Nr.

51 Anul IX – Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim
Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești
Periodicul Departamentului pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului Pantelimon din cadrul parohiei bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc, publicat sub
coordonarea Pr. dr. Bogdan-Aurel Teleanu și ajutorul familiei Țurlea

Această părere a fost emisă întâi de Augustin 4 apoi împărtășită

DOCUMENTAR PARTEA 3 (continuare din numerele de Ieronim, de Grigore cel Mare în Moralia și susținută de unii teologi
49&50) moderni, Grotius,Clericus, îndeosebi Herde,r zice că îngerul Domnului
este numai un semn văzut prin care Iehova se face cunoscut.
Scurtă expunere a învățăturii despre Sfânta Asemenea semne văzute sunt: rugul ce ardea, văzut de Moise, norul,
coloana de foc ce conducea pe iudei prin pustia Arabiei.
Treime în Vechiul Testament. Teza pentru Această părere este greșită, după cum se poate vedea, din
licență (1906) locurile pe care se sprijină, Căci dacă trimisul lui Dumnezeu ar fi fost
de Pr. Gh. Pohrib un simplu înger ar fi trebuit să zică că deși Domnul l-a trimis a vorbi
sau a face aceasta – sub niciun cuvânt n-ar fi putut să facă ceva cu de
la sine voie sau putere.
Indicațiuni determinate asupra trinității persoanelor
Așa, cum s-a mai zis, - Lot tânguindu-se că muntele ce i se
Dumnezeești. (continuare). (…)
arătase să se ducă ca să scape de focul și pucioasa ce era să cază
Așa Atanasie cel Mare zice: «Când serafimii preamăresc pe
asupre Sodomei, este prea departe și se teme să nu-l ajungă răulpe
Dumnezeu strigând: sfâmt, sfânt, sfânt, Domuul Savaot. atunci
drum, se roagă a-i învoi să se ducă în mica cetate Zoar, fiind mai în
preamăresc pe Tatăl, pe Fiul și pe Sf. Duh. 1 Și Ambrozie zice: are arată
apropiere. « Domnul îi zice, iată și această rugăciune a ta vreau, eu, s-
că una este Dumnezeirea Treimei, după ce a zis de trei ori: Sfânt, sfănt,
o ascult și să nu stric cetatea de care mi-ai vorbit».
sfânt a adaos în numărul singular: Domnul Savaot.2
Știut este că îngerii n-au nicio putere de la ei înșiși și niciodată
Deci Biserica noastră cu drept cuvânt aduce și acest loc ca o probă
ei nu s epot anbate de la ordinul, însărcinarea ori voia lui Dumnezeu,
a Vechiului Testament pentru Sfânta Treime (Mărturisirea Ortodoxă).3
dacă deci persoana din fața lui Lot și pe care o roagă, ar fi fost un
Indicațiuni speciale la o persoană sau alta a dumnezeirii
simplu înger, oare ar fi putut ea cu de la sine voie și puter, - căci
Afară de indicațiunile generale în Vechiul Testament se găsesc și
aceasta însemnează, - «Vreau eu», - să scoață cetatea Zoar de sub
indicațiuni speciale, mai mult sau mai putin determinate la o persoană
pedeapsa decretată de Dumnezeu? Nu.
sau alta sau alta a Dumnezeirii: în arătările lui Dumnezeu înaintea
Deci acest înger al Domnului, câteodată denumit «Domnul»,
oamenilor (theofanii); în personificările cuvântului, înțelepciunii și duhului
altădată «Iehova» are putere și însușiri dumnezeești, pe care un
lui Dumnezeu și în locurile în care se arată Dumnezeirea persoanelor Sf.
simplu înger nu le are. El, îngerul Domnului, se arată superior îngerilor,
Treimi: Tatăl, Fiul și Sf. Duh.
se numește pe el principele, superiorul îngerilor. Cine a văzut pe acest
Arătările lui Dumnezeu înaintea oamenilor
înger al Domnului, crede că a văzut pe Dumnezeu și unii dintre cei
Cu explicarea Theofaniilor s-au ocupat pe lângă sfinții părinți și unii
care l-au văzut sunt cuprinși de frică că vor muri, - «căci nu va fi omul
comentatori moderni. Părerile cele mai importante sunt trei:
viu ca să vază fața mea», zice Iehova.
