Nr. 5, Anul II - Material didactic www. [Link].

com
Periodicul programului parohial „Hristos împărtăşit copiilor” din cadrul parohiei bisericii Sfântul Pantelimon (Protoieria II Capitală, Arhiepiscopia Bucureştilor)

Editorial Biserica noastră

MEMBRII TRUPEI DE TEATRU BISERICA ÎN SPRIJINUL PRODUSELOR CULTURALE DE
ATENEU, ANIMATORI CREŞTINI CALITATE

de Pr. Dr. Teleanu Bogdan-Aurel

Un membru al trupei de teatru ATENEU de la biserica Sf.
Pantelimon de la Foişorul de Foc diin Bucureşti trebuie să se comporte
ca un veritabil animator cultural-creştini. Facem precizarea că prin
animare cultural-creştină înţelegem emanciparea misionară a oricărui
membru al Bisericii Ortodoxe Române prin care acesta îşi asumă
responsabilitatea unei profunde angajări în propagarea valorilor creştine
în societate românească şi într-o democraţie europeană culturală
autentică. Funcţia de animator cultural-creştin trebuie să conducă, atât
cât este posibil, la angajamente misionare, să ajute fiecare persoană să
În condiţiile în care, conform statisticilor (cf. Ponderea emisiunilor
trăiască o viaţă bisericească fără inhibiţii şi să găsească bucuria întâlnirii
cultural şi religioase în programele de radio şi televiziune româneşti (studio
unui creştin cu altul pe tot întinsul pământului românesc şi al continentului
realizat în perioada 1 februarie – 15 martie 2009), Consiliul Naţional al
european.
Audiovizualului, 2010, [Link]
Educţia prin teatru religios - transformat într-un propagator
tendinţa participării românilor la spectacole de teatru se află în scădere, parohia
cultural creştin - este justificată de orientarea creştină a valorilor reflectate
bisericii Sf. Pantelimon îşi propune să facă educaţie prin teatru religios. Chiar
prin actul artistic. Astfel, misiunea sau apostolatul cultural-creşin
dacă, în vreme de criză, românii preferă mai mult cluburile sau spectacolele de
desfăşurat de membrii trupei de teatru ATENEU nu ar fi posibilă fără o
divertisment, adică cultura de masă, preoţii acestei biserici doresc să resusciteze
reală şi o justă apreciere şi valorificare a valorilor cuprinse în învăţătura
interesul pentru cultura elitistă prin interemediul unor ore de cateheză
bisericească. În calitate de animatori cultural-creştini, actorii trupei de
susţinute cu ajutorul teatrului religios.
teatru religios se hrănesc cu o literatură - de regulă, creaţie proprie - care
Din păcate, în paralel cu gradul scăzut de interes public manifestat
le este din punctul de vedere al credinţei comună, pe care o valorifică
faţă de acest tip de cultură, se observă că nici măcar programele radio/tv nu
potrivit simţirii, caracterului şi nevoilor în actul lor artistic, îmbogăţind
acordă o prea mare atenţie emisiunilor culturale. Chiar dacă studiul amintit relevă
patrimoniul cultural bisericesc şi favorizând contacte în spaţii publice
faptul că interesul postului de Radio Trinitas şi a televizunii TRINITAS ale
deschise.
