de luna ianuarie. Deasupra Groenlandei răsăritene se reliefează un centru
anticiclonic cu presiunea medie de 1 015 mb, datorită răcirii aerului pe calota
de gheaţă. În Antarctida, maxima barometrică se menţine şi se intensică prin
accentuarea coborîrii temperaturii din timpul iernii australe.
În linii generale, presiunea creşte zonal de la Ecuator spre latitudinile
subtropicale, apoi scade spre latitudinile subpolare, continuînd să crească
spre poli. Ca urmare,
subtropicale gradientul
spre Ecuator şi sprebaric meridian
latitudini este orientat
subpolare, apoi dinspre
dinspre lati
politudini
spre
latitudini subpolare. Aceste schimbări alternative ale direcţiei gradientului TERMENI󰀭CHEIE
baric determină repartiţia generală zonală a vîntului la suprafaţa terestră. Vînt de gradient – vînt care
se desfășoară la înălţime în
lipsa forţei de frecare.
Roza vînturilor – repre-
zentare grafică a frecven-
ţei vînturilor pe diferite
direcţii.
Föhn – vînt descendent,
cald și uscat, întîlnit în re-
giunile muntoase orientate
perpendicular pe direcţia
dominantă a vînturilor.
Suhovei – vînt cu tempe-
▲Anticiclon ratură ridicată și umiditate
relativ redusă, care bate
Vîntul în zonele de stepă și se-
mideșert din Cîmpia Rusă
Mişcarea aerului în raport cu suprafaţa terestră în direcţie orizontală se și Kazahstan. Se formează
numeşte vînt. Vîntul transportă volume importante de aer cu diferite însuşiri la periferia sudică a antici-
zice dintr-o regiune în alta. clonului.
Vîntul se datorează repartiţiei neuniforme a presiunii atmosferice Crivăţ – vînt, adesea foarte
în cîmpul baric. Diferenţele de presiune în direcţie orizontală provoacă violent, care bate cu pre-
dominare în sezonul rece în
scurgerea aerului dinspre regiunile cu presiune ridicată spre cele cu presiune Moldova și nord-estul Cîm-
co borîtă, tinzînd
diferenţele să le egaleze. Mişcarea se întreţine atît timp cît se menţin
de presiune. piei
esticRomâne, din sectorul
și nord-estic. Este un
vînt rece, însoţit de viscole
Scăderea presiunii atmosferice pe unitatea de distanţă, în direcţie per- puternice.
pendiculară pe izobare, spre presiune mai redusă, poartă numele de gradient Axa lui Voeikov – axa dor-
baric orizontal. Cu cît diferenţa de presiune dintre două izobare este mai mare, salei de mare presiune pe
iar distanţa dintre ele este mai mică, cu atît va  mai mare scăderea presiunii hărţile climatologice, unind
iarna Anticiclonul Azorelor
şi deci va  mai mare gradientul baric orizontal. cu cel Siberian. A fost des-
În funcţie de valorile gradientului baric orizontal se află viteza şi coperită de climatologul rus
intensitatea de deplasare a maselor de aer. În mod practic ca unitate de măsură A. I. Voeikov.
pentru presiune se foloseşte milibarul (mb), iar pentru distanţă – lungimea
unui arc de meridian de 1°, care corespunde în medie cu 111 km. Astfel,
gradientul baric va  exprimat în mb/111 km.
Caracteristicile vîntului. Principalele caracteristici ale vîntului sînt
direcţia şi viteza, ambele avînd o mare variabilitate în timp şi spaţiu.
Direcţia vîntli se stabileşte în raport cu punctul cardinal dinspre
care bate. În acest scop se foloseşte roza vînturilor cu cele 8 sau 16 sectoare
cardinale şi intercardinale, cu indicativele cunoscute (g. 111).
Viteza vîntli, ce caracterizează totodată şi puterea lui, depinde, în
primul rînd, de mărimea gradientului baric orizontal şi de forţa de frecare.
Viteza vîntului se exprimă în metri pe secundă (m/s), în kilometri pe oră (km/h),
respectiv 1 m/s = 3,6 km/oră, 1 km/oră = 0,278 m/s. ▲Fig. 111
Roza vînturilor

107
[Link] 107/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Tabelul 11
SCARA bEAFoRT

Grad de Viteza vînt- Denmirea vîn- Efectele prdse de vînt

trie li, m/s tli
Aer cu totul liniştit, nimic nu se mişcă, nici chiar frunzele arborilor.
0 0 Calm Fumul din coşuri se ridică drept în sus.
1 1 Liniştit Fumul se ridică aproape vertical; frunzele se mişcă prea puţin.
Abia se simte la obraz; mişcă puţin un steguleţ şi din cînd în cînd
2 2–3 Adiere frunzele arborilor.
3 4–5 Vînt slab Întreţine mişcarea continuă a frunzelor; încreţeşte suprafaţa apelor
stătătoare; mişcă bine un steguleţ.
Mişcă ramurile mici ale arborilor sau crengile mai subţiri
4 6–8 Vînt moderat neînfrunzite; menţine întins un steguleţ.
Vînt uşor Mişcă ramuri mai mari ale arborilor; menţine întins un drapel; este
5 9–10 puternic cam supărător la obraz, formează valuri pe apele stătătoare.
Mişcă ramuri mai groase sau arbori mai mici; începe să e auzit
6 11–12 Vînt puternic din casă; produce valuri pe apele stătătoare care pe alocuri prezintă
spumă pe creste.
Vînt foarte Mişcă coroana arborilor de dimensiuni mijlocii; produce valuri pe
7 13–15 puternic apele stătătoare care prezintă creste înspumate.
8 16–18 Furtună Mişcă coroana arborilor mai mari şi rupe ramuri sau crengi de
mărime medie; mersul omului contra vîntului devine dicil.
Furtună Doboară elementele prost xate ale acoperişurilor (ţigle, foi de
9 19–21 puternică ardezie etc.); rupe crengi de dimensiuni mari.
Furtună Dezrădăcinează arbori; descoperă case; doboară coşuri de fum
10 22–25 violentă etc.
11 26–29 Furtună foarte Produce pagube materiale apreciabile.
violentă

12 >29 Uragan Produce tot felul de stricăciuni; aproape nimic nu mai poate rezista
în faţa vîntului.

TEME La staţii, observaţiile meteorologice asupra direcţiei şi vitezei vîntului

Analizaţi tab.11 și deter- se fac cu ajutorul giruetei, anemorumbometrelor, anemometrelor şi ane-
minaţi viteza și denumirea mografelor.
vîntului în ziua curentă, Intensitatea vîntului se măsoară cu ajutorul scării Beafort. Conform acestei
dacă a fost observată o miș- scări se dă vîntului o apreciere de ansamblu (ta. 11).
care a ramurilor mai mari
ale arborilor, utilizînd scara Vînturi locale. Sistemele de vînturi care iau naştere sub inuenţa factorilor
Beafort. zico-geograci locali şi care acţionează în regiuni geograce mai restrînse se
numesc vînturi locale. Acestea determină în mare măsură vremea şi condiţiile
climatice locale.
Contrastele termice şi barice care apar între suprafeţele de teren încălzite
în mod diferit duc la apariţia unei circulaţii sub formă de briză.
brizele de mare şi de scat iau naştere în regiunile de litoral, pe ţărmul
mărilor, lacurilor şi rîurilor pe vreme senină. Brizele sînt vînturi locale a căror
direcţie alternează de la zi la noapte datorită încălzirii şi răcirii diferenţiate a
uscatului şi apei în timpul zilei şi nopţii.
Ziua, sub acţiunea forţei gradientului baric orizontal, aerul straturilor inferioare
cu presiune mai mare se deplasează dinspre mare spre uscat sub forma unui vînt
numit briză de mare sau de zi (g. 112 a). Sub inuenţa aceleiaşi forţe aerul
din straturile superioare se deplasează în sens contrar, alcătuind un vînt de
altitudine care bate dinspre uscat spre mare, numit antibriză. Cele două vînturi
de sens contrar reprezintă ramurile principale ale unui circuit care se închide

108
[Link] 108/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

deasupra uscatului prin curenţi convectivi ascendenţi, iar deasupra mării prin
curenţi descendenţi. Noaptea, repartiţia temperaturii şi presiunii este inversată,
din cauza răcirii mai rapide şi mai intense a uscatului, în timp ce temperatura
apei rămîne relativ ridicată. Diferenţa de presiune va genera un curent de aer
de sens contrar, în care vîntul din straturile inferioare este direcţionat dinspre
uscat spre mare, ind denumit briză de uscat sau de noapte (g. 112 ).
◄Fig. 112
Briza de mare (a)
şi de uscat (b)

a b

brizele de mnte şi de vale sînt vînturi de sens contrar, care alternează TEME
în cursul unei zile. 1. Descrieţi caracteristicile
Ziua, insolaţia determină o încălzire mai intensă a versanţilor, în vîntului.
comparaţie cu fundul văilor. Aerul este pus în mişcare de aceleaşi forţe ca şi 2. Explicaţi cum și unde se
în cazul brizelor de litoral, deplasîndu-se ascendent de-a lungul versanţilor, formează brizele.
dinspre văi spre culmi, constituind briza de vale. 3. Numiţi condiţiile formării
föhnului.
Noaptea, fenomenul se produce invers. Aerul se răceşte mai repede pe
sectoarele superioare ale versanţilor decît în văi. Aerul rece, mai dens, se 4. Argumentaţi utilizarea
energiei eoliene.
retrage de pe versanţi în văi, alcătuind un vînt descendent numit briză de
5. Construiţi și analizaţi roza
munte care bate în tot cursul nopţii. vînturilor după datele
Föhnl este un vînt descendent, cald şi uscat. Se formează numai în munţi staţiei meteorologice din
înalţi atunci
altă parte, cînd de
scăzută o parte
(g. 113). aAerul,
munţilor
indpresiunea
constrînseste relativ ridicată,
să escaladeze munţiiiarşi de
să
Chișinău,
jos. indicate mai

se ridice, se răceşte pînă la momentul saturaţiei (R = 100%). Frecvenţa direcţiei vîntului (%)
la staţia Chişinău

N 12
NE 6
E 6
SE 15
S 11
SW 6
W 9
NW 35
N o t ă : Dintr-un punct de pe pa-
gină se trasează direcţiile celor
8 puncte cardinale principale
şi intermediare. Pe fiecare
direcţie, într-o anumită scară,
se depune frecvenţa vînturilor.
Apoi, capetele segmentelor se
unesc între ele.

◄Fig. 113
Formarea föhnului

109
[Link] 109/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

[Link] 110/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Azorelor etc.). În unele regiuni ale latitudinilor mari, masele de aer pot lua
naştere şi în cadrul minimelor barometrice permanente (Minima Islandeză,
Minima Aleutină de iarnă, Minima Asiatică de vară etc.).
Particularităţile termice şi umiditatea maselor de aer depind de natura
suprafeţei active deasupra căreia s-au format şi de originea lor geogracă.
Clasificarea maselor de aer. În clasicarea maselor de aer se utilizează
următoarele criterii: termic, termodinamic şi geograc.
După criteriul termic, masele de aer se împart în: mase de aer cald şi
mase de aer rece. O masă de aer se consideră caldă atunci cînd provine de
la latitudini mai mici şi se deplasează spre latitudini mai mari, cauzînd o
încălzire a vremii. Şi invers, o masă de aer este considerată rece atunci cînd
se deplasează dinspre latitudini mari spre latitudini mici, contribuind la răcirea
vremii din acea regiune.
După însuşirile lor termodinamice, masele de aer pot  clasicate în
două grupe: mase de aer stabile şi mase de aer instabile (mobile). Primele se
caracterizează prin absenţa proceselor de convecţie şi caracterul stabil al vremii.
În cazul maselor de aer instabile sînt favorabile condiţiile dezvoltării proceselor
de convecţie, de condensare şi de precipitare, timpul ind instabil.
Gradulmişcărilor
caracterul de stabilitate sau de– ascendente
convective instabilitatesaual descendente.
maselor de aer depinde
În cadrul de
ariilor
barice ciclonale, cu circulaţie ascendentă, aerul este instabil, iar în cadrul
ariilor barice anticiclonale, pentru care este specică circulaţia descendentă,
aerul este stabil.
Clasicarea cea mai frecvent folosită de către sinopticieni este aceea care ţine cont
de originea geogracă a maselor de aer, precum şi de modul lor de formare.
După originea geogracă deosebim următoarele tipuri de mase de aer
specice locului de formare:
- mase de aer arctice (A) şi respectiv antarctice (aA), formate în bazinul
arctic şi pe continentul Antarctida;
- mase de aer polare (P), provenite de fapt din regiuni subpolare sau chiar
temperate, dar care şi-au păstrat denumirea mai veche de mase polare;
- mase de aer tropicale (T), formate în anticiclonii subtropicali;
- mase de aer ecuatoriale (E), formate în zona ecuatorială.
În funcţie de caracterul suprafeţei active pe care se formează, în cadrul
ecărui tip geograc principal se disting subtipurile: mase de aer maritime (m)
şi mase de aer continentale (c). De exemplu, masele de aer polare sînt, la rîndul
lor: maritime polare (mP) şi continentale polare (cP) etc.
Caracterizarea tipurilor geografice de mase atmosferice
Aerl arctic (A) se formează în bazinul arctic, în cadrul anticiclonilor termici
din regiunea Polului Nord. Este cea mai rece masă de aer dintre cele care iau
naştere în emisfera nordică şi se caracterizează prin temperaturi joase pe toată
grosimea ei. În regiunile temperate ale emisferei nordice, îngheţurile tîrzii de
primăvară şi cele timpurii de toamnă sînt cauzate de invaziile aerului arctic.
Putem deosebi un aer continental arctic (cA) şi altul maritim arctic (mA).
Aerul continental arctic pătrunde în Europa dinspre Marea Barents şi Marea
Kara. Are temperaturi joase. Este foarte uscat, dezvoltă nori cumuliformi,
slabi, izolaţi, care nu dau precipitaţii. Aerul maritim arctic vine în Europa
dinspre Groenlanda, trece peste Marea Norvegiei, se încălzeşte puţin şi, în-
cărcîndu-se cu vapori, devine instabil. Rămîne totuşi cu umiditate scăzută,
dar cu o transparenţă foarte pronunţată. Vara determină ploi reci şi ninsori
în munţi, primăvara – ninsori tîrzii, iar toamna – ninsori timpurii.

111
[Link] 111/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Aerl plar (P) sau temperat se formează la latitudini mijlocii, prin

transformarea aerului arctic prin încălzire, în cadrul anticiclonilor mobili sau
al aerului tropical prin răcire, în cadrul depresiunilor barometrice cu caracter
stabil. Distingem aer continental polar (cP) şi maritim polar (mP).
Aerul continental polar se formează în timpul iernii, în spaţiul anticiclonilor
termici din Europa de Est, uneori şi în Peninsula Scandinavia, precum şi în regi-
unile siberiene ale Asiei. Are temperaturi foarte scăzute în straturile inferioare,
mai
care joase decît oînmare
îi imprimă aerulstabilitate.
arctic, prezentînd puternice
Este numit inversiunipolar
şi aer continental de temperatură,
suprarăcit.
Vara, aerul continental polar se formează în anticiclonii slabi care apar în Eur-
asia. Are temperaturi ridicate în straturile inferioare, avînd asemănări cu aerul
continental tropical, dar rămîne totuşi mai rece în straturile superioare.
Aerul maritim polar pătrunde în Europa dinspre vest. larna, porneşte din
Canada, ca masă continental polară, străbate Atlanticul, se încălzeşte în zona
Gulf Stream-ului, se încarcă cu vapori şi ajunge în Europa ca aer maritim polar.
Ajungînd pe continentul răcit, determină schimbarea caracterului vremii şi
căderea precipitaţiilor. În timpul verii, se formează la latitudini superioare
deasupra Atlanticului. Pătrunzînd pe continentul încălzit, provoacă o răcire a

vremii şi
treptat precipitaţii bogate.
proprietăţile, Înaintînd spre interiorul continentului, îşi pierde
continentalizîndu-se.
Aerl trpical (T) se formează în regiunile dominate de anticiclonii
subtropicali atît deasupra Oceanului Atlantic, cît şi deasupra continentelor.
Principalele lor caracteristici sînt temperatura ridicată şi o mare stabilitate.
Deosebim aer maritim tropical (mT) şi continental tropical (cT).
Aerul maritim tropical se formează în Anticiclonul Azorelor din regiunea
subtropicală a Atlanticului de Nord. Ajunge în Europa prin intermediul acestui
anticiclon peste Marea Mediterană. Ca urmare a temperaturii sale ridicate, se
încarcă deasupra oceanului cu o cantitate mare de vapori.
Aerul continental tropical se formează în regiunile deşerturilor sub-
tropicale din Africa de Nord, peninsula Arabia, iar în timpul verii chiar şi în
unele regiuni situate la latitudini mijlocii, cum sînt Peninsula Balcanică, Asia
Mică, estul şi sud-estul Cîmpiei Europei de Est, Asia Centrală. În Europa,
apare vara şi se caracterizează prin temperaturi ridicate, ind uscat.
Aerl ecatrial (E) se formează în zona ecuatorială atît pe continente,
cît şi pe oceane. Este aerul cel mai cald şi cel mai umed. Circulă în troposfera
inferioară de la Ecuator spre tropice, prin intermediul musonilor ecuatoriali,
care rezultă din alizee, cînd acestea trec dintr-o emisferă în alta.
Fronturile atmosferice. Geneza și clasificarea lor. Între diferitele
tipuri de mase de aer există zone de contact în care însuşirile elementelor

Tabelul 12
PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE MASELoR DE AER
Mas de Arctic
Stip aer (Antarctic) Plar Trpical Ecatrial

Rece Rece iarna şi cald vara Fierbinte Cald

Cntinental Uscat Uscat De obicei, uscat Umed
Vreme stabilă Vreme stabilă Ploi torenţiale Vreme stabilă
Rece Răcoros Cald Cald
oceanic Umed Umed Umed Umed
Vreme instabilă Vreme instabilă Vreme stabilă Vreme stabilă

112
[Link] 112/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

meteorologice variază foarte mult. Aceste zone de tranziţie

între două mase de aer cu proprietăţi diferite sînt numite
fronturi atmosferice. Deoarece contactul dintre două mase de
aer se realizează pe o zonă îngustă (de cîteva sute de metri), în
reprezentările grace acest strat este redat printr-o suprafaţă numită
convenţional suprafaţă frontală (g. 114). Intersecţia suprafeţei
frontale cu suprafaţa terestră este reprezentată cu ajutorul unei
linii ce seconvenţionale
semnele numeşte liniecaracteristice
frontală, însoţită pe de
tipului hărţile sinoptice de
front.
Formarea unei suprafeţe frontale are ca urmare crearea de condiţii
atmosferice deosebit de importante, ca de exemplu: variaţii de tem- ▲Fig. 114
peratură, producerea unor succesiuni noroase şi a precipitaţiilor atmosferice. Suprafaţa frontală şi linia
Pe lîngă aceste condiţii atmosferice, în procesul de formare a fronturilor un rol frontului
însemnat îl joacă şi condiţiile de ordin dinamic. Condiţia de bază în formarea
fronturilor este existenţa, mai întîi, a două mase de aer cu proprietăţi diferite,
cum ar , bunăoară, una caldă şi una rece, precum şi a curenţilor atmosferici
de sens contrar care să determine deplasarea maselor de aer. Astfel, prin
convergenţa maselor de aer şi acţiunea curenţilor de aer, iau naştere fronturile

atmosferice.
lărgirea zoneiApariţia
frontalemişcărilor
şi cauzeazădivergente în masele
destrămarea de aer vecine duce la
frontului.
Clasificarea fronturilor atmosferice. Fronturile atmosferice sînt
clasicate după mai multe criterii. Principalele dintre ele sînt: extinderea pe
verticală, deplasarea frontului în raport
cu masele de aer cald sau rece, mărimea
gradientului termic orizontal din zona
frontului.
După direcţia de deplasare a frontului
faţă de masele de aer cald sau rece,
fronturile se clasică în fronturi calde şi
fronturi reci.
Frntl rece se dezvoltă atunci
cînd o masă de aer rece, care înaintează,
înlocuieşte o masă de aer cald. În acest
caz, frontul se deplasează dinspre aerul
rece spre cel cald. Masa de aer rece, ind
mai densă, pătrunde rapid sub masa de aer
cald în formă de pană, forţînd aerul cald
să se înalţe (g. 115).
Fronturile reci conduc la formarea
norilor Cumulonimbus, din care cad
precipitaţii abundente în imediata
vecinătate a linieifrontului
cazuri, în spatele frontului. În unele
se pot forma nori Nimbostratus şi Altostratus, ▲Prol
Fig. 115
schematic
din care cad precipitaţii pe suprafeţe extinse. Fronturile reci sînt foarte al frontului rece
periculoase pentru navigaţie. La trecerea fronturilor calde se formează nori
Nimbostratus, care dau precipitaţii extinse.
Frntl cald se formează în timpul înlocuirii unei mase de aer rece, care se
retrage, cu o masă de aer cald. Deplasarea aerului cald se realizează cu o viteză
mai mare decît a aerului rece, alunecînd ascendent pe toată suprafaţa frontală.
Alunecarea ascendentă a aerului cald pe suprafaţa frontală este însoţită
de răcirea adiabatică şi de condensarea vaporilor (g. 116).

113
[Link] 113/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Fig. 116►
Prol schematic
al frontului cald

TEME
1. Descrieţi condiţiile și lo-
cul de formare a maselor În afara acestor fronturi, mai există frntri clse, formate la contactul
de aer.
fronturilor cald şi rece, adică în zona de contopire a acestora (g. 117).
2. Numiţi tipurile principa-
le de mase de aer după
Principalele tipuri geograce de mase de aer sînt separate unele de altele
criteriul termic, termodi- prin fronturile atmosferice principale, care poartă numele uneia dintre masele
namic și geografic. separate. Astfel, deosebim:
3. Caracterizaţi tipurile geo- - frntl arctic (sau antarctic), care apare ca zonă de separaţie între aerul
grafice de mase de aer. arctic (antarctic) şi cel polar (A/P), primul tinzînd să ia locul aerului polar;
4. Arătaţi care sînt condi ţiile - frntl plar, care apare ca zonă de separaţie între aerul polar şi cel
de formare a fronturilor tropical (P/T), primul tinzînd să ia locul aerului tropical;
atmosferice.
- frntl trpical, care apare în zona de separaţie între aerul tropical şi
5. Numiţi tipurile principale
de fronturi atmosferice.
cel ecuatorial (T/E), primul tinzînd să ia locul aerului ecuatorial.
6. Caracterizaţi pe scurt
Fronturile principale nu sînt formaţiuni stabile, poziţia lor ind schim-
fronturile rece, cald și bătoare atît în spaţiu, cît şi în timp. Ele pot  reprezentate pe hărţi multianuale,
oclus. lunare sau anotimpuale şi, în acest caz, se numesc fronturi climatologice
7. Pe harta-contur a lumii, (g. 118).
trasaţi poziţia fronturilor Fronturile atmosferice apar şi dispar odată cu transformările suferite de
climatologice din ianuarie cîmpurile barice.
și iulie.

Fig. 117►
Formarea frontului oclus

114
[Link] 114/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

◄Fig. 118
Fronturile climatologice
în ianuarie şi iulie

TERMENI󰀭CHEIE
Circulaţia generală a atmo-
sferei – ansamblul mișcări-
lor aerului din atmosferă la
scară planetară, cauzate de
diferenţele de temperatură
și presiune.
Alizee – vînturi permanente
cu direcţie NE în emisfera
nordică și SE în cea sudică,
ce iau naștere datorită dife-
renţelor de presiune dintre
zonele
picală șidezona
maximă subtro-
de minimă
ecuatorială.
Circulaţia generală a atmosferei Vînturi de vest – vînturi
În funcţie de repartiţia presiunii atmosferice, la suprafaţa Pămîntului şi permanente care bat de la
subtropice spre cercurile
în atmosferă pe verticală se dezvoltă un sistem de circulaţie a maselor de aer. polare (între 40-60° latitu-
Prin circulaţia generală a atmosferei se înţelege sistemul curenţilor de aer la dine nordică și sudică).
scară planetară care cuprinde întreaga atmosferă. Ca urmare a acestei circulaţii Vînturi polare (de nord-
se realizează schimburile de căldură şi umiditate între diferitele zone ale est și sud-est) – vînturi
permanente care bat în tot
suprafeţei, echilibrînd proprietăţile zice ale aerului diferitelor zone geograce. timpul anului dinspre poli
Cauzele circulaţiei generale a atmosferei sînt următoarele: spre cercurile polare.
- repartiţia neuniformă a energiei solare pe suprafaţa Pămîntului, Musoni – vînturi periodice
fapt care determină
corespunzătoare încălzirea neuniformă a acesteia şi a porţiunilor
din atmosferă;
ce
feţeafectează
din zoneleîntinse supra-
subtropicale
și tropicale ale globului,
- mişcarea de rotaţie a Pămîntului; determinate de diferenţele
- neomogenitatea suprafeţei active. de temperatură și presiune
În cazul suprafeţei terestre neomogene a Pămîntului în mişcare, circulaţia ale aerului ce se creează
între uscat și ocean (mare),
atmosferică este destul de complicată. În cele ce urmează se va lua în considerare în sezoanele cald și rece ale
numai schema circulaţiei pentru straturile inferioare ale atmosferei (g. 119). anului.
Prin intervenţia forţei Coriolis şi a forţei de frecare, la care se mai adaugă „Curenţi jet “ – mișcări cu
şi inuenţa neomogenităţii suprafeţei active, în circulaţia atmosferei se viteze mari ale maselor de
evidenţiază trei circuite zonale pentru ecare emisferă. Între diferitele circuite aer în partea superioară a
troposferei.
există legături foarte strînse.

115
[Link] 115/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Astfel, în zona ecuatorială, datorită intensei încălziri, se dezvoltă puternici

curenţi de convecţie termică, care ajung pînă la altitudinea de 8 km. La aceste
înălţimi, sub inuenţa gradientului baric, masele de aer se îndreaptă spre tropice
sub forma a doi curenţi de altitudine. Această circulaţie permanentă a aerului
spre latitudini mari menţine în zona ecuatorială un regim baric depresionar,
formînd zona de calm ecuatorial (g. 120).
Sub inuenţa forţei Coriolis, cei doi curenţi de altitudine suferă o abatere
treptată
spre de în
stînga la emisfera
direcţia gradientului bariccea
sudică. Abaterea spremaidreapta
mare areîn loc
emisfera nordicăde
la latitudinile şi
30–35°, unde cei doi curenţi capătă direcţia vest-est în ambele emisfere.
În urma aglomerării aerului, la aceste latitudini se dezvoltă o mişcare
descendentă, ceea ce face ca în ambele emisfere să apară două zone
subtropicale de presiune ridicată. Gradienţii barici, astfel, sînt orientaţi spre
minima ecuatorială.
Ca urmare a inuenţei forţei Coriolis, curenţii de aer se deplasează dinspre nord-est
spre sud-vest în emisfera nordică şi dinspre sud-est spre nord-vest în cea sudică.
Aceste vînturi care suă în mod regulat în zona intertropicală sînt numite
alizee.
Potrivit aceleiaşi scheme, tot din maxima subtropicală o parte din aer se
deplasează
mişcării despre norda(în
rotaţie emisfera nordică),
Pămîntului masele despreaerminima
devin subpolară.
vînturi deDin cauza
sud-vest
la latitudini mijlocii, iar la cele de 60–65° devin vînturi de vest. La aceste
latitudini, o parte a maselor de aer se ridică pe verticală în zona minimelor
subpolare, de unde se întorc spre tropice închizînd al doilea circuit, circuitul
vînturilor de vest. Aceste vînturi sînt mereu perturbate de activitatea intensă şi
frecventă a ciclonilor şi anticiclonilor ce iau naştere în lungul zonelor frontale
(fronturile polar, arctic şi antarctic).
La nord de cercul polar, presiunea atmosferică creşte şi gradienţii barici
sînt orientaţi spre minima subpolară, dînd naştere vînturilor de nord-est în
emisfera nordică şi de sud-est în emisfera sudică. În zona minimei subpolare
(60–65°)
ale mişcarea
troposferei ascendentă
de unde transportă
acestea se masele
deplasează de aer în straturile
spre regiunile superioare
polare. Aici, printr-o

▲Fig. 119 ▲Fig. 120

Schema generală a circulaţiei atmosferice Schema repartiţiei generale zonale
a vînturilor la suprafaţa terestră

116
[Link] 116/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

mişcare descendentă, ele completează aerul deplasat spre minima subpolară,

închizîndu-se astfel al treilea circuit.
La limitele acestor circuite apar zone de con vergenţă la Ecuator şi
cercurile polare, unde aerul urcă în mod continuu de la suprafaţa Pămîntului
spre înălţimi, şi zone de divergenţă la poli şi tropice, unde aerul coboară din
stratosferă spre suprafaţa Pămîntului (g. 121, 122).
◄Fig. 121
Zonele de convergenţă
şi divergenţă la suprafaţa
Pămîntului

◄Fig. 122
Zona de convergenţă
intertropicală

ZCI

ZCI

Repartiţia
Principalele pe Glob
vînturi a vînturilor
cu caracter permanentpermanente
sînt: are un caracter zonal.
- vîntrile plare, care bat în tot timpul anului dinspre poli spre cercurile
polare;
- vîntrile de vest, care bat între 40° şi 60° latitudine nordică şi sudică;
- alizeele, care bat dinspre tropice spre Ecuator.
Un caracter permanent are şi mişcarea ascendentă a aerului din lungul
Ecuatorului (calmul ecuatorial).
Circulaţia generală a aerului este complicată de vîntrile peridice, TEME
neperidice şi cele locale. Din grupul vînturilor periodice, cea mai mare 1. Numiţi principalii curenţi
importanţă meteorologică şi climatică o au vîntrile msnice, care se ai circulaţiei generale a
formează datorită diferenţelor sezoniere de presiune dintre oceane şi conti- atmosferei.
nente. Vara, masa de aer continentală mai caldă şi cu presiune scăzută atrage 2. Descrieţi cele trei mari
aerul oceanic mai dens, cu presiune ridicată, a cărui deplasare formează circuite ale circulaţiei ge-
nerale a atmosferei.
musonul de vară bogat în precipitaţii. larna, situaţia este inversă (g. 123).
Bazinul nordic al Oceanului Indian şi Asia de Sud, regiuni situate în zona 3. Descrieţi circulaţia mu-
sonică intertropicală și
tropicală, se caracterizează nu numai printr-o intensă circulaţie musonică, dar extratropicală.
şi printr-o mare regularitate şi stabilitate a vînturilor musonice. 4. Caracterizaţi zonele prin-
Circulaţia musonică extratropicală este analoagă celei tropicale şi continuă cipale de vînt de pe supra-
spre latitudinile mijlocii. Estul Asiei este una dintre regiunile cu o circulaţie faţa terestră după repar-
musonică bine exprimată. Regiunile sud-estice ale continentului nord-american tizarea zonală a presiunii
atmosferice.
prezintă un fenomen asemănător.