I. Că acolo unde se vorbește de îngerul Domnului nu trebuie a
Așa Agar, serva lui Avraam, fiind izgonită din casa lui de Sara,
cugeta la o persoană dumnezeiască, - ci la un înger propriu zis
femeia sa, - pe cînd mergea pe drum tristă, amărâtă, i se arată
(inferior). Dacă i se dă cinstire dumnezeiască cauza este că persoana
„îngerul Domnului”, o îndeamnă să se întoarcă înapoi la doamna sa
îngerului este cu totul anihilată de persoana lui Dumnezeu în numele
Sara, îi spune că va naște un fiu, căruia să-i deea numele de Ismael
căruia el săvârșește ceva. Și dacă îngerul vorbește ca și cum ar vorbi
(Dumnezeu aude, căci Iehova a auzit întristarea ei).«Și ea cheamă
Dumnezeu, nu trebuie luat acest fapt în sens literal, ci ca o figură
numele lui Iehova, care vorbea ei: Tu ești El-Roi (Dumnezeu văzător),
retorică în care trmisul lucrează și vorbește ca și cum ar f persoana
pentru că zice ea: Au nu văzui aicea din spate pe acela ce mă
celui care l-a trimis.
văzu?(Geneza, 16). Aavraam primește ordinul de la Dumnezeu de a-l
sacrifica pe unicul său fiu, Isaac. Dar în momentul când era să-l

1 De incarnat. Contra Arianos. 4 Augustin cade în această părere greșită în următoarele împrejurări:
2 De fide lib. 2, cap. 4. Iustin Martirul în dialogul cu iudeul Trifon, declară că patriarhii n-au văzut
Tot așa au explicat acest loc și unii iudei, ca Ionatan, fiul lui Uziel, care în niciodată pe Tatăl, ci pe Fiul, care s-a făcut om din Fecioară. Aceasta
parafraza sa haldică zice: sfânt Tatăl, sfânt Fiul, sfânt Duhul Sfânt. era o părere dusă până la extrem.
3 De notat este tâlcuirea din Zogara (una din părțile Talmudului) a Arienii, voind să-și sprijine erezia lor, ziceau că deoarece Tatăl nu s-a
cuvintelor lui Moise: Ascultă, Israele, Domnul(Iehova) Dumnezeul nostru arătat niciodată în Vechiul Testament,ci numai Fiul, urmează ca
(Elohim), Domnul (Iehova) unul este – se explică astfel: sunt doi cu care imposibilitatea vederei lui Dumnezeu este un atribut esențial al Tatălui,
este unit, încă unul și ei sunt trei – și fiind trei nu sunt mai mult decât pe când posibilitatea vederii Fiului este un atribut al său și de aici
unul. Acești doi sunt însemnați în stih prin repetirea de două ori a trăgeau falsa concluziune contra deoființimii Fiului cu Tatăl.
cuvântului Domnul (Iehova), iar către ei se adaugă încă Dumnezeul Augustin combătu cu toată tăria această falsă deducțiune, dar și el
nostru (Elohim, Dogm. II, Silvestru). căzu în cealaltă extremitate, care este părerea de mai sus.
1

;;;
înjunghie,- Îngerul Domnului i se arată, dându-i ordin a nu se atinge de Răspunsul la acestă întrebare, ce formează a treia părere este:
fiul său, - „pentru că acum eu știu că te temi de Dumnezeu deoarece tu „Fiul lui Dumnezeu a fost, - care spre a îndeplini voința tatălui a apărut
n-ai cruțat a-mi sacrifica pe propriul tău fiu”. Avraam a numit locul acela Patriarhilor și a vorbit cu ei, când ca înger, când ca Hristos, câte odată
Dumnezeu vede (Iehova Jirehu) – Geneza, 22. numit chiar Dumnezeu. ”6
Lui Ghedeon i se arată îngerul lui Iehova și în urma minunii ce „El este, care, după Scriptură, s-a pogorât din cer și s-a arătat
face înaintea lui, aprinzând foc cu vârful toiagului spre a arde jertfa lui Avraam la Stejarul Mamvri. El a făcut foc şi pucioasă peste Sodoma
pusă de Ghedeon pe o stâncă, se teme că va muri, Iehova însă îl şi Gomora. El apărut Patriarhilor şi a vorbit cu ei, odată ca Anghelos,
liniștește zicându-i că nu va muri (Judecători 6). Și alte locuri. altă dată ca Hristos, iar altă dată ca Theos martirumenos”.7
Deci este falsă părerea de a vedea în acest înger al Această părere se întemeiază atât pe Vechiul cât și pe Noul
Domnului, un simplu trimis al lui Dumnezeu, ci, din contră trebuie a Testament.
