44
CAP.3 CADRE STATIC DETERMINATE
Cadrele static determinate sînt structuri alcătuite din bare legate între ele rigid sau articulat
astfel încît să fie asigurată invariabilitatea geometrică şi fixarea cu baza de susţinere.
Deoarece forţele pot fi aplicate oriunde pe barele componente, solicitarea dominantă în
structură este încovoierea. În proiectarea construcţiilor nu se întîlnesc în mod obişnuit cadre static
determinate. Studiul acestora este totuşi necesar, deoarece una dintre metodele generale de
rezolvare a cadrelor static nedeterminate foloseşte ca sistem de bază cadre static determinate.
Fig.3.1 Exemple de cadre static determinate
Gradul de nedeterminare statica se stabileşte cu relaţia: , unde:
-li-reprezintă numărul legăturilor interioare
-r-numărul legăturilor cu baza de susţinere
-c-numărul de corpuri
Pentru N=0 structura este static determinată, iar pentru N>0 structura este static
nedeterminată.
Spre exemplu la structura din figura 3.1a : ; r=3,c=1,rezultă N=0 deci o structură static
determinată. La structura 3.1b: ,r=4,c=2, ,rezultă N=0, deci o structură static nedeterminată.
Existenţa nodurilor rigide sau articulate aduce unele aspecte specifice în ceea ce priveşte modul de
comportare la acţiunea încărcărilor exterioare.
Fig.3.2 Forme deformate sub acţiunea forţelor exterioare
Un nod rigid se caracterizează prin faptul că secţiunile barelor ce se întîlnesc în acest punct
au aceeaşi translaţie si aceeaşi rotire. Ca urmare a rotirii egale a acestor secţiuni, dacă în poziţia
deformată se duc tangente în nod, acestea formeaza un unghi egal cu cele pe care îl formează axele
barelor în poziţia iniţială nedeformată (fig.3.2a).
45
Un nod articulat se caracterizează prin aceea că secţiunile barelor ce se întîlnesc în acest
punct au aceeaşi translaţie, iar rotirea lor relativă este liberă să se producă, astfel încît unghiul iniţial
dintre axele barelor se modifică. O astfel de comportare este exemplificată în fig. 3.2b.
La aflarea reacţiunilor cadrelor static determinate, deseori nu este necesară desfacerea
legăturilor interioare şi separarea în porţiuni. Este suficient ca la cele trei ecuaţii de echilibru static,
care se pot scrie pentru ansamblul structurii, să se adauge condiţiile de moment încovoietor nul în
punctele de articulare din interiorul sistemului.
Pentru trasarea diagramelor de eforturi se vor utiliza caracteristicile stabilite la studiul
barelor drepte, care derivă din relaţiile generale dintre intensitatea încărcării, forţa tăietoare şi
momentul încovoietor din secţiunea curentă. Este necesar să se facă permanent legătura cu
fenomenul fizic al deformării structurii, care se oglindeşte în diagrama de momente încovoietoare.
Intuirea directă a aspectului poziţiei deformate permite să se înţeleagă mai bine modul de
comportare al structurii sub acţiunea forţelor şi să se controleze rezultatele obţinute prin calcul.
Pentru a trasa diagramele de eforturi este necesar să se precizeze convenţiile de semne
pentru eforturi. Sensul de parcurgere al structurii este de la stînga la dreapta, aplicînd pentru fiecare
bară convenţiile de la grinda dreaptă. În ceea ce priveşte reprezentarea diagramelor de eforturi pe
barele cadrului, forţa tăietoare şi axială pozitivă se reprezintă deasupra axei barei , iar momentul
încovoietor pe partea fibrei întinse.
3.1 Bare cotite
Barele cotite pot fi privite ca alcătuite din două bare drepte legate rigid între ele, formînd un nod
în punctul de legătură. Rigiditatea nodului condiţionează modul de deformare al barei cotite:
tangentele duse în nod la cele două ramuri ale deformatei păstrează între ele acelaşi unghi, care
există în poziţia iniţială între axele nedeformate ale barelor. Prin aceasta deformarea uneia dintre
bare antrenează şi deformarea celeilalte bare. Diagramele de eforturi se întind obişnuit pe ambele
bare chiar dacă numai una dintre acestea este încărcată. Privitor la eforturile care se dezvoltă în
secţiunile situate imediat de o parte şi de alta a nodului rigid, trebuie reţinute următoarele:
(1) Forţa axială şi forţa tăietoare îşi modifică brusc valoarea, deoarece axele pe care se proiectează
forţele situate la stînga nodului îşi schimbă orientarea cînd se trece în dreapta nodului.