117
[Link] 117/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Fig. 123►
Regiunile de pe Glob
cu musoni

Uneori pot să apară şi musoni locali slabi în spaţiul insulelor şi peninsulelor mari:
interiorul lor semusonică
Circulaţia supraîncălzeşte vara şi devine
are consecinţe foarte deosebit
climatice rece iarnade
(Peninsula Iberică).
importante. Prin-
cipalele trăsături distinctive ale unui climat musonic sînt: contrastul pronunţat
între cantităţile de precipitaţii şi stabilitatea direcţiei vîntului pe sezoane.
Prin urmare, circulaţia generală a atmosferei se poate subdivide în urmă-
toarele inele zonale circumterestre:
- Două zone polare, ce se extind pînă la latitudinile de 65°, în care
predomină vînturile de est pînă la altitudini de 2–3 km în jurul anticiclonilor
de la suprafaţa terestră, şi vînturile de vest – în troposfera superioară.
- Două zone temperate, cu circulaţie vestică, situate între 65° şi 25–30°
latitudine, pentru care este caracteristică intensicarea în altitudine a vînturilor
dominante de vest.
- Două zone tropicale ale alizeelor, caracterizate prin curenţi estici pe latura
ecuatorială a lanţurilor de anticicloni subtropicali; în stratul de la suprafaţa
terestră, aceşti curenţi se transformă în alizeul de nord-est al emisferei nordice
şi în alizeul de sud-est al emisferei sudice.
- Zona musonilor ecuatoriali în care alizeul unei emisfere trece ecuatorul
şi pătrunde în emisfera opusă, urmărind migrările sezoniere ale ecuatorului
termic, determinate de poziţia zenitală a Soarelui.
EVALUARE
1. Definiţi termenii: 4. Numiţi condiţiile formării föhnului.
• presiune atmosferică gradient baric vertical
•

•
masă de aer treaptă barică
•
5. Enumeraţi
după: tipurile principale de mase de aer
• front atmosferic front ocluz
• criteriul termic,
•

2. Răspundeţi la întrebările: termodinamic

•

geografic.
•

• Ce este gradientul baric orizontal și de ce de-

pinde el? 6. Caracterizaţi:
• Ce sînt ciclonii? a) tipurile geografice de mase de aer;
• Ce reprezintă anticiclonii? b)fronturile reci și fronturile calde prin trei elemente
specifice;
3. Enumeraţi sistemele barice principale și indicaţi
c) cele trei mari circuite ale circulaţiei generale
trăsăturile lor specifice.
a atmosferei.

118
[Link] 118/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

5 Vremea și prevederea ei
Noţiuni generale despre vreme TERMENI󰀭CHEIE
Starea zică a atmosferei într-un loc anumit şi la un moment dat, caracterizată Prognoză – prevederea
timpului (analiza elemente-
prinElementele
specicul elementelor
meteorologice,şi fenomenelor meteorologice,
care prin acţiunea constituie
lor complexă redauvremea.
aspectul
lor meteorologice
întinse pe spaţii
ce indică evoluţia
lor în 24, 48 de ore sau în
vremii, în principal sînt: temperatura, presiunea atmosferică, nebulozitatea mai multe zile).
şi umiditatea aerului, precipitaiile, vîntul etc. Intervalul de timp pentru care Harta sinoptică – hartă
se deneşte vremea poate  de o oră, cîteva ore, de o zi sau cîteva zile – cînd pe care sînt depuse prin
caracteristicile elementelor meteorologice rămîn relativ constante. cifre și simboluri elementele
meteorologice importante.
Caracteristicile vremii sînt determinate de proprietăile maselor de aer.
Vremea se caracterizează printr-un element meteorologic dominant, care îi im-
primă nota generală (călduroasă, înnorată, ploioasă etc.). O apreciere obiectivă şi
ştiinţică a vremii trebuie să se bazeze pe determinarea instrumentală a valorii
ecărui element meteorologic, stabilind totodată şi mersul acestuia.
periodice neperiodice.
Schimbările
bările periodicelegate
sînt odeconsecinţă
mersul vremii sînt zilnic şişi anual al elementelor
a mersului Schim-
meteorologice, ele se succedă de la zi la noapte, de la un anotimp la altul,
ind în legătură cu variaţiile regimului radiativ-caloric.
Schimbările neperiodice ale vremii sînt determinate de deplasarea maselor
de aer cu însuşiri şi de origini geograce diferite.
Serviciul meteorologic şi structura lui
Observaţiile asupra vremii sînt făcute la staţiile meteorologice. În prezent
pe Glob funcţionează o reţea unică ce numără peste 12 000 de staţii meteoro-
logice.
Staţiile care fac observări mai complicate se numesc observatoare meteo-
rologice.
Datele înregistrate la staţiile meteorologice sînt transmise în cel mai scurt timp
posibil, prin diferite mijloace (telefon, radio, radiotelefon) la centrul meteorologic.
La rîndul său, ecare centru naţional de colectare a mesajelor meteorologice,
după selectarea datelor recepţionate, efectuează operaţia de transmitere a datelor
prin teleimprimatoare centrelor regionale de distribuţie, cum sînt, pentru Europa:
Bracknel, Paris, Roma, Offenbach, Praga, Moscova şi Stockholm.
Toate staţiile meteorologice, observatoarele, birourile de pronosticare, centrele
meteorologice formează Serviciul Meteorologic Naional. Serviciile meteorologice ▲Sediul Serviciului de Stat
naţionale şi regionale formează la un loc Serviciul Meteorologic Mondial care este „Hidrometeo“
condus de Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) pe lîngă Organizaţia al Republicii Moldova

Naţiunilor
se face prinUnite, cu sediul
intermediul la Geneva.
a trei Conducerea Serviciului
centre meteorologice Mondial
mondiale, cu al vremii
sediile respectiv
la Moscova, Washington şi Melburn, şi 25 de centre regionale.
Datele rezultate din observaţiile meteorologice sînt folosite de serviciile de
prevedere a timpului, în scopul elaborării prognozelor meteorologice, avertizărilor
privind apariţia şi evoluţia fenomenelor meteorologice periculoase şi stihinice.
Pentru a reda repartiţia spaţială a principalelor date meteorologice ale unui
teritoriu la un moment dat, se utilizează harta sinoptică. Ea reectă numai
anumite elemente meteorologice care permit formarea unei imagini generale
asupra caracteristicilor vremii.

119
[Link] 119/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

▲Fig. 124 Prevederea vremii.

Harta sinoptică
Cifrele şi semnele Sateliţi meteorologici artificiali
de pe harta sinoptică
indică valorile Pe baza datelor meteorologice caracteristice la un moment dat, a anali-
elementelor şi zei evoluţiei situaţiei sinoptice şi a studierii periodicităţii unor fenomene,
fenomenele meteo- se poate realiza o prevedere a evoluţiei vremii pentru un anumit interval
rologice observate de timp. În acest scop, se folosesc hările sinoptice de bază, pe care sînt
la staţiile meteorologice
conform codului sinoptic
internaţional înscrise, înmeteorologice,
elemente dreptul staţiilorelementele
meteorologice, valorile
cîmpului codicate
baric, zoneleale
cuprincipalelor
precipitaţii,
D – regiune cu presiune masele de aer etc. (g. 124).
joasă (ciclon) Hărţile sinoptice sînt alcătuite la anumite intervale de timp, astfel încît
M – regiune cu presiune
înaltă (anticiclon) ele reectă starea în timp şi spaţiu a fenomenelor complexe ale vremii. Din
– 1010 – izobară analiza acestor stări se desprind concluzii deosebit de preţioase cu privire la
Fronturi atmosferice: viitoarea evoluţie a vremii.
cald Sateliţii meteorologici au o mare importanţă în observarea condiţiilor
rece
oclus meteorologice la scară planetară şi în transmiterea informaţiilor pentru toate
ţările Globului. Aparatura de la bordul sateliţilor înregistrează şi comunică la
sol două categorii de informaţii meteorologice: vizuale şi cantitative.

120
[Link] 120/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Imaginile transmise de sateliţi asigură o continuă observare a repartiţiei

şi evoluţiei sistemelor de nori caracteristice diverselor tipuri de formaţiuni
barice, maselor de aer şi fronturilor atmosferice. Imaginile sistemelor de
nori permit identicarea apariţiei şi urmărirea exactă a deplasării şi evoluţiei
uraganelor. În toate cazurile, datele obţinute prin imagini fotograce, după
o prelucrare primară, sînt supuse unei ample analize sinoptice şi coordonate
cu materialul sinoptic alcătuit pe baza datelor de la sol, elaborîndu-se în nal
prognoza vremii.
Importanţa practică deosebită
a prognozării vremii
Pentru sectoarele economiei naţionale a căror activitate se desfăşoară în
condiţii naturale, evidenţa continuă a repartiţiei şi dezvoltării proceselor şi
fenomenelor meteorologice prezintă un deosebit interes. În felul acesta, pot
 luate măsuri corespunzătoare care să anihileze sau să reducă pagubele ▲Lansarea radiosondei
produse de agenţii atmosferici. meteorologice
În sectorul transporturilor aeriene se impune, de asemenea, cunoaşterea
precisă a situaţiilor atmosferice care pot  întîlnite pe rutele de zbor şi pe
aerodromuri.
Avertismentele de agravare a vremii, prevederea viscolelor, a furtunilor,
îngheţurilor şi depunerilor de polei sînt forme concrete de deservire a
diferitelor tipuri de transporturi de către serviciile meteorologice.
Cunoaşterea regimului meteorologic şi prevederea condiţiilor nefavorabile
pentru viaţa şi activitatea plantelor (brumă, îngheţ, averse puternice cu
grindină) au o deosebită importanţă în agricultură. Cunoaşterea aspectului
vremii este necesară în construcţii, telecomunicaţii şi pentru exploatarea
reţelei electroenergetice.
EVALUARE

1. Definiţi termenii: 3. Numiţi centrele meteorologice mondiale și

harta sinoptică
• • prognoza vremii regionale din Europa.
2. Răspundeţi la întrebările: 4. Urmărind harta sinoptică din fig. 124, arătaţi
cum vor evolua masele de aer și fronturile
• Ce înţelegeţi prin vreme și mersul ei? atmosferice în următorul interval de timp
• Cum influenţează vremea viaţa noastră cotidiană? (de ex., 1–2 zile).
• Care sînt mijloacele prin care vă informaţi, de obicei,
despre vremea din ziua următoare? 5. Întocmiţi o hartă sinoptică asemănătoare,
• Ce include în sine Serviciul de Stat Hidrometeo? reprezentînd fenomenele (izobare, fronturi,
• Ce informaţii și metode sînt folosite în prognozarea zone cu precipitaţii), dar înlocuind, ca poziţie,
vremii? zonele de maximă presiune cu zonele de mini-
• Ce caracteristici meteorologice cuprinde o hartă mă presiune și invers.
sinoptică?

121
[Link] 121/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

6 Clima și tipurile de climă

TERMENI󰀭CHEIE Noţiune de climat.
Microclimă – clima unor
spaţii foarte mici, influen- Elementele şi factorii climatici
ţată strict de
spaţiului caracteristicile
respectiv. Este Pe baza observaţiilor meteorologice asupra vremii, efectuate pe o perioadă
inclusă în topoclimă. Deo- de mai mulţi ani, se poate caracteriza clima (climatul) unui teritoriu.
sebim microclima poiene- Clima este regimul multianual al vremii sau totalitatea schimbărilor suc-
lor, microclima unei străzi
sau a unei pieţe dintr-un cesive posibile ale proceselor atmosferice ce caracterizează regimul vremii
oraș etc. unei regiuni ca rezultat al interacţiunii factorilor climatogeni.
Climatul se caracterizează prin aceleaşi elemente caracteristice ca şi vre-
mea, acestea numindu-se elemente climatice (temperatura aerului, umiditatea
aerului, nebulozitatea, precipitaţiile atmosferice şi vîntul).
Clima este determinată de trei grupe de factori, numiţi factori climatogeni:
radiativi, dinamici şi zico-geograci.
Prima grupă de factori este condiţionată de uxul de energie radiantă,
primită sau pierdută
Variaţiile sub formă
intensităţii de diferite
şi repartiţia tipuriradiaţiilor
valorilor de radiaţiesolare,
solară.precum şi
efectele lor calorice sînt cauzate de factorii astronomici (sfericitatea Pămîntului,
mişcarea de rotaţie şi înclinarea axei Pămîntului faţă de planul orbitei).
Acţiunea tuturor factorilor astronomici la suprafaţa terestră se exprimă prin
latitudinea geogracă. De ea depinde înălţimea Soarelui deasupra orizon-
tului la amiază, durata zilelor şi a nopţilor, în consecinţă bilanţul caloric al
suprafeţei terestre.
A doua grupă de factori depinde de circulaia atmosferică şi se manifestă
prin durata dominaiei diferitelor mase de aer, frecvena fronturilor, ciclo -
nilor, anticiclonilor. Circulaţia atmosferică determină repartizarea şi gradul
de activitate al centrelor
A treia grupă barice.
de factori este legată de natura suprafeei active: repartiia
uscatului i apei, relief (înălţimea, forma, întinderea, aşezarea, expoziţia);
natura rocilor, solului, covorul vegetal, curenii maritimi. Dacă primele două
grupe de factori climatogeni determină tipul climatului – temperat, arctic,
subtropical, a treia grupă determină numai varietatea în cadrul tipului (de
exemplu, temperat continental, temperat maritim).
Tipurile geografice de climat
Formarea zonelor şi a tipurilor de climă este determinată de acţiunea
combinată a factorilor genetici (radiativi şi dinamici).
Zonalitatea climei terestre este condiţionată de forma Pămîntului, micarea
de revoluie, înclinaia axei, ceea ce determină repartiţia inegală a radiaţiei
solare pe suprafaţa planetei.
În ecare emisferă se disting cîte patru tipuri principale de mase de aer.
Acolo unde în tot cursul anului predomină aerul arctic se formează zona
arctică, unde predomină cel temperat – zona temperată, unde predomină
cel tropical – zona tropicală şi unde predomină aerul ecuatorial – zona ecu-
atorială. Însă datorită mişcării de revoluţie şi înclinaţiei axei Pămîntului,
Soarele luminează mai intens ba emisfera nordică, ba emisfera sudică. Odată
cu Soarele migrează şi masele de aer. Pe Glob apar zone unde jumătate de an
predomină o masă de aer, iar cealaltă jumătate – altă masă. Astfel, în ecare

122
[Link] 122/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

emisferă se formează şi trei zone intermediare: subarctică sau subantarctică, ▲Fig. 125
subtropicală şi subecuatorială. Deci, în ecare emisferă se formează în total Zonele şi tipurile
şapte zone climaterice, patru de bază şi trei intermediare (g. 125). Zona de climat
(după B. P. Alisov)
ecuatorială este comună ambelor emisfere.
În cadrul ecărei zone principale se disting următoarele patru sectoare cli-
matice:
- oceanic, cu predominarea în decursul anului a aerului maritim;
- continental, cu predominarea aerului continental;
- periferia de vest a continentelor;
- periferia de est a continentelor, inuenţată parţial de musoni.
Clima ecatrial domină acolo unde în tot cursul anului prevalează
aerul ecuatorial. Evaporarea şi condensarea joacă un rol important în regimul
caloric şi termic al aerului.
Regimul termic anual prezintă oscilaţii sezoniere slabe. Temperaturile
medii lunare oscilează între 24 şi 28°C, prezentînd două maxime echinocţiale
şi două minime solstiţiale.
Amplitudinea termică medie este mică (1–5°C), dar amplitudinile di-
urne
1 000potşi 3atinge 10–15°C.
000 mm, Sumeledeanuale
avînd caracter averse de precipitaţii
(numite oscilează Aerul
„ploi zenitale“). între
are o mişcare ascendentă, continuă, creînd la suprafaţa terestră o zonă de calm
atmosferic (calm ecuatorial). Climatul ecuatorial continental nu se deosebeşte
mult de varianta oceanică.
Clima secatrial este generată de caracterul sezonier al circulaţiei
atmosferice, pe fondul unei puternice radiaţii solare. Vara domină aerul ecua-
torial cald şi umed, iarna, aerul tropical cald şi uscat, adus de alizee. Sezoanele
se deosebesc unul de altul nu prin temperatura aerului, care rămîne ridicată
atît vara (25–30°) cît şi iarna (20–25°), ci prin umiditatea foarte mare vara ▲Climogramă –
(ca la Ecuator) şi extrem de scăzută iarna. climat ecuatorial

123
[Link] 123/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Cantitatea de precipitaţii este de cca 700–800 mm. În munţi însă cantitatea lor
creşte la peste 5 000 mm. Pe povîrnişurile munţilor Himalaia din regiunea Assam
(India) cad peste 12 000 mm precipitaţii – media maximă anuală pe Glob.
Clima trpical se caracterizează prin dominarea aerului tropical în tot
cursul anului. E cea mai aridă zonă de pe suprafaţa Pămîntului. Aici domină
anticicloane, vînturi alizee, cad puţine precipitaţii (100–250 mm). La periferia
vestică, în vecinătatea curenţilor maritimi reci, umiditatea relativă e mare,
uneori chiar
Atacama se observă
(America de ceaţă.
Sud) înCad însă extrem
vecinătatea de puţinePeruan
curentului precipitaţii. În deşertul
(Humboldt) se
aă regiunea cu cele mai puţine precipitaţii de pe Glob. Aici cad mai puţin
de 2 mm pe an. Vara e foarte caldă (30–35°C). În zona tropicală, în nordul
Saharei, a fost înregistrată în aer temperatura de 58°C – maxima absolută
pe Glob. Amplitudinea diurnă şi cea anuală de temperatură pot atinge cifre
record. E caracteristică vegetaţia de pustiu.
▲Climogramă – Pe ţărmurile răsăritene ale continentelor, în contrast cu ţărmurile apusene,
climat tropical se constituie o variantă umedă a climatului tropical, sub inuenţa maselor
de aer maritim tropicale calde. Varianta oceanică a climatului tropical se
caracterizează prin amplitudini termice diurne şi anuale mici, umiditatea ridicată
a aerului, asemănătoare cu a climatului ecuatorial. Trăsătura distinctivă este
constanta alizeului şi a inversiunilor termice, de care se leagă cantităţile reduse
de precipitaţii.
Clima strpical se formează în condiţiile cînd vara domină aerul
tropical, iar iarna aerul temperat. Vara presiunea e ridicată, iarna e relativ scăzută.
În partea vestică (clima mediteraneeană), vara e caldă (20–30°C) şi uscată,
iarna e blîndă (5–8°C), ploioasă, cu vînturi frecvente.
Precipitaţiile totale constituie 800–1 000 mm, iar în munţi 2 000–3 000 mm.
În centrul continentelor, vara e foarte caldă (30–35°C), iarna e rece (0...+5°C),
cad puţine precipitaţii (250–300 mm). În partea estică a continentelor se simte
inuenţa musonilor. Cad mai multe precipitaţii (1 000–1 200 mm). Iarna, ploile
sînt aduse de ciclonii frontului polar, vara, de musonii oceanici. Temperaturile
sînt de 25–30°C vara şi 5–10°C iarna.
Clima temperat. În tot cursul anului predomină aerul temperat şi
vînturile de vest. Vara bilanţul de radiaţie e pronunţat pozitiv, atingînd valori
comparabile cu zona tropicală. Iarna bilanţul e negativ. Vara e caldă, iarna rece.
▲Climogramă – Amplitudinea anuală de temperatură creşte de la 8–12°C (la vest) la 50–60°C
climat temperat
(în centrul Eurasiei). Precipitaţiile constituie 600–800 mm la vest (pe locuri
joase) şi cca 2 000–2 500 mm în munţi. Ele cad toamna şi iarna sub formă de
ploi de lungă durată şi burniţă. Clima este umedă la nord şi aridă la sud. În
zonele sudice, precipitaţiile scad pînă la 300–400 mm; vara cad ploi torenţiale.
În estul continentelor, sub inuenţa musonilor, vara cad precipitaţii însumînd
800–1 000 mm. Iarna este rece şi uscată (–15... –20°C; inuenţa Anticiclonului
Siberian şi celui Canadian), vara e caldă şi ploioasă (+16...+20°C). Aproape
9/10Clima
din precipitaţii
sarctic cad
şi vara. Toamna este
santarctic. uscată.
Vara domină aer temperat, iarna aer
arctic sau antarctic. Iarna e foarte geroasă (în ianuarie pînă la –40°C). Vara e
rece şi umedă, cu temperaturi sub +10°C. Vara suă vînturile de pe oceane,
iarna, de pe continent. Cad relativ puţine precipitaţii – între 300 mm la vest şi
100 mm în Siberia de Nord. Aici se întîlneşte sol cu îngheţ persistent, mlăştinos,
se dezgheaţă doar pentru 2–3 luni. Îi corespunde zona naturală tundra.
Clima arctic şi antarctic. Climatul regiunilor polare este consecinţa
regimului specic al proceselor radiative. Prezenţa permanentă a stratului de
▲Climogramă – gheaţă cu albedou mare determină un bilanţ radiativ anual negativ. Climatul
climat arctic polar continental se remarcă prin ierni excesiv de aspre şi veri reci. Toate

124
[Link] 124/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

lunile prezintă temperaturi medii negative. Minimele absolute din Antarctida

Centrală sînt cele mai coborîte de pe Glob (Staţia Vostok –89,2°C). Climatul
polar oceanic este mai moderat.
Vara căldura consumată la topirea gheţurilor şi zăpezii ridică temperatura
aerului pînă la cca 0°C. Precipitaţiile sînt foarte reduse datorită desfăşurării
lente a circuitului apei şi transformărilor de fază ale ei. Aici cad doar 100–
200 mm de precipitaţii pe an.
TEME
Oscilaţiile
decenii au permis și să
schimbările concluziaCercetările
se ajungă la climei. că în cursulcomplexe din ultimele
erelor geologice clima Documentaţi surse de infor-
maţie și selectaţi materiale
Pămîntului a suferit schimbări radicale, devenind mai caldă, mai rece, mai și date privind oscilaţiile și
umedă sau mai uscată. shcimbările recente ale cli-
Oscilaţiile şi schimbările climei din trecutul geologic al Pămîntului, ca şi mei pe Glob.
oricare alt proces din învelişul geograc, sînt generate de forţe cosmice şi de
forţe telurice.
Printre forţele cosmice care duc la oscilaţii şi schimbări ale climei
se numără: variaţia intensităţii radiaţiei solare, variaţia înclinării axei
Pămîntului faţă de planul orbitei sale etc.
Factorii telurici cei mai importanţi care explică schimbările esenţiale
în clima Pămîntului sînt: mişcările orogenetice şi epirogenetice, variaţia
suprafeţei uscatului,
şi intensităţii curenţilormodicarea
oceanici, aspectului reliefului, schimbarea
deriva continentelor, direcţiei
variaţia compoziţiei
atmosferei, îndeosebi a cantităţii de CO 2 şi a vaporilor de apă.
Microclima. Prin microclimă se subînţelege clima unui teritoriu puţin extins
determinată, în primul rînd, de inuenţa neomogenă a suprafeţei active. Diferenţierile
microclimatice se produc în straturile inferioare de aer, de lîngă sol.
Studierea microclimei are o importanţă deosebită, pentru că în acest strat
de aer al atmosferei trăieşte tot ce este viu pe suprafaţa Pămîntului, în ne
trăieşte şi activează omul. Rezultatele interacţiunii atmosferei cu suprafaţa
activă se resimt anume aici. Regimul elementelor meteorologice în acest strat
se schimbă simţitor de la o localitate la alta.

unei poiene

IPCC – Comitetul Interguvernamental pentru Schimbarea Climei

În formarea microclimatului o inuenţă deosebită o au neregularităţile
reliefului cu oscilaţii de înălţime în limitele de la cîţiva centimetri pînă la cîteva
zeci de metri (micro- şi mezorelief).
Particularităţile locale ale climatului apar şi sub inuenţa învelişului
vegetal. Vegetaţia complică foarte mult condiţiile schimbului de căldură
şi umiditate în stratul de aer de la sol. Învelişul vegetal reţine o bună
parte din radiaţia solară, dar, în acelaşi timp, micşorează în mare măsură
radiaţia terestră. Un climat deosebit se formează în oraş, ind numit climat
urban (mezoclimat).

125
[Link] 125/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Oraşele creează suprafeţe complicate, acoperite cu mulţimi de clădiri, cu

o variaţie mare a dimensiunilor atît în sens orizontal, cît şi vertical. Aici mari
suprafeţe sînt pavate cu asfalt, iar clădirile sînt acoperite cu materiale ale
căror proprietăţi zice diferă de suprafaţa terestră. În oraşe, aerul este puternic
poluat. Toate acestea determină specicul climei urbane. Temperatura aerului
în oraşe este mai mare decît în împrejurimile lor. Umiditatea aerului este de
obicei mai joasă, ca urmare a creşterii temperaturii şi micşorării evaporării.
Vitezaşivîntului
ceaţă la fel
nori, iar este maide
cantitatea scăzută. Deseori,
precipitaţii estedeasupra
mai mareoraşelor se formează
datorită cantităţii
mărite de aerosoli.
Cunoaşterea microclimatului are mare importanţă în multe ramuri ale
economiei naţionale. De exemplu, amplasarea raţională a culturilor agricole
ţinînd cont nu numai de condiţiile climatice, dar şi de cele microclimatice,
măreşte cu mult recolta acestor culturi.
Influenţa antropică asupra climatelor
Omul inuenţează asupra climei prin intermediul activităţii economice,
producînd unele schimbări climatice importante prin modicarea suprafeţei
active (ca urmare a defrişărilor, desţelinirilor, lucrărilor agricole, irigaţiilor,
desecărilor, formării de lacuri articiale, construcţiilor etc.), prin schimbarea
compoziţiei atmosferei şi prin degajările de căldură. Mari cantităţi de căldură
sînt degajate din diversele arderi şi mai ales din cele cu scop energetic.
Creşterea conţinutului de CO 2 în aer este efectul antropogen cel mai
important. Anual sînt arse peste 10 miliarde tone de combustibil. În acelaşi
▲Vegetaţie mezolă din timp, la ardere sînt consumate peste 25 miliarde tone de oxigen şi eliberate
zona cu climă ecuatorială în atmosferă peste 10 miliarde tone de dioxid de carbon.
Sporirea cantităţii de CO2 poate cauza o creştere a temperaturii în tro-
posferă şi o scădere a ei în stratosferă.
Perspectiva scăderii cantităţii ozonului stratosferic, prin poluare antropică
progresivă cu substanţe reactive, implică, de asemenea, eventualitatea modi-
cării climatice pe plan global.
Extinderea degradărilor deşertice se datorează în mare măsură inuenţei
antropice. Secetele îndelungate şi repetate care afectează regiunea Sudano-
Saheliană şi alte regiuni africane (Etiopia, Africa de Sud), nord-estul Braziliei,
Australia s-au soldat cu grave consecinţe economico-sociale.
Creşterea demogracă şi necesităţile alimentare, asociate cu o ex-
ploatare agricolă iraţională, păstoritul excesiv, nomadismul provoacă
degradarea ecosistemelor. Distrugerea vegetaţiei perene, a fertilităţii
solului, epuizarea pînzelor freatice stabile, a apelor curgătoare determină
înăsprirea condiţiilor microclimatice, dereglarea gravă a potenţialului
biologic, în nal deerticarea.

Importanţa climei
în formarea complexelor geografice
Clima joacă un rol important pentru viaţa suprafeţei terestre. Sub
inuenţa condiţiilor climatice se formează solurile, vegetaţia şi lumea
animală; clima determină regimul rîurilor, lacurilor, mlaştinilor; are
implicaţii asupra vieţii din mări şi oceane, asupra formării reliefului.
Condiţiile climatice joacă un rol esenţial în aceste procese, astfel încît există
▲Peisaj din zona cu climă un paralelism foarte pronunţat între repartiţia diverselor tipuri de climă şi
aridă a tipurilor de sol, formaţiilor vegetale şi grupelor de animale. Paralelismul

126
[Link] 126/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

pedoclimatic a fost pus în evidenţă de savantul rus V. Dokuceaev, iar

paralelismul toclimatic a fost pentru prima dată evidenţiat de către
Alexandr von Humboldt.
Aşadar, clima generează formarea complexelor geograce de diferit rang.
Cu unele excepţii, toate tipurile de complexe geograce zonale sînt de origine
climatogenă (complexele de tundră, complexele zonei silvice, de silvostepă,
stepă, deşert etc.).
EVALUARE
1. Definiţi termenii: 4. Alegeţi varianta corectă:
• climă • Tipurile de climă din zona subtropicală sînt:
• microclimă a) mediteraneeană, musonică, temperat-ocea-
2. Răspundeţi la întrebările: nică;
• Care sînt elementele climatice? b) subtropicală, temperat-continentală, temperat-
• Prin care două elemente clima se deosebește oceanică, temperat-musonică;
de vreme? c) subtropicală, temperat-oceanică, subecua-
• Care factori geografici influenţează clima și ca- torială;
racteristicile vremii? d) subtropicală umedă, subtropicală aridă, me-
• Ce înţelegeţi prin oscilaţii ale climei? diteraneeană.
•
Care sînt cauzele oscilaţiei climei? •

Cea mai mare extindere a climei tropicale mu-

• Ce înţelegeţi prin microclimă? sonice se întîlnește în:
a) sudul Africii;
3. Completaţi tabelul, caracterizînd principalele b) sudul și sud-estul Asiei;
tipuri geografice de climă după B. P. Alisov. c) sud-estul Americii de Nord;
Tipul de climă d) nordul Australiei.
Temperatura 6. Argumentaţi influenţa antropică asupra clima-
Vînturile telor Terrei.
Precipitaţiile 7. Analizaţi climatogramelealăturate și determinaţi
Repartiţia geografică tipul de climă corespunzător fiecărui punct.

127
[Link] 127/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

7 Rolul atmosferei în învelișul geografic

Atmosfera este învelişul cel mai important al Pămîntului din toate cîte se
sprijină pe litosferă. Fără atmosferă nu ar exista celelalte învelişuri (hidrosfera,
biosfera, pedosfera), iar scoarţa terestră ar avea cu totul altă înfăţişare.
Atmosfera este un înveliş protector şi, în acelaşi timp, un ltru care lasă
să treacă numai o anumită parte din căldura şi lumina trimise Pămîntului
de către Soare.
În lipsa atmosferei, razele solare ar încălzi ziua suprafaţa Terrei pînă la
cîteva sute de grade, iar noaptea, aceasta s-ar răci pînă la –150°C şi mai mult.
În aceste condiţii nu s-ar forma nori şi nu ar mai exista rîuri, mări şi oceane.
Rocile s-ar distruge şi meteoriţii, neîntîlnind nicio rezistenţă în calea lor, ar
cădea pe Pămînt, formînd cratere de diferite dimensiuni (eroziune meteoritică
de genul celei de pe Lună). S-ar modica nu numai relieful, dar şi componenţa
rocilor, întrucît n-ar exista minerale provenite din oxidarea rocilor ridicate
din adîncurile Pămîntului.
TEME Cea mai importantă proprietate a învelişului atmosferic este faptul că are
1. Povestiţi
tector al despre rolul pro-
atmosferei. în componenţa
sibilă. sa gazul
O importanţă numitooxigen,
colosală au şi altefără de ale
gaze careatmosferei
viaţa pe Terra ar azotul,
cum sînt impo-
2. Relataţi despre impor-
tanţa atmosferei pentru bioxidul de carbon, ozonul şi altele.
celelalte geosfere ale Pă- Aerul atmosferic se aă în permanentă mişcare, transportînd dintr-o re-
mîntului și pentru socie- giune în alta cantităţi enorme de căldură, vapori de apă şi diferite substanţe
tatea umană chimice.