vedea în el o persoană dumnezeiască (una din persoanele Treimii). Din unele locuri amintite din Vechiul Testament s-a văzut
Cât despre părerea lui Herder este ușor de văzut că este cu identificarea persoanei dumnezeiești apărută sub numele de îngerul lui
totul greșită, după el ar trebui să fie care arătare să fie însoțită de un Dumnezeu sub numele Domnul.
semn exterior. În profeția lui Maleahi persoana pe care o numește Domnul și
Dar aceasta s-a întâmplat numai de două ori și atunci se îngerul legământului. (Va urma)
deosebește destul de clar îngerul de semnul exterior: în Exod, 3,2-
îngerul lui Dumnezeu se arată într-n rug ce ardea și nu se mistuia, din PROIECT ÎN DERULARE (continuare din numerele
flacără îngerul vorbește lui Moise.
A doua părere este că îngerul Domnului ar fi Iehova- 49&50):
Dumnezeu, Tatăl însuși. Periodicul ”Ateneul Sfântului Pantelimon” acordă o atenție
Această ipoteză pare a fi întemeiată numai întru atât, întrucât deosebită părintelui Petru Gh. Savin pentru faptul că în anul 1924 a
am văzut că adesea se identifică Iahve cu maleach (înger). suținut la Bârlad conferința intitulată ”Satele sub raport cultural.
Contra acestei păreri se aduc următoarele motive: Cum sunt. şi cum ar trebui şi fie”. În acest număr, continuăm
Tatăl este invizibil (pater noster est non visus zice Augustin) și republicarea conferința susținută de acest mare folclorist, ucenic al
dacă ar aparea ar trebui să apară după ființa sa. Apărând El, ar apărea profesorului Nicolae Iorga:
toate persoanele Dumnezeirii odată, deci și natura Dumnezeiască, Satele sub raport cultural. Cum sunt, cum ar trebui să fie
ceea ce nu este posibil a ne închipui. (…)
Afară de aceasta sunt foarte numeroase locurile din Vechiul Va să zică și în satele noastre tuturor acestor factori le trebuie
Testamnet în care Iahve (Tatăl) se deosebește destul de lămurit de combustibilul necesar care l-am putea traduce prin suflet, sau evanghelic
maleach al Domnului. Așa, Iacob în binecuvântarea sa patriarhală dată ”lumină” și atunci am cita cu mult rost și pentru adâncă înățătură același
nepoților săi, fiii lui Iosif, zice: Dumnezeu, înaintea căruia au umblat sfânt cuvânt: ”Ia seama dar lumina care este întru tine – ”să nu fie
părinții mei, Avraam și Isaac și Îngerul, care m-a scăpat pe mine din tot întuneric” (Luca 10, 35). Nouă, preoților, cărora ni s-a spus că ”Voi
răul, să binecuvânteze pe acest copil. (Geneza, 48, 15, 16). sunteți lumina lumii și sarea pământului (Matei 5), ne este dat să ne
În Exod, 23,20, Dumnezeu zice că trimite pe Îngerul său, pronunțăm printre cei dintâi și cu mai multă autoritate asupra acestei
poporului său Israel, ca să-l păzească pe cale, să-l conducă în locul ce probleme: a luminii ce trebuie să se răspândească în sat, prin cultura de
i-a pregatit (în pământul făgăduinței) și, totodată poruncește să îl care ne-am învrednicit și știm a împărtăși și pe alții.
asculte pe acest Înger, să nu-l mânie, căci el, îngerul, nu va ierta Căci suntem cetate și stăm pe vârful muntelui. Cum ne putem
fărădelegile lor, că umele lui Dumnezeu este într-însul. ascunde? Suntem oameni ai cărții și mai presus de alții ai ”Singurei
În I Regi 19,5, pe cînd Ilie fugea de frica reginei Isabela, soția Cărți”. Nu e de ajuns că ținem această carte în mână, ci trebuie să o
lui Ahab, i s-a arătat Îngerul Domnului zicîndu-i să se ducă pe avem și în inimă și mai presus să o răspândim poporului cu timp și fără
muntele domnului în Horeb ți acolo Dumnezeu i se arată dându-i ordin timp, cum spune înaintașul nostrum apostol Pavel. Ca să mergi apoi pe
ce trebuie să facă. un drum singur, parcă îți este urât și îți trebuie un tovarăș. Îl avem! E
În Samuel, 24,15 se distinge asemenea foarte clar Îngerul învățătorul cel mai chemat și apoi și pe ceilalți cine oare te oprește să nu
Domnului de Iehova (Dumnezeu). Aci sunt alăturea ambele persoane ți-I iei de tovarăși?
