Nr. 12, Anul V - Anul omagial al Aşezământului cultural-duhovnicesc “Ateneul Sfântului Pantelimon” şi Anul comemorativ al Părintelui Petru Gh.

Savin
Periodicul Departamentului pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului Pantelimon din cadrul parohiei bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc
(Material publicat cu sprijinul domnului GABRIEL ŢURLEA, voluntar Sfântul Pantelimon, sub coordonarea Pr. dr. Bogdan-Aurel Teleanu)

Pr. PETRU GH. SAVIN Slăbise și om și nevastă văzând cu ochii, iar copiii se
sălbăticiseră, se prostiseră de frică și groază.
PILDE CREŞTINEŞTI: Numai ce nevasta într-o zi își luă inima în dinți și îndrăzni:
— Doamne, române, oare ce-i pe capu' nostru, bre? Bănetul
Cei doi frați ista mi-a stricat tot corajul. Du-i înapoi de unde i-ai adus, că altfel
(Fragment preluat din lucrarea haram de viața noastră!
Teatru pentru popor, Editura remus — Că bine zici tu, măi femeie! Ce-i blestemăția asta pe capu'
Cioflec, 1943) nostru. Ai dreptate. Și nici una, nici două, omul înșfacă traista cu
banii cei de aur și-i duse fratelui:
— Na-ți, frate, banii, n-am nevoie de ei. Mi-am băgat un
blestem în casă. Nu mi-i nici hodina, hodină, nici traiu', traiu'.
Au fost într-un sat, doi frați. Și cum îi de când lumea: unul sărac Și scăpat de grijă, a început iarăși veselia, cântările și voia
și altul bogat. Să vedeți, însă, lucru tare de-a mirării. cea bună în casa fratelui cel sărac.
Celui bogat, averea nu-i era spre mulțumire, spre trai și spre
viață dulce și ușoară, ci prilej de agonisire a multor păcate, necazuri,
*
zile chinuite și nopți neodihnite. Nu mai înțelegea nimic de masă, de
casă.
* *
Veșnic pe drumuri, veșnic pe gânduri. Din casă-i pierise toată
voia cea bună, tihna și curajul. Ba că trebuie de făcut cutare afacere, Pe câți dintre noi, creștinii, averea nu ne ia tot ce este
ba că cealaltă n-a ieșit cum trebuie. Dincolo s-a pierdut, colo nu s-a mai bun în sufletele și în inimile noastre!? La câți averea nu
câștigat, dincoace trebuie multă alergătură, multă minciună ne îneacă și ne face să ne pierdem virtuțile!? Nu mai avem
amestecată cu oleacă de hoție și la nevoie să cureți chiar din cale pe vreme pentru fapta cea bună, pentru grijirea sufletului,
cel ce se opune treburilor tale. Se înțelege că, cu așa mijloace, pentru mântuirea lui. Ne cufundăm în mocirla tuturor
averea creștea, se înmulțea, dar mulțumirea sufletului și fericirea lui patimilor și grija vieții ne gonește afară din fericirea
nu se puteau face tot așa. Domnului.
Copiii, uitați și lăsați în părăsire și neținuți în grija ochiului Fericit este creștinul care-și socotește averea ca un
părintesc, creșteau rău și învățau de pe acum că, mare multă minte a mijloc pentru a-și mântui mai cu ușurință sufletul, decât ca
avut cel ce a zis: „Banii strângătorului intră în mâna cheltuitorului”, iar pe un scop cu care să și-l ucidă, mai curând și mai murdar!
nevasta ținea drumurile cele rele și plimbările cele fără rost, Banul usucă lacrimi, dar tot el le și scoate; el ucide și
pierzătoare de trup și suflet. Și toată casa bogatului cum vedeți, așa învie, bucură și întristează. El este mândria omului, dar,
era pe cât se vedea, pe cât nu, cred că dacă nu mai rea, nici mai totodată și căderea, rușinea lui. Ridică biserici, dar
bună nu era.
deschide și ocne, dă lumină dar și întuneric, înțelepciune și
Să vedem și casa săracului.