Apus de Soare

[Link] 128/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Capitolul
4 HIDROSFERA
Apa este cea mai
uimitoare dintre
componentele naturii.
Fără apă nu există viaţă.
Apa formează pe Glob
un înveliş continuu
numit hidrosferă,
apărută odată cu
litosfera şi atmosfera.
Mai mult de 70% din
suprafaţa Pămîntului
sînt acoperite de apele
Oceanului Planetar,
căruia îi revin 73% din
volumul hidrosferei, şi
doar 27% din învelişul
de apă îl constituie apele
uscatului.
Despre distribuirea apei
pe Glob şi circulaţia ei
în natură veţi afla în
acest compartiment. De
asemenea, veţi studia
părţile componente
ale Oceanului Planetar,
resursele lui naturale,
aprofundîndu-vă
totodată cunoştinţele
despre apele uscatului,
distribuirea, importanţa

şi protecţia lor.
SUMAR:

1. Apa în natură
2. Oceanul Planetar
3. Apele uscatului
4. Rolul hidrosferei în înve-
lişul geografic

129
[Link] 129/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

1 Apa în natură
Apa în mod obişnuit, este considerată un lichid (compus al oxigenului:
H2O). Însă ea poate exista în diferite stări de agregare, trecînd cu
TERMENI󰀭CHEIE uşurinţă dintr-una în alta: lichida, gazoasă (vapori) şi solidă (gheaţă).
Hidrosfera – totalitatea
apelor marine și continen-
tale care acoperă globul Repartiţia apei pe Glob
terestru. Ea face parte din Apa se întîlneşte în interiorul şi la suprafaţa scoarţei terestre, în atmosferă
învelișurile externe ale Pă- ind sub formă de vapori, se conţine în corpul organismelor vii. Apa în natură
mîntului.
formează un înveliş neîntrerupt, hidrosfera, care este reprezentată printr-un
Hidrologie – știinţa care
studiază hidrosfera. şir de unităţi acvatice: ape curgătoare, lacuri, ape subterane, mlaştini, gheţari,
mări şi oceane, toate ind legate reciproc între ele. Prezenţa acestor unităţi
acvatice ne demonstrează diferenţierea hidrosferei în spaţiu.
Volumul hidrosferei este de 1 miliard 800 mil. km 3. Din această cantitate
de apă, mărilor şi oceanelor le revin 1 370 mil. km 3, în scoarţa terestră sînt
concentrate 460 mil. km3, în gheţari 24 000 mil. km3, în lacuri – 230 mii km 3,
iar în rîuri – 1 200 km 3 (g. 126).
Fig. 126►
Rezervele de apă pe Glob3
(volumul – în km )

Apa oceanică constituie 97,20%, iar apele dulci 2,80%. Aproape 2,15% din
apele dulci sînt concentrate în gheţari şi numai 0,65% se găsesc în stare lichidă
în rîuri.
În emisfera nordică uscatul ocupă 39%, iar în cea sudică 19%. În legătură
cu aceasta emisfera nordică este considerată continentală, iar cea sudică –
oceanică (g. 127).

Fig. 127►
Repartiţia uscatului
şi apei pe Glob

TEME
1. Analizaţi fig. 126 și luaţi
cunoștinţă de rezervele
de apă pe Glob.
2. Analizaţi fig. 127 și com-
paraţi ariile repartizării
apei între emisfere.

130
[Link] 130/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Circuitul apei în natură

Sub inuenţa radiaţiei solare, de pe suprafaţa oceanelor şi mărilor apa trece
în atmosferă în stare de vapori. Anual, de pe suprafaţa Oceanului Planetar se
evaporă în atmosferă pînă la 447 900 km 3 de apă, dintre care 411 600 km3 se
întorc din nou în ocean. În acest mod are loc circuitul local oceanic. O cantitate
de 36 300 km3 de apă este transportată de curenţii aerieni deasupra uscatului.

mariDrept rezultat
cantităţi al încălzirii
de apă, suprafeţelor
care mai apoi de uscat,
se condensează în atmosferă
şi cad seuscatului
la suprafaţa evaporă
sub formă de precipitaţii atmosferice. Astfel are loc circuitul local sau mic al
uscatului. Anual, de pe suprafaţa continentelor se evaporă 63 000 km3 de apă,
dar cad sub formă de precipitaţii atmosferice 99 300 km 3. Cantitatea de apă
căzută este mai mare decît cea evaporată. Diferenţa de 36 300 km 3 provine
din vaporii aduşi de curenţii aerieni de pe suprafaţa oceanelor.
Apa provenită din precipitaţii în domeniul continental (99 300 km3) urmea-
ză diferite căi. O parte (35 000 km 3), în urma scurgerii de suprafaţă, nimereşte
în Oceanul Planetar, altă parte (1 300 km 3) se inltrează în scoarţa terestră,
formînd scurgerea subterană şi ajungînd pînă la mări şi oceane. O anumită
cantitate de apă (63 000 km 3) se evaporă din nou în atmosferă. În aşa fel are
loc circuitul mare sau universal al apei în natură (g. 128).
◄Fig. 128
Circuitul apei în natură

TEME
1. Analizaţi fig. 128 și ex-
plicaţi cum se produce
circuitul apei în natură.
2. Indicaţi factorii ce deter-
mină scurgerea subterană
a apei.

EVALUARE
1. Definiţi termenii: 3. Explicaţi mecanismul circuitului apei în natu-
• hidrosferă ră: circuitul local oceanic și circuitului local al
• hidrolologie uscatului.
2. Răspundeţi la întebările: 4. Dezvoltaţi-vă gîndirea critică:
• În ce stări de agregare se întîlnește apa în natură? Cum credeţi, ce s-ar întîmpla pe Terra dacă apa
•

• În ce condiţii apa trece dintr-o stare de agregare nu ar avea proprietatea de a trece dintr-o stare
în alta? de agregare în alta?
• Prin ce se deosebesc gheaţa și zăpada de apă? Comentaţi, pe baza unor exemple concrete, im-
•

• Care sînt unităţile acvatice ale hidrosferei? portanţa apei în natură și pentru omenire.

131
[Link] 131/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

2 Oceanul Planetar
TERMENI󰀭CHEIE Oceanul Planetar reprezintă un înveliş unitar de apă al Pămîntului.
Mare – bazin acvatic, cu apă Suprafaţa Oceanului Planetar este de 361 mil. km2, ceea ce constituie 3/4
sărată sau salmastră, care se din suprafaţa Globului. Adîncimea medie a Oceanului Planetar este de
deosebește de ocean prin 3 790 m, iar cea maximă de 11 516 m (groapa Filipinelor). Dacă apa din
suprafaţă maimici
adîncimi mai restrînsă,
și careprin
su- Oceanul Planetar ar fi repartizată uniform pe suprafaţa terestră, ea ar
portă influenţe importante forma un strat cu grosimea de 2 700 m.
din partea uscatului.
Ocean – întindere vastă și
voluminoasă de apă sărată,
Părţile componente ale Oceanului Planetar
acumulată în marile depre- Oceanul Planetar constă din patru oceane, mări, strîmtori i golfuri.
siuni ale scoarţei terestre Oceanele sînt bazine mari de apă. Datorită inuenei suprafeei imense de
care separă continentele și
comunică larg între ele. apă, ele au un regim climatic specic.
oceanl Pacic are o suprafaţă de 160 mil. km 2, iar împreună cu mările
mărginaşe – 178,7 mil. km 2, ceea ce constituie 1/2 din suprafaţa Oceanului
Planetar. Volumul de apă este de 707,1 mil. km 3.

1/3Peste 2/3 din suprafaţă

– cu adîncimi de pesteeste ocupată
5 000 m. de adîncimi mai mari de 4 000 m, iar
Relieful fundului Oceanului Pacic este foarte variat. Regiunile adînci alter-
nează cu înălţimi ce trec în lanţuri şi grupuri de insule. Între aceste formaţiuni ale
reliefului oceanic se aă depresiuni submarine cu adîncimea de 4 500–6 700 m
(depresiunile Pacică Centrală, Pacică de Nord-Est şi Nord-Vest, Marianelor,
Filipinelor, Pacică de Sud, Peruană, Chileană etc.).
oceanl Atlantic are o suprafaţă de 83,132 mil. km2, iar 3împreună cu
mările – de 91,7 mil. km 2. Are un volum de apă de 330 mil. km . Adîncimea
medie este de 3 602 m, iar cea maximă – de 8 742 m (groapa Puerto Rico).
Oceanul Atlantic are forma literei „S“ sau a unei văi largi cu ţărmurile aproape
paralele.
De-a lungul oceanului, în direcţia meridională, se întinde Dorsala
TEME Atlantică, care are forma unei catene montane submarine. Aceasta desparte
Analizaţi fig. 129 și faceţi relieful submarin în două cuvete longitudinale. În cuveta de vest sînt situate
unele concluzii despre
diferenţierea reliefului
depresiunile Nord-Americană, Braziliană şi Argentiniană, ale căror adîncimi
crustei oceanice și celei variază între 5 500 şi 6 995 m, iar în cea de est – depresiunile Europeană-
continentale. Africană, Guineei, Angolei, Capului şi Africano-Antarctică.
Fig. 129►
Adîncimile maxime ale
Oceanului Planetar în
comparaţie cu înălţimile
uscatului

132
[Link] 132/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

La suprafaţă, dorsala Atlantică este învecinată cu o serie de insule: Azore, TEME

Madeira, Canare, Sf. Elena, Capul Verde, Trinidad şi altele. 1. Numiţi și arătaţi pe hartă
oceanl Indian este mai mic, avînd suprafaţa de 76,2 mil. km2, iar mările și golfurile fiecărui
volumul de apă de 284,6 mil. km3. Adîncimea lui medie este de 3 736 m. ocean.
Relieful fundului Oceanului Indian este împărţit de dorsala submarină în 2. Arătaţi pe hartă mările
situate pe platformele
două bazine. Bazinul Indian de Vest are un relief complex şi o serie de insule ce continentale.
ies la suprafaţă: Madagascar, Seychell, Amirante etc. În acest bazin se disting 3. Găsiţi pe hartă mările
mai multe depresiuni:care
Australo-Antarctică, Arabiei, Somaliei,
au adîncimi Madagascar,
între 5 000 şi 6 Mozambicului,
400 m. Crozet, interioare, semideschise,
deschise, interinsulare.
Bazinul Indian de Est are un relief mai nivelat şi este delimitat de dorsala 4. Notaţi pe harta-contur
Est-Indiană, situată pe linia meridianului 90°E. În acest bazin se disting oceanele, mările, golfurile
următoarele depresiuni: Central-Indiană, Vest-Australiană şi Sud-Australiană. și strîmtorile enumerate în
text.
Adîncimea acestor depresiuni variază de la 3 000 la 7 450 m.
oceanl Arctic are o suprafaţă mult mai mică, aceasta fiind de
14,7 mil. km2, iar volumul de apă constituie 16,4 mil. km3. Adîncimea maximă
este de 5 449 m.
Relieful fundului Oceanului Arctic este foarte complicat. Platforme vaste
continentale trec în depresiuni, despărţite ind de dorsale submarine.

Între Groenlanda
Oceanul şi insulele
Arctic în bazinul Spitzberg seşiaă
Nord-European pragul
bazinul Nansen, care
Nord-Polar separă
(arctic). În
bazinul Nord-Polar se aă două dorsale mari (Lomonosov şi Mendeleev),
care îl împart în două cuvete marine: Canadiană-Siberiană (cu adîncimea
de 4 683 m) şi Groenlando-Europeană (cu adîncimea de 5 449 m). Între
dorsalele Oceanului Arctic sînt situate trei depresiuni: Beaufort, Nansen şi ▲Urşi polari în Oceanul
Makarov, ale căror adîncimi variază de la 4 683 pînă la 5 449 m. Arctic
Mările şi golfurile sînt situate pe platforma continentală şi fac parte din
grupul mărilor mărginaşe, cu excepţia Mării Albe.
Mrile reprezintă părţi separate ale Oceanului Planetar, care se deose-
besc de oceane prin suprafaţă, volum, adîncime, temperatură, salinitate,
dinamica apei etc.
Mările au legătură cu apele oceanelor prin porţiuni înguste, deseori prin
strîmtori puţin adînci, care nu permit un schimb intens cu apa din zonele abisale
ale oceanelor. Majoritatea mărilor sînt situate pe platforme continentale ind
înconjurate de insule şi peninsule (Marea Nordului, Marea Kara, Marea Baltică,
Marea Laptev etc.).
După regimul hidric şi aşezarea geogracă mările se clasică în interioare
(continentale), semideschise, deschise şi interinsulare.
Mările interioare sînt înconjurate de uscat şi comunică cu oceanul prin
strîmtori (de exemplu, Marea Albă, Marea Mediterană, Marea Baltică, Marea
Azov, Marea Neagră, Marea Roşie).
Mările semdeschise sînt separate de ocean prin insule sau peninsule (Marea
Bering, Marea Nordului, Marea Ohotsk, Marea Galbenă, Marea Chinei de
Sud, Marea Caraibilor etc.).
Mările deschise sînt situate la marginea bazinelor oceanice şi au legătură
cu apele oceanelor (Marea Barents, Marea Kara, Marea Laptev, Marea Siberiei
de Est, Marea Ross, Marea Bellingshausen).
Mările interinsulare sînt înconjurate de insule: Marea Celebes, Marea
Sulu, Marea Banda, Marea Jawa.
Glfrile sînt părţi ale Oceanului (mării) separate de acestea datorită congu-
raţiei ţărmurilor şi deosebite oarecum de suprafeţele acvatice vecine. De exemplu: ▲Marea Moartă.
golfurile Mexic, Hudson, Persic, California Biscaya, Bengal, Carpentaria. Precipitarea sărurilor

133
[Link] 133/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Strîmtrile reprezintă părţi înguste ale oceanului sau mărilor, care despart
continente ori insule (leagă oceane şi mări).
Cea mai lungă strîmtoare este considerată strîmtoarea Mozambic (1 670 km),
iar cea mai lată (900 km) şi mai adîncă (5 248 m) – strîmtoarea Drake.

EVALUARE
4. Completaţi enunţurile:
1. Definiţi
•mare
termenii: strîmtoare
•
• Strîmtoarea cea mai lungă este...
• Mări continentale se numesc...
•ocean golf•

• Strîmtoarea cea mai lată este...

•Ocean Planetar mare interinsulară
•

5. Dezvoltaţi-vă gîndirea critică:

2. Caracterizaţi succint Oceanul Planetar. • Cum credeţi, ce modificări s-ar produce în
3. Completaţi tabelul de mai jos, folosind Atlasul mediul natural ca urmare a oscilaţiilor nivelului
școlar și alte surse de informaţie. oceanelor și mărilor?
Suprafaţa Suprafaţa, inclusiv Volumul de Adîncimea
Oceanul (mil. km2), mările adiacente apă (mil. km3) medie max. Mările Golfurile Insulele
fără mări (mil. km2)
Pacific

Atlantic
Indian
Arctic

TERMENI󰀭CHEIE Proprietăţile chimice şi fizice

Salinitate – conţinutul de
săruri dizolvate în apele ma- ale apelor oceanice
rine, oceanice sau lacustre. Cele mai importante proprietăi chimice i zice ale apei marine sînt: sali-
nitatea, conţinutul gazelor din apă, temperatura, presiunea, transparenţa,
luminescenţa, culoarea.

Proprietăţile chimice
Salinitatea. Apa marinăale apelor
reprezintă oceanice
o soluţie şi marine
minerală. Ea conţine 96,5% apă
pură şi 3,5% săruri dizolvate, gaze şi particule în suspensie. În apa marină se găsesc
toate elementele chimice cunoscute pînă în prezent. În cantităţi mai mari au fost
constatate elementele clor, sodiu, magneziu, sulf şi în cantităţi mai mici: brom,
stronţiu, bor etc. Celelalte elemente chimice alcătuiesc mai puţin de 1%.
Cantitatea de săruri dizolvată în apele Oceanului Planetar este de
50 x 1016 tone. Ea poate să acopere fundul oceanului cu un strat de 60 m gro-
sime, suprafaţa uscatului cu un strat de 153 m, iar toată suprafaţa Pămîntului
▲Depozite de sare. cu un strat de 45 m grosime.
Marea Moartă
În apa marină prevalează clorura de sodiu (NaCl), dîndu-i apei un gust sărat.
Ea mai conţine MgCl 2 şi MgSO4 , ceea ce determină gustul amar al apei.
Salinitatea medie a Oceanului Planetar este de 35‰, variind de la 32‰
la 37‰. În mări, variaţia salinităţii este foarte mare. În golfurile Mării Baltice
salinitatea este de 3–5‰, iar în Marea Roşie de 42‰. Această diferenţiere se
datorează climei (cantitatea de precipitaţii şi evaporare), curenţilor, aportului
de ape continentale.
La suprafaţa oceanelor, salinitatea se schimbă zonal (g. 130). La Ecuator,
ea atinge valorile de 34,5–35,5‰, la tropice de 36–37‰ (din cauza evaporării
intense). În regiunile temperate şi nordice salinitatea scade pînă la 32‰.
▲Schimbarea salinităţii Variaţia salinităţii în unele cazuri este inuenţată de curenţii maritimi şi
apelor la suprafaţă apele scurse de pe continente.
la diferite latitudini

134
[Link] 134/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Salinitatea mărilor depinde de legătura lor cu Oceanul Planetar, de condiţiile ▲Fig. 130
climatice şi de particularităţile regimului hidrologic. Se disting bazine marine Repartiţia salinităţii
cu salinitatea mai mică decît cea a Oceanului Planetar; de exemplu: Marea apelor Oceanului Planetar
Baltică (6–22‰), Marea Albă (25–26‰), Marea Azov (11‰), Marea Neagră
(17–18‰), Marea Caspică (12–13‰). Aceasta se datorează gradului redus de
evaporare în timpul anului şi de aportul apelor dulci continentale. TEME
În unele bazine salinitatea apelor este mai mare decît în ocean, de exemplu, Analizaţi fig. 130 şi explicaţi
în Marea Mediterană (37–38‰), Marea Roşie (41–42‰), Golful Persic ce factori influenţează
(38–40‰), consecinţă a cantităţii mici de precipitaţii şi gradului ridicat de repartiţia salinităţii în
apele Oceanului Planetar.
evaporare.
Salinitatea apelor marine şi oceanice inuenţează asupra variaţiei tempera-
turii, repartiţiei curenţilor oceanici şi asupra dezvoltării vieţii.
Sărurile ce se găsesc într-o cantitate mare în apa marină au importanţă
economică pentru industrie şi alimentaţie. În regiunile secetoase asigurarea
cu apă potabilă se face prin desalinizarea apei de mare.
Gazele dizlvate în apa ceanelr şi mrilr. În apele oceanice sînt dizolvate
gaze care provin din atmosferă, din apele aduse de rîuri, din descompunerea ▲De ce persoana se menţine
substanţelor organice, de asemenea din activitatea vulcanilor submarini. la suprafaţa apei în Marea
Capacitatea apei marine de dizolvare a gazelor depinde de temperatură, Moartă?
salinitate şi presiune. Ea conţine în stare dizolvată oxigen, bioxid de carbon,
hidrogen sulfurat, amoniac, metan etc.
Proprietăţile fizice ale apelor oceanice şi marine
Temperatra. Temperatura apei are ca sursă principală radiaţia solară. Însă
la suprafaţă este condiţionată de intensitatea energiei solare, frecvenţa vînturilor,
de circulaţia curenţilor, de extinderea oceanelor pe Glob.
Repartiţia temperaturilor apei la suprafaţa oceanelor poartă un caracter
zonal. La latitudini ecuatoriale, temperatura medie anuală la suprafaţa apei
este de 27–28°C. Temperaturile cele mai ridicate (35°C) la suprafaţa apei au
fost înregistrate în Golful Persic şi Marea Roşie în luna august. În regiunile
tropicale temperatura medie anuală este de 27°C, în regiunile temperate – de ▲Extragerea sărurilor
din apele marine

135
[Link] 135/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TEME 10,5°C, iar în regiunile polare de 1,7°C, ind considerată cea mai scăzută
1. Explicaţi cauzele variaţiei valoare termică a apelor oceanice.
temperaturii la supra- Căldura de la suprafaţa apei se transmite cu greu straturilor de mai jos.
faţa apelor oceanice și Ea poate  transmisă prin mişcarea de convecţie precum şi prin agitarea apei
marine.
de valuri şi curenţi (g. 131). De obicei, odată cu adîncimea, temperatura
2. Apele Oceanului Planetar apei scade. Vara, la latitudinile medii şi mari, mai jos de stratul superior
în emisfera sudică sînt mai
reci ca cele din emisfera încălzit este situat un strat de apă unde temperatura scade brusc şi care poartă
nordică. De ce?
3. Explicaţi cum se schim-
denumirea de termoclin.
Schimbarea temperaturii apei pe verticală se atestă pînă la adîncimea de
bă temperatura apelor 800 m, mai jos aceste variaţii sînt mai reduse, sau temperatura apei ajunge la
oceanice pe verticală și în o valoarea relativ constantă.
funcţie de latitudine.

Fig. 131►
Substituirea apelor
de suprafaţă cu cele
de adîncime

Regiml de îngheţ şi dezgheţ al apelr mrilr şi ceanelr. Temperatura

de îngheţ a apei depinde de salinitate. Cu cît este mai mare salinitatea cu atît
este mai joasă temperatura de îngheţ a apei. Punctul de îngheţ al apei saline
se aă sub 0°C (între –1,4 şi –1,7°C).
Fenomenul de îngheţ este caracteristic pentru mările şi oceanele situate la
latitudini mari – mările Oceanului Arctic şi cele din jurul Antarctidei.
Stratul de gheaţă format în decursul unui an atinge grosimea de 1,0–2,5 m.
Gheaţa nu reuşeşte să se topească în timpul verii şi grosimea ei creşte de la un
an la altul, formînd întinderi de gheaţă sau banchize (g. 132). Ele se mişcă
sub acţiunea vînturilor şi curenţilor maritimi.
Gheţurile acoperă 15% din suprafaţa Oceanului Planetar, ceea ce constituie
55 mil. km2, dintre care 38 mil. km 2 revin emisferei sudice.
▲Variaţia temperaturii apei Învelişul de gheaţă are mare importanţă pentru clima Terrei şi viaţa din
oceanice (°C) în funcţie Oceanul Planetar. Gheaţa prezintă rezerve colosale de apă dulce.
de adîncime Densitatea apelr marine. Fiind dependentă de temperatură, presiune şi
salinitate, densitatea apelor marine este mai mare decît a apelor dulci . Apa
de mare are densitatea
Densitatea maximă
apei creşte de la la –3°C. spre regiunile polare, ind maximă
Ecuator
iarna în partea de nord a Oceanului Atlantic (1,0275 g/cm 3), în Marea Barents
(1,0272 g/cm3). O densitate mare o au apele mărilor: Mediterană (1,0276 g/cm3),
Roşie (1,0280 g/cm3), de asemenea apele din jurul continentului Antarctida
(1,0275 g/cm3).
O densitate mai mică au apele mărilor: Neagră, Azov, Caspică, Baltică
(1,0040–1,0100 g/cm 3).
Presinea. Pe 1 cm2 de suprafaţă a Oceanului Planetar atmosfera exercită
▲Fig. 132 o forţă egală cu 1 kg (o atmosferă). Aceeaşi presiune o exercită coloana de apă
Banchize
cu înălţimea de 10,06 m. Cu alte cuvinte, la ecare 10 m adîncime presiunea

136
[Link] 136/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

se măreşte cu o atmosferă (g. 133). Toate

procesele ce au loc la adîncime în mări şi
oceane decurg în condiţiile unei presiuni
ridicate. Aceasta nu împiedică dezvoltarea
lumii organice la adîncimi mari.
Transparenţa apelr marine.
Transparenţa apei de mare variază în funcţie de
limpezimea ei, adică de cantitatea materialelor
aate în suspensie.
Ea mai depinde de gradul de dispersie
şi de absorbţie al razelor de lumină. Din
cauza microorganismelor şi particulelor în
suspensie, apele marine au o transparenţă
mică. Transparenţa diferă de la o regiune la
alta şi de la un anotimp la altul. În Marea
Mediterană şi Marea Roşie ea ajunge pînă
la 60 m, iar în Marea Barents şi Marea Kara
nici pînă la 10–12 m. Transparenţa mică
în mările
legată de polare şi regiunile
zooplanctonul temperate este
şi fitoplanctonul ▲Fig. 133 ▲Fig. 134
bogate. Transparenţa maximă a fost constatată Schimbarea presiunii apei Discul Secchi
în Marea Sargasselor (66,5 m). În straturile în funcţie de adîncime
TEME
de apă situate mai jos de 400–500 m, lumina nu pătrunde şi aici domneşte
1. Explicaţi importanţa în-
întunericul veşnic. Transparenţa apei primăvara în Oceanul Pacic este de velișului de gheaţă al mă-
59 m, în Oceanul Indian de 40–50 m, iar în Oceanul Arctic de 40 m. rilor și oceanelor și influ-
Transparenţa se măsoară cu discul Secchi (g. 134). enţa lui asupra naturii.
Clarea apei ceanelr şi mrilr. Stratul pur de apă al oceanului, care 2. Studiaţi harta fizică și
absoarbe şi difuzează lumina, are o culoare albastră. Aceasta este considerată spuneţi de ce portul Mur-
mansk nu îngheaţă iarna,
culoarea „deşertului oceanic“. Culoarea verzuie a apei este determinată de iar Marea Albă, si tuată

prezenţa
de particulelor
substanţe în suspensie şi
în stare de apaa planctonului. Din cauza
poate avea o culoare conţinutului
gălbuie, uneori mai la sud, îngheaţă.
3. Explicaţi provenienţa de-
cafenie. Culoarea verzuie a apei mărilor din regiunile polare şi temperate este numirilor mărilor: Marea
cauzată de dezvoltarea abundentă a algelor din clasa diatomeelor. Roșie, Marea Galbenă,
Marea Albă, Ma rea
Neagră.
EVALUARE

1. Definiţi termenii: 3. Explicaţi următoarele fenomene:

• salinitate discul Secchi
•
• influenţa salinităţii apei marine asupra variaţiei
• transparenţă banchiză
•
temperaturii apei și regimului de îngheţ asupra
dezvoltării lumii organice, asupra transportului;
2. Răspundeţi la întrebările: • influenţa temperaturii și salinităţii asupra pre-
•

•
Careceeste
De compoziţia
depinde chimică
salinitatea a apei
apelor marine?
marine și în ce •
siunii apelor
influenţa oceanice;
gazelor dizolvate în apa marină asupra
unităţi se măsoară? dezvoltării lumii organice.
• Cum se schimbă salinitatea apelor oceanice în
funcţie de latitudine și pe verticală? 4. Dezvoltaţi-vă gîndirea critică:
• De ce depinde transparenţa apelor marine? •Ce s-ar întîmpla pe Terra dacă apa nu ar avea
capacitate calorică?

137
[Link] 137/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TERMENI󰀭CHEIE Dinamica apelor în ocean

Hulă – mișcarea ondulatorie Apa mărilor i oceanelor se aă într-o continuă micare, cauzată atît
a apei de la suprafaţa mării
sau oceanului, ce continuă și de fore interne (cutremure) cît i externe (vînt, fora de atracie a Lunii,
după încetarea vîntului care Soarelui etc.).
a provocat-o.
Dinamica apelor marine se manifestă prin: mişcări ondulatorii, mişcări
Val – undă formată la supra- ritmice i mişcări de translaţie marină.
faţa mărilor, oceanelor prin
mișcareavîntului
datorită oscilatorie
sauacutre-
apei, Mişcările ondulatorii
murelor. Aceste mişcări se manifestă la suprafaţa apei, ind provocate de valuri. În
Curent maritim – deplasa- funcţie de cauzele ce le provoacă, ele se clasică în: valuri de origine eoliană,
rea unor mase de apă de la
suprafaţă pînă la o anumită seismică şi valuri rezultate din aciunea altor factori (g. 135).
adîncime în mări și oceane, Valrile eliene. Acestea sînt provocate de vînturi şi se clasică în valuri
datorată diverselor cauze. de larg şi litorale.
Valurile din largul oceanelor ce se manifestă sub formă paralelă se numesc
▼Fig. 135 hule. Dacă intensitatea vîntului creşte, valurile capătă o formă dezordonată,
Valuri generate cu creste spumoase, şi se numesc valuri de furtună. Cînd direcţia vîntului se
de mişcările ondulatorii
schimbă, crestele valurilor se sparg, suprafaţa apei devine albăstrie, spumoasă
şi aceste valuri poartă denumirea de berbeci.
Înălţimea valurilor obişnuite, provocate de furtuni, nu depăşeşte 8 m, iar
lungimea lor atinge 150 m. S-a constatat că 66% din suprafaţa oceanelor este
cuprinsă de valuri cu înălţimea de la 0,6 la 2 m, iar 26% de valuri au înălţimea
de 2–6 m şi numai 8% constituie valurile cu înălţimea mai mare de 6 m.
Valurile din zona litorală se manifestă diferit, în funcţie de ţărmul pe ca-
re-l întîlnesc în cale. Dacă ţărmul este abrupt, valurile se izbesc de el, îl rod
pînă inclusiv la prăbuşirea lui. În cele din urmă ţărmul se transformă într-o
platformă litorală.