în pedepsirea cu moarte a poporului Israel pentru păcatul mândriei lui Numai interese materiale personale care se lovesc pe drumul
David Împăratul, numărând poporul ca să vază peste câtă suflare activității, numai oameni fără chemare puși la un loc de muncă de
domnește. sacrificiu și de apostolate pot împiedica pe acești ”cei întâi chemați” de a
Iar profetul Isaia, înălțând laude lui Dumnezeu pentru nu lucra împreună pentru promovarea tuturor nevoilor satului, printre
binefacerile date poporului Israel, zice: „ și îngerul feței lui l-a mântuit care printre cele dintâi eu le văd pe cele culturale, de la care izvorăsc și
întru iubirea și mila sa i-a răscumpărat, i-a ridicat și i-a purtat în toate curg toate.
zilele din vechime”. Apoi sunt locuri în care, Îngerul lui Dumnezeu, Că trebuie să fie așa nu trebuie să vă mai aduc alte dovezi – decât
vorbește despre Dumnezeu ca de o altă persoană: „ Și îngerul lui că peste tot locul în satele noastre, ca mici oaze de verdeață – în pustiul
Dumnezeu strigă lui Avraam: M-am jurat eu însumi... zice Dumnezeu”.
(Geneza 22). escriitorii Vechiului Testament. Iar aceasta pentru motivele arătate în
Din cele zise împotriva ambelor păreri, am ajuns la încheierea privința poporului Israel, care vfiind înclinat către idolatrie și trăind între
că persoana ce s-a arătat sub denumirile de Îngerul lui Dumnezeu, popoare de acelați neam și idolatre, grija de căpetenie ascriitorilor a fost
Îngerul Domnului, Domnul, nu a fost un înger propriu zis, un simplu aceea de a păstra monoteismul pur.
trimis, - ci a fost o persoană dumnezeiască și că această persoană Avându-se aceasta în vedere se explică lesne de ce nu se făcea
dumnezeiască n-a fost Dumnezeu Tatăl, căci este bine deosebită de deosebire clară între cel trimis și cele ce trimite, ci, din contră, lăsa să se
El. înțeleagă mai mult unitatea lor, fără a neglija prin aluziuni depărtate
Dacă este așa, de la sine se naște întrebarea, cine a fost acea pregătirea drumului ideii de deosebire a persoanelor Trinității.
persoană dumnezeiască?5 Iudeii au trebuit să fie pregătiți încetul cu încetul pentru deplina
revelarea adevărului despre Dumnezeire.
6 Iustin Martirul, în dialogul cu iudeul Trifon.
5 În Vechiul Testament nu se face o deosebire expresivă, clară, a 7 Deciziunea Sinodului din Antiohia contra lui paul de Smosata (269),
persoanelor dumnezeirii, ci, din contră, aceasta mai mult se ascunde d ce considera pe mântuitorul Hristos ca un om divinizat.