Nevoiaș și cu o spuză de copii, fratele cel sărac nu prea era așa
sprijin celui tânăr ca și mângâiere și bucurie celui bătrân, —
de tare supărat pe sărăcia lui. dar tuturor pierzanie și nenorocire, când nu este
Muncea azi, ca să aibă ce mânca mâine. întrebuințat așa cum ne învață Cel ce a zis:
Sănătos, fără griji și fără necazuri, după ce venea de la muncă, „Unde ți-i comoara, acolo îți va fi și inima, — și că mai
până ce nevasta tipărea o mămăliguță, fratele ist sărac, înconjurat anevoie va intra bogatul în împărăția lui Dumnezeu decât
de băieți, îi trăgea o cântare de acelea de la inimă, apoi ospătând și funia în urechile acului!”
mulțumind Domnului de hrana zilei și de sănătate, dormeau fără de Priviți un om pe care banul îl stăpânește și care a
grijă și fără de habar, cu inimile vesele, cu ușile deschise, în paza ajuns robul lui! Aspru, crud, închis la inimă ca și la față. Îi
Celui de sus! tot ninge și-i tot plouă. Că din casa fratelui sărac a pierit
A doua zi, iar așa. Mă rog, ce să mai vorbim, rar de se tulbura orice urmă de zâmbet, de voie bună. Ochi dușmănoși, mâini
tihnita viață din casa săracului, și atunci iute trecea că doar munca și rapace, gând lacom și poftitor, peste tot o hidoasă arătare
nevoia nu-i da răgaz să aibă vreme de ceartă și sfadă. nesățioasă care și-a făcut din dragostea banilor scop de
Fratele cel bogat, tot aștepta să vină să-i ceară ceva, vreun viață.
ban, vreun ajutor, că-l știa sărac și-n strâmtoare. Dar vorba ceia, Acesta e omul de care să te ferești, creștine! Ci cu
săracul încercase odată marea cu degetul și aflase că este un
faptele cele bune, cu virtuțile, ca fratele cel sărac, cu voia
proverb, îl spusese doar cumnată-sa:
cea bună, cu cântările, să ne petrecem viața. Să fim numai
„Frate, frate, dar brânza-i cu bani!” Și... s-a lecuit de cerut.
În schimb, bogatul se mira de atâta voie bună și cântare ce chivernisitorii banilor și averilor și comoara noastră să fie
auzea de la casa lui și fiindcă nu mai cerea de la el acum nimic, își Evanghelia Mântuitorului, singura comoară pe care moliile
zise în sinea lui: n-o rod și furii n-o sapă. — Să ne îmbogățim în Iisus Hristos
— Ce frate om de treabă am eu! Necăjit și nevoiaș, dar el căci numai atunci vom putea primi cununa cea cerească,
sărmanu', tot cu curaj! cu care lăsând averea pământului, când vom muri, ne vom
Ia să-l ajut și eu, să-i meargă mai bine treburile; și fără știrea încununa de Acela ce a zis:
femeii, luă o traistă de aur și i-o dădu. „Unde va fi comoara voastră, acolo va fi și inima
Dar ce se întâmplă? voastră”.
În casa săracului din ziua aceia, pieri cântecul și curajul, pieri Întru aceasta să nădăjduim deci, fraților și să ne
veselia și voia cea bună. Mereu își număra banii, să vadă nu cumva ostenim pe aspra cale a vieții acesteia scurte și degrab
lipsesc. Mereu se gândea să nu cumva să vie careva să-l prade. trecătoare.
Ușa, totdeauna era închisă și ferecată, iar somnul nu se mai lipea de
nimeni. Nevasta, încă, săraca se mira de beleaua ce le căzuse pe
capul lor. Copiii nu mai știau mângâierea tatălui, iar când îndrăzneau
să facă gălăgie și veselie ca înainte vreme, era vai de steaua lor.

