SUBSTANTIVUL

Genul
1. Substantivele la care există ezitare în ce privește apartenența la genul feminin sau
neutru, respectiv masculin sau neutru (cu implicații asupra formei lor de plural) se
află în una din următoarele situații:
- cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite, regionale sau populare)
sunt specializate pentru sensuri sau domenii diferite: a1(literă) s.m. / s.n., a2
(sunet) s.m.; basc2 / bască1 „beretă“, basc3 „adaos la bluză sau jachetă“,
bască2„albie, lâna tunsă de pe oaie, bluză, vestă“, bască3 „limbă“;
colind1„colindat“, colind2/ colindă „cântec“; zăloagă „semn de carte, capitol“,
zălog1„arbust“, zălog2„garanție“;
- ambele sunt admise ca variante literare libere: basc2/bască1(beretă);
colind2/colindă (cântec)
- norma actuală a optat pentru un singur gen, și anume astru masculin, clește
masculin (cu pl. clești), foarfece feminin;
2. Conform tendiței de specializare, la unii termeni, a masculinului pentru limbajul
tehnic, norma actuală admite și genul masculin (și deci pluralul în -i) la substantive ca
elemen 1(de calorifer) s.m., pl. elemenți, față de element 2„fenomen, componentă“s.n.,
pl. elemente; robinet s.n./ s.m., pl. robinete/robineți; virus1 „program de
calculator“s.m., pl. viruși, virus2 „agent patogen“ s.n., pl. virusuri;
3. La substantivul împrumutat din engleză mass-media s-a admis(în acord cu forma și în
conformitate cu trecerea unor plurale neutre latinești la origine la feminin singular)
folosirea lui ca feminin singular (mass-media actuală), cu genitiv-dativul articulat
mass-mediei (prin intermediul mass-mediei).

Nominativul-acuzativul singular

1. Norma actuală admite noile singulare pe care unele substantive feminine cu rădăcina
terminată în în –l și pluralul în –e și le-au creat după modelul sofa, sofale, cafea,
cafele; bretea pentru sensurile „fâșie de susținere la îmbrăcăminte; ramificație
rutieră“, sanda (nu sandală).
2. Tendința distingerii între forma de singular și cea de plural se concretizează în
acceptarea de către norma academică a unui singular precum cârnat (nu cârnaț).
3. Norma actuală nu admite decât formele salariu, serviciu, nu salar, servici, prima
fiind taxată în cel mai bun caz ca regională, iar a doua ca incultă.
4. La substantivele feminine neologice nume de ocupații terminate în –ogă, norma nu a
admis (și) formele în –oagă: filologă (nu (și) filoloagă – evitată, probabil, și din cauza
coincidenței finalei cu adjectivul oloagă), pedagogă; aceste forme sunt însă rar
folosite, existând tendința de a utiliza cu referire la femei echivalentul masculin
(expresie a unei puternice rezistențe față de încercările de feminizare a numelor de
ocupații): Ea este filolog (dar fizician /fiziciană etc.).
5. Norma literară respinge forma doctoră, admițând numai doctoriță.