Patriarhiei Române faţă de promovarea reprezentaţiilor teatrale a fost unul
Scopul animatorilor cultural-creştini din trupa de teatru religios
minimal până în prezent, ne bucurăm de faptul că trupa de teatru ATENEU a
nu este doar acela de a-şi însuşi o cultură creştină gata formată, cum
bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc a făcut pionierat în acest domeniu;
greşit s-ar putea crede, ci de a contribui mai cu seamă la ceea ce
în premieră pentru postul de radio Trinitas, spectacolele jucate de această trupă
mitropolitul Nicolae Bălan numea depăşirea etapei de alfabetizare
de teatru au fost difuzate şi pe undele radio ale Patriarhiei Române, constituind
creştină a culturii şi civilizaţiei româneşti şi europene: „Unii oameni au
un exemplu şi pentru TRINTAS TV. Astfel, regretând faptul că, până acum, doar
crezut că e cazul să învinuiască creştinismul de această nenorocită
Antena Satelor, România de Mâine – Student FM, Vocea Evangheliei şi Vocea
prezenţă a răsboaielor în veacul nostru. Ei se întreabă: Cum de n`a putut
Speranţei au acordat spaţii semnificative de emisie teatrului radiofonic, sperăm ca
avea creştinismul, în decursul celor aproape 2 000 de ani, atâta influenţă
să contribuim şi noi, atât cât ne stă în putinţă, la remedierea acestui decalaj.
asupra sufletelor încât să fie în stare să evite răsboiul? Desigur se putea
Dar, trupa de teatru ATENEU îşi propune să joace nu numai teatru
lucra mai mult din partea Bisericilor creştine în domeniul acesta. Dar
radiofonic ci şi teatru religios de televiziune, fiind convinsă că prezenţa unei
prezenţa războaielor nu vădeşte slăbiciunea creştinismului, ci arată
asemenea emisiuni în grila de program a postului TRINITAS TV este mai mult
adâncimea până la care a pătruns păcatul în fiinţa oamenilor, de nu-i
decât necesară.
lasă să asculte şi să urmeze glasul evangheliei Domnului şi
În concluzie, asa cum releva si studiul amintit, considerăm că este
Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dacă omul ar asculta şi ar împlini
nevoie de o implicare mai accentuată a postului de radio Trinitas şi a televiziunii
îndemnul creştinismului, răsboiul ar fi înlăturat azi din lume. Dacă el totuşi
TRINITAS TV ale Patriarhiei Române pentru a fi readus bunul gust în casele
există, în formele celor mai sălbatice distrugeri, folosind toate născocirile
românilor. Dat fiind faptul că, din cauza sărăciei, în ţara noastră mai sunt încă
minţii spre acest scop infernal, aceasta e o dovadă că noi suntem în
regiuni în care nu există teatru, această lipsă poate fi suplinită de Biserica
trăirea creştinismului abia la început, abia la alfabet. Omenirea încă nu s-
Ortodoxă Română care deţine licenţe audiovizuale in aceste regiuni sarace, mai
a pătruns până în adâncul fiinţei sale de duhul lui Hristos şi idealul
ales pentru radiodifuziune, constituindu-se, astfel, intr-un canal principal de acces
evanghelic” (Mitropolitul Nicolae BĂLAN al Ardealului, Mântuieşte
la produsele culturale de calitate.
Doamne poporul tău, Sibiu, 1945, p.118).

Ştiaţi că…
ATENEU CU EFECT DE DOMINO

Piesele de teatru desfăşurate au devenit un imbold pentru derularea proiectului „Hristos împărtăşit copiilor“ în parohia bisericii Sf. Pantelimon de la
Foişorul de Foc, ele au devenit un exemplu şi – după cum titrează cotidianul ZIARUL LUMINA (primul cotidian creştin din România) din data de 27 februarie 2010 –
“un bun prilej şi pentru alte parohii de a face misiune în rândul micuţilor credincioşi”.
Astfel, membrii trupei de teatru ATENEU de la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc din Bucureşti salută faptul că şi în alte biserici din capitală
s-a format obiceiul de a se juca teatru religios şi cu alte ocazii decât cele de Crăciun. Spre exemplu, în ediţia din data de 26 mai 2010 a cotidianului Ziarul Lumina
este consemnat faptul că "parohia Olari din Bucureşti în parteneriat cu Centrul social educaţional ADORNO şi cu Grădiniţa nr. 271 a organizat piesa de teatru
creştin Sfinţii Constantin şi Elena, scrisă de Eleonora Iordache şi interpretată de copiii din Grupa Fluturaşilor" (pentru detalii a se citi editia din 26 mai 2010 a
cotidianului Ziarul Lumina ). Întrucât sunt vecini de parohie cu noi, au fost invitaţi la FESTIVALUL TEATRULUI RELIGIOS "ATENEUL SFÂNTULUI PANTELIMON"
din data de 26-27 iulie 2010, cu ocazia hramului bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc din Bucureşti.