1
;;;
Nr 12, Anul V - Anul omagial al Aşezământului cultural-duhovnicesc “Ateneul Sfântului Pantelimon” şi Anul comemorativ al Părintelui Petru Gh. Savin

prof. IOAN GH. SAVIN Deci pentru a cunoaște pe Dumnezeu altfel

decât „prin refracțiunea strălucirii sale prin prisma rațiunii

CUNOAŞTEREA umane sau a legilor creațiunii sale” — după cum spune

Mager — sufletele religioase predominate, chinuite de
MISTICĂ setea după o cunoaștere desăvârșită a obiectului
credinței lor, au simțit nevoia de a se ridica la o stare
(Fragment preluat din lucrarea superioară lumii și rațiunii, adică de la starea de creatură,
Mistica şi ascestica ortodoxă, „la una asemănătoare Creatorului”. Această sete a
Tiparul Tipografiei Eparhiale,
Sibiu, 1996)
noastră după o cunoaștere „deiformă” nu înseamnă
cutezanța „de a deveni noi înșine Dumnezei”, cum credea
iudeul filosof Philon, ceea ce ar fi și impios și imposibil.
Pentru Philon cunoașterea mistică era inadmisibilă,
Obiectul principal al misticii este cunoa șterea
fiindcă inaccesibilitatea divină era intangibilă, dar această
imediată a lui Dumnezeu. Adică al unui alt fel de
sete a cunoașterii mistice tindea spre o stare „de
cunoaștere decât cel obișnuit tuturor oamenilor.
îndumnezeire a noastră, prin har”, cum cereau și cer
Mistica nu țintește către un alt fel de viețuire, decât
misticii creștini, operație care nu este nici impioasă, nici
cel cerut omului creștin ca atare, pentru a-i asigura
condamnabilă.
mântuirea. Mistica nu are ca țintă finală transfigurarea
Căci această operație „a îndumnezeirii”
morală a omului, ci transfigurarea lui intelectuală. Căci
omului nu vine de la om sau, nu numai de la el, ci, în
nu moralizarea insului este ceea ce urmărește mistica, ci primul rând, de la Dumnezeu ca o acțiune harismatică,
cunoașterea directă și imediată a lui Dumnezeu. Mistica singura care ne poate pune în altă condiție decât cea a
nu este deci o problemă de etică, în primul rând, ci una
cunoașterii umane obișnuite. De la om nu poate veni
teoretică sau mai bine zis epistemologică. Căci ceea ce
decât dorința, dorul, suspinul, avântul de a ne găsi într-o
se urmărește și se realizează în stările de extaz, acest
altfel de stare, decât aceea a incompletei și imperfectei
accent final al dispoziției mistice, este un alt fel de
cunoașteri umane; dorință care se traduce prin efortul
cunoaștere decât cel îngăduit oamenilor în starea
ascetic, care nu e altceva decât efortul de a ne desface,
comună, cunoaștere care este și o stare specială de
de a birui, de a ieși din condițiile fizice și spirituale ale
grație.
stării creaturale, pentru a putea primi darurile speciale ale
O altă stare de cunoaștere și nu o altă stare de harului divin, făuritoare ale unui nou mod de cunoaștere.
moralitate este ceea ce urmărește mistica, deși această Această stare în care se situează omul doritor de acest
stare de cunoaștere nu poate fi obținută decât printr-o nou fel de cunoaștere, nu mai este nici îndrăzneală, nici
stare de desăvârșire morală, dar nu această desăvârșire cutezanță, nici mândrie luciferică, cum voia să prezinte
morală este cea în principal urmărită. A fi bun, a fi lucrurile Philon, când vorbea de tendința noastră „de a
virtuos, în toată plenitudinea și pe toată scara necesară a deveni Dumnezei” în procesul cunoașterii mistice. În cazul
mântuirii, ne este dat și îngăduit pe calea normală și prin
acesta am comite același păcat al mândriei, — în care a
mijlocirea Sf. Taine, știind însă bine că, încununarea
căzut primul dintre îngeri, Lucifer, ca și primul dintre
desăvârșirii morale, adică mântuirea, sfințirea, ne este
oameni, Adam — când au râvnit și au voit a cunoaște
rezervată numai în viața viitoare, nu și în cea de aici.
adâncul ființei divine, făcându-se asemenea lui
Cunoașterea imediată a lui Dumnezeu, deși
Dumnezeu însuși — ca substanță, sau cum zice Sf.
rezervată și ea în viața viitoare, poate fi obținută în chip
Scriptură: „Iată Adam a vroit să se facă asemenea unuia
excepțional și în această viață — și către aceasta dintre noi”, mâncând din pomul cunoștinței — adică prin
năzuiește mistica. Pe pământ fiind, cunoașterea propria sa putere, să înfrângă însăși adâncul cel
îngăduită este cea „în parte și prin analogie” — fie nepătruns și inaccesibil al Treimei divine, ceea ce nu este
pozitiv, fie negativ prin cele două căi care ne sunt îngăduit, nu numai oamenilor, dar nici îngerilor care, deși
îngăduite: apofatică și catafatică, ambele discursive,
în preajma imediată a strălucirii divine, ființa intimă,
categoriale și nu directe și intuitive.