2

;;;
fără suflet al vieții așa de complexe în tot felul de afaceri și interese Pentru concretizarea unor asemenea făgăduințe și pentru ”faptele”
stabilind încă odată veridicitatea maximei ”homo homini lupus”, vedeți care se cer întodeauna în urma vorbelor, voi expune mai jos un apel
prin ziare că preoții și învățătorii au înființat ”Case de citire”, ”Societăți scris în 1919, deci acum 5 ani, și pe care îl am publicat în ”Duminica
culturale”, ”Cămine culturale”, adică sforțări de a da fericirea prin singura Poporului”, revista domnului professor Mehedinți și din carfe se poate
cale: ”lumina” și prin singurul drum ”cultura”. vedea cum înțelege un sat nevoile lui și cum prin glasul autoizat al
Că această nevoie, de a da satelor o viață culturală e un imperativ, preotului se pune problema și ia ființă o instituție culturală. (Va urma)
mai ales acum, e însuși faptul că A.S. Regală Principele Moștenitor
Carol și-a pus tot entuziasmul său tineresc și toată încrederea într-un ȘTIRI:
viitor mai bun, mai luminat al neamului nostrum. El vede în manifestările
culturale ale satelor calea cea mai sigură a deplinei izbânzi și de aceea a 1. Patriarhul Nicodim Munteanu, animatorul
mobilizat pe toți soldații culturii în jurul căminelor culturale și sub ”Ateneului Sfântului Pantelimon”
ocrotirea ”Fundației” ce-i poartă nu numai numele, dar și sufletu-i Cu ocazia împlinirii a 71 ani de la trecerea în veșnicie a Patriarhului
înțelegător atât de bine problemei celei mai însemnate a țării noastre. A Nicodim Munteanu (6 decembrie 1864 - + 27 februarie 1948),
început o activitate culturală vie și cu reale foloase. E aici a ieșit Departamentul pentru copii și tineret ”Ateneul Sfântului Pantelimon” a
următoarea lozincă: un sat chiar dacă are școală și biserică, dacă nu organizat expoziția ”Rămășițele harului” la Școala Gimnazială Maica
are șu cămin cultural nu are nici preot și nici învățător. Ca să zică să Domnului din București în ziua de 1 martie 2019.
fim înțeleși: este și trebuie să fie ceva care să dea și o altă viață
preotului și învățătorului, primarului, notarului și, în definitiv, tuturor
oamenilor din satele noastre ce ocupă un loc oficial. Eu au dar o îndoită
răspundere și către persoană, dar în deosebi către oficiul ce-l reprezintă.
Școala noastră primară dacă se va mărgini la cee ace face astăzi –
numai – e o zadarnică pierdere de vreme, cum foarte bine scrie un glas
autorizat și oficial.Să vă citez: ”Care e sporul de mai bine al satelor
noastre vârâte cu arcanul amenzilor în mașina celor cinci clase pimare?
Puiul de sătean prins, fără voia părinților în mecanismul ”școlii, e după
termenul legal, aruncat și părăsit din nou în libertatea firii. În câțiva ani,
năvala mediului primitiv îneacă în sufletul lui bruma de carte agonisită în
silă. Abia dacă-I rămâne în degete deprinderea semnelor convenționale
ale unei iscălituri, stângaci zgâriată pe declarațiile de la primărie ori de la
judecătorie. La atâta se reduce rezultatul școlii. El este egal cu nimic! E
dureros să o mărturisim, dar școala cea atât de mult comparată cu
apostolatul în mimbaj festiv al congreselor e de fapt un faliment.
Absolventul redevine analfabet. Mediul natural abia așteaptă să/l
smulgă școlii ca să/l înghită. Iar sfertul la sută al ”luminaților” pe care Expoziția a evidențiat primele numere din periodicul ”Ateneului
statisticile îl opun maselor neluminate e o iluzie născută din fals Sfântului Pantelimon”, publicate în perioada 1941 - 1942. Precizăm că
optimism. O luptă se dă în cuprinsul satelor între două elemente aprobarea de funcționare cu numărul 1700/1941 a revistei ”Ateneul
disproportionate: deoparte, elemental de cultură redus al școlii, de altă Sfântului Pantelimon” a fost acordată de însuși vrednicul de pomenire
parte, elementul covârșitor de deprinderi naturale ale popoarelor. Cel patriarh Nicodim Munteanu, după cum reiese dintr-o informație publicată
dintâi e trecător pentru că durează numai 5 ani, celălalt e permanent. în ediția cu numărul 2/1941 a acestei foi parohiale.
