PIRITA
Pirita este un mineral din clasa sulfurilor, cu formula chimică FeS2, și care cristalizează în
sistemul cubic. Anionul din pirită este un ion de bisulfură S2-, care structural este asemănător
peroxizilor. Cristalele sunt frecvent idiomorfe, apărând sub forme de cuburi, octaedri sau dodecaedri
pentagonali.
Culoarea aurie a piritei a determinat denumirea ei ca “aurul nebunilor”
Răspândire
Este una dintre cele mai răspândite sulfuri, fiind întâlnită în roci magmatice și metamorfice bogate în
magneziu și fier (roci de culoare închisă), roci hidrotermale și roci sedimentare sau în acumulările de
cărbuni (pirita framboidală).
Supusă fenomenelor de oxidare la suprafață, sau în prezența apei de infiltrație, se transformă în
hidroxid de fier amorf (limonit) după mai multe etape intermediare
Proprietati fizice
Duritatea: 6- 6,5 ;
Clivajul: absent ;
Spãrtur: concoidalã - neregulatã ;
Greutatea specifica: 5,1
Proprietãti optice
Culoarea mineralelor: gãlbui-arãmie cu reflexe verzui ;
Culoarea urmei: neagrã-verzuie sau neagrã-brunã ;
Luciul mineralelor: metalic ;
Policroism: absent .
Alte caracteristici
Densitatea: 4,95 - 5,1 g/cm³
Punct de topire: 1,177–1,188 °C
Reactivitatea chimicã : se dizolva in acid azotic concentrat
Minerale asemanatoare : Marcasita, Calcopirita
Radioactivitate : Nu este radioactivã
Caractere speciale : Paramagneticã
Utilizare
Din punct de vedere economic este importantă pentru obținerea acidului sulfuric, fierului și
cuprului, sau ocazional la obținerea aurului.
Zăcămintele de cărbuni bruni ce conțin pirită. prin ardere eliberează diioxidul de sulf (SO 2) care prin
dizolvare în apa din atmosferă formează (acid sulfuric) ploi acide, care poluează mediul înconjurător.
Numele piritei provine din limba greacă πυρpyr=foc, deoarece se poate folosi pentru aprinderea
focului - cu ajutorul unui amnar (de cremene) s
Biblografie:
[Link]
[Link];
[Link]
[Link]
[Link]/wiki/Rocă_magmatică
[Link]
[Link]
[Link]