ADMN 232

Principii Administrative
Întrebări de examen de mijloc de semestru

NOTĂ PENTRU STUDENȚ I: Acest examen de mijloc de semestru este reprezentativ pentru
TIPURI de întrebări pe care le vei întâlni la examenul intermediar efectiv. Totuș i, nu este
reprezentativ pentru NUMĂRul de întrebări pe care le poț i aș tepta—examenul de mijloc va avea
multe alte întrebări.

Răspunsurile sunt furnizate la sfârș itul acestui document.

Secț iunea 1: Întrebări cu alegere multiplă

1. Care dintre următoarele nu este un rol interpesonal?

a. figură de proaă
b. antreprenor
c. lider
d. legătură

2. Funcț ia tradiț ională de management a ________ se referă la inspirarea ș i

motivarea angajaț ilor să muncească din greu pentru a atinge obiectivele organizaț iei.

a. managementul proiectelor
b. organizare
c. leading
d. înș elător

3. Care dintre următoarele este unul dintre cele patru tipuri diferite de manageri (cu
diferite locuri de muncă ș i responsabilităț i) identificate în manual?

a. manageri de top
b. manageri medii
c. manageri administraț i
d. manageri la prima experienț ă

4. Care dintre următoarele este o responsabilitate a managerilor de primă linie?

a. gestionarea performanț ei angajaț ilor manageriali

b. dezvoltarea structurii grupurilor ș i departamentelor
c. învăț ând managerii seniori cum să-ș i facă joburile
d. realizarea de programe detaliate ș i planuri de operare din informaț iile furnizate
loro
5. În rolul de ________, managerii decid cine va primi ce resurse ș i cum
multe resurse vor obț ine.

a. alocator de resurse
b. antreprenor
c. manevra de perturbare
d. legătură

6. Care dintre următoarele nu este una dintre cele patru seturi de caracteristici pe care companiile le au?
ce trebuie să căutăm la indivizi pentru a identifica potenț iali manageri?

a. abilită ț i tehnice
b. abilită ț i umane
c. abilită ț i conceptuale
d. abilită ț i perceptuale

7. Conform teoriei ________, companiile trec prin perioade lungi ș i simple de

stabilitate ambientală, urmată de perioade scurte, complexe de dinamică,
modificare fundamentală a mediului, terminând cu un return la mediu
stabilitate.

a. dezvoltare ambientală
b. mediu dinamic
c. echilibru punctuat
d. Grupul de Consultanț ă Boston

8. Care dintre următoarele nu este considerat un component al mediului general

care afectează indirect toate organizaț iile?

a. clienț i
b. economia
c. tehnologie
d. tendinț e politice/juridice

9. Termenul ________ este folosit pentru a se referi la practica unei companii de a identifica ș i
abordarea tendinț elor ș i problemelor clienț ilor după ce apar.

a. dezvoltarea consumatorului
b. dezvoltare competitivă
c. monitorizarea reactivă a clienț ilor
d. monitorizarea clienț ilor prolifica
10. Abordarea ________ în advocacy este o tactică prin care un grup de advocacy
încearcă activ să convingă consumatorii să nu cumpere produsul unei companii sau
serviciu.

a. client reactiv
b. furnizor reactiv
c. dezvoltarea mass-media
d. boicotul produselor

11. Care dintre următoarele nu este un component al culturii organizaț ionale?

a. valori
b. credinț e
c. strategie
d. atitudini

12. Care dintre următoarele este o strategie recomandată pentru schimbarea organizaț ională?
cultură?

a. cumpără poze ș i mobilă nouă

b. nu încuraja schimbarea comportamentului angajaț ilor.
c. selectarea fără discriminare a candidaț ilor pentru locuri de muncă

d. nici unul dintre cele de mai sus

13. Răspândirea zvonurilor despre colegi este un exemplu de

a. agresiune personală.
b. devianț a producț iei.
c. devianț a proprietăț ii.
d. devianț a politică.

14. Cele două categorii generale de părț i interesate sunt ________ părț i interesate ș i
________ părț i interesate.

a. primary; secondary
b. profit; non-profit
c. business; nonbusiness
d. relevant; irrelevant

15. Care dintre următoarele nu este un exemplu de părț i interesate secundare?

a. grupuri de susț inere

b. ziare
c. staț ii de televiziune
d. angajaț i
16. Termenul ________ se referă la alegerea unui obiectiv ș i dezvoltarea unei metode sau strategii
pentru a atinge acel obiectiv.

a. stabilirea obiectivelor
b. planificare
c. strategizare
d. evaluare comparativă

17. Care teoretician al managementului ar fi cel mai probabil spus: "Succesul

o întreprindere depinde în general mult mai mult de capacitatea administrativă a
decât pe abilităț ile lor tehnice?

a. Henri Fayol
b. Mary Parker Follett
c. Max Weber
d. Lillian Gilbreth

18. Care dintre următoarele este una dintre caracteristicile obiectivelor S.M.A.R.T.?

a. specific
b. inteligent
c. activ
d. tematic

19. Care este termenul pentru o metodă nontax de creș tere a costului sau reducere a
volumul bunurilor importate?

a. tarif
b. barieră netarifară
c. blocaj comercial
d. boicot aversiv la risc

20. Conform paș ilor din procesul de management prin obiective,

managerii ș i angajaț ii ar trebui să facă toate următoarele, cu excepț ia
unu?

a. discutarea în comun a obiectivelor posibile

b. selectaț i obiective participativ
c. schimbă misiunea corporativă
d. ne întâlnim regulat pentru a revizui progresul în atingerea obiectivelor
21. Tipurile de planuri operaț ionale includ

a. planuri speciale.
b. planuri de dezvoltare a produselor.
c. planuri binare.
d. niciunul dintre cele de mai sus nu este un exemplu de planuri operaț ionale

22. Bugetele sunt un exemplu de planificare ________.

a. strategic
b. tactic
c. operaț ional
d. de unică folosinț ă

23. Care dintre următoarele nu face parte din definiț ia luării deciziilor raț ionale?

a. intuitive process
b. definirea problemelor
c. evaluarea alternativelor
d. alegerea soluț iilor optime

24. Primul pas în procesul de luare a deciziilor raț ionale este să

a. identifică criteriile de decizie.

b. formulează problema.
c. define problema.
d. generaț i cursuri alternative de acț iune.