Cum ar putea deci școala cu mijloacele ei puține să creeze un mediu de Patriarhul Nicodim Munteanu (1939-1948) a recunoscut importanţa
cultură biruitor peste mediul de primitive permanență a vieții rurale?”8 vitală a culturii plecând de la considerentul că este nevoie „de o elită din
Dar preotul? Dar biserica? Să vă citez și aici un alt glas, tot așa dacă care să răsară cărturari de seamă, cuvântători cu chemare, chiriarhi şi
nu și mai official al unui fost consilier al tronului și stăpân al preoţi, conducători de eparhii şi aşezăminte culturale, stareţi de
departamentului cultelor: monastiri cari să reia vechea tradiţie creştină, specialişti, în sfârşit, în
”Ce se va allege de sufletul acestui popor dacă slujitorii din casa lui adâncirea mândriei Bisericii Ortodoxe, pictura monumentală şi de
Dumnezeu, în afară de ritualul consacrat va fi mut în fața problemelor miniaturi, muzica bisericească de tradiţie bizantină şi de psaltichie” (în
unei psihologii schimbate sau le va opune numai proverbul cazaniilor Cuvântări, pastorale şi îndemnuri, Editura şi Tiparul Sfintei Mânăstiri
bătrâne, adică o mentalitate anaconică și o inteligență dezarmată? Neamţu, 1940, p. 367-368). Acest îndemn al Patriarhului României s-a
Să-i dea viațp dânșii, cei de acum, arătându/se tuturora că sunt la materializat la parohia Sfântul Pantelimon- Foișorul de Foc din București
post și că din razele unei vechi străuciri sunt gata să împretească o prin crearea în anul 1941 a Aşezământului religios “Ateneul Sfântului
aureole nouă”9. Pantelimon”.
Dacă cuvintele spuse către școală sunt usturătoare, cele spuse Patriarhul Nicodim Munteanu a deschis calea ierarhilor ortodocși
pentru biserică sunt mult mai interesante întrucât se ridică un colt de români care s-au opus fățiș ideologiei comuniste și au luptat prin toate
perdea asupra unei vieți lipsite de cunoașterea ”problemelor vremii”, dar mijloacele aflate la îndemână ca Biserica să nu fie subordonată
care înarmată cu ”mentalitatea anacronică” și inteligențe dezarmate, nu samavolnic puterii instalate după 1947. Din numărul mare de clerici
va putea niciând cu asemenea înarmări sufletești să împletească ortodocşi închişi, amintim pe de o parte numele unui teolog de prestigiu
aureole nouă din razele ”vechii străluciri”. care a însuflețit manifestările ”Ateneului Sfântului Pantelimon”,
Vechi străluciri, Veniamin Costache, Șaguna, și toți de la care am profesorul Ioan Gh. Savin, iar pe de altă parte al unui ierarh care,
luat și vom lua focul sacru, fiți fericiți că sămânța voastră și munca alături de părintele Gheorghe Popescu – Colibași, parohul bisericii
voastră ca grăuntele de grâu aduce însutită roadă! Adăpându-ne de la Sfântul Pantelimon, a alcătuit ”Acatistul Sfântului Pantelimon”, care a
izvorul dragostei voastre pentru ”norodul el bun, dar neînvățat” vom stat în centrul mișcării culturale de la această biserică bucureșteană, și
împleti aureole nouă pe care ne-o cere vremea și ne-o impune datoria. anume mitropolitul Irineu Mihălcescu.
În acest sens, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic nota în
cartea intitulată ”Biserica Neamului în pumnii tiranului (1945-1947)” (
8 ”Cultura poporului”, an 4, nr. 50, N. Crainic. Foiletonul Fundației. Editura Dacpress, 2006, p. 34): “Patriarhul Nicodim şi-a dat demisia în
9 ”Cuvântul”, Oct. Goga, nr. 1, anul 1921. mâna Regelui Mihai I de câteva ori şi tot de atâtea ori, chiar dacă
3

;;;
decretul de pensionare era semnat, era retras ceva mai târziu, punându- Acest gest a fost repetat în data de 3 martie 2019 și pentru
se la cale o altă manevră politică. Cum se auzea de demisia Patriarhului persoanele internate la Asezamantul Sf. Nectarie, din incinta bisericii
Nicodim, ca prin minune apăreau candidaţii făcându-se tot felul de Sfântul Pantelimon - Foișorul de Foc, ocazie cu care au fost sfințite
rocade imaginare. Dacă la alegerea primului Patriarh se vorbea şi de o icoanele cu chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe care vor completa
eventuală candidatură a lui Vasile Pârvan, de data aceasta se vorbea de exponatele din cadrul proiectului ”Rămășițele harului”.
candidatura lui Gala Galaction (Grigore Pişculescu). Iată textul din ziua
de miercuri, 23 iulie 1947: „Circulă ştirea după care preotul Gala
Galaction este unul din viitorii candidaţi serioşi la ocuparea scaunului de
patriarh. În cercurile patriarhale se afirmă că Patriarhul Nicodim şi-a
depus demisia în mâinile Regelui Mihai, pe când acesta se afla la Sinaia.