„strălucirea obscură” a Treimei, nici ei nu o pot cunoaște,
A-L cunoaște altfel pe Dumnezeu decât așa, adică a-
ci, își acoperă ochii cei mulți, cu mulțimea aripilor, căci
L cunoaște „față către față” încă din viața aceasta, a sta
nici o creatură nu poate cunoaște deplin pe Creator.
în lumina Lui cea neapropiată, aceasta este o năzuință Ceea ce pot cunoaște îngerii este doar
cu totul aparte și ea constituie ținta și obiectul principal al „strălucirea slavei celei necreate a energiilor divine” și
misticii. Această năzuință o pregătește și o realizează spre această cunoaștere îngerească poate tinde și
mistica prin calea extazului — adică a ieșirii din sine a năzuința mistică. „Cunoașterea aceasta, nefiind proprie
omului, pentru a se ridica, a se alinia lui Dumnezeu,
condiției sale creaturale fizico-spirituale, omul trebuie să
printr-o altfel de cunoaștere decât cea obișnuită; aceasta
și-o improprieze prin efortul ascetic al totalei sale
este cunoașterea imediată, intuită, experimentală sau
transformări, „deshumanizări”, condiție necesară pentru
„cunoașterea sensibilă a insensibilului divin”, cum zicea
obținerea unei puteri harismatice speciale, care să-i
Origen.
îngăduie o astfel de cunoaștere, care să fie de o cu totul
Pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu însă, în acest fel,
altă natură decât cunoașterea după „modul uman”, fie
omul trebuie să devină el însuși Dumnezeu, zicea Philon;
aceasta cunoașterea cea naturală, profană, fie
sau să se îndumnezeiască el însu și, cum zic misticii
supranaturală, creștină. Căci — și lucrul trebuie aici
creștini: adică să capete un astfel de har și atâta har,
subliniat — în cunoașterea mistică nu e vorba de o
încât să depășească modul uman de cunoaștere și să
potențare, de o prelungire, de o creștere a cunoașterii
intre în „modul îngerilor”, cărora le este dată cunoașterea
noastre umane, fie ea naturală, prin rațiune, fie
„imediată” a luminii slavei celei neapropiate „în care
supranaturală, prin rațiunea iluminată de grația sfințitoare
sălășluiesc”, adică în preajma Divinității.
a Sf. Taine: Botez, Mirungere sau Euharistie.

2
;;;
Nr 12, Anul V - Anul omagial al Aşezământului cultural-duhovnicesc “Ateneul Sfântului Pantelimon” şi Anul comemorativ al Părintelui Petru Gh. Savin

Cunoașterea mistică nu este o prelungire a cunoașterii sau invers, prin ascezele simțurilor și anularea lor, ca în
apofatice sau catafatice, ci este o cu totul altfel de cercurile orfice sau eleusinice.
cunoaștere, este un alt mod de cunoaștere; ea este o Toate aceste mijloace sunt, în mistica
depășire, o transfigurare a modului uman de cunoa ștere; păgână, în stăpânirea omului și depind numai de eforturile
e o cunoaștere după modul îngeresc în trup omenesc, și puterile omului. În mâinile și puterile lui stă deci de a
prin mijloace care aparțin harului dumnezeiesc. Starea de înfrânge inaccesibilul divin, ridicându-se și cufundându-se
extaz înseamnă ieșirea din trup pentru a beneficia de cu cunoașterea și ființa lui în ființa divină, ceea ce
cunoașterea mistică. „Răpirea”, extazul, indică venirea constituie o flagrantă contradicție — dacă se păstrează
acțiunii din altă parte decât a omului însuși — deci din sensul cuvintelor, ca și numirea lor: creator și creatură,
partea lui Dumnezeu. „Am fost răpit în cer”, zice Sf. absolutul divin și făptura efemeră.