(2) Momentul încovoietor rămîne acelaşi în cele două secţiuni care încadrează nodul teoretic,
deoarece aceste secţiuni au acelaşi centru de greutate, în raport cu care se ia suma momentelor
forţelor situate la stînga secţiunii. În diagrama M se va rabate ordonata din extremitatea uneia
dintre bare (printr-un arc de cerc) la noua linie de referinţă formată de axa celeilalte bare.
46
Fig.3.3 Diagrame T,M pentru o bară cotită
Pentru exemplificare în figura 3.3 este dată o bară cotită în unghi drept.
Forţa P acţionează orizontal în nodul 3; reacţiunile din reazemele 1 şi 2 sînt ambele
verticale,egale şi de sens contrar, astfel că bara 1-3 este supusă numai la efort axial, în timp ce
pentru bara 3-2 efortul axial este egal cu zero. Prin deformare, bara cotită suferă o deplasare laterală
şi nodul 3 se roteşte.
Tangentele în 3 la cele 2 ramuri ale deformatei se rotesc cu acelaşi unghi faţă de poziţiile
iniţiale ale barelor, unghiul dintre tangente rămînînd acelaşi. În cazul considerat deformarea barelor
se face spre interior, deci încovoierea are sens pozitiv conform convenţiei de semne.
3.2 Calculul eforturilor pentru cadre static determinate
Sistemele de bare ale căror axe formează o linie frîntă sau ramificată, iar nodurile se
realizează prin legături rigide sau articulate poartă numele de cadre. Prin figură invariabilă se
înţelege aceea care nu permite deplasări de felul celor care au loc în mecanisme, ci numai
deformaţii şi deplasări elastice.
Calculul practic se începe cu determinarea reacţiunilor. Cadrele fiind static determinate
reacţiunile se obţin prin metodele cunoscute din Mecanica teoretică.
Este recomandabil ca în funcţie de situaţia reală de analizat să se scrie trei ecuaţii de echilibru
pentru ansamblu şi condiţii de moment încovoietor egal cu zero în articulaţiile interioare.
După calculul reacţiunilor urmează trasarea diagramelor de eforturi, care se stabilesc pe
baza relaţiilor diferenţiale dintre eforturi şi încărcări, cunoscute de la grinda dreaptă.
Corectitudinea trasării diagramelor de eforturi se verifică prin condiţia de echilibru static,
aplicată fie nodurilor fie unei părţi a structurii.
47
Exemplul 1:
Sa se traseze diagramele de forţă axială, de forţă taietoare şi de moment încovoietor la structura din
fig.3.4
Fig.3.4 Diagrame de eforturi pentru un cadru static determinat
Calculul reacţiunilor:
Diagrama de forta axiala , N
Pe stîlpul 1-3, în structura 1, pe direcţia axei se proiectează numai reacţiunea verticală ,
efectul său fiind întinderea barei.
Deoarece pîna în secţiunea 3 nu mai intervine nici o alta forţă rezultă ca forţa axială este constantă
şi este efort de compresiune.
48
Pe rigla 3-4, efortul axial este zero.
Pe stîlpul 2-5, în secţiunea 2 acţionează numai reacţiunea care are direcţia axei
barei, iar ca efect o comprimă. Deci forţa axială este constantă şi este efort de compresiune.
Diagrama de forţă tăietoare T
Pe stîlpul 1-3 în secţiunea 1 se proiectează pe normala la axa barei numai reacţiunea
H1=42KN, în continuare intervine efectul încărcării uniform distribuite, astfel încît pe înălţimea
stîlpului 1-3 forţa tăietoare are o variaţie liniară, iar în secţiunea 3 forţa tăietoare ajunge zero.
Pe rigla 3-4, în secţiunea 3, se proiectează pe normala la axa barei numai reacţiunea V 1=1KN, în
continuare forţa tăitoare este constantă pînă în secţiunea 4 cînd acţionează forţa concentrată de
20KN. În secţiunea 4 apare un salt în diagrama de forţă tăietoare, ulterioar ea închizîndu-se în zero
în secţiunea 5, secţiune în care acţionează reacţiunea V2.
Pe stîlpul 2-5 forţa tăietoare este egală cu zero, deoarece pe această bară nu acţionează nici o forţă
transversală.
Diagrama de moment încovoietor M
În capătul 1 al stîlpului 1-3 momentul încovoietor este egal cu zero deoarece în această
secţiune este o articulaţie. Pe lungimea stîlpului momentul încovoietor variază parabolic. În capătul
3 al stîlpului momentul încovoietor este . Fibra întinsă este fibra
interioară.
Pe rigla 3-4, în capătul 3, momentul încovoietor are tot valoarea de 63KNm deoarece nodul
3 este unic şi aparţine atît stîlpului cît şi riglei. Fibra întinsă pe riglă este cea de la interior.În
secţiunea 4 (punctul de aplicaţie al forţei concentrate) valoarea momentului încovoietor este de
66,5KNm, iar în secţiune 5 momentul încovoietor se anulează.