Genitivul-dativul singular

1. La substantivele feminine de tipul apărătoare, casă, femeie, gramatică, lipitoare,

vulpe, genitivul-dativul singular nearticulat este identic cu pluralul nearticulat
( niște apărătoare (persoană) sau apărători (obiecte), case, femei, gramatici, lipitori,
 vulpi – acestei apărătoare sau apărători, case, femei, gramatici, lipitori, vulpi), iar cel
articulat se formează adăugând articolul hotărât –i la genitiv-dativul singular
nearticulat: apărătoarei sau apărătorii, casei, femeii, gramaticii, lipitorii, vulpii.
2. La substantivele feminine terminate la nominativ-acuzativ singular nearticulat în –ie
în hiat (tipul câmpie, pustie, vie), genitiv-dativul nearticulat este de asemenea
identic cu pluralul (acestei câmpii, pustii, vii), dar cel articulat se formează
adăugând articolul hotărât –i la nominativ-acuzativul singular nearticulat: câmpiei,
pustiei, viei.
3. Substantivele feminine terminate la nominativ-acuzativ singular în –e sau –ee (care
au pluralul tot în –ee sau nu se folosesc la plural) au aceeași formă și la genitiv-
dativul singular nearticulat: justețe, onomatopee; acestei justețe, onomatopee, iar cel
articulat se formează adăugând articolul hotărât –i la această formă comună: justeței,
onomatopeei.
4. La substantivele feminine cu pluralul în –uri, genitiv-dativul singular nu
corespunde formei de plural: trebi față de treburi.
5. Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au genitiv-
dativul singular diferit: maică1„călugăriță“, g.-[Link]. maicii; maică2„mamă“, g.-d. art.
maicei/ maicii/ maichii; soră1„grad de rudenie“, g.-d. art. surorii, soră2„infirmieră“,
g.-d. art. sorei; la substantivul piele, genitiv-dativul diferă în funcție de sens: pielii, dar
(la animale) pieii.
6. La unele substantive feminine nume de rudenie terminate în –ică, precum și la
subtantivul masculin vlădică, asemănător formal cu ele, sunt admise mai multe forme
de genitiv-dativ singular: mămicăi/ mămicii/ mămichii, vlădicăi/ vlădicii/ vlădichii.
7. Formațiile cu structura substantiv denumind persoane (grade de rudenie sau relații
sociale) +adjectiv posesiv: bunicu-meu, bunică-mea, nevastă-mea, soră-mea au
genitiv-dativul la masculin cu articolul proclitic lui: lui bunicu-meu, iar la feminin:
bunică-mii, nevesti-mii, soră-mii.
8. Unele substantive proprii provenite din substantive comune au genitiv-dativul
diferit de acela (articulat) al substantivelor comune respective: lui Brăduț, Floricicăi /
Floricichii, Floarei, față de brăduțului, floricelei, florii.
9. La unele nume proprii, normele actuale admit variante de flexiune: Floricicăi /
Floricichii, Ilenei / Ileanei.

Pluralul

1. Substantivele masculine care la singular au un i la finală se scriu la plural articulat

cu doi i, iar la forma articulată cu trei i: cafegiu, copil, fiu – cafegii, fii – cafegiii,
copiii, fiii.
2. Poate exista ezitare în ce privește forma de plural (în cadrul aceluiași gen) la unele
substantive feminine cu pluralul (și genitiv-dativul singular nearticulat) în –e sau –i
și neutre cu pluralul în –uri sau –e; la aceste substantive, opțiunea normei actuale este
una din următoarele:
- ambele forme sunt admise ca variante literare libere, cu preferință pentru una
dintre ele (indicată prima în dicționar); precum căpșuni / căpșune, cireșe / cireși,
coarde / corzi, coperte / coperte, găluște / găluști, ca și râpe / râpi, respectiv
niveluri / nivele „înălțime, stadiu, treaptă“, ca și chipie /chipiuri, tuneluri / tunele;
- se admite o singură formă la unele substantive feminine (monede, dar gagici,
poieni, țigănci) și neutre precum chibrituri (chibrite fiind simțit ca incult), dar
seminare (seminarii nemaiavând sprijin într-un singular în -iu);
 - substantivele feminine formate cu sufixul –toare care au sensuri diferite se
constituie în serii dintre care cele care desemnează persoane au pluralul la fel cu
singularul (apărătoare, lipitoare), în timp ce au pluralul în –i cele care
desemnează obiecte (apărători) sau animale (lipitori).
3. Normele actuale recomandă păstrarea alternanței la pluralul substantivului cotidian –
cotidiene (așa cum se comportă adjectivul din care provine).
4. Pentru pluralul în –i al unor termeni tehnici vezi Genul.
5. Desinența de plural se leagă prin cratimă la cuvintele greu flexionabile, precum
numele literelor și sunetelor: x-uri.
6. La împrumuturile recente, în curs de adaptare, norma actuală a adoptat soluții
diferite, și anume:
- folosirea unor substantive cu aceeași formă și la singular și la plural: dandy,
gay, hippy, peso, playboy;
- încadrarea în modelul substantivelor românești, prin formarea pluralului:
 la cele masculine – cu desinența –i, cu alternanțe fonetice corespunzătoare:
adidași, bodyguarzi / bodygarzi, brokeri, dealeri, rackeți, ca boși;
 la cele neutre, în general cu desinența –uri, legată
 direct la cuvintele – chiar neadaptate sub alte aspecte – care se
termină în litere din alfabetul limbii române pronunțate ca în
limba română: boarduri [borduri], clickuri [clicuri], gadgeturi
[ghegeturi], itemuri [itemuri], trenduri [trenduri], week-enduri
[uikenduri];
 prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între
scriere și pronunțare (bleu-uri [blöuri], show-uri [șouri]) sau care
au finale grafice neobișnuite la cuvintele vechi din limba română:
party-uri, story-uri.