Cotidianul Ziua de Vest din data de 24 iunie 2010 a mai surprins un proiect similar, de data aceasta la parohia ortodoxă „Sfânta Treime” din Anina, unde
a avut loc prima activitate a cercului misionar pastoral nr. 1 din Protopopiatul Oraviţa, în cadrul proiectului „Sinopticii” din cadrul proiectului patriarhal „Hristos -
împărtăşit copiilor”, de la parohiile din Oraviţa şi Anina. Coordonatorul zonal al proiectului, preotul Corneliu Hriţcu, a arătat importanţa schimbului de experienţă între
tinerii din diferitele parohii, precum şi rolul acestora în viaţa cultului creştin şi în manifestările social-culturale pe care le desfăşoară biserica. A urmat prezentarea
piesei de teatru „Sfinţii – prietenii copiilor”, de către copiii din Parohia „Sfânta Treime” Anina, urmaţi apoi de copii de la Parohia „Pogorârea Sfântului Duh”, Oraviţa,
care au prezentat piesa „Mironosiţele Femei”.
Sperăm ca aceste exemple să fie preluate în continuare şi de către alte parohii din Bucureşti şi din ţară, iar membrii trupei de teatru religios ATENEU
a bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc să se situeze în avangarda celor care deschid noi şi noi teritorii misionare în domeniul cultural-religios.

Ateneul Sfântului Pantelimon (Periodicul programului „Hristos împărtăşit copiilor”, contact: tel. 0723237318, teleanub@[Link]) 1
Ateneul Sfântului Pantelimon
Sf. Silvestru: Crezi şi în Dumnezeu Fiul ?
Scenetă de teatru Sf. Constantin: Cred şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Unul Născut Care
din Tatăl S-a născut.

FÂNTÂNA ORTODOXIEI Botezul Sf. Constantin cel Mare este întrerupt brusc de preotul Arie,
un predicator foarte mândru şi neascultător din Alexandria Egiptului.
Arie (certându-l pe Sf. Silvestru): Cine este Iisus Hristos ? În numele cui
botezi tu, Sfinte Silvestru? În cine îl înveţi să creadă pe împăratul nostru ?
Eusebiu de Cezareea: Arie, Crezul pe care noi l-am mărturisit aici este
conform cu botezul şi cu tradiţia pe care am moştenit-o de la părinţii noştri,
care sunt aici de faţă şi care mai poartă încă urmele martiriului la care au
fost supuşi.
Arie: Lasă-mă, Eusebiu ! De ce să mărturisească Împăratul Constantin şi
credinţa în Domnul Iisus Hristos? A fost o vreme în care Fiul nu a existat,
deci nu cred că El este Dumnezeu! Ascultă-mă pe mine, Eusebiu, Hristos
nu este Dumnezeu !!!
Toţi cei prezenţi (plini de uimire şi groază): Vai!
Eusebiu de Cezareea: Nu sunt de acord cu tine, Arie, ci mărturisesc,
alături de toţi cei de faţă, că Mântuitorul Hristos este cu adevărat
Dumnezeu, de-o fiinţă cu Tatăl! Dacă n-aş crede asta… acum aş fi
aruncat anatema asupra ta!
Toţi cei prezenţi (într-un glas): Nu mai putem răbda hula lui Arie
împotriva Mântuitorului nostru Hristos şi a Preasfintei Treimi! Împărate,
doar Sfântul Sinod al Bisericii celei Una va putea hotărî cine are dreptate!