Fig. 136►
Formarea valurilor
tsunami

TEME
Tsunami
1. eoliene.
Caracterizaţi valurile Viteza răspîndirii 835 480 340 150 50
valurilor (km/h)
2. Analizaţi fig. 136 și expli-
caţi cum se formează va-
lurile tsunami, indicaţi în 5500 1800 900 180 18
a
ce regiuni este răspîndit e )
i
i rt
m
acest fenomen. c e
n
î m
d (
A

Fig. 137►
Mişcarea valurilor Hipocentrul
tsunami spre ţărm cutremurului

138
[Link] 138/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

În regiunile joase ale ţărmului valurile se răstoarnă, se extind şi se preling

pe plajă sub formă de apă spumoasă, creînd fenomenul de deferlare.
Valrile de rigine seismic (tsunami) sînt provocate de cutremurele de
pămînt şi erupţiile vulcanice (g. 136). Ele se mişcă de la hipocentru spre
suprafaţă, apoi se răspîndesc în masa de apă a oceanului atingînd înălţimea
de 25–40 m. Valurile tsunami se observă mai mult în regiunea „cercului de
foc“ al Pacicului. Ele au o mare putere de distrugere inundînd sau măturînd ▲Fig. 138
Valurile uxului
din cale aşezările omeneşti din zona litorală (g. 137).
Mişcările ritmice
TEME
Mareele. Fenomenul de ridicare şi de coborîre a nivelului apelor în regiu-
1. Explicaţi rolul mareelor
nea ţărmului, condiţionat de forţa de atracţie dintre Pămînt, Lună şi Soare şi în viaţa populaţiei de pe
rotaţia Pămîntului, poartă denumirea de maree. În largul oceanelor, mareele litoral.
se manifestă prin mişcarea apei pe verticală, iar în regiunea ţărmului apa se 2. Găsiţi pe hartă regiunile
mişcă şi pe orizontală. unde au fost construite
Fenomenul de înaintare a apelor asupra ţărmului poartă denumirea de ux hidrocentrale ce funcţio-
(g. 138), iar cel de retragere, de reux. nează pe baza mareelor.
Perioada de la începutul uxului şi pînă la retragerea lui poartă denumirea de
perioada uxului sau ora portului. Atunci intră sau ies marile nave din porturi.
În timpul uxului înălţimea valului poate să atingă 3–4 m, rareori 15–20 m.
S-a constatat că în decursul a 24 de ore au loc două uxuri şi două reuxuri.
Valurile mareice înaintează pe distanţe mari în golfuri şi albia rîurilor. În
Dvina de Nord aceste valuri pătrund pe o distanţă de 120 km; în rîul Garonne,
de 161 km, în rîul Amazon, de 870 km. Cel mai mare efect îl au mareele în
zona ţărmului. Drept rezultat al uxului malurile sînt erodate, gura rîurilor şi
golfurile sînt lărgite şi adîncite. Aceasta favorizează intensicarea navigaţiei
maritime de mare tonaj, permite construcţia porturilor uviale în interiorul
continentelor (Hamburg, Londra, Rotterdam etc.).
Încă din timpurile vechi energia mareelor era folosită în scopuri practice. La
gurile rîurilor erau construite mori ce utilizau energia uxului şi reuxului. Mai
tîrziu, a început să se folosească energia mareelor şi la centralele electrice.
Mişcările de translaţie marină
Crenţii maritimi. Sub acţiunea forţelor externe se produce translaţia
unor mase mari de apă dintr-o regiune a Oceanului Planetar în alta, numite
cureni maritimi (oceanici).
Formarea curenţilor este condiţionată de vînturile constante şi periodice,
de forţele gravitaţionale, mareice, de diferenţa de nivel dintre apele mărilor
şi oceanelor, de diferenţele de densitate şi temperatură.
După geneză deosebim cureni de derivă şi cureni de scurgere. Curenţii de
derivă iau naştere în straturile de suprafaţă (100–200 m grosime) ale apelor
din mări şi oceane sub acţiunea vînturilor. Aceşti curenţi, datorită rotaţiei
Pămîntului, se abat la suprafaţa mării spre dreapta, în emisfera boreală, şi
◄Fig. 139
Curenţi de scurgere

139
[Link] 139/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

spre stînga, în emisfera australă. Curenţii de scurgere sînt cauzaţi de reparti-

ţia neuniformă a temperaturii, salinităţii şi densităţii apei (g. 139), datorată
precipitaţiilor abundente şi scurgerilor bogate de apă de pe uscat.
După temperatura apei curenţii maritimi se împart în calzi, reci şi neutri
(g. 140). Sînt consideraţi calzi acei curenţi a căror apă este mai caldă decît
cea din regiunea în care ei ajung. De obicei, ei îşi au începutul la Ecuator şi îşi
duc apele spre poli. Curenţii reci îşi duc apele de la poli spre Ecuator. Curenţii
maritimi
Pentruneutri au temperatura
Oceanul egală cu cea acurenţi
Pacic sînt caracteristici apelorcare
în care pătrund.
diferă unul de altul
după temperatură, direcţie, viteză şi salinitatea apei. În zona ecuatorială oceanul
este traversat de Curentul Ecuatorial de Nord şi Curentul Ecuatorial de Sud.
Curentul Ecuatorial de Nord se formează în timpul verii în apropiere de
coastele Americii Centrale (Golful Panama) sub inuenţa alizeelor. Apele
acestui curent se deplasează pe direcţia est-vest. În apropierea insulelor Fili-
pine acest curent contribuie la formarea Curentului Kuro-Shivo. O ramură a
Curentului Ecuatorial de Nord pătrunde în mările Galbenă şi Japoniei şi poartă
denumirea de Curentul Tsushima. El atinge coastele de vest ale Japoniei.
În regiunea nord-estică a ţărmurilor asiatice se formează doi curenţi reci

cu direcţie nord-sud:
În apropierea Curentul
insulei Kamceatka
Galapagos şi Curentul
se formează Oyo-Shivo.
Curentul Ecuatorial de
Sud, care traversează Oceanul Pacic, pînă la meridianul 142° longitudine
vestică. O ramură a curentului Ecuatorial de Sud ajunge pînă la coastele
Australiei de Est şi se numeşte Curentul Australiei de Est.
În Oceanul Atlantic există Curenţii Ecuatoriali de Nord şi de Sud, care
traversează oceanul de la est la vest. Curentul Ecuatorial de Nord formează
ramurile: Curentul Antilelor, Curentul Guyanei, Curentul Caraibilor. Alt
braţ este Curentul Floridei, care se uneşte cu Curentul Antilelor şi formează
Curentul Golfului (Gulf Stream). Acest curent curge paralel cu ţărmurile
Americii şi are o lăţime de 500 km. Din Marea Bafn spre sud se îndreaptă
un curent rece, numit Curentul Labradorului.
Curentul Ecuatorial de Sud se formează sub inuenţa alizeelor. La coastele
de Est ale Americii de Sud el se ramică în două ramuri: ramura de nord –
Curentul Guyanei ce se îndreaptă spre Marea Caraibilor şi ramura de sud care
▲Curent oceanic agitat formează Curentul Braziliei.
Curenii din Oceanul Indian se deosebesc de cei din Oceanul Atlantic
şi Oceanul Pacic. Datorită alizeelor, vara în Oceanul Indian ia nalştere un
curent puternic – Curentul Ecuatorial de Sud, care are direcţia est-vest. El
formează spre vest trei ramuri: Curentul Somaliei, Curentul Mozambicului
şi Curentul Madagascarului. La sud de Madagascar, curenţii Mozambicului
şi Madagascarului se unesc în unul singur – Curentul Acelor, care ajunge
pînă la sudul Africii.
O ramură
de Vest, a Curentului
generat Ecuatorial
de vînturile de vest. de
În Sud o formează
partea de nord aCurentul
Oceanului Australiei
Indian,
în timpul iernii apare Curentul Musonic de Iarnă.
În Oceanul Arctic se formează curenţii de debit din apele aduse de uviile
mari siberiene. Un rol important în formarea curenţilor aparţine vînturilor
(de exemplu, Curentul Groenlandei).
Imprtanţa crenţilr. Curenţii oceanici exercită o inuenţă mare
asupra climatului continental, asupra salinităţii, temperaturii şi vieţii din apele
oceanice. Apele calde ale Curentului Golfului determină climatul Europei de
Vest şi de Nord resimţindu-se pînă la latitudinea oraşului Murmansk. Porturile
Norvegiei sînt libere de gheţuri pe parcursul întregului an.

140
[Link] 140/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Curenţii influenţează asupra repartiţiei precipitaţiilor pe continent. ▲Fig. 140

Teritoriile scăldate de curenţi calzi au un climat mai umed, iar cele scăldate Repartiţia curenţilor
de curenţi reci au o climă uscată şi rece. maritimi pe Glob
Curenţii au un rol important în distribuirea salinităţii, temperaturii şi
organismelor în apele oceanice. Curenţii calzi au o salinitate a apelor mai
mare (34–37‰) în comparaţie cu curenţii reci (32–34‰).
Curenţii contribuie la transportarea planctonului la distanţe mari. Aceasta
duce la migraţia multor grupe de organisme (mai ales a peştilor) din zona
pelagică.
EVALUARE
1. Definiţi termenii: 3. Explicaţi rolul valurilor în formarea reliefului
hulă
• maree
• din zona ţărmului.
val
• curent maritim
•
4. Identificaţi cauzele mișcărilor ritmice ale apelor
2. Răspundeţi la întrebările: marine.
Ce factori cauzează dinamica apei mărilor și
•
5. Numiţi factorii ce determină formarea cu-
oceanelor? renţilor marini și oceanici. Prezentaţi, într-o
•

Ce tipuri de valuri se formează în mări și

oceane? schemă, clasificarea curenţilor.
• Care este rolul curenţilor oceanici în repartiţia 6. Dezvoltaţi-vă gîndirea critică:
temperaturii, salinităţii și organismelor în Oceanul • Cum credeţi, ce importanţă are determinarea
Planetar? „orei Portului“ pentru navigaţie?
• Cum influenţează curenţii oceanici clima usca- • De ce pe ţărmurile de vest ale Africii și Americii
tului? Daţi exemple. de Sud se formează deșerturi?

141
[Link] 141/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TERMENI󰀭CHEIE Resursele naturale ale Oceanului Planetar

Zona litorală – fîșia care se Resursele naturale ale Oceanului Planetar sînt foarte bogate i diverse,
întinde în lungul coastelor
și ţărmurilor marine, parţial dar nu i inepuizabile. Deocamdată însă ele sînt insucient studiate i valo-
ocupată de apă (adîncimea ricate. Aceste resurse pot  convenional clasicate în următoarele grupe:
0–20 m). Ea reprezintă hota- biologice, minerale i energetice.
rul dintre uscat și mare.
Zonă neritică (de șelf) – Resursele biologice
spaţiu maritim
cu adîncimi desau oceanic,
la 20–50 m Apele Oceanului Planetar conţin cantităţi imense de masă biotică. 85%
pînă la 250 m, care reprezin- din produsele biologice ce se extrag din apele oceanice le constituie peştele.
tă o prelungire a uscatului Actualmente, în urma pescuitului intensiv, se observă o epuizare a rezervelor
sub apa mării.
de peşte în unele regiuni ale Oceanului Planetar. De aceea se iau măsuri pentru
Agar-agar – o substan-
ţă gelatinoasă extrasă din reglarea pescuitului în scopul măririi rezervelor de peşte.
alge folosită în industria Dintre mamiferele acvatice au importanţă economică balenele, focile,
alimentară la prepararea morsele, ursul–de–mare, lutrul-de-mare, caşaloţii, delnii. Vînatul intensiv
îngheţatei, cremei, gelurilor,
bomboanelor. Este utilizată în unele regiuni ale Oceanului Planetar a dus la exterminarea unor mamifere
și în scopuri tehnice – la marine (vaca–de–mare). Unele mamifere sînt vînate pentru blana lor preţioasă
producerea vacsului pentru (lutrul, ursul-de-mare), altele – pentru carne şi grăsime (balena, caşalotul).
încălţăminte, linoleumului,
mătasei, pieilor artificiale, Carnea de balenă este utilizată pentru producerea conservelor şi făinii folosite
săpunului, vopselei,
lei, la producerea acuare-
peliculelor în hrana animalelor,
glicerinei, iar grăsimea
uleiului pentru [Link]şte la fabricarea
Din catul margarinei,
şi pancreasul de balenăsăpunului,
se produc
fotografice foarte fine.
medicamente. Caşalotul este vînat şi pentru colectarea ambrei (substanţă cu
Chihlimbar – mineral de aromă puternică) care se utilizează în parfumerie.
geneză organică (rășină fo-
silă), amorf, fragil, care arde, Este interzis vînatul balenei albastre, iar vînatul balenelor, caşaloţilor şi
are miros de tămîie și este de altor mamifere acvatice este strict reglementat.
culoare galbenă. Este folosit
în confecţionarea obiectelor În zona litorală se pescuiesc şi unele specii de moluşte comestibile (midiile
decorative. şi stridiile) care sînt foarte apreciate în unele ţări din Europa Occidentală.
Zăcăminte minerale fri- Dintre crustacee, în mări şi oceane se pescuiesc în cantităţi mari crabul,
abile – acumulări de frîn- langusta, homarul, creveta, ind întrebuinţate pe larg în alimentaţie în unele ţări
turi mărunte de minerale ale Asiei.
și roci la suprafaţa scoarţei
terestre, formate ca urmare Un interes economic deosebit prezintă algele. Unele din ele (varza-de-
a distrugerii corpurilor mi-
nerale primare, sub influen- mare, salata-de-mare) constituie produse alimentare foarte ieftine şi nutritive.
ţa factorilor exogeni (apă,
Alte specii de alge servesc drept materie primă pentru obţinerea agar-agarului,
gheaţă, vînt). iodului, utilizate pe larg în medicină, de asemenea în industria textilă şi de
cofetărie. Algele mai sînt folosite ca nutreţ pentru vite, din ele se fabrică
bicarbonat de sodiu.
Algele-laminaria (g. 141) servesc ca materie primă pentru fabricarea
alginatului (clei) întrebuinţat la vopsirea ţesăturilor, prepararea săpunului.
Unele alge sînt utilizate în producţia drojdiilor, spirtului, hîrtiei, cartonului.
Pînă în prezent este folosit insucient planctonul. El reprezintă un produs
alimentar foarte valoros atît pentru om, cît şi pentru păsări şi vite. Din plancton
se produc vitamine, grăsimi, medicamente.
Resursele minerale
Substanţele minerale dizolvate în ocean sau depuse pe fundul acestuia sînt
diverse şi enorme (g. 142). Din apele oceanelor şi mărilor se extrag sare, brom,
magneziu etc. Pe fundul Oceanului Planetar se întîlnesc în cantităţi inepui-
zabile concreţiuni de er, mangan şi fosforit. Numai în Oceanul Pacic sînt
concentrate 1,5 milioane tone de concreţiuni de mangan. Ele conţin cca 50%
▲Fig. 141 mangan, de asemenea nichel, cupru, cobalt şi alte metale. Dimensiunile acestor
Alge-laminaria
concreţiuni sînt de la 5 cm la 20–30 cm, avînd greutatea de 60–70 kg. De pe
şelful multor mări se extrag concreţiuni de fosforit.

142
[Link] 142/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Milioane tone de cărbune se dobîndesc anual din mediul subacvatic în ▲Fig. 142
Japonia, Canada, Anglia. Au fost descoperite mari zăcăminte de cărbune în Resursele minerale
ale Oceanului Planetar
mediul marin din apropierea ţărmurilor Spaniei, Italiei, Chile. Aceste zăcăminte
reprezintă o prelungire a straturilor de cărbune de pe uscat.
Din depozitele maritime litorale se extrage chihlimbarul care este folosit
pe larg la confecţionarea bijuteriilor. În cantităţi mari el se găseşte în Marea
Baltică.
În depozitele zonei litorale şi de şelf sînt concentrate zăcăminte friabile
de aur, platină, diamante, titan, zirconiu, cositor.
Oceanul Planetar este bogat în zăcăminte de petrol şi de gaze. Aceste
zăcăminte se găsesc în majoritatea cazurilor în zona şelfului (la 30–450 m
adîncime). Cele mai mari zone ale mediului marin de extragere a petrolului
şi gazului natural sînt: Marea Caspică, Marea Mediterană, Marea Nordului
(g.143). Rezervele de petrol ale unor zăcăminte din Marea Nordului constituie
135–400 milioane tone. ▲Fig. 143
Una dintre cele mai mari provincii petrolifere a mediului marin este Golful Platformă de extragere
Mexic. Numai în partea de nord a Golfului Mexic în prezent se pot extrage a petrolului şi gazului în
3 Marea Nordului
cca O
5,5altă
miliarde tone petroliferă
provincie de petrol şi o4,5–9,1 trilioane
reprezintă zonamAtlantică
de [Link] Vest, unde
rezervele de petrol constituie 28 miliarde tone.
Aproape în toate zonele de şelf ale mărilor din Oceanul Pacic (Peru, Chile,
Ecuador, Japonia, China, Vietnam, Australia) au fost descoperite zăcăminte
de petrol şi gaze naturale.
Pe fundul Oceanului Indian se întîlnesc zăcăminte de mangan sub formă
de concreţiuni (g.144). Una dintre cele mai mari provincii petrolifere din
Oceanul Indian este situată în Golful Persic. Rezervele lui se cifrează la ▲Fig. 144
10,6 miliarde tone. Zăcăminte de petrol şi gaze au fost descoperite şi în zonele Concreţiuni manganice.
de şelf ale Mării Bofort, Canadei, Alaskăi din Oceanul Arctic. Oceanul Indian

143
[Link] 143/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Una din resursele naturale ale Oceanului Planetar o reprezintă însăşi apa.
Se resimte lipsa de apă potabilă şi apă pentru irigaţie. În legătură cu aceasta
se construiesc staţiuni pentru desalinizarea apei marine.
Rezerve mari de apă dulce concentrează aisbergurile.
Resursele energetice
Izvoarele de energie ale Oceanului Planetar sînt diverse: energia mareelor
(g. 145),
este pe curenţilor,
deplin folosită.valurilor, biomasa
În unele ţări algelor. energia
este utilizată Energiamareelor.
apelor oceanice
Pe bazanu
ei
funcţionează centrale electrice în Franţa (La-Manche), Canada (Annapolis),
China, Rusia (Murmansk, golful Mezeni în Marea Albă).
▲Acvacultura în Japonia

Fig. 145►
Reux şi ux
Valoricarea neraţională a resurselor biologice, minerale şi energetice
în unele regiuni ale Oceanului Planetar a dus la poluarea apei, la degradarea
biocenozelor, la dispariţia unor forme de organisme ce au o mare importanţă
economică. În legătură cu aceasta sînt luate măsuri în scopul ocrotirii
hidrosferei marine şi folosirii raţionale a resurselor ei.

EVALUARE
1. Definiţi termenii: 5. Caracterizaţi resursele minerale. Localizaţi pe
• •

•
zonă neritică
zonă litorală zăcăminte
maree
•
minerale friabile harta-contur provinciile
natural ale mediului petrolifere și de gaz
marin.
• chihmlimbar agar-agar
•
6. Caracterizaţi resursele energetice ale Oceanului
2. Întocmiţi o schemă a clasificării resurselor na- Planetar.
turale ale Oceanului Planetar. 7. Indicaţi sursele poluării apelor Oceanului Pla-
3. Caracterizaţi resursele biologice. Ce specii de netar.
pești au o mare importanţă economică? 8. Enumeraţi problemele legate de explorarea,
4. Numiţi mamiferele acvatice vînatul cărora este folosirea neraţională și necesitatea ocrotirii
interzis sau strict reglementat. resurselor naturale ale Oceanului Planetar.

144
[Link] 144/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

3 Apele uscatului
Apele uscatului cuprind următoarele unităţi acvatice: apele subterane, TERMENI󰀭CHEIE
rîurile, lacurile, gheţarii, mlaştinile (fig. 146). Apă subterană – apa acu-
mulată în porii, fisurile ro-
cilor
rane. sau în golurile subte-
Apă ascensională – apa
aflată într-un strat acvifer,
captiv sub presiune, și care
se ridică la suprafaţa solului
fără a-l depăși.

◄Fig. 146
Distribuţia apelor uscatului

TEME
1. Analizaţi fig. 146 și elabo-
raţi un eseu despre distri-
buţia apelor în domeniul
Apele subterane continental.
2. Aduceţi exemple de roci
O parte
umplu diniprecipitaiile
golurile atmosferice
surile rocilor se inltrează
pînă cînd ating în roci
un strat de scoara terestră i
impermeabile. poroase, permeabile,
permeabile, im-
compacte,
Apele inltrate formează scurgerea subterană. În urma scurgerii subterane afînate.
apa se întoarce din nou în Oceanul Planetar. 3 Analizaţi fig. 147 și ex-
plicaţi cum se formează
Formele de ape conţinute în scoarţa terestră pînzele acvifere.

Menţinerea şi circulaţia apei în roci depinde de porozitate, permeabilitate,

gradul de tasare şi capacitatea de absorbţie a rocilor. Apa pătrunde în stratele
scoarţei terestre pînă întîlneşte un strat de roci impermeabil. Rocile permanent
saturate cu apă, situate deasupra stratului impermeabil, formează straturi ▼Fig. 147
acvifere sau pînze de apă Pînze acvifere libere
subterană.
După modul de localizare
în scoarţa terestră straturile
acvifere sînt divizate în pînze
acvifere libere (g. 147) şi
captive.
Pînzele acvifere liere.
Straturile acvifere libere,
în partea superioară, nu
sînt acoperite cu roci
impermeabile. Acestea însă

145
[Link] 145/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

se găsesc la baza lor. Apele libere, neacoperite cu roci impermeabile, sînt

numite ape freatice. Partea superioară a straturilor acvifere permanent saturate
cu apă poartă denumirea de oglinda apelor freatice.Pînzele de ape freatice
se alimentează cu precipitaţiile atmosferice, cu apele provenite din topirea
zăpezilor sau prin inltraţia apei rîurilor.
Adîncimea de la suprafaţă pînă la straturile saturate cu apă se numeşte
nivel hidrostatic şi variază pe parcursul anului. În perioadele cu precipitaţii
abundenteelnivelul
secetoase se aă hidrostatic
la adîncimi este aproape
de zeci de suprafaţă, iar în perioadele
de metri.
Construcţia barajelor, lacurilor de acumulare duce la ridicarea nivelului
apelor freatice, iar săparea canalelor, fîntînilor – la coborîrea lui.
Viteza de circulaţie a apelor depinde de gradul de înclinare al pantei şi de
caracterul rocilor. Astfel, viteza de circulaţie a apelor freatice prin nisipurile
macrogranulare este de 1,5–2,0 m pe zi, în nisipurile microgranulare, de 0,5-1,0 m,
iar rocile argiloase loess şi argilele loessoidale, de 0,1–0,3 m pe zi.
Pînzele de apă freatică se găsesc la diferite adîncimi (1,5–60,0 m).
Pînzele acvifere captive sînt situate între două straturi de roci
impermeabile. Ele se alimentează cu apele atmosferice prin locurile unde
lipseşte sau este erodat stratul impermeabil superior.
Apele captive se divid în două grupe:
- ascensionale sau straturi acvifere fără presiune; aceste ape nu umplu
deplin stratul acvifer şi se scurg pe suprafeţele înclinate ca şi apele freatice;
- straturi de apă captivă aate sub presiune între două straturi impermeabile;
aceste ape în timpul forajului se ridică mai sus de stratul acvifer. Ele sînt numite
arteziene şi deseori ţîşnesc în afară (g. 148).

Fig. 148►
Secţiunea
unui bazin artezian
1 – nisip cu prundiş;
2 – argilă;
3 – calcar.

Straturile superioare ale apelor arteziene, avînd adîncimea 100–600 m,

sînt dulci sau slab mineralizate. Apele arteziene situate la adîncimi mari sînt
foarte mineralizate (50 g/l), reprezentînd nişte saramuri. Apele captive sînt
mai puţin poluate decît cele freatice. ( De ce?)

Apele minerale
În natură nu se întîlnesc ape pure. Apele ajunse în scoarţa terestră dizol-
vă carbonaţii de calciu (CaCO3), magneziu (MgCO3), er (FeCO3), clorurile
(NaCl, KCl), sulfaţii (Na2SO4) şi îi transformă în soluţie.
Apele provenite din condensarea vaporilor rezultaţi din degazicarea
magmelor sînt erbinţi şi posedă o capacitate mare de dizolvare, de aceea au
un grad ridicat de mineralizare.
Ape dulci sînt considerate cele care conţin o cantitate de săruri de
cel mult 0,5 g/l. Dacă acest indicator depăşeşte 0,5 g/l, sînt numite ape
minerale (sărate).

146
[Link] 146/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

[Link] 147/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Apele subterane sînt pe larg utilizate ca apă tehnică, necesară în diverse

ramuri ale economiei, de asemenea pentru irigaţie. Din apele subterane mi-
nerale se extrag anual cantităţi mari de substanţe chimice preţioase: sarea
Glauber, iod, acid boric, clorură de sulfat de sodiu, bor, potasiu, magneziu,
stronţiu, arseniu, rubidiu, metale rare (toriu, litiu, radiu) etc.
Apele termale sînt utilizate într-un şir de state (Islanda, Italia, Rusia, Japo-
nia, Noua Zeelandă) ca izvor de energie termică. Ele se folosesc la încălzirea
locuinţelor, serelor,
termice a apelor băilor. funcţionează
subterane În unele din electrotermocentrale.
ţările enumerate, pe baza energiei

EVALUARE
3. Identificaţi care din rocile indicate sînt per-
1. Definiţi termenii:
meabile: granit, nisip, prundiș, calcar,marmură,
• apă subterană apă freatică
•
pietriș, marnă.
• apă ascensională ape captive
•

• ape minerale izvoare

•
4. Caracterizaţi pînzele de apă freatică și captivă.
2. Răspundeţi la întrebările: 5. Caracterizaţi apele minerale. Prezentaţi o comuni-
• Care sînt unităţile acvatice ale uscatului? care despre apele minerale ale Republicii Moldova.
• Ce factori determină scurgerea subterană? 6. Faceţi o caracterizare a apelor subterane și
• De ce depinde distribuţia și circulaţia apei în izvoarelor din ţinutul natal. Indicaţi sursele de
scoarţa terestră? poluare a lor.
• Ce reprezintă apele arteziene?
• După ce criterii se clasifică izvoarele? 7. Elaboraţi un eseu despre importanţa apelor
• Care este importanţa apelor subterane? subterane și protecţia lor.

TERMENI󰀭CHEIE
Deltă – formă de relief cu
Poluarea apelor subterane
aspect de triunghi, crea- În ultimele decenii apele subterane devin din an în an tot mai poluate,
tă prin despărţirea în mai îndeosebi cele din pînzele freatice. În aceste zone de apă subterană, de pe
multe braţe a unui fluviu
la vărsarea lui în mare sau terenurile agricole, prin inltrarea apelor de suprafaţă, nimeresc cantităţi
ocean unde lipsesc mareele, mari de pesticide.
curenţi litorali.
Estuar – gură a unui fluviu, O altă sursă de poluare este spălarea gunoiştilor şi deşeurilor de la com-
plexele animaliere de către apele de suprafaţă. Pe această cale în apele sub-
sub formă de pîlnie, care se
varsăîntr-o zonă cu maree terane pătrund cantităţi considerabile de substanţe nocive. Mari cantităţi de
puternice. substanţe toxice pătrund în apele subterane din deşeurile deversate de fabrici
Liman – gură largă, în formă şi uzine (fabrici de conserve, de bere, lapte, tutun, zahăr, abatoare).
de pîlnie, la vărsarea unor
fluvii, inundată de ape ca
urmare a ridicării nivelului
Rîurile
marin sau datorită barării Apele atmosferice căzute sub formă de precipitaii, împreună cu pînzele de
gurii de vărsare cu un cordon apă freatică deschise prin eroziune, curg formînd cursuri permanente. Cele
marin.
mai mici unităi hidrologice din categoria apelor permanente le constituie
pîraiele . Asocierea mai multor pîraie dă natere unui rîu.
▼Fig. 151
Tipuri de delte

148
[Link] 148/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Noţiuni generale despre rîuri

Rîul reprezintă o apă curgătoare, formată prin unirea mai multor pîraie, care
se varsă într-un alt rîu, mare sau în ocean. Locul de unde rîul îşi ia începutul
se numeşte izvor, iar locul de vărsare – gura rîului.
Izvorul se determină convenţional şi poate  considerat locul de conu-
enţă a mai multor pîraie, o mlaştină, limbi de gheţari, o reţea de rîpi, unde
se aorează pînzele de apă freatică. Rîurile se varsă în uvii, lacuri, mări,
oceane, iar uneori îşi pierd cursul în nisipuri.
Cursul rîului este convenţional divizat în trei părţi: superior, mediu şi inferior.
Cursul superior începe din regiunea izvorului şi se caracterizează printr-o viteză
de scurgere mare, eroziune accentuată, care se manifestă mai mult în plan vertical.
În cursul superior, în albia rîului, se formează repezişuri, praguri, cascade.
Cursul mediu se caracterizează prin micşorarea vitezei de scurgere, lărgirea
albiei, slăbirea eroziunii în plan vertical şi intensicarea ei în plan lateral.
În cursul inferior rîul are o viteză de scurgere mică, eroziunea în plan vertical
este redusă şi predomină cea laterală.
Deseori, la vărsarea rîului în mare sau în lac, se formează o deltă (g. 151). Alte
rîuri la vărsare formează estuare, limane (g. 152).
Reţele hidrografice şi sisteme fluviale ▲Fig. 152
Reţeaua hidrogracă cuprinde apele temporare şi permanente (rîuri, lacuri, Liman. Estuar
mlaştini, gheţari, canale, bazine acvatice antropice) de pe un anumit teritoriu.
Reţeaua hidrogracă este compusă din mai multe sisteme uviale. Un sistem
uvial include uviul principal şi auenii lui (g. 153).
Auenţii rîului sînt de ordinul I, iar auenţii acestora de ordinul II etc.
Suprafaţa de pe care se scurge apa unui sistem uvial se numeşte bazin
sau colector de acumulare a apelor. Bazinele rîurilor se includ în bazinele
mărilor şi oceanelor şi sînt despărţite de cumpenele de apă, care în munţi
reprezintă o linie ce corespunde crestelor şirurilor montane. În regiunile de
cîmpie, cumpenele de apă se disting mai greu decît în cele montane. Cum-
penele de despărţire a apelor separă bazinele rîurilor, mărilor şi oceanelor.
Bazinele principale sînt oceanele care sînt despărţite de cumpene de apă de
ordin planetar (g. 154).

▲Fig. 153
Schema sistemului uvial

◄Fig. 154
Bazinele oceanice şi
cumpăna principală
a uscatului:
1 – Arctic; 2 – Pacic;
3 – Atlantic; 4 – Indian;
5 – regiunile cu scurgere
internă şi fără scurgere

149
[Link] 149/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Dinamica apei în rîu

Apa se mişcă în albia rîului datorită forţei de gravitaţie şi înclinaţiei albi-
ei. Pentru torentul de apă din rîu este caracteristică micarea turbulentă. Ea
condiţionează schimbarea vitezei şi direcţiei curenţilor şi duce la formarea
vîrtejurilor. Viteza torentului variază: cea mai mare viteză a apei este la su-
prafaţă, iar spre fund ea se micşorează treptat.
În rîuri, în funcţie de adîncimea şi lăţimea cursului, iau naştere diferiţi
curenţi (g. 155).

▲Fig. 155 Pentru rezolvarea problemelor de ordin hidrotehnic (construcţia şi ampla-

Tipuri de curenţi: sarea barajelor, podurilor, digurilor) şi pentru navigaţie este necesar de a se
a – divergenţi; stabili viteza de scurgere, la fel debitul apei în rîu.
b – convergenţi;
c – cu o singură direcţie Determinarea vitezei apei se face cu ajutorul otorului, al moritii hidro-
metrice i al dinamometrului.
Debitul este cantitatea de apă ce se scurge într-o unitate de timp prin secţi-
unea vie a rîului. El se exprimă în m 3/sec. Debitul rîului pe parcursul anului nu
TEME este constant. Primăvara şi în timpul anilor ploioşi creşte viteza de scurgere şi
1. Analizaţi fig. 154 și con- debitul se măreşte. Regularizarea debitului se face prin construirea lacurilor de
stataţi poziţia cumpe - acumulare în scopul asigurării regimului normal de lucru al hidrocentralelor,
nei principale a apelor asigurării suciente cu apă a oraşelor, întreprinderilor industriale, organizării
uscatului.
lucrărilor de irigaţie, plutăritului şi prevenirii inundaţiilor.
2. Măsuraţi cu ajutorul flo-
torului viteza apei în rîul Alimentarea rîurilor. Regimul de alimentare a rîurilor este inuenţat de
ce curge prin localitatea un şir de factori zico-geograci: condiţiile climatice, orograce, vegetaţie,
natală. structura geologică, gradul de înmlăştinire şi de răspîndire al lacurilor etc. În
3. Determinaţi sursele de funcţie de aceşti factori, rîurile se alimentează cu apă provenită de pe urma
poluare a rîului din ţinutul ploilor (alimentare pluvială) , topirii zăpezilor (alimentare nivală), gheţurilor
natal.
şi din apele subterane.
4. Întocmiţi un proiect des- Alimentarea pluvială este caracteristică regiunilor cu climă ecuatorială, tropicală
pre folosirea și protecţia
apelor din ţinutul natal. maritimă, subtropicală şi temperată. Alimentarea nivală şi glaciară are loc în cazul
rîurilor din regiunile temperate şi reci, unde zăpezile se topesc primăvara şi provoacă
creşterea nivelului apei în rîuri. În regiunile montane, în legătură cu topirea zăpezilor
şi gheţarilor, se observă creşterea bruscă a debitului apei în timpul verii.
Unele rîuri se alimentează din apele freatice şi cele de profunzime.
Cel mai răspîndit tip de alimentare este cel mixt.
Importanţa și măsurile de protecţie a rîurilor. Rîurile reprezintă re-
surse naturale acvatice ale Terrei şi au o importanţă mare pentru economie
şi viaţa omului.
Rîurile inuenţează asupra climei, participă la modicarea reliefului. Ele
contribuie la acumularea depozitelor aluviale cu care sînt legate zăcămintele
minerale friabile (aur, platină, diamante etc.). Rîurile inuenţează asupra
vegetaţiei, solurilor şi apelor subterane.
Apa rîurilor este folosită de om ca sursă de alimentaţie din cele mai vechi
timpuri. Nu în zadar formarea şi dezvoltarea vechilor civilizaţii au fost legate
de văile rîurilor mari (Nil, Eufrat, Tigru etc.). Din cele mai vechi timpuri apele
▲Plutăritul pe rîuri rîurilor erau folosite ca mijloc de transport.

