„ Atitudinea fiecăruia dintre noi faţă de calculator este o probă, un răspuns la întrebarea: cum reacţionezi
faţă de nou? ”
În articolul “Uf, iar calculatoarele”, publicat în 1971, în culegerea “Îndoieli şi certitudini” matematicianul
Grigore Moisil considera că problema fundamentală a instruirii asistate de calculator este următoarea:
“Azi avem calculatoare în ţară. Avem oare şi profesori?”
Conceptul de profesor poate fi definit în trei feluri:
Administrativ: se numeşte profesor cel care a fost numit profesor de o autoritate îndreptăţită prin lege să
acorde titlul de profesor.
Static: se numeşte profesor cel care cunoaşte o anume disciplină şi o predă altora.
Dinamic: se numeşte profesor cel care, într-o anume disciplină, ştie în fiecare zi mai mult decât ieri, care
învăţându-l pe altul ce ştie el azi, îl pregăteşte pentru ceea ce va afla mâine.
“Avem astfel de profesori pentru ştiinţa exploatării calculatoarelor? Începem să avem. Mai mult decât atât:
începem să avem şi elevi care vor să înveţe.” (Grigore Moisil)
Profesorul “dinamic”:
îşi proiectează activitatea didactică pe baza unor obiective ce se adresează elevului, ca subiect
principal al învăţării;
se preocupă să înţeleagă nevoile şi profilul psihologic al elevului secolului XXI;
îşi adaptează demersul didactic pentru a-l motiva şi pentru a-l învăţa să înveţe, să caute informaţii şi
să înveţe să le prelucreze singur.
Aportul calculatorului în acest proces este să faciliteze elevilor achiziţionarea a unor cunoştinţe şi
formarea unor deprinderi care să le permită să se adapteze cerinţelor unei societăţi aflate într-o permanentă
transformare.
Elevii trebuie să fie pregătiţi pentru schimbări, să le întâmpine cu entuziasm, nu cu frică şi rezistenţă.
Dacă elevii sunt orientaţi cu încredere spre schimbare, ei vor simţi nevoia de a fi instruiţi cât mai bine
pentru a face faţă noilor tipuri de profesii.
Profesorul trăieşte el însuşi într-o societate în schimbare, în prima linie a schimbării,din fericire, astfel
incât va trebui să se adapteze, să se acomodeze, să se perfecţioneze continuu.
A reuşi să-ţi cunoşti bine elevii este un deziderat dificil de atins de către un profesor în contextul
actual, dar absolut necesar pentru o bună proiectare a activităţii sale didactice.
Deşi diferiţi, elevii noştri au anumite trăsături comune:
- se plictisesc uşor şi-şi pierd repede concentrarea;
- manifestă dezinteres pentru anumite discipline sau învaţă doar motivaţi extrinsec de apropierea unui
examen;
- şi-au păstrat vie curiozitatea şi plăcerea de a descoperi lucruri noi şi interesante.
Putem considera că utilizarea calculatorului în învăţare rezolvă astfel câteva dintre aceste probleme, care
pot fi privite ca nişte chestiuni de marketing educaţional.
Din transmițător al informației în facilitator al învățării
"[...]Educaţia trebuie să:
prevină utilizările oarbe ale noilor tehnologii informatice în comunicare,
împiedice înstrăinarea omului,
lupte contra dorinţei de divertisment permanent, contra fricii nejustificate faţă de noile tehnologii
informatice în comunicare,
prevină diminuarea spiritului creativ." (G. de Landsheere)
Prin utilizarea calculatorului în învăţare putem obţine:
• Motivaţie
• Captarea atenţiei
• Acces la resurse informaţionale din afara şcolii
• Facilitarea înţelegerii de concepte abstracte
• Stimularea curiozităţii prin activitatea de cercetare
• Exersarea în ritm propriu : recuperare sau performanţă
• Dezvoltarea creativităţii
• Facilitarea lucrului în echipă
Dincolo de transpunerea procesului de predare-învățare-evaluare care ţin de latura creativă a pofesorului,
în mediul virtual apar noi provocări cărora trebuie să le facem față şi asta constă în folosirea utilă şi
sigură a Internetului. Acestor noi provocări a răspuns cursul “Profesor real într-o lume virtuală”, reuşind
să îmbine aspectele teoretice cu cele practice, prin exemplele concrete oferite.
Cursul oferă posibilitatea de a ne îmbogăţi cunoştinţele de la nevoile nativilor digitali şi părinţilor
acestora-lucruri absolut necesare într-o şcoală a viitorului – până la creare unei stări de bine a acestora.
Poate că la momentul actual regăsim unele din obiectivele acestui curs la unele ore de
dirigenţie/consiliere, parteneriate şcoală-familie derulate sau proiecte europene de tip Erasmus, dar eu
consider că pe viitor ar trebui să avem o disciplină în programa şcolară care să răspundă dacă nu la toate,
măcar la o parte din provocările mediului virtual, poate ca o disciplină în programa obligatorie sau ca şi
curriculum la decizia şcolii.
Vorbim azi de Practici Educaţionale Deschise(PED).În ciuda faptului că PED poate îmbunătăți rezultatele
învățării, pot fi identificate, de asemenea, mai multe provocări. Din punct de vedere instituțional, școlile
ar putea considera dificilă adaptarea pedagogiei la modelul PED. Mai mult, acestea nu recunosc PED în
politicile de promovare. În ceea ce privește profesorii, unii dintre aceștia se tem să nu piardă controlul
asupra procesului de predare, atunci când își invită elevii să aducă propriile contribuții la activitățile
cursurilor și să participe activ la dezvoltarea acestora. Unii dintre aceștia nu dispun, de asemenea, de
competențele necesare pentru a încorpora PED în cursurile lor. În ceea ce privește elevii/studenții, aceștia
sunt mai familiarizați cu abordările tradiționale de învățare, prin urmare, le-ar putea fi dificil să devină
mai autonomi și să se adapteze la un curs de tipul PED. În esență, PED solicită ca practicienii, inclusiv
profesorii, elevii, precum și educatorii, să fie mai deschiși, mai activi, mai participativi și mai inovatori.
Un alt obstacol care îl putem întâlni astăzi în aplicarea noţiunilor învăţate la acest curs este legat de
numărul insuficient de ore de la şcoală necesare aplicării unui astfel de demers, mai ales la liceu, reticenţa
unor profesori faţă de învăţământul online şi chiar a unor părinţi. Suntem conştienţi că există încă mulţi
părinţi care nu sunt “digitali”, au puţine cunoştinţe despre Internet şi preferă să stea încă deoparte de
lumea virtuală.
Apreciez cursul “Profesor real într-o şcoală virtuală” ca modalitate de organizare, prin noutatea
conţinuturilor şi informaţia bogată. Cred ca vine în întâmpinarea provocărilor, problemelor cu care ne
confruntăm în mediul virtual nu numai ca profesori. Aştept să particip şi la alte cursuri organizate în
cadrul programului “Ora de net”.