Împăratul Licinius (plin de invidie pentru că numai Sf. Constantin cel
Mare este băgat în seamă de creştini): Disputele din interiorul Bisericii
SCENA 1 sunt mai periculoase decât războaiele ori decât răscoalele şi provoacă
De o parte a Podului Vulturului, bătrânul împărat puterii imperiale un rău mai mare decât orice altceva. Constantine
Maximian îl îndeamnă pe fiul său, Maxentius, să se lupte pentru împărate, cred că ar trebui să-i ştergem de pe faţa pământului pe creştini
conducerea Imperiului Roman cu Sfântul Constantin cel Mare, pentru că ne distrug imperiul ! (dă să îi omoare cu sabia pe creştinii
protectorul creştinilor. Pentru a-l provoca pe Sfântul Constantin prezenţi la discuţie).
Sf. Constantin (prinde mâna înarmată a împăratului Licinius şi face
cel Mare, cei doi îi ţin înlănţuiţi pe creştini, printre care se numără un semn ostaşilor săi să-l încătuşeze şi să-l arunce în temniţă, după
şi Sfinţi Părinţi care vor participa la Primul Sinod Ecumenic de la care se adresează tuturor celor de faţă): Ajunge cât sânge creştin s-a
Niceea. De partea cealaltă, în fruntea luptătorilor lui Constantin, vărsat până-n prezent! Haideţi mai bine să convocăm Sinodul Bisericii !
ca o prefigurare a victoriei, se află Arhanghelul Mihail, Ştiinţa şi conştiinţa episcopilor adunaţi vor elucida problema ridicată de
înveşmântat în armură de războinic. Armata împăratului nu este Arie. În ceea ce mă priveşte, voi organiza pe cheltuiala imperiului această
alcătuită din ostaşi de rând, ci din sfinţi militari: Sf. Gheorghe, mare adunare bisericească.
Sf. Dimitrie, Sf. Teodor Stratilat, Sf. Teodor Tiron, Procopie şi
Scena 2
Mercurie, care se îndreaptã spre locul bătăliei purtând un steag
Astfel, Împăratul şi Imperiul deveneau deodată instrumentele
împodobit cu monograma lui Hristos. Alături de Sf. Constantin se
providenţiale ale Împărăţiei lui Hristos. Sf. Constantin cel Mare a
află şi împăratul Licinius. În dreptul podului, împăratul
convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea în anul 325, la
Constantin se aşază în genunchi ca să se roage lui Dumnezeu,
care, după lungi dezbateri, învăţătura lui Arie a fost condamnată
în timp ce Arhanghelul Mihail îi arată pe cer semnul crucii şi
şi a fost adoptată următoarea formulă teologică: “Fiul lui
inscripţia “IN HOC SIGNO VINCES” ("ἐν τούτῳ νίκα" = “Întru
Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatăl şi, deci, din veci cu El”. La
acest semn vei învinge”).
acest Sinod au fost alcătuite primele şapte articole ale Simbolului
Sfinţii militari şi creştinii înlănţuiţi (strigă împreună în cor): Libertate !
Libertate ! de credinţă (Crezul), care sunt, de atunci şi până astăzi, rostite în
Arhanghelul Mihail: Libertatea înseamnă Hristos ! Semnul Tău, Doamne, Biserică. În mijlocul adunării Primului Sinod de la Niceea (325)
se ridică asupra lumii, iar minciuna cade-n noroi. Adevărul va să triumfe, stau Sfântul Spiridon şi mulţi alţi ierarhi, printre care şi prietenul
iar Biserica odată cu El ! său, Sfântul Nicolae. Sf. Atanasie, diacon, şade la o masă şi
Maxentius (cuprins de groază): Aoleo, taică ! Da` cine-s toţi oamenii scrie începutul Simbolului Credinţei, aşa cum îl formulează Sfinţii
ăştia ? Părinţi care discută în Sinod.