150
[Link] 150/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Apele rîurilor reprezintă o sursă foarte importantă de energie. Ele sînt folo-
site pentru irigaţie, la plutărit. Pe larg este întrebuinţată apa rîurilor în unele
ramuri ale industriei.
Apele răurilor sînt poluate cu produse petroliere în timpul transportării acesto-
ra. De asemenea, este poluată apa rîurilor folosite pentru plutărit. Cantităţi mari de
lemn putrezesc, iar aceasta duce la schimbarea regimului de gaze în apele rîurilor,
ceea ce inuenţează negativ asupra lumii organice. De pe terenurile agricole în
apele
nocive.rîurilor nimeresc
Deşeurile cantităţi mari
şi substanţele de pesticide,
reziduale nitraţi,deazotaţi
de la fermele vite şişide
altelasubstanţe
abatoare
sînt şi ele surse de poluare a apelor. În oraşe şi centrele mari industriale apele unor
rîuri sînt poluate intens cu deşeuri industriale şi substanţe toxice.
Protecţia apelor rîurilor este una din problemele actuale cu caracter global.
În acest scop se impune construcţia unui număr mai mare de staţiuni de epurare
a reziduurilor în zonele obiectivelor industriale, complexelor animaliere etc.
EVALUARE
1. Definiţi termenii: 5. Caracterizaţi regimul termic al rîurilor. Daţi exem-
• reţea hidrografică deltă
• estuar
•
ple din ţinutul natal.
• sistem fluvial liman
• afluent
•
6. Caracterizaţi tipul de alimentare a rîului din
2. Răspundeţi la întrebările: ţinutul natal.
• Ce reprezintă un rîu? 7. Întocmiţi un eseu despre importanţa și măsurile
• Care sînt elementele unui rîu? de protecţie a apei rîurilor. Daţi exemple din
• Ce tipuri de curenţi fluviali se disting? ţinutul natal.
3. Explicaţi ce este debitul rîului și în ce scop se 8. Dezvoltaţi-vă gîndirea critică:
face regularizarea lui. • Cum credeţi, ce se întîmplă cu debitul unui rîu în
4. Caracterizaţi regimurile de alimentare a rîurilor. anii secetoși?
Daţi exemple. • Ce probleme de ordin economic pot să apară în
legătură cu scăderea bruscă a debitului unui rîu?

TERMENI󰀭CHEIE
Lacurile
Lacurile reprezintă rezervoare de apă stătătoare, acumulate în formele Homotermie – proces de
amestec intens al maselor
negative de relief. Ele ocupă cca 1,8% din suprafaa uscatului. Cel mai mare de apă ce favorizează for-
lac de pe Glob este Marea Caspică. Cele mai adînci lacuri sînt cele de geneză marea unei temperaturi
uniforme în toată masa de
tectonică: Baikal (1620 m), Tanganika (1435 m), Malawi (706 m). apă, datorită mișcării acti-
În zonele umede se găsesc cele mai multe lacuri. În regiunile aride i ve de convecţie impusă și
convecţie liberă. Se distinge
semiaride numărul de lacuri este mai mic. Ele au un volum mic de apă, sînt homotermie de primăvară
sărate, fără scurgere. și de toamnă.
Geneza lacurilor. Originea apei lacustre este diferită, însă сea mai mare
cantitate a apelor din lacuri s-a acumulat ca urmare a ploilor, topirii zăpezilor
şi din apele subterane. Se poate spune că apa lacurilor este de origine conti-
nentală. Dar se întîlnesc şi lacuri relicte, ce reprezintă rămăşiţe ale mărilor
care au existat în trecutul geologic. Mările Caspică, Neagră şi Aral reprezintă
rămăşiţe ale Mării Sarmatice.
La formarea cuvetelor lacustre au participat atît factori endogeni cît şi exogeni.
Lacurile cu cuvete de geneză endogenă:
- Lacuri de origine tectonică (g. 156) Baikal, Balhaş, Issîk-Kul, Tan-
ganika, Albert, Malawi;
- Lacuri de origine vulcanică (cuvetele acestor lacuri sînt formate în craterele
vulcanice): Honsyu, Masyuko, Lonor, Toporovan, Tuman-Hel, Arpa-Hel. ▲Fig. 156
Lacuri cu cuvete de geneză exogenă: Lac tectonic

151
[Link] 151/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

- Lacuri formate sub aciunea apelor curgătoare. Ele apar în luncile rîu-
rilor, în urma barării meandrelor sau a braţelor secundare de către aluviuni.
Astfel de lacuri se întîlnesc în cursul inferior al rîurilor Dunărea, Nipru,
Volga, Nistru;
- Lacuri rezultate din acţiunea apelor marine în legătură cu bararea
golfurilor, lagunelor, a gurii rîurilor de cordoanele litorale ce le izolează de
restul mării. Astfel de lacuri se întîlnesc în cursul inferior al Dunării (lac.
▲Fig. 157
Lac glaciar Razim), pe ţărmurile
- Lacuri Măriiformate
de tip carstic Azov, Mării Negre, Mării
prin dizolvarea Baltice
rocilor etc.;(lacul Ursu
solubile
în România);
- Lacuri glaciare, ale căror cuvete s-au format ca rezultat al acţiunii ghe-
ţarilor montani şi de calotă (g. 157). Ele se întîlnesc în Scandinavia, Carelia,
Canada, în partea de nord a Asiei;
- Lacuri eoliene, formate prin acţiunea vîntului. De obicei, ele sînt situate
în depresiunile dintre dune, formate în urma deaţiei. Aceste lacuri au un
caracter temporar şi ocupă suprafeţe mici. Ele se întîlnesc în deşerturile:
Namib, Kalahari, Texas, Nevada, Arizona;
- Lacuri antropice de acumulare construite în scopuri economice.

Proprietăţile
Temperatra fizico-chimice aleeste
apei din lacuri apelor lacustrede aşezarea geogracă şi
determinată
TEME
1. Amintiţi-vă cum se deter- condiţiile climatice. Radiaţia solară este principala sursă de energie care
mină transparenţa apei în contribuie la încălzirea apei lacustre. Într-o măsură mai mică la încălzirea apei
mări și oceane. din lacuri contribuie căldura iradiată de atmosferă, căldura adusă de apa izvoa-
2. Indicaţi factorii care de- relor şi a rîurilor, căldura iradiată de maluri şi fundul lacului, ca şi cea adusă de
termină gradul de mine- precipitaţiile atmosferice.
ralizare a apelor lacustre.
Căldura ajunsă pe suprafaţa lacului este transmisă în masa de apă prin
mişcarea de convecţie liberă sau prin mişcarea de convecţie impusă. Pro-
cesul de răcire se produce prin radiaţia apei şi prin scurgerea de suprafaţă.
Încălzirea şi răcirea apei are loc şi în funcţie de advecţia maselor de aer mai
calde sau mai reci.
Transparenţa apei depinde de prezenţa particulelor aate în suspensie
şi de modul de alimentare cu apă a lacului . În apele cu o cantitate mai mare
de substanţe în suspensie transparenţa se poate reduce pînă la 0,2–0,3 m.
În lacurile cu apă curată, transparenţa ajunge pînă la zeci de metri. În lacul
Baikal transparenţa atinge 42 m.
Clarea apei în lac este determinată de lumina ce se dispersează în masa
de apă şi atribuie apei diverse coloraţii – de la albastru (în lacurile adînci),
verde, galben-verde (în lacurile puţin adînci) la străvezie. Culoarea apei în
lacuri este determinată şi de starea vremii. Ea este albastră pe timp senin,
cenuşie pe timp noros şi de culoare roz la apusul soarelui – aceasta ind o
reectare a cerului.
Cmpziţia chimic a apelor lacustre este determinată de prezenţa unor
compuşi chimici aduşi în cuveta lacustră sub formă de coloizi şi gaze. Aceşti
compuşi chimici pot să se formeze şi prin dizolvarea sărurilor din roci, prin
descompunerea mîlurilor şi a unor elemente biogene din substanţele organice.
Unii compuşi chimici sînt aduşi în apa lacurilor prin intermediul izvoarelor,
apelor de şiroire, prin contact cu atmosfera sau prin intermediul omului.
Gradul de mineralizare al apelor lacustre este exprimat în grame sau miligrame
la un litru de apă. El depinde de condiţiile climatice locale, de modul de alimentare
cu apă a lacului, de gradul de evaporare, de natura rocilor în care sînt amplasate
▲Lacul Baikal cuvetele lacustre. Lacurile cu ape dulci pot avea salinitatea mai joasă de 50 mg/l.

152
[Link] 152/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Se întîlnesc lacuri suprasărate, avînd salinitatea mai mare de 200 g/l.

Lacurile situate în zonele cu umiditate excedentară şi cu evaporare redusă
au un grad de mineralizare foarte scăzut. De exemplu: lacul Baikal (94,2 mg/l),
Onega (39,27 mg/l), Venern (16,2 mg/l).
În zonele aride salinitatea apelor lacustre creşte. În Marea Moartă sali-
nitatea se schimbă odată cu adîncimea şi variază în limitele 288–325 g/l.
În cazurile cînd cuveta lacului este formată în masivele de sare (lacul Baia
Miresii
După de gradul
la Slănic,
de România) salinitatea
mineralizare al apei apei este au
lacurile mare (317
fost g/l). în două
divizate
categrii: cu apă dulce şi cu apă sărată.
Lacurile cu apă dulce au un grad redus de mineralizare (sub 1 g/l);
Lacurile cu apă sărată se divizează în două grupe:
- lacuri cu apă salmastră (1–24,7 g/l);
- lacuri cu apă sărată (salinitatea mai mare de 24,7 g/l). ▲Acumularea sărurilor
În apele lacustre sînt dizolvate şi gaze (oxigen, dioxid de carbon, hidrogen în bazinele lacustre
sulfurat), care joacă un rol foarte important în formarea regimului hidrochimic şi
în dezvoltarea proceselor biologice. Prezenţa gazelor este strîns legată de evoluţia TEME
regimului termic şi de evoluţia proceselor biologice. 1. Apele lacului Balhaș în
partea de vest au o sali-
Importanţa lacurilor în natură și în viaţa omului. Lacurile inuenţează
direct asupra elementelor mediului geograc. Evaporaţia măreşte umiditatea nitate redusă,
mare. De ce? iar la est –
aerului deasupra uscatului. Lacurile alimentează rîurile, determinînd regimul 2. Găsiţi pe harta fizică lacu-
acestora. Oscilaţiile de nivel ale rîurilor ce se alimentează din lacuri sînt reduse rile menţionate în text.
(Neva, Rinul, Angara etc.). Lacurile inuenţează asupra temperaturii apei
rîurilor pe care le străbat, modicînd astfel regimul de îngheţ al acestora.
În lacurile sărate se formează sedimente cu un conţinut foarte bogat de
săruri, care deseori se extrag. De exemplu, din lacurile Elton şi Baskunceak
se extrag cantităţi mari de săruri.
Lacurile au o mare importanţă în economie. Lacurile mari de pe Glob (Aral,
Ladoga, Onega, Marile lacuri din America) sînt folosite în navigaţie pentru
transportul de călători şi al vaselor de tonaj mare. Majoritatea lacurilor sînt
şi surse importante de peşte.
Lacurile din regiunile montane sînt folosite pentru plutărit, pentru
alimentarea cu apă tehnică a unor întreprinderi. Ele prezintă interes turistic,
pentru organizarea staţiunilor balneo-climatice. Vegetaţia lacustră se utilizează
la confecţionarea obiectelor de uz casnic.

EVALUARE
1. Definiţi termenii: 4. Descrieţi lacurile și bazinele de acumulare din
• lac lac salmastru
• ţinutul natal, indicaţi importanţa, sursele de
2. Răspundeţi la întrebările: poluare și măsurile de protecţie a lor.
•
Ce tipuri de cuvete lacustre se deosebesc după 5. Caracterizaţi bazinele lacustre după geneza cuve-
geneză? tei și completaţi tabelul de mai jos cu exemple.
• Care sînt proprietăţile fizico-chimice ale apei PROVENIENŢA CUVETEI LACUSTRE
lacustre? Cum variază ele în funcţie de climă?
Lacuri
3. Întocmiţi un eseu despre importanţa lacurilor tectonică vulcanică glaciară carstică antropică
în natură și în viaţa omului.

153
[Link] 153/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TERMENI󰀭CHEIE Mlaştinile
Vegetaţie higrofilă – aso- Mlatinile reprezintă poriuni ale uscatului cu surplus de umezeală i eva-
ciaţii de plante ce populează
locurile înmlăștinite cu sur- poraie scăzută. Ele au la bază roci impermeabile i se caracterizează prin
plus de umezeală. lipsa scurgerii. Mlatinile sînt acoperite cu vegetaie higrolă care favorizează
Turbifiere – procesul de procesele de turbiere. Drept rezultat, se formează turba – îngrămădiri de
formare a turbei. resturi vegetale care nu sînt pe deplin descompuse. Mlatinile conin 87–97%
Colmatare – înnămolirea/
înmlăștinirea lacului. apăCondiţii
i numaide
3–13% substane
formare uscate
și tipuri de(turba).
mlaștini. Mlaştinile se formează în
Sapropelit – mîl orga- cuvetele lacurilor colmatate, pe văile rîurilor, pe terenurile împădurite, pe
nogen.
pantele dealurilor şi munţilor, pe suprafaţa interuviilor. În urma intensicării
procesului de colmatare, în lacuri se dezvoltă intens vegetaţia acvatică. Cu
timpul, în locul bazinului lacustru apare o mlaştină cu o vegetaţie ierboasă,
formată din rogoz, muşchi şi care treptat este înlocuită cu plante lemnoase
(tuşuri), acestea la rîndul lor ind înlocuite cu muşchiul sphagnum.
Formarea mlaştinilor pe uscat este favorizată de acumularea permanentă
TEME
sau periodică a umezelii în sol, în condiţii de precipitaţii abundente, evaporaţie
1. Analizaţi fig. 158 și expli-
caţi cum decurg procesele
mică şi de procesele reduse de scurgere. Surplusul de umezeală slăbeşte
de formare a turbăriilor. alimentaţia plantelor cu oxigen şi substanţe minerale, iar ca urmare se dezvoltă
2. Determinaţi pe harta fi- o vegetaţie higrolă. Lipsa oxigenului frînează procesele de descompunere a
zică regiunile de răspîn- resturilor vegetale şi ele se transformă treptat în turbă (g. 158).
dire a mlaștinilor, utilizînd
semnul convenţional de
reprezentare a mlaștinilor
pe hartă.

Fig. 158►
Formarea turbăriilor
12 –– turbă
turbă de
de muscinee;
graminee;
3 – turbă saprotică;
4 – sapropelit
După condiţiile de alimentare cu apă şi componenţa covorului vegetal,
mlaştinile se clasică în trei grupe:
Mlaştinile etrfe (plane sau joase) sînt răspîndite în cuvetele lacustre
sau în luncile rîurilor. Ele se alimentează cu apele atmosferice, apele de la
suprafaţă şi freatice. Aceste mlaştini sînt bogate în substanţe minerale, iar
suprafaţa lor este plată sau concavă. Vegetaţia este reprezentată prin rogoz,
stuf, papură, trestie. Mlaştinile eutrofe sînt larg răspîndite în luncile rîurilor
Siberiei de Vest, în cursul inferior al văilor rîurilor Dunărea, Nistru, Prut.
Mlaştinile ligtrfe sînt răspîndite în regiunile umede cu climat temperat
rece. Sursa principală de alimentaţie o alcătuiesc precipitaţiile atmosferice.
Ele sînt sărace în substanţe minerale. Elementul de bază al vegetaţiei acvatice
este muşchiul sphagnum. Mlaştinile oligotrofe au o suprafaţă bombată din
cauza covorului de muşchi. Ele sînt răspîndite pe interuvii.
Mlaştinile meztrfe ocupă un loc de tranziţie între mlaştinile eutrofe şi
▲Mlaştini cele oligotrofe, atît prin caracterul alimentaţiei, cît şi prin cel de mineralizare
a apei şi vegetaţiei.
Importanţa mlaștinilor. Mlaştinile sînt o formaţiune biogeogracă
care are o mare importanţă economică. Zăcămintele de turbă reprezintă un

154
[Link] 154/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

izvor de energie termică, servind drept combustibil pentru termocentralele

electrice. Turba este folosită la topirea fontei de calitate superioară, deoarece
conţine puţine impurităţi.
Turba este utilizată şi ca îngrăşămînt în agricultură. În stare presată ea este
utilizată ca material de construcţie, izolator termic, iar brele şi praful de turbă se
întrebuinţează la ambalarea obiectelor fragile. Din turbă se obţin diverse produse
chimice: gudron, spirt, cărbune medicinal. Mîlurile din mlaştini, îndeosebi din
jurul izvoarelor termale, sînt utilizate în medicină în scopuri curative.
EVALUARE
1. Definiţi termenii: 3. Caracterizaţi mlaștinile eutrofe, oligotrofe și
turbifiere mezotrofe.
• vegetaţie higrofilă •

• colmatare •mlaştini eutrofe 4. Completaţi enunţurile:

• sapropelit •mlaştini oligotrofe • Mlaștinile sînt formate din .......
• În natură se deosebesc următoarele tipuri de
2. Răspundeţi la întrebările:
mlaștini ......
• Care sînt condiţiile de formare a mlaștinilor?
• Turba reprezintă un izvor de ....
• Ce tipuri de mlaștini cunoașteţi?
• Turba este utilizată în calitate de ....
• Ce factori determină repartiţia mlaștinilor?
•

Care este rolul mlaștinilor

tea economică a omului? în natură și în activita- 5. Caracterizaţi
natal. locurile înmlăștinite din ţinutul

Gheţarii TERMENI󰀭CHEIE
Criosferă – învelișul perma-
Formarea gheţarilor. Gheţarii reprezintă mase de gheaţă mobilă, care s-au nent de zăpadă și gheaţă al
format în urma acumulării şi transformării precipitaţiilor atmosferice solide. uscatului, mărilor și ocea-
Învelişul de zăpadă şi gheaţă ocupă în prezent 20% din suprafaţa Globului nelor.
şi 11% din suprafaţa uscatului. Fîşia gheţarilor şi zăpezilor perene este numită Zăpezi perene – zăpezile
care nu se topesc, dar se
criosferă. Acea parte a troposferei, situată între nivelul superior şi cel inferior păstrează de la un an la
al bilanţului zero, care permite formarea şi păstrarea gheţii şi a zăpezii perene, altul. Ele se mai numesc
este numită hionosferă (hion – zăpadă). Nivelul inferior al hionosferei este zăpezi veșnice sau persis-
numit graniţa zăpezilor perene. La latitudini mari această limită se găseşte tente.
la nivelul mării, spre Ecuator ea se ridică. În Caucaz, graniţa zăpezilor se
situează la altitudinea de 3 700 m, în Himalaya – la 4 900–5 000 m, iar în
Africa – la altitudinea de 4 400–5 200 m (munţii Kilimandjaro) şi în munţii
Anzi – la altitudinea de 6 400 m.
Formarea gheţii depinde de factorii climatici. La altitudini mari
temperaturile joase sînt caracteristice pe parcursul întregului an, iar
cantităţile abundente de precipitaţii solide nu reuşesc să se topească şi să
se evapore. Aceste condiţii contribuie la acumularea zăpezilor perene. În
zonele tropicale şi subtropicale gheţarii se formează numai la altitudini mari
pe crestele înalte ale munţilor.
numită
Cu timpul,
rn. În zăpada
regiunile
devine
polare,
compactă
rnul poate
şi se să
transformă
atingă grosimea
într-o masă
de 100
granulară
m.
Prin tasare continuă şi îndelungată, rnul îşi reduce porozitatea şi se
transformă în gheaţă, căpătînd o structură compactă, culoare albăstrie, apoi
devine transparentă. Transformarea zăpezii în gheaţă este un proces de durată,
care cuprinde zeci de ani, iar în regiunile polare – un timp şi mai îndelungat
(în Antarctida mai mult de 1 000 de ani).
Acumularea şi transformarea zăpezii în gheaţă decurge în zona superioară
a gheţarului, care se numeşte bazinul de rn. Această limită corespunde cu
linia bilanţului zero al precipitaţiilor solide. Graniţa zonei de rn este situată
mai jos sau mai sus cu 250–175 m faţă de linia zăpezilor perene (g. 159).

155
[Link] 155/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Tipuri de gheţari. După condiţiile de

formare gheţarii se divid în gheţari de calotă
şi montani.
Gheţarii de calt sau de platformă
acoperă suprafeţe vaste de uscat (Antarctida,
Groenlanda). Ei au o formă aproape plată.
Aceşti gheţari formează calote de gheaţă,
care au ouşor
suprafaţă grosime de 1La
bombată. 500–3 000calotele
periferie m şi o
formează mai multe limbi, care înaintează
▲Fig. 159 în zona de şelf a mărilor. Aici limbile se rup
Formarea gheţarilor dînd naştere unor blocuri de gheaţă plutitoare,
numite aisberguri.
Gheţarii mntani (g. 160), spre deosebire de cei continentali, au o
răspîndire sporadică şi dimensiuni reduse. Forma lor depinde de relief, iar
viteza de scurgere – de gradul de înclinaţie al pantei. Se clasică în: gheţari
de vale, de circ şi de podiş. Gheţarii de pe povîrnişurile abrupte sînt numiţi
suspendaţi, iar cei formaţi în depresiunile de pe povîrnişuri se numesc gheţari
de carre .
Importanţa gheţarilor. Gheţarii reprezintă rezerve mari de apă dulce ce
▲Fig. 160 se aă în stare solidă şi care s-a acumulat în decursul unui timp îndelungat.
Gheţar montan
Apele provenite din topirea gheţarilor alimentează rîurile şi apele subterane.
De aceea în rîurile alpine nivelul ridicat al apei este de lungă durată (2–3 luni)
vara. Apele din topirea gheţarilor sînt pe larg folosite în irigaţie. Gheţarii au o
mare inuenţă asupra climei. În unele regiuni ei determină mersul şi caracterul
proceselor climatice, condiţionează repartiţia precipitaţiilor atmosferice.
Gheţarii contribuie la modicări în structura şi morfologia scoarţei terestre
dînd naştere unui şir de forme erozionale şi acumulative de relief glaciar.
Gheţarii joacă un rol considerabil în asigurarea circuitului apei în natură.
Topirea gheţarilor ar duce la nivelarea contrastului între zonele climatice, dar
şi la mărirea acvatoriului Oceanului Planetar, la micşorarea greutăţii scoarţei
terestre şi, prin urmare, la ridicarea ei. Mărirea suprafeţei gheţarilor ar avea
efecte inverse, ar scoate din circulaţie o parte din apă şi aceasta ar provoca
schimbări esenţiale în structura învelişului geograc.
▲Aisberg

EVALUARE
1. Definiţi termenii: 4. Întocmiţi o schemă a tipurilor de gheţari după
•criosferă • gheţari suspendaţi condiţiile de formare
•hionosferă • gheţari de calotă 5. Faceţi caracteristica comparativă a gheţarilor
•bazin de firn • gheţari de carre de calotă și a celor montani.
2. Completaţi enunţurile: 6. Explicaţi importanţa gheţarilor și influenţa lor
• Nivelul inferior al hionosferei este numit ....... asupra desfășurării proceselor naturale.
• Blocurile de gheaţă plutitoare sînt denumite ........ 7. Dezvoltaţi-vă gîndirea critică:
3. Explicaţi procesul de formare a gheţarilor mon- • Cum credeţi, ce s-ar întîmpla pe Terra dacă s-ar
tani și celor de calotă. topi gheţarii din Antarctida și Groenlanda?

156
[Link] 156/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

4 Rolul hidrosferei în învelișul geografic

Hidrosfera are un rol geograc deosebit de important, deoarece ea condiţio-
nează existenţa învelişului geograc prin interdependenţa ei cu celelalte geosfere
ale planetei. Apa realizează unul dintre cele mai importante circuite din natură –
circuitul apei, menţinînd astfel echilibrul întregului înveliş geograc. În acelaşi
timp apa participă şi în cadrul altor circuite (circuitul oxigenului, hidrogenului,
carbonului, sărurilor etc.). Apa din atmosferă, în cea mai mare parte, provine
din hidrosferă. Prezenţa vaporilor de apă în atmosferă provoacă unele procese
şi fenomene ca formarea norilor, ceţii, precipitaţiilor atmosferice, precum şi
fenomenele electrice şi optice. Condensarea vaporilor de apă joacă un rol
important în încălzirea atmosferei, iar binomul apă–atmosferă reglează şi
diversică clima Pămîntului.
Apa în stare lichidă sau solidă este principalul agent care, prin eroziune,
transport şi acumulări, modelează relieful scoarţei terestre, creînd diverse
tipuri de relief. Pătrunzînd în scoarţa terestră la diferite adîncimi, apa acţionează
mecanic şi chimic asupra rocilor, modicîndu-le proprietăţile.
Apatoteste elementul principalînpentru TEME
iniţial în apă. Ea inuenţează gradulmenţinerea
cel mai înaltvieţii.
lumeaViaţa a apărut
plantelor şi a 1. Argumentaţi prin exem-
animalelor. Datorită uidităţii sale, apa transportă substanţele nutritive prin ple ideea de ce fără apă
nu poate exista viaţă.
tot corpul plantelor şi animalelor, formînd masa sevei, a limfei şi a sîngelui.
Apa dizolvă multe elemente din organismul viu, le redistribuie, evacuează 2. Faceţi observaţii asupra
variaţiei nivelului apei în
reziduuri şi asigură igiena corpului. Multe organisme vegetale şi animale sînt rîul, lacul din ţinutul natal
adaptate la mediul acvatic. și constataţi cauzele aces-
Viaţa şi activitatea omului este legată în cea mai mare măsură de apă. tui fenomen.
Ea asigură alimentarea cu apă, irigaţia, navigaţia, obţinerea şi folosirea 3. Elaboraţi un eseu de-
hidroenergiei. spre folosirea raţională și
ocrotirea apelor în ţinutul
În general, agricultura, zootehnia, industria sînt de neconceput fără apă. natal.

De aceea
ecientă în prezent
şi mai (daraşiresurselor
echilibrată în viitor) este absolut
de apă necesarănoastre.
ale planetei o gospodărire mai
Se impune 4. Explicaţi interacţiunea
dintre hidrosferă, litosfe-
luarea unor măsuri de protecţie a calităţii apei şi de diminuare a risipei ei. ră, atmosferă și biosferă.

◄Acţiunea apei marine

asupra ţărmului

[Link] 157/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Capitolul
5 BIOSFERA
Biosfera – sfera vieţii –
este cel mai nou şi mai
eterogen înveliş al planetei
noastre, care integrează
materia vie şi compo-
nentele anorganice ale
scoarţei terestre. Biosfera
este un înveliş continuu
ca şi litosfera, atmosfera şi

hidrosfera, deoarece chiar

acolo unde organismele par
să lipsească, ele sînt totuşi
prezente, fiind reprezentate
prin microorganisme. Acest
înveliş se află într-o continuă
interacţiune cu celelalte
învelişuri. Orice afectare
sau schimbare intervenită
chiar asupra unuia dintre
învelişurile Terrei poate
avea efecte dramatice,
uneori ireversibile, asupra
biosferei. De aceea, biosfera,
ca şi celelalte învelişuri
ale Pămîntului, necesită
protejare şi conservare.

SUMAR:
1. Biosfera
şi funcţionalitatea ei
2. Domeniile de viaţă
pe Pămînt
3. Interacţiunea biosferei
cu celelalte geosfere
ale Pămîntului

158
[Link] 158/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

1 Biosfera și funcţionalitatea ei
Biosfera reprezintă învelişul terestru format din totalitatea TERMENI󰀭CHEIE
vieţuitoarelor împreună cu mediul lor de viaţă. Între organisme şi Ecosistem – sistem natural
mediul lor de viaţă se stabilesc relaţii şi interacţiuni multiple, care dau unitar, rezultat din inter-
naştere unui ecosistem. Diversitatea ecosistemelor este determinată de acţiunile reciproce dintre
organismele vii și mediul
numărul imens de specii de plante (cca 500 000) şi specii de animale lor de viaţă.
(cca 1 500 000) şi varietatea factorilor naturali. Circuitbiogeochimic – suc-
cesiune de procese specifice
Biosfera şi limitele ei biosferei, prin care elemen-
tele chimice din mediu sînt
Extinderea spaţială a biosferei este condiţionată de extinderea limitelor zice preluate, transferate și fixate
ale vieţii, care sînt largi. Limita superioară posibilă de răspîndire a organismelor sub o nouă formă, prin in-
termediul și cu participarea
coincide cu stratul de concentrare maximă a ozonului (25–30 km). (Explicaţi organismelor vii.
de ce.) Limita inferioară a biosferei corespunde celor mai mari adîncimi
oceanice, iar în scoarţa terestră limita inferioară este de cca 3 km, unde au
fost găsite doar bacterii anaerobe.
Cea mai mare parte a vieţuitoarelor trăiesc în limite mult mai restrînse: în
spaţiul care se extinde de la 200 m adîncime în oceane (pînă unde pătrunde
lumina solară) şi pînă la 5 000 m înălţime în troposferă.
Circuitul substanţei în biosferă
Funcţionalitatea biosferei se bazează pe un schimb permanent de substanţe
între mediul de viaţă şi organismele vii, care se realizează prin circuitul
biogeochimic. Esenţa acestui circuit include două procese contrare:
a) procesul de antrenare a substanţei neorganice în componenţa materiei
vii, care constă în formarea de substanţe organice în procesul de fotosinteză
a plantelor;
) procesul de mineralizare sau transformarea compuşilor organici în cei
anorganici prin intermediul microorganismelor.
Schimbul de substanţe dintre organismele vii şi mediu începe din momentul ▼Fig. 161
în care elementele chimice (oxigen, carbon, azot, fosfor ş.a.) şi apa intră în Circuitul carbonului
şi oxigenului în biosferă
componenţa materiei vii şi
pînă cînd ele sînt eliberate
din aceasta sau după pieirea nte CO
e pla el 2

organismelor. r bit d im
in
s o t e at
O importanţă deosebită ab plan de
CO 2
d e an
în realizarea schimbului t
na
O im
i
lim de a 2 al
e
de substanţe îl are circu- e bs
or
O 2 ani b it
m

itul oxigenului şi al car -

ale
bonului (g. 161). Astfel,
în procesul de respiraţie
organismele vii consumă Eliminarea CO2
prin descompunere
oxigenul (O2) din atmosferă
şi degajă dioxid de carbon O2 eliminat prin fotosinteză
(CO2). Plantele verzi xea- este absorbit de animale
ză carbonul (C) în substanţa
organică, prin consumarea CO2 eliminat prin respiraţie
dioxidului de carbon (CO2) este absorbit de plante

159
[Link] 159/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TEME în procesul de fotosinteză. În urma fotosintezei sînt degajate cantităţi enorme

1. Analizaţi fig. 161 și expli-
de oxigen. În procesul de nutriţie, carbonul din plante ajunge în corpul ani-
caţi circuitul carbonului și malelor. După pieirea organismelor, substanţele organice sînt descompuse de
oxigenului în biosferă. către bacterii şi microorganisme, iar CO2 este eliberat. S-a calculat că oxigenul
2. Analizaţi figura 162 și şi dioxidul de carbon din atmosferă se pot reînnoi o dată la 10 000 ani doar în
explicaţi circuitul azotului urma schimbului de gaze cu organismele vii. Organismele acvatice întreţin un
în biosferă.
intens schimb de substanţe cu apa în care trăiesc. Astfel, prin fotosinteză, apa
3. Amintiţi-vă desfășurarea
procesului de fotosin- se îmbogăţeşte
în urma cu oxigen,
proceselor iarunor
vitale ale prin organisme,
respiraţie – se
cuxează
dioxid de carbon. Carbonul,
în compoziţia rocilor
teză.
4. Explicaţi cum participă carbonatice formate din rămăşiţe de schelete şi cochilii ale acestora (cretă,
organismele în circuitul calcar, recife coraligene).
apei în natură. Unele organisme (în special bacteriile) participă în circuitul azotului
3. Constataţi ce relaţii exis- (Fig. 162). În sol se întîlnesc bacterii şi unele alge xatoare de azot. În bazi-
tă între vieţuitoare și nele acvatice azotul este xat sub formă de compuşi de către algele verzi şi
mediu.
albastre.
Organismele, contribuind la alterarea rocilor şi participînd la procesul de
pedogeneză, asigură circuitul diferitelor substanţe. Circuitul biogeochimic
este baza tuturor proceselor vitale, de aceea fără el nu poate exista viaţă.
Fig. 162►
Circuitul azotului
Azot eliminat prin erupţii vulcanice

Vulcan
Azot în
atmosferă

Putrefacţia
Azot xat de alge verzi şi albastre frunzelor Animale moarte
Sedimente marine Azot xat
superciale în rădăcini

Bacterii xatoare
de azot

EVALUARE
1. Definiţi termenii: 3. Completaţi enunţurile:
•circuit biogeochimic • În procesul de respiraţie, organismele vii con-
•proces de mineralizare sumă..... și degajă......
• Circuitul biogeochimic este baza tuturor.....
2. Răspundeţi
•
la întrebările:
Ce reprezintă biosfera? 4. Explicaţi procesele:
•Care sînt limitele biosferei? • Circuitul oxigenului în biosferă;
•Care este esenţa circuitului biogeochimic în bio- • Circuitul carbonului în biosferă;
sferă? • Circuitul azotului în biosferă.