Dacă demisia Patriarhului Nicodim era poate „o ştire”, pe adevăratele,
Dudu Velicu, consemna în ziua de marţi, 5 august 1947: „După demisia
sa, Mitropolitul Irineu s-a retras la Mănăstirea Agapia, însoţit de un
călugăr, ucenicul lui. Faptul că a plecat din scaun i-a creat o situaţie
sufletească grea”. (cf. Dudu Velicu, Biserica Ortodoxă în perioada
sovietizării României – Însemnări zilnice I, 1945-1947, Bucureşti, 2004,
p. 261-262).
Prin urmare, demn de reținut este faptul că Patriarhul Nicodim
Munteanu poate fi considerat animatorul întâlnirii dintre intelectualitate şi
cler de la biserica Sfântul Pantelimon Foişorul de Foc din Bucureşti
desfășurată sub numele de ”Ateneul Sfântului Pantelimon”. Evenimentul este dedicat Anului omagial al satului românesc (al
Expoziția a fost vernisată în prezența domnului dr. Silviu - preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari) şi Anului comemorativ al
Constantin Nedelcu, bibliotecar la Serviciul Bibliografie Naţională al patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de
Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti care a semnalat cărţi bisericeşti, în Patriarhia Română.
Departamentului pentru copii și tineret ”Ateneul Sfântului Pantelimon”
existența acestor documente valoroase pentru comunitatea noastră 2. Redacția ”Lumina cuvântului” a organizat un
parohială.
concurs cu premii, oferind în dar "JURNALUL
DE FRONT" al părintelui căpitan Gheorghe Crețu
de la biserica Sfântul Pantelimon – Foișorul de
Foc din București, 28.02.2019

Expoziția ”Rămășițele harului” susține participarea grupului de

cateheză de la parohia Sfântul Pantelimon - Foișorul de Foc din În data de 24 ianuarie 2019, cu ocazia sărbătoririi a 160 de ani
București la Concursului Naţional Catehetic ediţia a XI-a, ”Hristos:
de la Unirea Principatelor Române (Mica Unire), pe pagina Facebook al
sufletul satului meu”, organizat de Sectorul teologic-educațional al
redacției ”Lumina cuvântului” a fost lansat concursul "Darul invitatului".
Patriarhiei Române în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale, în Premiul l-a constituit "JURNALUL DE FRONT", ediție îngrijită de Pr. Dr.
perioada 15 decembrie 2018 – 21 mai 2019.
BOGDAN AUREL TELEANU, publicată la editura CUVÂNTUL VIEȚII a
Astfel, special pentru acestă oră de religie, copiii din cadrul
Mitropoliei Munteniei și Dobrogei. Câștigătorii concursului au fost Maria
Departamentului „Ateneul Sfântului Pantelimon” îndrumaţi de doamna
Gutu, Irina Irinuca, Mihaela Vasilevski, Andonache Gabriel, Mihaita
Georgeta Muller au confecționat entomărțișoare, materia primă necesară
Doina, Doina Nadia, Iordan Iustinian Tudose, Sofia Sofia, Daniel Stoian
fiind obținută din publicarea foii parohiale cu numărul 50 a „Ateneului și Veronica Voiniciuc
Sfântului Pantelimon”.
Jurnalul de front al preotului militar Gheorghe Crețu este unul
extrem de prețios, surprinzând modul în care s-au derulat zi de zi cariera
militară a unui preot confesor din timpul Primului Război Mondial. Spre
deosebire de rapoartele înaintate superiorilor militari în anii 1918-1919,
jurnalul prezintă și intrarea în război a Armatei Române. Jurnalul
părintelui Gheorghe C. Crețu debutează cu descrierea momentului
intrării României în Primul Război Mondial în August 1916, atunci când
forțele române au încercat eliberarea Transilvaniei trecând de granița
Munților Carpați. (...) După încheierea războiului, între anii 1922-1941
părintele Gheorghe C. Crețu a slujit ca preot paroh la biserica Sfântul
Pantelimon- Foișorul de Foc din București, unde sunt preot slujitor

(© Biroul de presă al Departamentului pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului Pantelimon)

;;;