Maximian (agitat): Cei pe care noi i-am persecutat. Oamenii aceştia
poartă semnele torturilor la care încă îi mai supunem pe creştini.
Maxentius: Văd că unul îşi arată mâna tăiată, altul - urechile, altul -
nasul…Toţi poartă urmele lăsate de loviturile cu vine de bou sau cu
ciomege... Încă nu s-au închis rănile şi arsurile de pe trupurile lor, dar
parcă le poartă cu mândrie, ca pe nişte trofee de război! Cu mândrie şi cu
multă îndrăzneală, aşa cum au îndurat şi chinurile, pentru Hristos.
Arhanghelul Mihail (înaintează cântând spre Maxentius, care îl
priveşte din ce în ce mai temător. Treptat, cântarea este fredonată şi
de corul sfinţilor militari): Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi
vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu! (Sfinţii militari îi eliberează de
lanţuri pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi îi încătuşează pe cei doi
împăraţi, scoţându-i astfel din scenă, în timp ce cântă în continuare):
Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu
Carele faci minuni! Sf. Constantin: Mie, om fiind, nu mi se cade să fac această judecată, în
Sf. Constantin cel Mare: Să vină la mine preoţii Bisericii, căci eu însumi care şi acuzatorii, şi acuzaţii, sunt episcopi… Aşadar, luând ca pildă
vreau să devin creştin! Ce trebuie să fac pentru a putea fi botezat, Sfinte milostivirea lui Dumnezeu, să ne iertăm unii pe alţii, să renunţăm la
Silvestru ? acuzaţii, să ne împăcăm şi abia după aceea să examinăm cele ale
Sf. Silvestru: În primul rând, Împărate, să ţii dreapta credinţă, cea pe care credinţei pentru care ne-am întrunit aici!
ne-a lăsat-o Însuşi Fiul lui Dumnezeu şi care a ajuns la noi prin Apostoli şi Arie (ţipând isteric): Hristos nu este Dumnezeu !!!
prin urmaşii lor. Se cuvine, deci, să crezi fără şovăire în Hristos Sf. Nicolae (către Arie): Răbdare, Arie ! Nu vorbi în numele nostru !
Dumnezeu, să te lepezi de păcatele pe care le-ai săvârşit, să posteşti, Arie (plin de obrăznicie): Nu vorbesc în numele vostru, ci al Bisericii,
apoi să capeţi milostivirea lui Dumnezeu. Deci leapădă acum haina Nicolae.
împărătească şi posteşte timp de şase zile! (luându-i hlamida de pe Sfântul Spiridon (luându-l şi el la rost pe Arie): Toate Cele Trei
umeri îi spune): După aceasta, porunceşte să fie eliberaţi din temniţe toţi Persoane ale lui Dumnezeu sunt de o fiinţă şi de aceeaşi cinste, Arie. Uite,
creştinii, iar avuţiile tale dăruieşte-le celor săraci, căci aşa grăit-a Domnul această cărămidă - pe care fac acum sfânta cruce şi o strâng în mână -
pe muntele Hattin: „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.” este compusă din focul care o arde şi care se ridică acum în sus, după
Sf. Constantin cel Mare (către împăratul Licinius): Licinius, cred că, în cum bine vezi, din apa care curge pe pământ şi din lutul care rămâne în
acest caz, ar trebui să dăm un edict prin care credinţa creştină să fie mâna mea. Cărămida este asemenea Preasfintei Treimi: focul Îl
recunoscută ca religie egală în drepturi cu celelalte culte din imperiu. preînchipuie pe Tatăl, lutul pe Fiul întrupat, iar apa - pe Duhul Sfânt,
Sf. Silvestru (către Sf. Constantin cel Mare): Crezi tu, Constantine, în Mângâietorul, Care a fost trimis în lume. (Întinde mâna în care are o
Dumnezeu Tatăl ? cărămidă spre Arie, care priveşte uimit cum din aceasta ţâşnesc apă,
Sf. Constantin: Cred în Dumnezeu Tatăl Care a făcut cerul şi pământul. foc şi pământ, ilustrând astfel învăţătura creştină a Sfintei Treimi).