160
[Link] 160/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

2 Domeniile de viaţă pe Pămînt

Pe planeta noastră – planeta vie – există o mare diversitate a condiţiilor TERMENI󰀭CHEIE
de viaţă care pot fi disociate în două mari domenii: domeniul acvatic Domeniu de viaţă – mediul
şi domeniul continental. specific de viaţă pentru di-
ferite organisme (vegetale

Domeniul acvatic de viaţă și animale).

Edafic – factor care se referă
Oceanul a fost mediul primar de apariţie şi de viaţă al organismelor la sol.
vii. Aici plantele şi animalele au găsit toate elementele necesare nutriţiei şi
întreţinerii vieţii.
Viaţa şi răspîndirea organismelor marine sînt condiţionate de o serie de
factori ca salinitatea, temperatura, luminozitatea, micările apei (dinamica),
presiunea.
Salinitatea apei variază în funcţie de latitudine şi de adîncime. Astfel,
unele organisme sînt adaptate şi vieţuiesc în ape cu o salinitate redusă (or-
ganisme salmastre), altele au nevoie de ape cu salinitate mărită. Unele specii
suportă uşor oscilaţiile de salinitate (organisme eurihaline), altele nu (orga-
nisme stenohaline).
Temperatra apei inuenţează viaţa organismelor acvatice. Unele vie-
ţuitoare (euriterme) pot suporta variaţiile de temperatură (ca cele din zona
litorală şi pelagică, de exemplu: caşaloţii), pe cînd altele nu suportă aceste
variaţii (organismele stenoterme, de exemplu coralii recifali).
Lminzitatea joacă un rol foarte important în repartiţia pe verticală a
organismelor marine, mai cu seamă a vegetaţiei. Chiar şi în apele transpa-
rente razele solare nu pătrund mai adînc de 400 m. De aceea plantele marine ▲Domeniul acvatic
de viaţă
fotosintetizante se dezvoltă pînă la aceste adîncimi. Mai în adînc vieţuiesc
doar animalele şi microorganismele. Animalele bentonice s-au adaptat la lipsa
luminii, iar unele şi-au creat organe luminoase (fosforescente) proprii.
În ocean apa
inuenţează viaţaseorganismelor
aă în continuă mişcare.
marine. Drept
În apele cu ourmare, dinamica
dinamică apei
foarte activă
organismele şi-au creat un şir de adaptări: au organe de înot dezvoltate sau
organe puternice de xare pe substrat; au schelete elastice sau schelete tari
pentru a rezista la loviturile valurilor; unele animale se afundă în mîl etc.
Presinea în oceane creşte cu 1 atmosferă la ecare 10 metri adîncime,
de aceea majoritatea vieţuitoarelor nu pot trăi la adîncimi mari.
Organismele marine diferă foarte mult atît prin dimensiuni, cît şi prin
modul lor de viaţă. Unele activează toată viaţa plutind liber, altele se mişcă ▼Fig. 163
Zonele de adîncime
activ prin tot mediul acvatic sau trăiesc pe fund. Astfel, în mediul marin deo- şi grupele de organisme
sebim trei grupe principale de organisme, în funcţie de adîncime: planctonul, marine

nectonul şi bentonul
Planctnl (g. 163).
cuprinde orga-
nismele care se deplasează pasiv,
ind purtate de valuri şi curenţi.
În componenţa planctonului intră
o serie de organisme mici (alge
diatomee, crustacee, infuzorii,
meduze etc.), care nu au organe
de xare. Planctonul se dezvoltă
mai intens pînă la adîncimea

161
[Link] 161/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TEME de 2–3 m, dar poate  întîlnit pînă la 200 m adîncime. Uneori, planctonul
1. Numiţi factorii care de- se dezvoltă vertiginos, ceea ce provoacă schimbarea culorii apei. Astfel, în
termi nă răspîndirea Marea Roşie algele, după pieire, capătă culoare roşiatică, care atribuie apei
vieţuitoarelor în mediul nuanţa respectivă.
acvatic. Nectnl cuprinde animale, bune înotătoare atît la suprafaţă cît şi în adîn-
2. Identificaţi adaptările cimi, avînd organe pentru înot bine dezvoltate şi corp fusiform. Din această
organismelor acvatice la
condiţiile de mediu. grupă fac parte peştii, balenele, delnii, unele moluşte, crustacee.
3. În baza textului din ma- bentnl
xate cuprinde organismele
sau deplasîndu-se liber. Dintrecare vieţuiesc
acestea pe fundul
fac parte oceanului,
unele alge, ind
spongierii,
nual și fig. 163 stabiliţi
relaţiile dintre grupele coralii, unele moluşte şi peşti bentonici.
de organisme marine și Deoarece condiţiile de viaţă variază în raport cu adîncimea, în Oceanul
zonele de adîncime ale
oceanului. Planetar se relevă o zonalitate pe verticală în repartizarea organismelor. În
funcţie de adîncime se disting patru zone principale în repartiţia organismelor
bentonice: litorală, neritică, batială şi abisală (g. 163).
Zna litral se extinde pînă la adîncimea de 20–30 m. În această zonă
condiţiile zico-geograce sînt foarte variate. Apa este destul de agitată,
valurile izbesc cu putere, aici se manifestă mareele, temperatura şi salinita-
tea apei variază mult. Drept urmare, organismele care populează această zonă

şi-au creat
cochilii anumite
groase, adaptări.
precum Aici predomină
şi organismele animalele
coloniale. Unelecu schelet
specii elastic, cu
de animale se
afundă în mîl sau îşi sapă ascunzişuri în stînci.
Zna neritic cuprinde stratul de apă pînă la adîncimea de 450 m, unde
mai străbat razele solare. În această zonă se formează valuri puternice, maree,
temperatura şi salinitatea apei variază. Zona neritică este populată de orga-
nisme coloniale, de alge verzi, roşii, brune, de animale cu cochilii rezistente
la izbiturile valurilor. Aici se întîlnesc animale euriterme şi stenoterme,
eurihaline şi stenohaline.
Zna atial începe de la adîncimea de 450 m şi se extinde pîna la 2 900 m.
În această zonă lumina nu mai pătrunde, temperatura şi salinitatea ind constante.
Zona este populată, în special, de animale stenohaline şi stenoterme. Aici se
întîlnesc protozoare, moluşte, artropode, peşti bentonici.
Zna aisal se extinde de la 2 900 m pînă la cele mai mari adîncimi. Aici
lumina lipseşte total, apa se caracterizează
o
printr-un calm aproape absolut,
temperatura este constantă, în jur de 0 C, salinitatea, la fel, este stabilă. Aceas-
tă zonă este populată de organisme adaptate la temperaturi scăzute şi presiuni
mari. Din cauza lipsei plantelor, aici predomină animalele răpitoare.
Prezenţa întunericului absolut a favorizat dezvoltarea la animale a orga-
nelor tactile. În schimb, organele de văz sînt complet atroate sau foarte slab
dezvoltate. Ca o adaptare la întuneric, multe animale au organe fosforescente
(de exemplu, unele specii de peşti).

Domeniul
Organismelecontinental de dependente
vii de pe uscat, ind viaţă de mediu, s-au adaptat la
condiţii concrete de viaţă, formîndu-şi un anumit aspect exterior, o structură
internă specică şi particularităţi ziologice specice. O inuenţă deosebită
în răspîndirea plantelor şi animalelor au avut-o factorii ecologici: climatici
(aerul, lumina, căldura, umiditatea), geomorfologici (relieful), edaci (de
sol), antropici etc.
Aerl. Compoziţia şi starea zică a aerului sînt foarte importante pentru
▲Răspîndirea seminţelor viaţa organismelor. Aerul conţine oxigen (O2), care este absolut necesar
sub acţiunea vîntului respiraţiei; bioxid de carbon (CO 2), care stă la baza sintetizării substanţelor

162
[Link] 162/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

organice în procesul de fotosinteză; azot (N), pe care unele bacterii îl xează

sub formă de compuşi.
O mare inuenţă asupra vieţii organismelor are aerul în mişcare, adică
vîntul. În regiunile cu vînturi puternice se intensică evapotranspiraţia. Ca ur-
mare, pierderea unei cantităţi mari de apă poate provoca pieirea organismului.
Pe vîrfurile munţilor, unde vînturile sînt puternice şi constante, copacii devin
pitici, cu tulpini strîmbe, iar uneori chiar tîrîtoare. Pe unele insule oceanice,
unde suăde
puternice vînturi
xareputernice,
de substratmulte insecte
pentru a nu sînt lipsite
luate de aripi,
de vînt. Vîntulsaujoacă
au organe
un rol
important în răspîndirea polenului, seminţelor şi fructelor.
Lmina este indispensabilă în procesul de fotosinteză, avînd un rol im-
portant şi în viaţa animalelor. Necesarul de lumină diferă de la un organism
la altul. Aşa cum plantele în pădure formează cîteva etaje, înăuntrul acestor
etaje de vegetaţie vieţuiesc, corespunzător, anumite animale. Surplusul sau
lipsa de lumină condiţionează apariţia unor adaptări specice ale organisme-
lor. Animalele care îşi duc viaţa în întuneric sînt lipsite de pigmenţi, ochii lor
sînt reduşi sau lipsesc complet. Plantele adaptate la lumină intensă formează
grupa heliotelor, iar cele adaptate la lumină mai slabă şi de o durată mai
sciotelor.
scurtă – grupa
Cldra. Temperatura mediului inuenţează mult asupra dezvoltării orga-
nismelor, de aceea ele s-au adaptat şi pot trăi numai în anumite limite termice.
Pentru a supravieţui în condiţiile variaţiilor mari de temperatură, unele
animale în sezonul rece cad în hibernare sau acumulează un strat adipos.
Păsările migrează în regiuni calde; unele plante superioare îşi pierd frunzele,
iar cele inferioare iernează sub formă de spori etc. Există unele organisme
(euriterme) care suportă variaţii mari de temperatură, de exemplu unele specii
de păsări şi mamifere. În acelaşi timp alte organisme (stenoterme) de exemplu,
unele animale tericole, nu pot rezista la variaţii termice cît de mici.
umiditatea. Apa este absolut indispensabilă vieţii organismelor. Toate
procesele vitale sînt condiţionate de circulaţia apei în organism. Apa, ind
un bun solvent, asigură pătrunderea în organism a multor elemente chimice;
ea reglează temperatura organismului etc. Organismele se adaptează la re-
gimul de umiditate. De exemplu, unele plante, pentru a micşora intensitatea
evapotranspiraţiei, în perioada uscată îşi pierd frunzele sau acumulează
apa în frunze (plantele suculente – cactuşii). Există plante hidrote – puţin
rezistente la secetă şi care cresc în mediu cu surplus de umezeală, mezote,
care cresc în condiţii medii din punct de vedere al asigurării cu umiditate, şi
xerote – adaptate la condiţii cu puţină umezeală.
Unele animale suportă oscilaţii mari de umiditate (păsările, insectele, ma-
miferele), altele reacţionează chiar la cele mai mici oscilaţii ale umidităţii.
▲Cactuşi – plante xerote
Factrii gemrflgici (reliefl). Relieful scoarţei terestre reprezintă
substratul
sa, reliefulpe care vieţuiesc
determină majoritatea
etajarea vegetaţieiorganismelor terestre.
şi a lumii animale. Prin altitudinea
Formele înalte de
relief pot constitui bariere în răspîndirea spaţială a unor organisme. În unele
cazuri, formele de relief pot servi ca zone de refugiu pentru anumite plante
şi animale.
Factrii edaci (de sl). Solul are o inuenţă deosebită asupra plantelor.
Acestea extrag apa din sol împreună cu substanţele nutritive necesare. Solul
determină răspîndirea asociaţiilor vegetale. Unele plante sînt adaptate la
anumite tipuri de sol. Astfel, plantele ce cresc pe soluri sărate, numite halo-
te, sînt suculente, cu multă apă în corpul lor, ceea ce dă posi bilitate ca în

163
[Link] 163/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TEME organism să nu se formeze soluţii sărate, dăunătoare. Alte plante preferă

1. Numiţi factorii care in- solurile cu un conţinut mare de calciu (orhideele) sau solurile cu reacţie
fluenţează dezvoltarea acidă sau alcalină.
organismelor în domeniul Solul joacă un rol important şi în existenţa unor animale. De exemplu,
continental.
multe specii îşi duc aproape toată viaţa în sol (rozătoarele), unele insecte trăiesc
2. Explicaţi rolul fiecărui o perioadă din viaţă în sol (starea de larvă), o parte din microorganisme de
factor asupra răspîndirii
și adaptării organismelor asemenea îşi au mediul vital în sol.
din domeniul continental.
Exemplificaţi. Factrl
planetei noastreantrpic. Ca urmareconsiderabile.
a suferit modicări a acţiunilor Numai
omului,înînvelişul biotic au
ultimele secole al
3. Reprezentaţi grafic (sub dispărut cîteva sute de specii de vieţuitoare, iar altele sînt pe cale de dispariţie.
formă de schemă) factorii În pericol de dispariţie se aă numeroase specii de plante. S-a constatat că
de mediu.
în secolul XX au dispărut cca 53 de specii de păsări şi cca 68 de specii de
4. Constataţi ce modificări
a suferit învelișul biotic mamifere. Sînt ameninţate de pieire cca 345 de specii de păsări şi cca 200 de
din localitatea natală sub specii de mamifere. Numărul de specii de plante în pericol de dispariţie se
acţiunea factorului antro- cifrează între 20 000 şi 25 000. Unele probleme ecologice sînt condiţionate de
pic (în ultimii ani). faptul că mari suprafeţe ocupate altădată cu vegetaţie naturală au fost înlocuite
cu plante de cultură. În mod indirect se răsfrînge asupra lumii vegetale şi
TERMENI󰀭CHEIE animale poluarea mediului prin emanaţii toxice.
Zonă naturală – areal vast
caracterizat prin combina-
rea dinamică, interdepen- Zonele naturale ale uscatului
denţa componentelor me-
diului: vegetaţie, animale, Interdependenele i intercondiionările dintre elementele biopedoclimatice
sol, climă. (vegetaie, animale, soluri, elementele climatice) sînt reectate în zonele natu-
Garriga – asociaţie de ar- rale ale uscatului ca subsisteme ale zonelor termice. Denumirea zonei naturale
buști xerofili, dezvoltată corespunde cu cea a tipului de vegetaie, întrucît aceasta este componenta
pe soluri calcaroase din
regiunea mediteraneeană cea mai reprezentativă a zonei.
a Spaniei, Franţei, care este
alcătuită din stejar pitic cu Deşerturile arctice
frunze persistente, palmier
pitic, rozmarin, levănţică, Acestea ocupă arhipelagurile Oceanului Arctic şi o fîşie îngustă de uscat a
cimbrișor. continentului Asia. Temperaturile scăzute în decursul întregului an, îngheţul
Maquis persistent
determină pînă la mari adîncimi,
vegetaţiiprecipitaţiile, în temei sub formă de zăpadă,
buști – asociaţie
permanent de ar-
verzi, în
care predomină rozma-
prezenţa unei scunde.
rinul, fisticul, stejarul de Aici se întîlnesc alge, licheni, muşchi, mesteacănul pitic, macul polar.
cîrmîz, palmierul pitic. Este Lumea animală la fel este adaptată la condiţiile aspre de viaţă. Dintre animale
specific pentru insula Cor- vieţuiesc ursul-alb, vulpea polară, cucuveaua polară. În timpul verii scurte
sica, coastele stîncoase ale
Mării Mediterane din sudul aceste regiuni sînt populate de păsări: caira, fundac, raţe, care formează stoluri
Franţei. mari – adevărate tîrguri de păsări.
Mangrove – asociaţie ve- Doar pe alocuri suprafeţele pietroase, rezultate din dezagregarea prin
getală specifică zonelor îngheţ/dezgheţ, sînt acoperite cu petice de sol de o grosime mică.
litorale afectate de ma-
ree din zona ecuatorială și
tropicală umedă, formată Deşerturile antarctice
din arbori și arbuști cu ră- Acestea sînt specice Antarctidei. Numai în zona de litoral şi pe insulele
dăcini adventive
și adaptaţi aeriene
la un substrat din apropiere cresc muşchi, licheni şi diferite alge. Viaţa animalelor este
mlăștinos. legată de ocean. Aici se întîlnesc balena albastră, delnul, caşalotul. Lumea
păsărilor este reprezentată în temei de pinguini.
TEME
1. Constataţi deosebirile Tundra
dintre caracteristicile zo-
nelor deșerturilor arctice O extindere mai largă tundra are în emisfera nordică. Se întîlneşte pe
și antarctice. ţărmurile Americii de Nord, în Islanda, în nordul Scandinaviei, în nordul
2. Evidenţiaţi particula- Cîmpiei Europei de Est şi al Siberiei.
rităţile specifice ale natu- Tundra se caracterizează prin o asociaţie de ierburi, muşchi, licheni şi
rii în zona de tundră. arbuşti pitici. Plantele sînt adaptate la condiţii aspre: temperaturi medii

164
[Link] 164/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

anuale negative, precipitaţii reduse, dezgheţ supercial al solului, vînturi

puternice, perioade scurte de vegetaţie. Plantele au dimensiuni mici, unele
cresc în pîlcuri sau sub formă de pernuţe, altele au tulpini tîrîtoare şi se lipesc
de pămînt pentru a rezista vînturilor (g. 164). Tundrele sînt formate din
muşchi, licheni, rogoz, iar pe alocuri cresc arbuşti tîrîtori ca mesteacănul-
pitic, salcia-pitică sau arbuşti fructiferi ca: anul, merişorul, murul comun.
Animalele de aici au blană deasă, adesea de culoare albă, un strat subcutanat
adipos. Specice
vulpea polară, tundreicusînt
marmota boul
capul moscat,
negru renul, păsări
ş.a. Dintre iepurele
celepolar, lemingul,
mai tipice sînt
potîrnichea albă, bufniţa polară, ciuful zăpezii, şoarecarul, pescăruşul. Vara ▲Fig. 164
în tundră sosesc păsările înotătoare. În timpul iernii multe păsări migrează Tundra
în zona temperată, iar unele animale hibernează. Solul este de tundră, turbos,
slab evoluat, cu fertilitate scăzută. Areale vaste din tundră sînt acoperite cu
mlaştini de turbă.
Pădurile de conifere
Pădurile de conifere sînt răspîndite doar în emisfera nordică: America
de Nord, Europa de Nord, Asia. Clima în această zonă este temperat-conti-
nentală, rece şi umedă, cu veri răcoroase, cu o cantitate de precipitaţii de
300–500 mm/an.
Pădurile de conifere sînt alcătuite din arbori veşnic verzi (deoarece îşi
schimbă frunzele pe rînd), cu frunze aciculare, adaptate la temperaturi
scăzute. Totuşi, în zona pădurilor de conifere apar unele diferenţieri în
componenţa şi aspectul lor de la un continent la altul. Pădurea de conifere
canadiană este formată din molid alb, brad, pin, plop de munte, mesteacăn
(specii americane). Dintre animale vieţuiesc cerbul canadian, ursul negru,
lutra etс. ▲Fig. 165
Pădurile de conifere din nordul eurasiatic sînt cunoscute sub numele de Taiga
taiga (g. 165). Taigaua eurasiatică nu este omogenă după componenţă. În
partea europeană predomină bradul şi pinul, mai spre est apar zada, molidul,
cedrul, iar în Siberia de Est este mai răspîndită lariţa, care îşi schimbă frun-
zele în ecare an. Din animale se întîlnesc renul, elanul, zibelina, hermelina,
ursul brun, jderul, veveriţa zburătoare, castorul etс., iar din păsări – cocoşul
de munte (gotcanul), găinuşa de alun, ciocănitoarea, cocoşul de mesteacăn,
forfecuţa etс.
Pădurile de conifere cresc pe soluri podzolice, adesea mlătinoase şi puţin
fertile.
Pădurile mixte şi de foioase
Aceste păduri au o răspîndire mai largă în emisfera nordică, în regiunile
cu climă temperată mai blîndă şi mai umedă – Europa de Vest şi Centrală,
continuînd cu o fîşie mai
de Nord. O extindere îngustă pînă la
restrînsă auUral; în estulsudică
în emisfera Asiei –şiînînsudul
estul Americii
Americii
de Sud şi în Noua Zeelandă.
În pădurile mixte cresc arbori şi plante ierboase caracteristice atît pentru
pădurile de taiga cît şi pentru cele de foioase. Arborii cu frunza căzătoare
sînt adaptaţi la căderea frunzelor în timp de iarnă.
Pădurile de foioase diferă după compoziţia lor de la un continent la altul.
În Europa de Vest şi Centrală pădurile de foioase sînt formate predominant ▲Fig. 166
Pădure de foioase
din fag, care mai spre est este înlocuit cu carpenul, stejarul. În aceste păduri
mai cresc teiul, arţarul, ulmul, frasinul (g. 166).

165
[Link] 165/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

În America de Nord pădurile de foioase sînt alcătuite din stejar alb, stejar
negru, plop, ulm, frasin, arţar, carpen, platan, arborele-de-lalea. În pădurile
de foioase este bine dezvoltat subarboretul şi covorul ierbos.
Lumea animală din pădurile mixte şi de foioase este bogată, ind reprezentată
de cerbul nobil, căprioară, mistreţ, lup, pisica sălbatică, veveriţă, ursul brun,
jder. Variată este şi lumea păsărilor.
Pădurile de foioase cresc pe soluri cenuşii de pădure şi brune de pădure.
Acestea au culoare
gros de frunze închisă,
(litieră un gradun
), formează redus de levigare,
orizont bogat însînt acoperite
humus şi sîntcufertile.
un strat

Stepele
Asociaţiile xerole şi mezoxerole de plante ierboase din zona temperată
poartă denumiri diferite. În Eurasia ele se numesc stepe, în America de Nord –
prerii, în America de Sud – pampa.
Vegetaţia naturală în stepă e prezentată prin plante ierboase, predominant
graminee, rezistente la secetă. Ele au rădăcini lungi şi ramicate, frunze
înguste, ce permit un consum raţional al umezelii. Regiunile de nord ale
stepelor tipice se caracterizează printr-un bogat amestec de diverse ierburi.
Mai spre sud, în covorul vegetal predomină asocialţiile de năgară, păiuş şi
▲Stepă
Fig. 167 pelin (g. 167).
Lumea animală din stepă se deosebeşte esenţial de cea din zona de pădure.
Aici predomină rozătoarele: ţistarul, marmota, şoarecii-de-cîmp, chiţcanul,
dihorele de stepă. În trecutul istoric în stepe vieţuiau herghelii de cai sălbatici
(tarpani). În stepe mai trăiesc antilopa-saiga, culanul. Din păsări se întîlnesc
ciocîrlia de stepă, potîrnichea, prepeliţa, vulturul, cocorul etc. În prezent
au devenit foarte rare păsările mari de stepă, cum ar  spurcaciul şi dropia,
care au fost înscrise în Cartea Roşie. În stepă îşi mai au habitatul reptile şi
numeroase specii de insecte.
În stepă se formează solul de cernoziom, care este foarte fertil.

Deşerturile temperate
Regiunile de deşert se caracterizează printr-o climă aridă. Uscăciunea
aerului, cantitatea insucientă de precipitaţii, solurile sărace în humus sînt
condiţii nefavorabile pentru creşterea plantelor. Vegetaţia de deşert este săracă,
nu formează un înveliş compact. Aici cresc plante rezistente la secetă, cu
rădăcini lungi şi ramicate pentru a absorbi apa şi soluţiile de săruri de la
adîncimi mari. Ele au frunze mici şi înguste, iar uneori transformate în spini
sau acoperite cu un strat de ceară pentru a micşora suprafaţa de evaporare.
Plantele tipice ale deşerturilor temperate din Eurasia sînt sacsaulul, coşaciul,
spinul cămilei, selinul, rogozul etc. În deşerturile din America de Nord cresc
tufe ghimpoase – cactuşii.
▲Fig. 168 Lumea
adaptate la animală
mediul dedinviaţă.
deşertEle
estetrăiesc
specică şi originală.
în vizuini sau seAnimalele sîntnisip,
îngroapă în bine
Deşert din zona temperată unele cad în amorţire în timpul verii. Se întîlnesc animale ce se pot lipsi
de apă, indu-le sucientă apa pe care o conţin plantele cu care se hrănesc.
În deşert vieţuiesc numeroase rozătoare şi reptile. Un animal caracteristic
pentru deşert este cămila (g. 168). În deşertul Gobi s-au mai păstrat calul
lui Prjevalski, culanul. În deşerturile nisipoase se întîlneşte o şopîrlă uriaşă,
numită varan, a cărei lungime poate să atingă 1,5 m. Dintre mamiferele copitate
cea mai tipică specie de deşert este antilopa-jeiran, un animal graţios, care
poate dezvolta, în caz de primejdie, o viteză de pînă la 60 km pe oră. Unele

166
[Link] 166/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

animale de deşert (antilopa-jeiran, culanul, calul lui Prjevalski) sînt luate sub
ocrotire şi înscrise în Cartea Roşie.
Vegetaţia de tip mediteraneean
Vegetaţia mediteraneeană este caracteristică regiunilor subtropicale:
ţărmurile Mării Mediterane, sudul peninsulei California, extremitatea sudică
a Africii, sudul şi sud-vestul Australiei.

ierniAceste
relativregiuni
calde şiseumede.
caracterizează
Cantitateaprin verianuală
medie călduroase şi secetoase
de precipitaţii şi
atinge
500–600 mm, cu maximul în timpul iernii.
Plantele sînt adaptate la căldura şi seceta de vară: au frunze groase, adeseori
cerate sau acoperite cu perişori pentru a micşora evapotranspiraţia.
Vegetaţia mediteraneeană este formată din arbori şi arbuşti cu frunze
veşnic verzi cum sînt: stejarul-de-plută, stejarul-de-piatră, măslinul sălbatic,
chiparosul, leandrul, mirtul, ficusul, rozmarinul etc. În Australia cresc
eucaliptul şi salcîmul.
În prezent, pădurile mediteraneene au fost distruse în mare parte, iar pe
locul lor au apărut asociaţii de arbuşti spinoşi care poartă diferite denumiri:
maquis şi garriga – în sudul Europei, chaparral – în California.
Din animale se întîlnesc: şacalul, hiena, vipera cu corn, broasca ţestoasa
de uscat, magotul şi numeroase insecte.
Solurile sînt de tip terra rosa, bogate în oxizi de er, relativ sărace în
humus.
Deşerturile şi semideşerturile tropicale
Deşerturile şi semideşerturile tropicale ocupă regiuni ce se caracterizea-
ză printr-o climă uscată (din cauza mişcării descendente a aerului), în care
evaporaţia depăşeşte cantitatea de precipitaţii.
Cele mai extinse suprafeţe ocupate de deşerturi tropicale se găsesc
în emisfera nordică: în nordul Africii (Sahara), în Asia (Peninsula Arabia, Iran,
Pakistan, India), în nordul Mexicului. În emisfera sudică deşerturile sînt
mai restrînse: în Africa – Namib, Kalahari, în America de Sud – Atacama; în
partea Centrală a Australiei – deşertul Gibson, Marele deşert Victoria.
Vegetaţia în această zonă se caracterizează prin asociaţii scunde din plante ▲Fig. 169
xerole, cu diferite adaptări la climatul arid. Deşert nisipos tropical
Vegetaţia permanentă este reprezentată prin tuşuri spinoase, cactuşi,
agave şi alte plante suculente, care acumulează apa în ţesuturi speciale şi
astfel pot rezista timp îndelungat la secetă. În timpul ploilor rare, în deşert
apar plante efemere, cu o perioadă scurtă de vegetaţie.
Animalele, de asemenea, au adaptări specice şi sînt reprezentate prin
diferite specii de şerpi, scorpioni, insecte. În cea mai mare parte deşerturile
tropicale
numite însînt ocupate
Sahara de .cîmpii de dune (g. 169) sau podişuri pietroase,
hamade
Solurile scheletice, cenuii de deert sînt lipsite de humus. Ele conţin mari
cantităţi de săruri, care, ind depuse la suprafaţă, formează cruste dure.
Savanele
Savanele sînt răspîndite în Africa, în America de Sud (Podişul Braziliei
şi Venezuela), în nord-estul Australiei.
Clima este caracterizată prin alternanţa sezonului cald şi uscat cu cel umed
în decursul anului.