Apostol Pavel, indicând că acțiunea aparține lui Deși între misticismul păgân, pe baze
Dumnezeu și nu omului. religioase, și între misticismul profan, precreștin, pe baze
În aceasta și constă caracteristica și filosofice, sunt și anumite deosebiri de proceduri, în
specificul cunoașterii mistice creștine. Ea nu este o anexă ajungerea și provocarea stării de extaz, întrucât extazul
sau o stare mai accentuată a cunoașterii dogmatice, ritual utilizează procedee fizice sau fiziologice țintind la
obișnuite, ci este cu totul deosebită de cunoașterea amețirea cataleptică a rațiunii insului, iar cel filosofic
mistică profană. utilizează anumite procedee de tensiune mintală, tinzând
Este deosebită de cunoașterea dogmatică, la un fel de mono-ideism vecin cu inconștiența, după cum
cum vom numi aici cunoașterea supranaturală normală, constată autorul anonim al unui studiu „asupra
catafatică sau apofatică, — pentru că ea implică o stare misticismului păgân și cel creștin”. Același autor scoate în
de grație deosebită, obținută printr-o condiție fizico- evidență următoarele caracteristici ale misticismului
spirituală deosebită de așa-zisa cunoaștere mistică profan, păgân și filosofic.
profană, care nu beneficiază de nici o acțiune harică, ci 1. Starea mistică nu implică nici o condiție
numai de o anumită pregătire fizică și spirituală. morală; ea este o afacere de temperament și
Lipsa de har este elementul care antrenament;
deosebește esențial și total mistica creștină de cea 2. Extazul obținut este căutat pentru el
păgână, religioasă sau profană, după cum plusul de har însuși, el fiindu-și scopul suprem;
este ceea ce deosebește cunoașterea mistică creștină de 3. Acest fel de extaz este steril, când nu
cunoașterea creștină teoretico-dogmatică. este degradant; omul nu devine prin el nici mai instruit și
Absența sau prezența unui har special este nici mai bun;
aceea care caracterizează cunoașterea mistică; orice 4. Extazul mistic păgân se aseamănă cu „o
cunoaștere mistică. Deci și pe cea profană. Se poate mână întinsă în vid din care nu aduce decât neant”.
vorbi atunci de o cunoaștere mistică, în absența acestei Aceste caracterizări se potrivesc deopotrivă
grații speciale divine care, ea singură poate constitui și misticilor păgâni, anteriori creștinismului, cât și celor din
îngădui o cunoaștere mistică — fie ea păgână sau timpul creștinismului, al căror misticism este tot atât de
creștină, religioasă sau profană? Ea țintește cunoașterea steril ca și cel al păgânilor, atâta timp cât eforturile lor nu
nemijlocită a absolutului divin — în sine inaccesibil. sunt călăuzite și fecundate de puterea harului divin, și fără
Această inaccesibilitate nu poate fi înfrântă, depășită, de care, cum am și spus, nu există cunoaștere mistică.
decât dacă divinul însuși și numai el o îngăduie, o ajută, o Exemplele pe care ni le oferă doi dintre misticii filosofi ai
face posibilă. Ori, în mistica păgână, acest ajutor, această epocii creștine: Blaise Pascal pe de o parte și Benedict
intervenție a grației divine nu este posibilă, fiindcă Spinoza, pe de altă parte, este edificator.
divinitatea oricum ar fi ea concepută, din cale afară de Rezultatul pozitiv al misticii spinoziste este
ordinea creațiunii, este lipsită de conceptul grației, de tot ce poate fi mai negativ, încât chiar un admirator al
puterile harului. Divinitatea este sursa izvorâtoare a acestui profet „insuflat de Duh Sfânt” — W. Windelband
conceptului de grație însuși. Căci chiar în concepția lui — îi caracterizează sistemul ca metafizica nimicului —
Plotin, filosoful mistic prin excelență și teoreticianul și „Die Metaphisyk des Nichts”. Pe când, din contră, cât de
practicianul extazului mistic, „Dumnezeu se lasă iubit, dar clocotitoare, clăditoare și constructoare sunt încă Pensée-
el însuși iubește”, după cum constată Émile Bréhier. Și tot urile lui Blaise Pascal.