Pe intervalul 3-4 momentul încovoietor variază liniar, iar în punctul de aplicaţie al forţei
concentrate prezintă un maxim, .
Verificarea corectitudinii diagramelor de eforturi (a valorilor eforturilor) se face utilizînd condiţia
de echilibru static a nodurilor, sub acţiunea forţelor aplicate direct în nod şi a eforturilor din
secţiunile infinit vecine nodului. Spre exemplu efortul axial de pe stîlpul 1-3 este egal cu forţa
tăietoare de pe rigla 3-5 în secţiunea 3.
Exemplul 2: Să se traseze diagramele N,T,M pentru structura static determinată din fig.3.5
49
Fig.3.5 Diagrame de eforturi pentru un cadru triplu articulat
Calculul reacţiunilor :
Verificare:
Verificare:
Calculul forţelor tăietoare:
Forţa tăietoare în punctul 1 este egală cu H1=5KN, fiind constantă pe bara [Link] bara 4-
5 în secţiunea 4 singura forţă normală pe axa barei o reprezintă reacţiunea V1.
50
T25 se obţine descompunînd forţele H2 şi V2 pe direcţie normală la axa barei.
Calculul momentelor încovoietoare:
Momentul încovoietor în articulaţia 1 este egal cu zero. M 41 se obţine ca fiind produsul
dintre reacţiunea H1 şi braţul de pîrghie de 6m. Momentul în articulaţia 3 este egală cu zero.
Momentul M53 a fost calculat luînd în considerare efectul momentelor forţelor de la dreapta
secţiunii.
Calculul forţelor axiale: Pe stîlpul 1-4 ,pe direcţia axei barei se proiectează reacţiunea V [Link]
pînă în secţiunea 4 nu mai acţionează nici o altă forţă rezultă un efort axial constant şi de
[Link] direcţia axei barei 4-5 se proiectează reacţiunea H1.
Exemplul 3: Să se traseze diagramele N,T,M pentru structura static determinată din fig.3.6
Calculul reacţiunilor se face prin scrierea ecuaţiilor de echilibru static în articulaţiile 1 şi 2:
Verificare:
Reacţiunile H1 şi H2 se obţin prin scrierea ecuaţiilor de moment în nodul 3 la stînga şi la
dreapta. Se ştie că ecuaţiile de echilibru static se pot scrie pentru întreaga structură dar şi pentru
părţi ale structurii.
Verificare:
51
Fig.3.6 Diagrame de eforturi pentru un cadru triplu articulat
52
Forţa tăietoare în secţiunea 1 se deschide cu valoarea reacţiunii H 1 şi este constantă pe
întreaga lungime a stîlpului. Pe bara înclinată 4-3 forţa tăietoare are o variaţie liniară datorită
încărcării uniform distribuite. Valoarea în nodul 4 pentru bara 4-3 se obţine descompunînd
reacţiunile V1 şi H1 pe o direcţie normală la axa barei.
Similar se procedează şi pentru bara 5-3, se descompun reacţiunile V 2 şi H2 pe direcţie
normală la axa barei. În nodul 5 pe consola 5-6 forţa tăietoare se deschide cu valoarea de 20KN
(care reprezintă suma forţelor normale pe axa barei din stînga secţiunii), este constantă pe lungimea
consolei şi se închide în zero cu forţa concentrată de 20KN. Pentru stîlpul 5-2 forţa tăietoare se
deschide cu 2KN reprezentînd suma forţelor normale din stînga, şi se închide cu H2=2KN.
;
Calculul momentelor încovoietoare:
Momentul încovoietor în articulaţia 1 este egal cu zero, are o variaţie liniară pînă în 4, fibra
întinsă fiind la exterior, momentul negativ.În nodul 4, fiind un nod format din 2 bare momentul se
rabate şi pe bara 4-3 tot la exterior.În continuare pe bara 4-3 diagrama de moment are o variaţie
parabolică datorită încărcării uniform distribuite , cu un maxim în dreptul punctului de anulare al
forţei tăietoare.
Momentul M56 se determină prin considerarea momentului creat de forţa din dreapta de
20KN, consola fiind o structură static determinată..Momentul M 52 se obţine ca fiind produsul dintre
reacţiunea H2 şi braţul de pîrghie de 7m, diagrama avînd o variaţie liniară, fibra întinsă fiind la
exterior.
;
Calculul forţelor axiale:
Pentru stîlpul 1-4 efortul axial este egal cu V 1 şi este de compresiune. Efortul N 43 se obţine
proiectînd pe direcţia axei barei reacţiunile V 1 şi H1.În cazul efortului N34 acesta se obţine luînd în
calcul şi efectul încărcării uniform distribuite, rezultînd că pe rigla înclinată 4-3 efortul axial va
avea o variaţie liniară. Efortul axial pentru rigla 5-3 se obţine prin descompunerea pe direcţia axei
barei a reacţiunilor V2 şi H2, iar pe direcţia stîlpului 5-2 se va proiecta pe direcţia axei barei numai
reacţiunea V2.