167
[Link] 167/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Vegetaţia de savană reprezintă o asociaţie de ierburi înalte (în special

graminee), printre care se înalţă arbori şi arbuşti izolaţi sau pîlcuri de arbori
(g. 170). Aspectul general al savanelor se schimbă după anotimpuri. Pe
măsura reducerii perioadei ploioase, vegetaţia savanei capătă un aspect mai
xerol, devine de o culoare galbenă. Odată cu ploile încep a creşte furtunos
ierburile suculente şi apar frunzele pe arbori.
Pe toată întinderea nemărginită a covorului de iarbă în savanele Africii se
evidenţiază baobabii
salcîmii africani, – arborişirămuroşi
mimozele şi uriaşi.
unele specii Dintre alţi
de palmieri. arboricaracteristici
Arborii se întîlnesc
savanei australiene sînt eucalipţii, salcîmii şi cazuarinele cu crengi liforme
▲Fig. 170 lipsite de frunze. Vegetaţia arborescentă în savanele Americii de Sud este
Savană reprezentată prin unele specii de mimozacee cu coroane tabulare, cactuşi
arborescenţi, euforbiacee şi alte xepote suculente.
Fiind bogate în hrană vegetală, savanele permit răspîndirea multor animale
erbivore, în special a antilopelor. Animale specice savanelor africane sînt
girafele care, în prezent, aproape că au dispărut. Savanele sînt populate de
zebre, gazele, elefanţi, bivoli, rinoceri, lei, de păsări precum struţii africani,
nandu – în America de Sud, emu – în Australia, secretarul – pasare de pra-

dă, nectarul
Dintre – cea
acestea maideosebit
un rol mică pasăre.
de mareBogată şi diversă
în peisaj îl joacăeste fauna insectelor.
termitele, care aco-
peră savana cu nişte construcţii înalte de pămînt. O insectă periculoasă este
musca-ţeţe; ea provoacă boala somnului la oameni, iar la animale produce o
boală mortală – nagana.
Fauna savanelor australiene este reprezentată de animale neobişnuite. Aici
sînt multe marsupiale. Un loc aparte printre acestea îl ocupă familia cangurilor.
Unele exemplare uriaşe de aceste animale ating pînă la 3 m înălţime şi fac
sărituri de cca 10 m în lungime şi 2–3 m înălţime. În savane sînt numeroşi
şerpi şi şopîrle.
Solurile din savană sînt lateritice , au culoare gălbuie sau roşiatică.

Pădurile tropicale
Aceste păduri au ceaşi ecuatoriale
mai mare răspîndireumede
de o parte şi de alta a Ecuatorului,
între latitudinile de 5° N şi 5° S, dar se dezvoltă şi în areale cu condiţii
asemănătoare din zona intertropicală. Cele mai extinse suprafeţe sînt în
bazinul Amazonului, în estul Americii Centrale, în bazinul uviului Congo,
ţărmul Golfului Guineei, în estul Madagascarului, în Arhipelagul Indonezian,
insulele Filipine, Noua Guinee, în estul Australiei.
▲Fig. 171 Clima caldă, abundenţa de umezeală, solurile bogate din aceste regiuni
Păduri ecuatoriale umede contribuie la dezvoltarea unei vegetaţii deosebit de bogate. Aceste păduri sînt
foarte dese, cresc în cîteva etaje şi sînt extrem de variate după componenţă
(g. 171). În etajul superior se înalţă coroanele copacilor iubitori de lumină,
care au înălţimea de la 40 m pînă la 80–100 m. Acest etaj îl formează diferitele
specii de palmieri: palmierul-de-ulei, palmierul-de-vin, arborele-cola, cuşii
gigantici. În etajele mai joase cresc un număr mare de bananieri, ferigi
arborescente, arborele-de-cafea, arborii cauciucoferi (heveea), arborele-de-
ciocolată. Aceste păduri sînt deosebit de bogate în liane şi epite, care au
adesea ori foarte frumoase şi de culori vii. Etajul arbuştilor şi învelişul ierbos
sînt slab dezvoltate. În regiunile litorale, cu ţărmuri joase, afectate de maree,
se dezvoltă pădurile cu mangrove. Arborii şi arbuştii au rădăcini adventive
aeriene de susţinere, sînt adaptaţi la un substrat mlăştinos (g. 172).
▲Fig. 172 Lumea animală este tot atît de bogată şi de variată ca şi cea vegetală.
Mangrove Adaptarea la mediul arboricol este una din particularităţile faunei în aceste

168
[Link] 168/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

păduri. Se întîlnesc diverse specii de animale căţărătoare ca maimuţele

urlătoare, cimpanzeii, lemurienii, leneşii. Sînt numeroase specii de păsări:
papagali cu penajul viu colorat, colibri, pupeze-de-pădure, păuni africani,
nectaride minuscule. În etajul de jos vieţuiesc animale copitate de talie mică
cum sînt cerbul african, antilopa pitică, tapirul. Se întîlnesc reptile şi ambieni.
Printre reptile se evidenţiază şarpele de apă anaconda, care atinge lungimea
de 10 m (în America de Sud). Una din particularităţile pădurilor tropicale
şi ecuatoriale
diurni estedemarea
şi nocturni varietate
dimensiuni marideşi insecte. Aicipăianjeni
viu coloraţi, sînt numeroşi uturi
şi gîndaci ce
emană o lumină puternică, multe specii de furnici. În pădurile Americii de
Sud un interes deosebit prezintă furnicile „grădinari“, care îşi cultivă plante
epite şi îşi fac în vîrfurile copacilor „grădini“. Un grup foarte răspîndit de
saprofagi sînt termitele. Ele se adăpostesc construindu-şi cuiburi pe copaci
şi în sol. Termitele joacă un rol deosebit în prelucrarea resturilor vegetale,
transformîndu-le în compuşi minerali gata pentru a  asimilaţi de plante.
Solurile din zona pădurilor tropicale şi ecuatoriale sînt lateritice, roşii,
bogate în oxizi de er şi aluminiu, datorită alterării foarte intensive. Ele sînt
sărace în humus, însă bogate în substanţe organice.

Este interesant să cunoaşteţi...

În insulele din emisfera sudică creşte varza de Kerguelen, o plantă cu frunze mari,
pe care o foloseau în trecut marinarii pentru prevenirea scorbutului.
Pe coasta pacică a Americii de Nord (din sudul Alaskăi şi pînă în California), sub ▲Reprezentanţi ai pădurilor
tropicale umede
inuenţa Curentului Oceanic cald Nord-Pacic, iernile sînt blînde, verile răcoroase,
iar precipitaţiile bogate (1000–3000 mm/an). În acest climat s-au dezvoltat păduri
foarte bogate şi dense, cu arbori gigantici cum este sequoia, care pot atinge pînă la
100-150 m în înălţime, cca 20 m în diametru şi circumferinţa tulpinii de peste 40 m.
Vîrsta acestor arbori poate ajunge la 5000 de ani.

EVALUARE
1. Definiţi termenii: • În ce condiţii climatice se dezvoltă savana? Enu-
•
taiga garriga
•
meraţi plantele reprezentative ale savanei.
• prerie chaparral
•
• Cum se adaptează plantele din deșerturi la condi-
• pampa plante efemere
•
ţiile de secetă? Daţi exemple.
• maquis mangrove
•
• Care sînt caracteristicile specifice ale pădurilor
2. Răspundeţi la întrebările: ecuatoriale umede?
• Ce este zona naturală? • Ce soluri se formează în zona de stepă?
• Care este specificul vegetaţiei de tundră? • Ce animale locuiesc în savane?
• Ce diferenţe apar între vegetaţia pădurilor de 3. Urmăriţi meridianul 20° longitudine estică (pe
conifere din America de Nord, Europa și Asia? uscat) și caracterizaţi zonele naturale traversate
• Ce arborii ce predomină în pădurile de foioase? de acest meridian, completînd tabelul:
№ Zona naturală Latitudinea Clima Vegetaţia Animale Soluri
1.
2.
3.
4.

169
[Link] 169/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

3 Interacţiunea biosferei cu celelalte

geosfere ale Pămîntului
Biosfera, pătrunzînd în celelalte geosfere ale Pămîntului, exercită
influenţe puternice asupra lor.
Organismele şi scoarţa terestră
În primul rînd, scoarţa terestră serveşte drept substrat atît pentru animale
cît şi pentru plante. Inuenţa mare a organismelor asupra scoarţei terestre se
manifestă prin aceea că plantele, animalele şi microorganismele contribuie la
dezagregarea şi alterarea rocilor, la modicarea reliefului, la formarea unor
roci şi a unor substanţe minerale utile, la formarea solurilor.
Organismele participă direct la procesul de dezagregare şi alterare a
rocilor din scoarţa terestră. Rădăcinile plantelor, prin creşterea în lungime şi
grosime, distrug şi fărîmiţează rocile; lichenii, prin secreţii acide, provoacă
alterarea rocilor. Unele microorganisme transformă astfel de minerale primare
ca spatul de cîmp, biotitul, caolinul în minerale argiloase secundare. În acest
mod decurge prima etapă de formare a rocilor sedimentare sub inuenţa
nemijlocită a organismelor.
Mai multe tipuri de roci (rocile biogene) s-au format din resturi organice.
În urma acumulării scheletelor calcaroase de foraminifere, spongieri, corali, a
cochiliilor de moluşte s-au format calcarele organogene. Din resturile minerale
ale organismelor cu schelet silicios (algele diatomee, radiolari, spongieri etc.)
s-au format diatomitele, pămînţelul.
Toate rocile combustibile au luat naştere din resturi de organisme. Cărbunii
s-au format din acumularea şi transformarea substanţei organice vegetale,
rezultată din plantele terestre, în special superioare.
Unele
Astfel,minereuri sînt produsul
ferobacteriile formează activităţii
zăcămintevitale a organismelor.
de limonit pe fundul lacurilor,
mlaştinilor.
O inuenţă considerabilă o au organismele în crearea unor forme de relief
ale scoarţei terestre. Animalele subterane sapă galerii în substratul mai afînat,
▼Fig. 173 înalţă muşuroaie. Termitele, prin construcţiile lor, care pot atinge cîţiva metri
Barieră de corali înălţime, modică aspectul suprafeţei scoarţei terestre.
Castorii, afară de galerii, construiesc adesea
de-a curmezişul rîurilor nişte diguri din trunchiuri
în amestec cu argilă, cu înălţimea de pînă la 2 m.
Castorii mai pot săpa galerii cu lăţimea de pînă la
1,5 m, adîncimea de pînă la 1 m şi lungimea de sute
de metri. Aceste galerii fac legătura dintre rîurile sau
iazurile (unde animalele îşi au sălaşurile) şi pădurea
din apropiere.
Coloniile de corali creează insule coraligene, ba-
riere de corali (g. 173), atoli.
Organismele din sol contribuie la afînarea solului,
asigură circuitul mai intens al apei şi aerului prin sol.
Microorganismele, prin descompunerea substanţelor
organice, iau parte la formarea humusului, contribuind
la îmbunătăţirea fertilităţii solului.

170
[Link] 170/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Vegetaţia are o inuenţă indirectă asupra acţiunii negative a altor agenţi

exogeni. Astfel, un covor vegetal continuu, bine dezvoltat reduce sau împiedică
eroziunea la suprafaţă, contribuie la ameliorarea proceselor de versant
(alunecărilor, scurgerilor noroioase etc.). Covorul vegetal reglează temperatura
solului, micşorează evaporaţia. În aşa mod inuenţa organismelor vii asupra
scoarţei terestre este destul de evidentă.

Organismele şi atmosfera
Se ştie că organismele, îndeosebi cele superioare, sînt concentrate în partea
inferioară a atmosferei, în apropierea şi pe suprafaţa scoarţei terestre. Mai
sus de 5 000 m organismele vii se întîlnesc foarte rar. În decursul activităţii
vitale a organismelor între biosferă şi atmosferă se realizează un schimb de
gaze. Astfel organismele vii în procesul de respiraţie consumă oxigenul din
atmosferă şi elimină dioxid de carbon.
În procesul de fotosinteză, sub acţiunea luminii solare, plantele verzi
absorb dioxidul de carbon şi elimină oxigen liber.
O parte din dioxidul de carbon este eliminat în atmosferă în urma
proceselor de descompunere a substanţelor organice.
Azotulsub
îl xează liber din atmosferă
formă esteDupă
de compuşi. consumat deorganismelor,
pieirea unele bacterii sub
şi alge, care
acţiunea ▲Pasăre în zbor
bacteriilor, azotul este eliminat din nou în atmosferă sub formă de azot liber.
În felul acesta, organismele vii sînt indisolubil legate de atmosferă, consumînd
oxigenul, dioxidul de carbon şi azotul în unele procese şi eliminîndu-le în
atmosferă în urma altor procese. În urma circuitului biologic al gazelor, în
atmosferă se menţine o concentraţie stabilă a acestora.
Organismele vii inuenţează şi asupra stării zice a atmosferei. Prin
evapotranspiraţie în atmosferă se elimină o cantitate mare de vapori de apă. ▲Stol de păsări
Astfel în regiunile cu un covor vegetal mai bogat umiditatea aerului este mai
mare decît în regiunile cu vegetaţie scundă.
Covorul
deoarece vegetal
albedoul determină
vegetaţiei esteşialtul
un albedo
decît celspecic al regiunilor
al solului şi al [Link],
Vegetaţia
inuenţează şi asupra dinamicii atmosferei, micşorînd viteza vîntului (mai
ales sectoarele de pădure). Astfel, caracterul covorului vegetal determină o
diversitate mare de toclimate.
Organismele şi hidrosfera
Organismele vii populează oceanul de la suprafaţa lui şi pînă la cele
mai mari adîncimi. Trecînd prin corpul lor apa, organismele au determinat
în mare parte compoziţia chimică a apelor oceanice. Ele întreţin un schimb
intens de substanţe cu apa în care vieţuiesc. Astfel, în procesul de respiraţie
aprocesul
organismelor apa oceanică
de fotosinteză se îmbogăţeşte
a plantelor cu dioxid de carbon, pe cînd în
verzi, cu oxigen.
În timpul vieţii organismele elimină în apă şi diferiţi compuşi solubili.
Aceste substanţe organice solubile şi corpurile moarte ale organismelor se
mineralizează încontinuu în apă. Procesul este însoţit de eliminarea dioxidului
de carbon şi formarea substanţelor minerale.
O serie de organisme extrag din apă substanţe minerale. Astfel,
unele moluşte, coralii, bureţii calcaroşi, aricii-de-mare, stelele-de-mare,
foraminiferele acumulează în scheletele şi cochiliile lor calciu. Sînt cunoscute
multe organisme (alge, viermi, arici-de-mare) care extrag magneziul din apa
de mare şi îl xează în scheletele lor.

171
[Link] 171/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

▲Organisme marine De asemenea, precipitarea oxidului de siliciu (SiO 2) în apa oceanică are loc
numai pe cale biogenă. Principalii xatori ai siliciului sînt algele diatomee şi
TEME radiolarii. Sedimentele constituite din cochiliile acestor organisme formează
1. Explicaţi interacţiunea mîluri de diatomee şi radiolari, care acoperă suprafeţe întinse ale fundului
dintre biosferă și scoarţa
terestră. oceanului.
2. Argumentaţi relaţiile bio-
Organismele din bazinele acvatice continentale, prin resturile lor, duc la
sferei cu atmosfera. colmatarea acestor bazine, la transformarea lor în mlaştini şi turbării.
3. Caracterizaţi legăturile
biosferei cu hidrosfera.
4. Întocmiţi schema inte r- Este interesant să cunoaşteţi...
Căluţul de mare. În ciuda formei sale deosebite care i-a determinat şi numele,
acţiunilor biosferă–atmo-
sferă; biosferă–scoarţă
căluţul de mare este un peşte. Fie că înoată, e că se odihneşte, îşi păstrează în
terestră; biosferă–hidro- permanenţă poziţia verticală.
sferă. Crocodilii pot sta pe fundul bazinelor acvatice ore întregi, fără să respire, pentur
că circulaţia sîngelui alimentează doar creierul şi muşchiul cardiac. Recunoscut pen -
tru cruzimea cu care-şi sfîşie victimele, poate birui chiar un hipopotam sau chiar
elefant, dacă îl apucă de trompă. Convieţuieşte în simbioză cu păsarea pluvian, care
se hrăneşte cu lipitorile de pe spatele crocodilului sau îi cuăţă gingiile şi dinţii de
resturile de carne şi de unele animale parazite.
Dromaderul, supranumit „corabia deşertului“ este un mamifer mare, zvelt,
cu picioare lungi, excelent animal de povară şi călărit. Caracteristică unică: poate
-
rezistaapreciabilă
titate 25 zile iarna
de şilichid,
5 zilecare
varasesădepozitează
bea apă. Înainte de a porni
în grăsimea dinlacocoaşte
drum, bea
şi lao can
care
apelează în lipsa apei.

EVALUARE
1. Definiţi termenii: •Explicaţi rolul factorilor ce determină repartiţia
•ecosistem • hidrofite organismelor în domeniul acvatic. Exemplifi-
•circuit • xerofite caţi.
•biogeochimic • halofite •Explicaţi rolul factorilor ce influenţează dezvol-
•plante heliofite • plancton tarea și repartiţia organismelor în domeniul
•sciofite • animale nectonice continental. Exemplificaţi.
•animale bentonice • animale pelagice 3. Daţi exemple de influenţă a factorului antropic
2. Răspundeţi la întrebările:
Care este componenţa biosferei? asupra componentelor biosferei.
•
4. Întocmiţi schema relaţiilor dintre biosferă și
•Care sînt limitele biosferei? Argumentaţi. celelalte geosfere. Indicaţi prin săgeţi aceste
•Explicaţi circuitul carbonului și oxigenului relaţii și explicaţi-le.
în biosferă.
5. Indicaţi prin săgeţi corespondenţele:
Plante xerofite Plante hidrofite Plante halofite Plante mezofite
Plante care cresc Plante adaptate Plante care cresc
în condiţii de Plante care cresc
în condiţii de la mediu pe soluri sărace
umiditate medie secetos umiditate ridicată

[Link] 172/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Capitolul
6 SOLUL
Solul este componentul
cel mai recent apărut la
suprafaţa scoarţei terestre.
El a rezultat din inter-
acţiunile dintre litosferă,
hidrosferă, atmosferă şi
biosferă într-un timp înde-
lungat.
Fiind învelişul discontinuu
de pe Terra, solul are o
importanţă deosebită
prin faptul că a devenit
mediul de viaţă a multor
organisme. Calitatea
productivă a solului
constituie condiţia
dezvoltării agriculturii,
silviculturii, industriei
alimentare şi a lemnului,
acestea fiind esenţiale
pentru dezvoltarea socie-
tăţii umane.
În secolul al XX-lea s-a
introdus noţiunea de
pedosferă, care include
toate solurile prezente pe
suprafaţa uscatului.
În unele regiuni, solurile
nu s-au putut dezvolta
(în deşerturi, suprafeţe cu
gheaţă).
Ştiinţa care studiază
formarea, evoluţia şi
clasificarea solurilor se
numeşte pedologie.

SUMAR:

1. Solul şi caracteristicile lui

2. Tipuri de sol de pe Terra

173
[Link] 173/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

1 Solul și caracteristicile lui

Solul este un corp natural, care s-a format la suprafaţa uscatului ca
urmare a alterării rocilor sub acţiunea agenţilor climatici, hidrici şi
biotici şi care a evoluat în timp. O proprietate specifică a solului este
fertilitatea lui, capacitatea de a asigura planta cu apă, cu substanţe
nutritive (organice şi minerale), cu aer şi căldură.
TERMENI󰀭CHEIE Factorii de pedogeneză
Humus – amestec de Factorii de pedogeneză cuprind: rocile, clima, relieful, organismele
substanţe organice amorfe şi omul.
aflat în sol, care îi condiţio-
nează fertilitatea și care este Rcile (roca de bază), prin proprietăţile lor, determină intensitatea pro-
rezultat din transformarea ceselor de formare a solurilor. Ca urmare a dezagregării şi alterării rocilor a
materialului vegetal sub ac- rezultat scoara de alterare, care constituie substratul propice formării solului.
ţiunea microorganismelor.
Rocile servesc ca sursă de formare a părţii minerale (anorganice) a solului.
Orizont de sol – strat de
sol omogen din punct de Clima este unul din factorii cei mai importantţi în procesul de pedogeneză.
vedere al compoziţiei și Ea inuenţează asupra repartiţiei temperaturii aerului şi a precipitaţiilor, de
proprietăţii.
Pedogeneză – proces de care depinde regimul
tea dezagregării termicrocilor,
şi alterării şi hidric al solului.
creînd Clima
o anumită determinăminerală
compoziţie intensita-a
formare și evoluţie a solului
ca urmare a acţiunii fac- solului. Clima inuenţează şi asupra activităţii biologice a organismelor şi
torilor pedogenetici. microorganismelor din sol, adică asupra creării masei organice în sol.
Profil de sol – succesiune a Reliefl reprezintă suportul pe care se dezvoltă solurile, iar prin altitudinea
orizonturilor unui sol, reali- sa impune etajarea climei şi a vegetaţiei, determinînd şi etajarea corespun-
zată pe cale naturală. zătoare a solurilor.
Regim hidric al solului – Înclinarea versanţilor inuenţează scurgerea de suprafaţă şi inltrarea apei
ansamblul proceselor legate
de pătrunderea, circulaţia, în substrat. Pe versanţii cu înclinare mare scurgerea de suprafaţă provoacă ero-
reţinerea și eliminarea apei ziunea rapidă a solului, în timp ce relieful cu pantă mică favorizează inltrarea
din sol. apei, formarea şi creşterea în profunzime a orizonturilor genetice ale solului.

prin sistemulau
tale,organismele un rol esenţial
radicular, în formarea
contribuie solului. şi
la dezagregarea Formaţiunile vege-
alterarea rocilor;
resturile vegetale servesc drept sursă de acumulare a materiei organice în
sol. Diferite microorganisme (bacterii, ciuperci), care îşi găsesc în sol un
mediu favorabil de viaţă, descompun resturile organice, transformîndu-le în
humus. Animalele tericole contribuie la formarea galeriilor, facilitînd astfel
pătrunderea apei şi a aerului în sol. Rîmele trec prin tubul lor digestiv solul,
mărind prin aceasta fertilitatea lui.
oml, prin activitatea sa practică, inuenţează asupra procesului de pedo-
geneză. În urma irigării sau desecării solurilor, a tratării lor cu îngrăşăminte,
erbicide, pesticide, se schimbă regimul hidric şi compoziţia chimică a solului.
Prin despăduriri, prin aratul incorect, prin utilizarea necorespunzătoare a
terenurilor, omul contribuie la accelerarea proceselor de eroziune şi a altor
procese de degradare a solurilor.
Componentele solului
Solul este format din substanţă anorganică (partea minerală), substanţă
organică, apă şi gaze.
Sstanţa anrganic (mineral) provine din roca-mamă şi reprezintă
fracţiuni de roci de mărime diferită: pietriş, nisip, argilă. Particulele minerale
foarte ne formează coloizii minerali ai solului.

174
[Link] 174/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

sol

roci parţial
alterate

roca mamă

◄Fig. 174
Formarea solului

Sstanţa rganic din sol se formează din resturi vegetale şi animale

(predomină cele vegetale). Partea organică a solului, rezultată din descom-
punerea resturilor organice de către microorganisme, se numeşte humus. El
are un rol deosebit în formarea fertilităţii solului şi în asigurarea plantelor cu
substanţe nutritive.
TEME
Apa. În sol se găseşte permanent o anumită cantitate de apă, în care sînt
1. Analizaţi fig. 174 și expli-
dizolvate diferite
îi revine rolul substanţe
principal solubile substanţelor
în circuitul organice, anorganice
nutritive.şi gaze. Apei din sol
caţi procesul de formare a
solului.
Gazele. În porii solului se aă aer. Aerul din sol diferă după compoziţie 2. Demonstraţi, printr-o
de cel din atmosferă. El conţine mai mult dioxid de carbon, rezultat din experienţă, că solul con-
descompunerea substanţelor organice şi din respiraţia organismelor. Aerul ţine substanţe organice,
minerale și săruri.
este absolut necesar pentru respiraţia rădăcinilor plantelor, pentru încolţirea
3. Demonstraţi, prin expe-
seminţelor şi alte procese din sol. rienţă, prezenţa aerului
în sol.
Profilul solului
Printr-o secţiune naturală se poate observa că solul nu este omogen.
Astfel, se pot distinge mai multe orizonturi care se deosebesc prin culoare,
grosime şi alte
Datorită proprietăţi.
circulaţiei apei, în sol are loc transportarea substanţelor dizolvate
şi depunerea lor la anumite adîncimi. Prin urmare, unele orizonturi se îmbo-
găţesc cu substanţe organice şi minerale proaspăt aduse din alte orizonturi,
care rămîn sărăcite în aceşti componenţi. Ca urmare, solul se compune din
mai multe orizonturi cu caracteristici specice.
Prolul de sol reprezintă succesiunea de orizonturi din cadrul solului,
formate pe cale naturală în timp îndelungat.
De la suprafaţa solului spre roca-mamă se disting trei orizonturi de bază,
notate cu literele A, B, C (g. 175).
orizntl A este situat la suprafaţa solului unde au loc principalele procese
pedogenetice. El se caracterizează
neagră sau brun-închisă. prinarabil.
Este orizontul acumularea humusului, are culoare
orizntl b este intermediar, adică de trecere spre roca-mamă. El este
compus din materie predominant anorganică şi elemente provenite din
orizontul A (prin spălare). Mai este numit şi orizontul iluvial.
orizntl C reprezintă roca de bază, care serveşte ca material iniţial în
formarea solului.
Orizonturile diferitelor soluri pot  mai mult sau mai puţin distincte, pot
 separate prin linii de hotar evidente sau prin treceri treptate, pot  omogene
sau formate din mai multe suborizonturi etc. Prolul de sol reectă un anumit
stadiu al procesului de pedogeneză.

175
[Link] 175/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Proprietăţile de bază ale solului

Clarea slli este variată şi depinde de cantitatea de humus şi de
alţi componenţi. Culorile neagră şi brună ale orizontului A sînt determinate
de cantitatea de humus. Culorile roşie, galbenă, portocalie se datorează
compuşilor erului. Culoarea albicioasă indică prezenţa carbonaţilor şi a
compuşilor silicioşi. Culoarea solului este uneori folosită în denumirea unor
tipuri de sol (soluri brune de pădure, soluri cenuşii de pustiu).

Orizontul A

Orizontul B

Orizontul C
Fig. 175►
Prolul solului

TEME Textra sau cmpziţia mecanic a solului reprezintă raportul în care se

1. Examinaţi fig. 175 și găsesc particulele de diferite dimensiuni (nisipul, argila, lutul) în alcătuirea
urmăriţi diferenţierea solului. Textura depinde de natura rocii-mamă. După textură se pot deosebi
solului în orizonturi și soluri argiloase, soluri nisipoase, soluri lutoase.
constituirea profilului de Strctra slli. În procesul de formare a solului particulele mici se
sol.
unesc, dînd naştere unor agregate cu aspect şi mărimi diferite, care constituie
2. Descriind profilul de sol
în timpul unei excursii structura solului. După forma şi mărimea agregatelor există mai multe tipuri
geografice pe cîmpurile de structuri: cubică, prismatică, lamelară, nuciformă etc.
localităţii natale, deter- În formarea structurii solului un rol important îl are sistemul radicular al
minaţi: plantelor. De structura solului depinde circulaţia apei şi aerului în sol, lucrarea
- culoarea solului;
- textura și structura acestuia.
lui;
- tipul de sol.

Lan de grîu►

176
[Link] 176/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

2 Tipuri de sol de pe Terra

Varietatea condiţiilor şi factorilor de pedogeneză determină şi
diversitatea solurilor. Prin tip de sol se subînţeleg solurile care s-au format
în condiţii climatice, hidrologice şi biochimice similare, pe roci-mamă
asemănătoare şi sub aceleaşi formaţiuni vegetale . Deoarece clima,
vegetaţia poartă caracter zonal, tendinţa de zonalitate apare şi în
repartiţia tipurilor de sol.
Tipuri zonale de sol
Înveliul de sol al uscatului este foarte variat. De la latitudini mari spre
Ecuator se succedă următoarele tipuri zonale (principale) de sol.
Slrile de tndr se formează în condiţii de climă rece cu îngheţ peren,
sub vegetaţia de tundră. Sînt soluri cu grosime mică, insucient dezvoltate,
cu orizonturi genetice slab exprimate (g. 176).
Slrile pdzlice se formează sub pădurile de conifere, în condiţii de
climă
avînd rece şi umedă.scăzută.
şi o fertilitate De obicei,
Sub eleorizontul
sînt sărace în humus
subţire şi componenţi
de humus minerali,
se diferenţiază un
orizont al bicios, care după culoare aminteşte cenuşa, de unde şi sînt numite
soluri „podzolice“ (din rus. zola – cenuşă) (g. 177).

▲Fig. 176 ▲Fig. 177 ▲Fig. 178 ▲Fig. 179

Sol de tundră Sol podzolic Sol cenuşiu de pădure Sol de cernoziom

177
[Link] 177/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Slrile cenşii de pdre şi slrile rne de pdre se formează sub

pădurile de foioase din zona temperată. Ele se caracterizează printr-un orizont
de humus bine evidenţiat (g. 178).
Slrile de cernzim sînt caracteristice zonei de stepă, ind cele mai
fertile soluri, cu un evident orizont de humus (g. 179).
Slrile castanii se întîlnesc în regiunile de stepă aridă.
Slrile rne-cenşii de semipsti (g. 180) şi slrile rne-
cenşii de psti (g. 181) se formează în regiunile de semideşert şi deşert
din zona temperată, sub un scund covor de vegetaţie. Ele sînt sărace în humus,
dar conţin o cantitate mare de săruri, fapt ce le conferă o culoare deschisă,
albicioasă.
Slrile rşii (crasnzimrile) (g. 182) şi slrile galene (jeltzi-
mrile) sînt răspîndite în regiunile subtropicale umede. Aceste soluri conţin
o cantitate mare de oxizi de er şi aluminiu.
Slrile rşii-galene lateritice se formează sub pădurile ecuatoriale
veşnic verzi. Aici roca-mamă este bogată în compuşi ai erului, care determină
nuanţa lor roşiatică.
În limitele tipurilor zonale de sol se întîlnesc şi tipuri intrazonale –
slnceacri (g. 183), slri alviale.

▲Fig. 180 ▲Fig. 181 ▲Fig. 182 ▲Fig. 183

Sol brun de semipustiu Sol brun-cenuşiu Crasnoziom Solonceac
de pustiu

178
[Link] 178/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

EVALUARE
1. Definiţi termenii: • De la Ecuator spre latitudini mari se succedă
•pedogeneză profil de sol
• următoarele tipuri zonale de sol: …
•regim hidric al solului humus
•
4. Explicaţi procesul de formare a solului din zo-
•orizont de sol sol aluvial
•
nele cu climat arid.
2. Răspundeţi la întrebările: 5. Caracterizaţi solurile de cernoziom, analizînd
•Ce este solul?
•Ce componenţă are solul? fig. 179 și alte surse de informaţie.
•Care sînt proprietăţile de bază ale solului? 6. Ordonaţi următoarele tipuri de sol după gradul
•Care sînt funcţiile principale ale solului? de fertilitate:
soluri podzolice, soluri cenușii de pădure,
3. Cmpletaţi ennţrile: cernoziomuri, solonceacuri, soluri lateritice
• Factorii de pedogeneză sînt … 7. Constataţi sursele de poluare și degradare a
• Elementele constituente ale solului sînt … solurilor din localitatea natală.
• Proprietăţile de bază ale solului sînt …
• De la suprafaţă spre roca-mamă se succedă ur- 8. Consultînd diferite surse de informaţie, elabo-
mătoarele orizonturi de sol: … raţi un eseu cu referire la protecţia solului.