la Plotin: „Dumnezeu nu se dăruiește nici măcar în clipa Căci, încă odată, fără o concepție bine
Extazului... tot succesul întreprinderii extatice fiind în precizată despre Dumnezeu, așa cum numai doctrina
mâna omului”, după H. Arnou. Conceptul de grație, care creștină o dă, orice transpunere estetică, orice atitudine
să înlesnească și să constituie ochiul mistic al cunoașterii, mistică, nu împiedică și nici nu aduce vreun fel de
lipsind în concepția păgână, fie ea religioasă sau profană, cunoaștere sau vreun plus de cunoaștere a Divinității.
rămâne singur efortul uman care să constituie și să Aceasta se lasă cunoscută sau nu poate fi
pregătească cunoașterea mistică sau extatică, adică: cunoscută. Altă cale nu există. Inaccesibilitatea ființei
asceza. Asceza este singura care, în concepția păgână divine nu poate fi „îndulcită”, nu poate fi „atenuată” decât
religioasă sau profană, pregătește și înlesnește prin „voința” umană ajutată de bunăvoința divină, adică
cunoașterea mistică sau extatică, indiferent de cum e prin efortul uman sau asceză, și ajutorul divin sau harul
considerată și practicată această asceză: fuga de lume, special din extazul mistic.
post și meditație, mortificare sau imobilizare, stări E ceea ce se înțelege și se înlesnește în
cataleptice sau băuturi și dansuri amețitoare cum e în mistica creștină prin „îndumnezeirea omului” pentru
mistica yoghinilor budiști sau brahmani, urletul dervișilor, excepționala cunoaștere a divinului; preocupare care și
sau dansul amețitor al musulmanilor sau al bacanalelor, formează studiul principal al misticii.
sau prin starea de intensă contemplație, adâncă Obiectul și preocuparea misticii sunt și
meditație și înaltă elevație sufletească, unită sau nu cu o vizează în primul rând problema cunoașterii ființei divine,
anumită asceză fizică, ca în școala pitagoreică, platonică, care cunoaștere, după toate datele și ale filosofiei și ale

3
;;;
Nr 12, Anul V - Anul omagial al Aşezământului cultural-duhovnicesc “Ateneul Sfântului Pantelimon” şi Anul comemorativ al Părintelui Petru Gh. Savin

teologiei, nu poate fi decât o cunoaștere limitată, duhovniceşti ale donării de sânge le-a vorbit tinerilor şi pr.
discursivă, categorială, în „parte” și „prin ghicitură”, protopop Ioan Popescu: „Consider că această campanie
„oglindă sau analogie”. este de inspiraţie divină, pentru că un gest mai frumos
Aceasta și din pricină că obiectul pentru creştini decât acela de a dona sânge nu cred că
cunoașterii, deci Dumnezeu, nu e de aceeași esență, sau există”.
nu e pe aceeași linie de privire, sau pe același plan de Donatorii au fost în majoritate tineri din cadrul
orientare cu subiectul — omul. Împrejurarea a creat un LTCOR, filiala sector 2 Bucureşti, dar şi din alte parohii
întreg capitol de dificultăți în problema cunoașterii, chiar bucureştene, iar prezenţa lor au motivat-o ca fiind o faptă
când era vorba de raportul om și lume, om și lucru, spirit și prin care doresc să ajute semenii aflaţi în suferinţă şi
materie. Căci posibilitatea cunoașterii implică în sine o nevoi, după cum se subliniază în acelaşi cotidian. „De
anumită identitate sau comunitate de substanță între această campanie am aflat de la soţul meu şi am venit ca
subiect și predicat. De aceea s-au și imaginat diferite să donez pentru că sunt foarte mulţi oameni care au
teorii pentru a satisface această cerință, fie cea nevoie de sânge“, a spus o donatoare. „Spre deosebire
spiritualistă, care face din materie o expresie, o umbră a de donarea unor lucruri materiale exterioare organismului
spiritului, fie cele materialiste, care fac din spirit un reflex, nostru biologic, prin donarea de sânge nu facem altceva
un epifenomen al materiei — și unele și altele căutând ca, decât să donăm ceea ce este propriu trupului nostru
prin această „identitate” dintre spirit și materie, să facă omenesc şi să venim întru întâmpinarea aproapelui, iar
explicabilă cunoașterea materiei prin spirit. solidaritatea cu fraţii în necazuri naşte în noi sentimentul
La aceasta se referă zisa lui Goethe „de n- de bucurie duhovnicească“, a explicat diaconul Ionuţ
ar fi ochiul însorit, n-am vedea soarele, — de n-am fi spirit Ciupercă, de la Parohia „Sfântul Dumitru“-Colentina. Între
din spiritul divin, n-am cunoaște divinul”. donatori s-au aflat şi operatori imagine de la diferite
televiziuni.