25. Termenul ________ se referă la un proces în care fiecare criteriu de decizie este
comparat cu un standard sau evaluat pe propriile merite.

a. comparatii absolute
b. comparatii duplicate
c. regulă exclusivă
d. regula pragului maxim

26. Cele trei metode de control de bază includ

a. control anticipativ
b. control de feedback.
c. control concurent.
d. toate cele de mai sus
27. Care dintre următoarele nu ar fi considerat o resursă pentru o companie?

a. capital
b. datoria companiei
c. spaț iu de lucru
d. abilităț i ale angajaț ilor

28. În plus faț ă de angajaț ii lor, unde mai trebuie să aibă organizaț iile diversitate pentru a
a atinge diversitatea?

a. în inspectori ai agenț iilor de reglementare

b. în clienț ii lor
c. în mediile lor externe
d. în acț ionarii/investitorii lor

29. Când este dificil să creezi măsuri bune pentru comportamentul ș i producț ia lucrătorilor, ș i
lucrătorii sunt motivaț i în mod intrinsec să-ș i facă bine treaba ș i au auto-conducere
abilităț i, atunci este probabil potrivit să foloseș ti ________ control.

a. birocratic
b. normalitate
c. echipă
d. sine

30. În utilizarea abordării tabloului de bord echilibrat pentru control, care dintre următoarele
ar fi un exemplu de obiectiv din perspectiva inovaț iei ș i învăț ării?

a. supravieț ui
b. rapoartele de profit
c. rapoartele datoriilor

d. timp de lansare pe piaț ă

Secț iunea 2: Întrebări cu răspuns scris

1. Identifică cele patru tipuri diferite de manageri ș i enumeră cel pu ț in unul dintre principiile de bază.
responsabilităț ile pentru fiecare dintre cele patru tipuri diferite.

2. Identifică ș i descrie pe scurt cele patru domenii ale responsabilită ț ii sociale corporative care sunt
cel mai relevant pentru părț ile interesate.

3. List and briefly describe the three kinds of operational plans.

Cheia de răspunsuri pentru întrebările de examen de medie

Section 1: Multiple Choice Questions

1. B
2. C
3. A
4. D
5. A
6. D
7. C
8. A
9. C
10. D
11. C
12. D
13. D
14. A
15. D
16. B
17. A
18. A
19. B
20. C
21. D
22. C
23. O
24. C
25. A
26. D
27. B
28. B
29. D
30. D
Secț iunea 2: Întrebări cu răspuns scris

1. Există patru tipuri diferite de manageri. Managerii de vârf sunt responsabili pentru crearea
un context pentru schimbare, dezvoltând atitudini de angajament ș i proprietate, creând un
o cultură organizaț ională pozitivă prin cuvinte ș i acț iuni, ș i monitorizarea acestora
mediile de afaceri ale companiei. Managerii de mijloc sunt responsabili pentru planificare ș i
alocarea resurselor, coordonarea ș i conectarea grupurilor ș i departamentelor, monitorizarea
ș i gestionarea performanț ei subunităț ilor ș i a managerilor, ș i implementarea
schimbări sau strategii generate de către managerii de vârf. Managerii de primă linie sunt responsabili
pentru gestionarea performanț ei angajaț ilor non-manageriali, învăț ând subordonaț ii direcț i
cum să îș i facă treaba ș i să elaboreze programe detaliate ș i planuri de operare bazate pe
planurile pe termen mediu ale managementului de mijloc. Liderii de echipă sunt responsabili pentru
facilitarea performanț ei echipei, gestionarea relaț iilor externe ș i facilitarea
relaț ii interne ale echipei.
2. Companiile pot beneficia cel mai bine păr ț ile interesate prin îndeplinirea obliga ț iilor lor economice, legale,
responsabilităț i etice ș i discreț ionare. A fi profitabil sau a îndeplini obligaț iile unei
responsabilitatea economică este cea mai fundamentală responsabilitate socială a unei afaceri. Legală
responsibility consists of following a society's laws and regulations. Ethical
responsabilitatea înseamnă a nu încălca principiile acceptate ale binelui ș i răului atunci când acț ionezi
afacere. Deoarece diferiț i actori interesaț i pot să nu fie de acord cu ce este sau nu etic,
îndeplinirea responsabilităț ilor etice este mai dificilă decât îndeplinirea celor economice sau legale
responsabilităț i. Responsabilităț ile discreț ionare sunt responsabilităț i sociale dincolo de cele de bază
responsabilităț i economice, legale ș i etice. Companiile nu vor fi considerate
neetice dacă nu le execută.
3. Cele trei tipuri de planuri opera ț ionale sunt: (a) planuri unice, care acoperă situa ț ii unice,
evenimente unice; (b) planuri permanente, care economisesc timpul managerilor, deoarece sunt
creat o dată ș i apoi folosit în mod repetat pentru a gestiona evenimentele care apar frecvent; ș i (c)
bugete, care sunt planuri cantitative prin care managerii decid cum să aloce
bani disponibili pentru a atinge cel mai bine obiectivele companiei.