▲Păduri ecuatoriale umede pe soluri roşii-galbene ▲Păduri de conifere pe soluri podzolice

[Link] 179/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

[Link] 180/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

1 Structura învelișului geografic

Învelişul geografic este un sistem natural complex, dinamic, deschis
(cu schimb de substanţă şi energie cu Universul). În cadrul acestuia
au loc: întrepătrunderea adîncă şi interacţiunea reciprocă dintre
litosferă, hidrosferă şi atmosferă; transformarea energiei solare lumi-
noase în energie termică. În aceste limite substanţa se află simultan
în trei stări de agregare (solidă, lichidă şi gazoasă); aici a apărut şi
evoluează viaţa.
Părţile structurale şi componentele
învelişului geografic
Procesul de formare a învelişului geograc a fost îndelungat. Însă, odată TERMENI󰀭CHEIE
format, învelişul geograc s-a dezvoltat prin modicarea lui continuă. Dar Microorganisme – totalita-
care sînt limitele învelişului geograc? tea organismelor microsco-
pice vegetale și animale.
Aceste limite nu sînt clar pronunţate. De aceea, nu există o concepţie
unică referitoare
superioară la poziţia
a învelişului lor. Majoritatea
geograc la nivelulsavanţilor geogra
de acumulare trasează
maximă limita
a ozonului
(20–25 km).
Limita inferioară este stabilită deasupra discontinuităţii Mohorovičić.
Astfel, grosimea învelişului geograc atinge cca 50–100 km.
Troposfera, hidrosfera, scoarţa terestră şi biosfera constituie părţile
structurale ale învelişului geograc, iar substanţa constituentă, componentele
lui (apa, aerul, rocile, plantele, animalele, microorganismele, solul, omul).
Componentele şi părţile structurale ale învelişului geograc sînt diverse,
deosebindu-se prin compoziţie, structură, starea de agregare a substanţei şi alte
caracteristici. Însă ele posedă o particularitate comună, şi anume: deplasarea
continuă a substanţei în limitele uneia şi aceleiaşi părţi structurale, precum şi
un schimb intens de substanţă între diversele componente şi părţi structurale,
care se realizează sub formă de circuite de substanţă. Cea mai dinamică este
troposfera, în cuprinsul căreia au loc deplasarea maselor de aer, formarea
sistemelor de vînturi etc. În aspect general, circuitul substanţei în troposferă
îşi are reectare în schema circulaţiei generale a atmosferei.
În hidrosferă, dinamica apei este realizată prin formarea valurilor,
mareelor, curenţilor de suprafaţă şi de adîncime în cadrul Oceanului Planetar,
prin dinamica apelor uscatului (curgerea rîurilor, mişcarea gheţarilor etc.).
În scoarţa terestră se realizează o deplasare a substanţei drept rezultat
al magmatismulu intruziv, al mişcărilor tectonice ale scoarţei terestre, al
prăbuşirilor, surpărilor etc. Circuitul de substanţă în scoarţa terestră îşi găseşte
conrmarea
orizontală a în dinamica
acestora, plăcilor
precum şi litosferice, care explică
în alte caracteristici aleformarea
scoarţei şiterestre.
deplasarea
În cadrul biosferei se produce un intens circuit de substanţă, materializat
prin lanţurile troce, care se caracterizează prin aceea că diverse tipuri de
vieţuitoare servesc drept hrană unele pentru altele (g. 184).
Deosebit de intens se produce schimbul de substanţă între părţile stucturale
ale învelişului geograc. Cantităţi mari de substanţă trec dintr-o geosferă în
alta efectuînd circuite foarte complexe.
Scarţa terestr. Substanţa scoarţei terestre pătrunde în alte părţi ale
învelişului geograc în urma proceselor endogene şi exogene.

181
[Link] 181/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Fig. 184►
Lanţ troc

Pătrunderea în celelalte părţi ale învelişului geograc a materiei scoarţei

terestre prin procesele endogene se produce, mai ales, prin vulcanism. În
timpul erupţiilor violente produsele vulcanice sînt expulzate în troposferă şi
împrăştiate la distanţe foarte mari, provocînd astfel scăderea transparenţei
atmosferei, micşorarea cantităţii de radiaţie solară, care duc la apariţia
uctuaţiilor climatice. Pătrunderea exogenă a substanţei din scoarţa terestră
în învelişul geograc se realizează, mai cu seamă, prin procesele eoliene.
Focarele principale de praf eolian sînt deşerturile nisipoase, stepele arate.
Vînturile puternice ridică în aer cantităţi enorme de particule solide, care sînt
transportate apoi la distanţe foarte mari.
Scoarţa terestră întreţine un schimb intens de substanţă cu hidrosfera.
În Oceanul Planetar, anual sînt transportate şi acumulate cantităţi enorme
de material detritic, din care se formează rocile sedimentare pe fundul
oceanelor.
Trpsfera întreţine un schimb intens de gaze cu solul, cu apa din Oceanul
Planetar. Specic este schimbul de substanţă între troposferă şi biosferă, care se
realizează prin procesul de respiraţie a organismelor vii şi prin fotosinteză.
Hidrsfera. Schimbul de substanţă dintre hidrosferă şi celelalte părţi
structurale ale Organismele
bisfera. învelişului geograc se produceînprin
vii sînt răspîndite circuitul
întregul apei geograc.
înveliş în natură.
În Oceanul Planetar ele sînt răspîndite de la suprafaţă pînă la cele mai mari
adîncimi. În scoarţa terestră organismele vieţuiesc într-un strat subţire – în sol
şi în scoarţa de alterare (500–800 m). La adîncimi mai mari ele pătrund mai
rar. În atmosferă, majoritatea organismelor sînt răspîndite în partea inferioară
a troposferei (pînă la 5 000 m).

EVALUARE
1. Definiţi termenii: 3. Completaţi enunţurile:
•înveliș geografic • microorganisme •Cea mai dinamică parte a învelișului geografic
2. Răspundeţi la întrebările: este .... hidrosferei se realizează prin ....
Dinamica
•

•Care sînt limitele învelișului geografic?

•Care sînt părţile structurale ale învelișului geo- Produsele vulcanice emanate în troposferă pro-
•

grafic? voacă ...

•Care sînt componentele învelișului geografic? În atmosferă, organismele sînt răspîndite pînă la
•

•Ce reprezintă lanţul trofic? altitudinea de .....

•Cum se produce schimbul de substanţă între 4. Relataţi despre consecinţele cenușii vulcanice,
scoarţa terestră și alte părţi structurale ale înveli- care se menţine un timp îndelungat în aerul
șului geografic? atmosferic.

182
[Link] 182/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

2 Legităţile principale ale învelișului geografic

Unitatea şi integritatea învelişului geografic
Fiecare component şi parte structurală a învelişului geograc există şi TERMENI󰀭CHEIE
se dezvoltă după legi proprii. Însă datorită unei intense interacţiuni, com-
Azonalitate – prezenţa
ponentele
inuenţă sau şi părţile structurale
schimbare constituie
exercitată asupra un
uneisistem unic. De aceea,
părţi structurale poateorice
pro-
unui fenomen natural care
nu este în concordanţă cu
voca modicări profunde în întregul sistem. Astfel, creşterea cantităţii de particularităţile zonale ale
teritoriului respectiv.
dioxid de carbon în atmosferă modică bilanţul radiativ al planetei. Dioxidul
Zonalitate verticală – suc-
de carbon intensică şi „efectul de seră“. Drept consecinţă, clima suportă o cesiune a zonelor climatice,
încălzire, care, ulterior, poate provoca topirea gheţarilor polari, ceea ce ar de vegetaţie și a solurilor în
duce la ridicarea nivelului Oceanului Planetar, la inundarea unor suprafeţe funcţie de creșterea altitudi-
nii reliefului.
de litoral, la schimbarea bazei de eroziune a rîurilor etc. Reducerea cantităţii
de CO2 ar cauza răcirea climei şi extinderea gheţarilor, condiţionînd astfel
scăderea nivelului Oceanului Planetar, extinderea uscatului etc. Aceste exem-
ple ilustrează elocvent faptul că modicarea doar a unui singur component
poate provoca schimbări radicale în întregul înveliş geograc.
Zonalitatea
Una dintre cele mai importante caracteristici ale învelişului geograc
este zonalitatea. Ea reprezintă succedarea unor fîşii alungite de la Ecuator
spre poli, în direcţie latitudinală, orientate în lungul paralelelor. Zonalitatea
este cauzată de forma Pămîntului, de poziţia axei polilor, de rotaţia diurnă şi
mişcarea de revoluţie a Pămîntului, de poziţia Pămîntului în raport cu Soarele,
care, în ansamblu, determină repartiţia zonală a radiaţiei solare, şi anume cu
valori descrescînde de la Ecuator spre poli. Repartiţia zonală a energiei solare
determină apariţia zonalităţii termice. Din zonalitatea termică rezultă re-
partiţia zonală a presiunii, zonalitatea în regimul vînturilor, precipitaţiilor
etc. Zonalitatea se manifestă în toate geosferele. Tabelul 13
Tendinţă spre zonalitate manifestă climatele Pămîn- ZONELE GEOGRAFICE
tului, procesele de alterare, caracterul reţelei hidrogra-
ce, vegetaţia, lumea animală, formarea solurilor. Dacă Denumirea zonelor Ariile zonelor
suprafaţa Pămîntului ar  omogenă, atunci zonele ar
mil. km2 %
reprezenta nişte fîşii alungite orientate strict în direcţie
latitudinală. Însă neomogenitatea suprafeţei active, re- 1. Arctică 14,45 3
partiţia neuniformă a macroformelor de relief, caracterul 2. Subarctică 17,62 3
curenţilor oceanici etc. determină abaterea structurii 3. Temperată 53,22 10
zonale de la schema ideală. 4. Subtropicală 39,72 8
Znele gegrace reprezintă nişte fîşii alungite pe 5. Tropicală 80,77 16
direcţia paralelelor, care se caracterizează prin omogeni- 6. Subecuatorială
7. Ecuatorială 38,65
22,07 74
tatea relativă a bilanţului radiativ, a condiţiilor termice, a
caracterului circulaţiei maselor de aer şi a predominării 8. Subecuatorială 30,11 6
9. Tropicală 95,19 19
în decursul perioadelor calde şi reci ale anului a anumitor 10. Subtropicală 33,78 7
tipuri de mase de aer. Zonele geograce сoincid în mare 11. Temperată 34,47 7
măsură cu limetele zonelor climatice. În învelişul geograc 12. Subantarctică 23,93 5
se disting 13 zone geograce (ta. 13). 13. Antarctică 26,19 5
Znele natrale reprezintă fîşii latitudinale în cadrul
zonelor geograce, care se caracterizează printr-un anumit 510,08 100
raport dintre căldură şi umiditate.

183
[Link] 183/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Sznele se delimitează în cadrul zonelor naturale după mai multe semne

distinctive, de exemplu, după omogenitatea relativă a condiţiilor termice şi de
umiditate, după aceeaşi vegetaţie şi acelaşi tip de sol. Astfel, în zona silvică
se disting subzonele: pădurile conifere (taiga), pădurile mixte şi pădurile
foioase.
În regiunile montane apare zonalitatea verticală (etajarea pe verticală),
care este condiţionată de schimbarea climei odată cu altitudinea. Gradul de
diferenţiere
geogracă (dea spectrelor zonalităţii
zona în care verticale
este situat este
muntele) condiţionat
şi de altitudineademuntelui.
latitudinea

Azonalitatea
În învelişul geograc acţionează factori care îşi au izvorul energetic
în interiorul Pămîntului şi care creează neomogenităţi (deranjamente de
zonalitate) în cadrul zonelor naturale. Aceştia se numesc factori azonali.
Apariţia azonalităţii este condiţionată de procesele tectonice, de procesele
seismice, de vulcanism etc. Azonalitatea propriu-zisă este cauzată de reacţia
scoarţei terestre faţă de aceste procese. Drept consecinţă, în scoarţa terestră
apar formele majore de relief: marile depresiuni în care s-a acumulat apa
(formînd
muntoase,oceanele şi mările)
marile cîmpii, careşiau
marile forme pozitive
o repartiţie azonală.– continentele, lanţurile
Şi relieful uscatului provoacă unele tulburări ale zonalităţii. Astfel, prin
altitudinea sa, relieful provoacă o etajare climatică care atrage după sine
etajarea vegetaţiei, lumii animale, a solurilor.
Şi apele continentale de suprafaţă sau cele subterane pot provoca
manifestarea unor trăsături azonale. Astfel se întîmplă cu apariţia vegetaţiei
hidrole, a unor soluri intrazonale ca solonceacurile, soloneţurile.
Asimetria învelişului geografic
▼Fig. 185 Învelişul geograc se caracterizează prin evidente trăsături de asimetrie
Poziţia antipodică
a continentelor şi oceanelor
(după K. Gregory)
în structura
structurii lui. Cauza principală
şi compoziţiei a asimetriei
scoarţei terestre o constituie
şi a mantalei. neomogenitatea
O asimetrie pronunţată

184
[Link] 184/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

se semnalează în repartiţia apei şi a uscatului în învelişul geograc. Astfel,

suprafeţele ocupate de apă constituie 70,8%, pe cînd cele ocupate de uscat
doar 29,2%. Se evidenţiază deosebiri în natura emisferei boreale şi a celei
australe. Mai „continentală“ este emisfera nordică, unde uscatul ocupă 39%
din suprafaţa totală, pe cînd în emisfera sudică numai 19%.
Celor mai „continentale“ latitudini din emisfera nordică le corespund
cele mai mari suprafeţe ocupate de apă în emisfera sudică (lat. 50°–70°).
În amplasarea
Fiecărui continentelor
continent, de regulă,faţă de oceane se
îi corespunde în semnalează
partea opusătot o asimetrie.
a Globului un
ocean. Savantul rus S. Kalesnik scria: „Continentele şi oceanele, după poziţia
lor, sînt antipozi“ (g. 185). Asimetria se manifestă şi în răspîndirea zonelor
naturale. În emisfera sudică lipsesc anume acele zone naturale care ocupă cele
mai întinse suprafeţe în emisfera nordică.
Şi în răspîndirea unor organisme se observă trăsături de asimetrie. De
exemplu, ursul alb este emblema latitudinilor înalte ale emisferei nordice,
pinguinul este emblema latitudinilor înalte ale emisferei sudice.

Este interesant să cunoaşteţi...

O parte
de 45°, ca şidin insulele
partea Noua
de Sud Zeelandă (dinnoastre,
a meleagurilor Insula numai
Sudică)căseînaă tot peemisferă
cealaltă paralela
a Pămîntului, în cea australă. Principalele culturi sînt cele caracteristice republicii
noastre, şi, în general, Europei: cereale, sfeclă de zahăr, pomi fructiferi, cum sînt
merii, perii, cireşii...

Ritmuri şi cicluri în învelişul geografic

O particularitate caracteristică fenomenelor şi proceselor din învelişul
geograc o constituie diferitele variaţii ritmice şi ciclice ale evoluţiei lor.
După durată, ritmurile pot  convenţional divizate în: diurne, anuale,
seculare, milenare, megacicluri (cu durata de milioane de ani).
Ritmicitatea
Procesele şi dirn este cauzată
fenomenele de rotaţia
din învelişul Pămîntului
geografic în jurul
poartă un axei sale.
caracter
diferit de la zi la noapte. Ciclurile vitale ale organismelor vii sînt dirijate
de ritmicitatea diurnă. Astfel, plantele verzi efectuează fotosinteza numai
ziua; majoritatea animalelor sînt active tot ziua şi mai puţine în timpul nopţii
(răpitoarele nocturne). Ritmicitatea diurnă condiţionează periodicitatea ma-
reelor, a brizelor. Aceasta este mai pronunţată la Ecuator, atenuîndu-se treptat
spre poli.
Ritmicitatea anal este determinată de mişcarea de revoluţie a
Pămîntului şi de poziţia axei polilor. Ritmurile anuale se manifestă după
anotimpuri, adică poartă un caracter sezonier şi sînt mai pronunţate în
regiunile temperate şi polare. În funcţie de ritmurile anuale variază oscilaţiile
de temperatură şi umiditate, se schimbă regimul rîurilor, bazinelor de apă
şi al mărilor, se formează musonii. Multe animale s-au adaptat la ritmurile
sezoniere (hibernarea animalelor, migraţia păsărilor, schimbarea culorii blănii,
construirea cuiburilor).
Ritmrile mltianale poartă, de obicei, un caracter ciclic. Sînt stabilite
cicluri multianuale cauzate de schimbarea activităţii solare. Ciclurile activităţii
solare nu se repetă la intervale egale de timp. Sînt cunoscute cicluri solare cu
periodicitatea de 11 ani, de 30–35 ani, de cca 90 ani (75–101) sau seculare.
Activitatea solară inuenţează asupra cîmpului magnetic al Pămîntului,
provocînd tulburări ale stării animalelor şi sănătăţii omului.

185
[Link] 185/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

TEME Ciclrile milenare sînt foarte numeroase, de exemplu: de 450, 650, 1800,
2000, 5000, 18 000, 20 000, 40 000 de ani. Aceste cicluri se manifestă în
1. Daţi exemple care ar con-
firma unitatea și inte- oscilaţiile nivelului apei în lacuri, în succedarea epocilor calde cu cele reci.
gritatea învelișului geo- Megaciclrile sau ciclrile gelgice au o durată de mii şi milioane de
grafic. ani şi sînt cauzate de acţiunea factorilor cosmici. La aceste cicluri se referă
2. Explicaţi cauzele apariţiei pulsaţia periodică a cîmpului de gravitaţie al Pămîntului, care inuenţează
zonalităţii verticale în asupra vitezei de rotaţie; periodicitatea marilor orogeneze; oscilaţiile ciclice
munţi.
3. Observaţi în ţinutul natal ale
sînt cîmpului
legate demagnetic [Link]ăţii,
schimbările Cele mai cunoscute
mari oscilaţii
sub ale cîmpuluidemagnetic
denumirea inversii
manifestarea ritmicităţii
diurne și anuale. magnetice. În perioada inversiilor magnetice intensitatea cîmpului magnetic
scade de 3–10 ori şi slăbeşte sau dispare centura de radiaţie a Pămîntului.
EVALUARE
1. Definiţi termenii: 5. Exemplificaţi ritmicitatea și ciclicitatea în înve-
•asimetrie ritmicitate anuală
• lișul geografic.
•azonalitate cicluri milenare
•

6. Intercalaţi într-o schemă componentele in-

•zonalitate verticală megacicluri
•
dicate mai jos ale învelișului geografic. În-
2. Explicaţi interacţiunea reciprocă dintre com- tocmind schema, caracterizaţi interacţiunile
ponentele și părţile structurale ale învelișului dintre componente.
geografic. Omul Apele de suprafaţă
3. Explicaţi zonalitatea în învelișul geografic. Timpul geologic Clima
Rocile Vegetaţia
4. Explicaţi și exemplificaţi asimetria învelișului Apele subterane Lumea animală
geografic. Relieful Solul

186
[Link] 186/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

3 Învelișul geografic și societatea umană

Învelişul geografic reprezintă cadrul de viaţă şi activitate al societăţii
umane. Societatea suportă influenţe din partea învelişului geografic,
exercitînd influenţe şi acţiuni asupra acestuia.

Influenţa învelişului geografic

asupra dezvoltării societăţii umane
Învelişul geografic reprezintă unicul izvor de surse materiale, care ▲Erupţie vulcanică
determină dezvoltarea societăţii umane. Din învelişul geograc societatea
umană obţine tot ce este necesar pentru viaţă, pentru producţia agricolă şi
industrială. Însă rolul hotărîtor în dezvoltarea societăţii îl are nu învelişul
geograc, ci modul de producere a bunurilor materiale. Acest inuenţează
asupra amplasarii diferitelor ramuri ale economiei, asupra diviziunii sociale
a muncii. Mai evident, aceasta se observă în fazele timpurii ale dezvoltării
societăţii umane. Este cunoscut că agricultura s-a dezvoltat mai întîi acolo unde
existau soluri
pescuitul fertile,piscicole.
în zonele creşterea animalelor – în zonele de stepă şi montane, iar
În prezent, în sfera de producţie sînt antrenate tot mai multe obiecte şi
procese naturale din învelişul geograc. Prin intermediul lor se consolidează
şi se complică relaţiile dintre societate şi mediu.
Influenţa societăţii umane
asupra mediului geografic ▲Urmările erupţiei
vulcanice
Inuenţa societăţii umane se răsfrînge asupra tuturor componentelor
învelişului geogra[Link] extrage din scoarţa terestră diferite substanţe
minerale pe care le utilizează în industrie şi agricultură.
Omul,
cu 4–5 arzîndtone
miliarde petrolul,
a CO2turba, cărbunele,
în atmosferă. Se contribuie
consideră căla peste
creşterea
500 anuală
de ani
cantitatea lui se va mări de două ori. Aceasta va duce la intensicarea „efectului
de seră“, de asemenea la schimbarea climei, vegetaţiei şi altor componente
ale învelişului geograc.
În urma extragerii substanţelor minerale, în scoarţa terestră se formează
goluri imense (de exemplu, minele de apatit din munţii Hibini, minele de cărbune ▲Terase antropice
din Donbas, catacombele de sub oraşul Odesa şi împrejurimile lui – formate
datorită extragerii calcarelor cochilifere în decursul unui timp îndelungat). TEME
Omul creează rezervoare de apă, schimbă reţelele uviale, terenurile aride 1. Numiţi:
sînt supuse irigării articiale. În prezent, pe Glob sînt irigate cca 100 milioane a) regiuni ale Terrei favo-
de hectare. rabile pentru activităţile
Sub inuenţa omului s-au produs mari schimbări în distribuţia plantelor şi economice ale omului;
b) regiuni ale Terrei nefa-
animalelor pe suprafaţa Globului. Din America în Europa au fost aduse: porum- vorabile pentru viaţa și
bul, cartoful, tutunul, tomatele. În zonele îngheţului persistent au apărut pomi activitatea omului.
fructiferi, plante cerealiere. Totodată, sub inuenţa omului au dispărut multe 2. Observaţi în ţinutul natal
influenţe ale fenomenelor
genuri şi specii de plante, iar mii de specii se găsesc pe cale de dispariţie. naturale asupra vieţii și
Intensificarea acţiunii societăţii umane asupra învelişului geografic acitivăţii populaţiei.
este legată de creşterea numărului populaţiei. Odată cu creşterea numărului
populaţiei apar un şir de probleme de ordin economic şi social. Numai folosirea
raţională şi reproducerea resurselor naturale ale Planetei vor permite societăţii
umane să rezolve problemele legate de progresul ei.

187
[Link] 187/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

ANEXĂ
Indici dimensionali ai obiectelor fizico-geografice

1. Pămîntul (Terra)
Vîrsta 4–5 mld. ani
Trecerea la periheliu 1 ianuarie
Trecerea la afeliu 1 iulie
Înclinarea eclipticii pe Ecuator 23°30’
Raza ecuatorială 6378 km
Raza polară 6357 km
Raza mijlocie 6370 km
Turtirea la poli 1/298
Lungimea Ecuatorului 40075 km
Lungimea unui cerc meridian 40008 km
Lungimea unui grad pe Ecuator 111,342 km
Lungimea medie a unui grad de meridian 111,136 km
Suprafaţa Globului pămîntesc 510 mil. km2
Suprafaţa uscatului (29,2%) 149 mil. km2
Suprafaţa apei (oceane, mări) (70,8%) 361 mil. km2
Volumul 1,083 × 1012 km3
27
Masa
Densitatea medie 5,976 × 10
5,5 g/cm 3 g
Lungimea orbitei 940 mil. km
Distanţa medie Pămînt–Soare 149,5 mil. km
Distanţa Pămînt–Soare la afeliu 152 mil. km
Distanţa Pămînt–Soare la periheliu 147 mil. km
Distanţa medie Pămînt–Lună 384 403 km
Durata mişcării de rotaţie 23 h, 56 m, 04 s
Viteza mişcării de rotaţie la Ecuator 465 m/s
Durata mişcării de revoluţie a Pămîntului:
Anul tropic 365 z,05 h, 48 m, 46 s
Anul sideral 365 z, 06 h, 09 m, 09 s
Viteza medie a mişcării de revoluţie 30 km/s

2. Soarele
Masa Soarelui în raport cu masa Pămîntului 330000 (ori mai mare)
Raza Soarelui 109 raze terestre
Densitatea medie a Soarelui 1,41 g/cm3
Temperatura la suprafaţa Soarelui 6000°C
Perioada medie a activităţii solare 11 ani
Volumul 1300 000 de volume terestre
Suprafaţa 12000 de suprafeţe terestre

188
[Link] 188/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

3. Luna
Raza (în comparaţie cu a Pămîntului) 1/4
Masa (în comparaţie cu a Pămîntului) 1/81
Durata lunii siderale (durata revoluţiei în jurul Pămîntului) 27,3 zile
Durata lunii sinodice (intervalul dintre două faze de acelaşi fel ale Lunii ) 291/2 zile
Distanţa medie Pămînt–Lună 384 000 km

4. Cei mai înalţi vulcani

Continent Denumirea Înălţimea, m
Europa Etna (Italia, ins. Sicilia) 3 323
Asia Demavend (Iran) 5 671
America de Nord Citlaltepeti/Orizaba (Mexic) 5 747
America de Sud Ojos del Salado (Argentina) 6 880
Africa Kilimanjaro (Tanzania) 5 895
Antarctida Erebus (Insula Ross) 3 794
Oceanul Pacific Mauna Kea (Insulele Hawaii) 4 205

5. Canaluri maritime
Denumirea Lungimea, km Lăţimea, m Adîncimea, m
Suez (Egipt) 162,5 70–125 11–12 m
Panama (Panama) 81,3 91–300 12,5 m
Marea Baltică–Marea Nordului (Germania) 98,0 102 11,3 m
Corint (Grecia) 6,3 21–24 8m

6. Lungimea celor mai mari fluvii şi suprafaţa bazinelor lor

Europa Asia
Denumirea Lungimea, km Bazinul, km Denumirea Lungimea, km Bazinul, km
Volga 3351 1 360 000 Chang Jiang 6300 1 807 000
Dunărea 2857 805 000 Hyang He 4670 750 000
Nipru 2200 504 000 Mekong 4500 810 000
Amur (cu Argun) 4444 1 855 000
America de Nord Lena 4400 2 490 000
Denumirea Lungimea, km Bazinul, km Enisei (cu Bi-Hem) 4092 2 580 000
Mississippi 5985 3 220 000 Obi 3650 2 990 000
Mackenzie 4240 1 800 000 America de Sud
Rio Grande 3030 570 000
Yukon 2890 852 000 Denumirea Lungimea, km Bazinul, km

Lena 4400 2 490 000 Amazon

Rio de la (cu Maranon)
Plata Paraná 6437 72 180
970 000
000
Colorado 2180 635 000 4700
Parana (fără Rio de la Plata) 3700 2 830 000
Africa Orinoco 2740 1 000 000
Denumirea Lungimea, km Bazinul, km
Nil (cu Kagera) 6671 2 870 000 Australia
Zair 4370 3 820 000 Denumirea Lungimea, km Bazinul, km
Niger 4160 2 090 000 Murray-Darling 3490 1 060 000
Zambezi 2660 1 330 000
Orange 1860 1 036 000
Limpopo 1600 440 000

189
[Link] 189/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

7. Lacuri cu suprafaţa mai mare de 5000 km2

Europa Ladoga (17 700 km2), Onega (9720 km2), Venern (5585 km2).
Asia Marea Caspică (371 000 km2), L. Aral (41 000 km2),
Baikal (31 500 km2), Balhaş (18 300 km2), Issîk-Kul (6 280 km2).
Africa L. Victoria (68 800 km2), Tanganika (32 900 km2), Malawi (30 8000 km2),
Ciad (16 000 km2), Mobutu Sésé Séko (5350 km2).
America de Nord L. Superior (84 130 km2), Huron (59 510 km2), Michigan (58 000 km2), Marele
Lac al Ursului (31 329 km2), Marele lac al Sclavilor (28 570 km2), Erie (25 667
km2), Winnipeg (24 390 km2), Ontario (19 554 km2), Athabasca (7 936 km2)
America de Sud Maracaibo (13 300 km2), Titicaca (6 900 km2).
Australia L. Eyre (8 200 km2), Torrens (5 700 km2), Gairdner (5 500 km2)

8. Cîteva date geografice extreme

Cel mai înalt munte: Fluviul cu cel mai mare debit de apă:
Chomolungma (Everest), Munţii Himalaya, Amazon, 120 000–200 000 m3/s (Am. de Sud).
8848 m (Asia).
Cel mai înalt vulcan: Cel mai
Asia,mare continent:
44 382 000 km2.
Ojos del Salado, Munţii Anzi, 6880 m Peninsula cu cea mai mare suprafaţă:
(America de Sud). Arabia, 2 691 000 km2 (Asia).
Cea mai mare adîncime oceanică: Cea mai mare insulă:
la sud-vest de Insulele Mariane (Oceanul Pacific), Groenlanda, 2 176 000 km2 (America de Nord).
11 516 m.
Cel mai întins ocean:
Cea mai adîncă depresiune: Oceanul Pacific, 179 240 000 km2.
nivelul Mării Moarte – 396 m (Asia).
Temperatura maximă înregistrată pe Glob
Cel mai adînc lac:
+ 58° C la Al Aziziyah (Libia), anul 1922
lacul Baikal, 1620 m (Rusia).
Temperatura minimă înregistrată pe Glob:
Cel mai mare lac:
Marea Caspică, 371 000 km2. –89,2°C la staţia «Vostok», Antarctida, anul 1960
Cel mai lung fluviu: Cea mai mare cantitate de precipitaţii , timp de un an :
Nil (cu Kagera), 6671 km (Africa). Pe uscat: peste 12 000 mm, Cherrapunji (India)
Pe ocean: peste 14 000 mm, I-le Hawaii

[Link] 190/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

CUPRINS

Capitolul 1
PĂMÎNTUL󲀓 CORP COSMIC ...........................................................3
1. Unitatea materiei în Univers ..............................................................................4
2. Soarele şi influenţa lui asupra Pămîntului ....................................................7
3. Individualitatea Pămîntului în Sistemul solar ..............................................9
4. Proprietăţile fizice ale Pămîntului şi importanţa lor geografică ........ 16
5. Măsurarea şi reprezentarea spaţiului terestru ......................................... 19

Capitolul 2
LITOSFERA ............................................................................................... 25
1.
2. Structura internă şi compoziţia
Scoarţa terestră/crusta Pămîntului
– compoziţie, structură ..............................................
şi tipuri ...................... 26 31
3. Dinamica scoarţei terestre. Procese endogene ....................................... 40
4. Plăcile litosferice şi dinamica lor ................................................................... 47
5. Elementele geostructurale ale scoarţei terestre ..................................... 52
6. Geocronologia Pămîntului .............................................................................. 57
7. Etapele evoluţiei geologice şi paleogeografice a Pămîntului ............ 60
8. Relieful scoarţei terestre. Unităţile de relief .............................................. 67
9. Procese exogene şi forme de relief create ................................................. 72
10. Rolul scoarţei terestre în învelişul geografic ............................................. 82

Capitolul 3
ATMOSFERA ............................................................................................ 83
1. Atmosfera terestră. Caracterizare generală ............................................... 84
2. Regimul radiativ-caloric al atmosferei ........................................................ 87
3. Umiditatea aerului ............................................................................................. 95
4. Dinamica atmosferei .......................................................................................104
5. Vremea şi prevederea ei .................................................................................119
6. Clima şi tipurile de climă ................................................................................122
7. Rolul atmosferei în învelişulgeografic .......................................................128

191
[Link] 191/192
8/9/2019 X clasa_Geografie (in Limba Romana)

Capitolul 4
HIDROSFERA ........................................................................................ 129
1. Apa în natură ......................................................................................................130
2. Oceanul Planetar ..............................................................................................132
3. Apele uscatului ..................................................................................................145
4. Rolul hidrosferei în învelişul geografic .....................................................157

Capitolul 5
BIOSFERA ................................................................................................ 158
1. Biosfera şi funcţionalitatea ei .......................................................................159
2. Domeniile de viaţă pe Pămînt .....................................................................161
3. Interacţiunea biosferei cu celelalte geosfere ale Pămîntului ............170

Capitolul 6
SOLUL ......................................................................................................... 173
1. Solul şi caracteristicile lui ...............................................................................174
2. Principalele tipuri de sol pe Terra ...............................................................177

[Link] 192/192