Exemplul 4: (cadre multiple)
Sub această denumire se înţeleg cadrele formate din părţi principale şi secundare. Particularitatea
rezolvării constă în aceea că reacţiunile se calculează începînd cu cele ale părţilor secundare. Pentru
exemplificare fie cadrul din figura 3.7 la care se cere să se traseze diagramele de eforturi N,T şi M.
53
Fig.3.7 Cadru multiplu. Diagrame eforturi structură secundară.
Determinarea reacţiunilor pentru structura secundară:
; V2=16KN
Determinarea reacţiunilor pentru structura principală:
54
Fig.3.8 Diagrame de eforturi pentru structura principală.
3.3 Utilizarea simetriei şi antisimetriei
Structurile uzual întîlnite în practică au deseori particularitatea de a prezenta o axă de
simetrie. La construcţii industriale, poduri, clădiri civile consideraţii de ordin tehnologic care derivă
din modul de folosinţă, cerinţe economice şi de tipizare, cît şi cerinţe de aspect, duc frecvent la
alegerea unor tipuri de construcţii ale căror elemente principale de susţinere (de exemplu cadre)
rezultă simetrice. Această particularitate a structurii trebuie folosită, deoarece aduce deseori
simplificări substanţiale în rezolvare, atît la trasarea diagramelor de eforturi pentru structuri static
determinate, cît mai ales cu ocazia utilizării acestor diagrame la calculul deplasărilor elastice şi la
rezolvarea sistemelor static nedeterminate.
55
Din punct de vedere static, noţiunea de simetrie se referă atît la configuraţia geometrică a
structurii cît şi la rezemările sale. O structură este simetrică faţă de o axă atunci cînd barele şi
legăturile sînt dispuse simetric în raport cu această axă. Atfel structurile din figurile 3.9 sînt toate
simetrice faţă de o axă verticală care trece prin mijlocul deschiderii.
Cît timp sarcinile aplicate pe o structură simetrică sînt oarecare, desigur că nu există nici o
particularitate pentru reacţiuni şi eforturi.
Pentru situaţii particulare de încărcare însă, se pot face anumite observaţii utile. Fie un cadru
simetric, de exemplu cel din figura 3.9a care este acţionat de o încărcare simetrică. În acest caz din
cercetarea fenomenului fizic apare evident că se ajunge la o poziţie deformată simetrică, ceea ce
arată că întreaga situaţie de solicitare a structurii respectă condiţia de simetrie.
Cadrul din fig.3.9b este încărcat antisimetric. Şi în acest caz, din punct de vedere fizic, apare
evident faptul că structura trece într-o poziţie deformată antisimetrică faţă de axă, ceea ce arată că
întreaga situaţie de solicitare a structurii respectă condiţia de antisimetrie.
Tot în figura 3.9 sînt prezentate diagramele de eforturi corespunzătoare celor două tipuri de
încărcări.
Astfel se observă că în cazul structurii simetrice încărcată simetric diagrama de moment
încovoietor şi de efort axial rezultă simetrice iar diagrama de forţă tăietoare antisimetrică.
În cazul structurii simetrice încărcată antisimetric diagrama de moment încovoietor şi efort
axial rezultă antisimetrică iar cea de forţă tăietoare simetrică.
Proprietăţile de simetrie şi antisimetrie ale reacţiunilor şi diagramelor de eforturi pot fi
utilizate şi pentru sarcini oarecare, dacă se ţine seama că orice încărcare poate fi înlocuită printr-o
încărcare simetrică şi o încărcare antisimetrică. Prin aceasta trasarea diagramelor de eforturi pentru
încărcarea dată poate fi obţinută prin suprapunerea celor două serii de diagrame corespunzătoare
componentelor încărcării. Desigur, folosind această cale, sînt de trasat mai multe diagrame, dar
construcţia lor este mult mai simplă datorită tocmai utilizării simetriei şi antisimetriei.
56
Fig.3.9 Diagrame de eforturi (M,T) pentru o structură simetrică încărcată simetric şi încărcată
antisimetric
57
Fig.3.10 Diagrame de efort axial pentru încărcare simetrică şi antisimetrică
Exemplul 1: Să se traseze diagramele de eforturi N,T,M pentru cadrul simetric static determinat din
figura 3.11
Fig. 3.11 Exemplu structură simetrică încărcată simetric
58
Exemplul 2: Să se traseze diagramele de eforturi N,T,M pentru cadrul simetric încărcat antisimetric
din figura 3.12
;
;
59
Fig.3.12 Structură simetrică încărcată antisimetric
60