Această acțiune umanitară a făcut parte din
ŞTIRI
campania Patriarhiei Române Donează sânge ! Salvează
Ateneul sf. Pantelimon a sprijinit concret şi eficient
o viață ! Derulată la nivel național cu sprijinul Ministerului
acţiunea umanitara a Ligii Tineretului Creștin Ortodox
Sănătății în şcoli, facultăţi şi biserici. Spre exemplu, în
Filiala Sector 2 București
anul 2014, într-o acţiune desfăşurată în 20 de oraşe, s-a
colectat peste o tonă şi jumătate de sânge, a declarat
părintele Ciprian Grădinaru, coordonatorul acţiunii pentru
agneţia de presă MEDIAFAX. “Totul a început atunci
când a venit la mine o credincioasă, care mi-a spus că
are nevoie de sânge. Era vorba de o grupă rară, pe care
nu o găsea nicăieri. Atunci am lansat primul apel în
biserică. De atunci ni s-au alăturat continuu credincioşi,
elevi, studenţi, poliţişti, jandarmi. Mi-am dat seama că
oamenii ar dona, dar nu avem bancă de sânge, aşa că
am început simultan o altă campanie, prin care sperăm să
reuşim şi achiziţionarea unei bănci pentru stocarea
sângelui colectat", a declarat, pentru MEDIAFAX,
părintele Ciprian Grădinaru, precizând că la Paraclisul
Catedralei Mântuirii Neamului există deja un grup de
voluntari implicat în aceste campanii.
Departamentul de copii si tineret ATENEUL “Prima campanie a debutat în data de 28 ianuarie
SFANTULUI PANTELIMON a sprijinit acțiunea umanitară 2015, la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc.
a Ligii Tineretului Creștin Ortodox - Filiala Sector 2 Aproape 100 de tineri şi credincioşi au participat, joi, la
București în cadrul campaniei Patriarhiei Române prima donare voluntară din 2015, organizată la Centrul de
'Donează sânge ! Salvează o viață !'. îngrijiri paliative "Sfântul Nectarie", din incinta bisericii
Astfel, miercuri, 28 ianuarie 2015, de la ora 17.00, la Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc”, a adăugat părintele
biserica Sfântul Pantelimon-Foișorul de Foc (strada Iancu Ciprian Grădinaru.
Căpitanu, numărul 24, Sector 2, București), Liga
Tineretului Creștin Ortodox (LTCOR) — Filiala Sector 2
București a organizat conferința 'Donează sânge !
Salvează o viață !'. Conferința a fost susținută de
părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru de la Paraclisul
Catedralei Mântuirii Neamului, în prezenţa pr. Ioan
Popescu, protoiereul Protopopiatului Sector 2 Capitală şi
a asist. med. princ. Andrei Ignat, și a făcut parte din
programul Arhiepiscopiei Bucureștilor “Tinerii în Areopag
Dialoguri religios — culturale". Ulterior, joi, 29 ianuarie
2015, începând cu ora 8.30, la Centrul de îngrijiri paliative
'Sfântul Nectarie' din incinta bisericii Sfântul Pantelimon-
Foișorul de Foc, Liga Tineretului Creștin Ortodox — Filiala
Sector 2 București a organizat o acțiune de donare de
sânge de către preoți și credincioși din Sectorul 2 al
Bucureștilor. (© Biroul de presă al Departamentului pentru copii şi tineret Ateneul Sfântului
După cum consemnează cotidianul ZIARUL LUMINA Pantelimon)
din data de 29 ianuarie 2015, despre semnificaţiile

4
;;;