Ateneul Sfântului Pantelimon (Periodicul programului „Hristos împărtăşit copiilor”, contact: tel. 0723237318, teleanub@[Link]) 2
Arie (plin de obrăznicie): Ce vrăjitorie a fost aceasta, Spiridoane? Cumpărătorul şi negustorul (strigând într-un glas): Sfântul Grigorie să
Sfântul Nicolae: Cum îţi permiţi să vorbeşti astfel cu un venerabil Părinte urce pe tron!
al Bisericii, Arie? Prin această minune, Sfântul Spiridon a afirmat că Fiul e Toboşarului cetăţii: Încetaţi, silentiu! (“Bum ! Bum !” - se aud din nou
de o fiinţă cu Tatăl şi născut din El mai înainte de veci. bătăile tobei). Faceţi linişte, vă roagă episcopul nostru! Nu mai strigaţi
Arie: Hristos a fost om, deci, ca orice om, a fost un păcătos, Nicolae ! aşa ! Astăzi suntem aici ca să-I mulţumim lui Dumnezeu, atât. Lăsaţi-le pe
Sf. Nicolae (pălmuindu-l pe smintitorul Arie): Ba, păcătos eşti tu, Arie ! celelalte, la vremea lor!
Sf. Constantin (face semn soldaţilor să îl aresteze pe Sf. Nicolae): Să Sf. Grigorie de Nazians: Nu mai pot răbda! Bolile m-au îngenuncheat,
i se ia omoforul şi Evanghelia ierarhului Nicolae şi să fie aruncat în trupul mi-e neputincios. Şi-acum, când dreapta credinţă calcă liberă în
temniţă, pentru că a îndrăznit să-l pălmuiască pe Arie! cetate, când zorii adevărului au răsărit şi aici, sunt învinovăţit pe nedrept.
Arhanghelul Mihail (care până în acel moment se afla lângă crucea ce Şi ce vină mi-au găsit ! Tocmai eu, care am iubit cu toată inima liniştea
trona deasupra Podului Vulturului, smulge Evanghelia şi omoforul singurătăţii şi a rugăciunii, sunt acuzat că vreau putere lumească!
din mâna soldaţilor şi i le înapoiază Sf. Nicolae): Sfinte Nicolae, Filosoful Maxim Cinicul (prezent şi el în târg, i se adresează
primeşte din nou Evanghelia Mântuitorului Hristos în mâinile tale şi acuzator): Făţarnicule, ţi-ai părăsit mica episcopie de la Sasima pentru a
omoforul acesta pe piept. deveni episcopul Constantinopolului.
Sf. Constantin (către Sfântul Nicolae, îngenunchind la picioarele Sf. Grigorie de Nazians: Dar, pentru Dumnezeu, înţelegeţi că nu mă
acestuia): Iertare, sfinte părinte Nicolae ! interesează tronurile. Lăsaţi-mă să trec! Trebuie să ajung la Sinod!
Sfinţii Părinţi (în cor): Arie să fie anatema ! (Oamenii se dau din calea Sf. Grigorie de Nazians, iar el pătrunde în
Sf. Constantin: Să iertăm pe Arie şi pe discipolii săi, Eusebiu de sala sinodală, în care se mai aflau Sf. Chiril al Ierusalimului şi
Nicomidia şi Teognis de Niceea ! Macedonie. Maxim Cinicul îl îmbrânceşte şi se înfăţişează primul
Sfântul Atanasie (se ridică de la masă şi înmânează Sf. Constantin înaintea sinodalilor).
mai multe suluri pe care se stă scris Crezul ortodox): Prin acest Macedonie (privind când spre Sfântul Grigorie, căzut pe jos, când
document, Sinodul va proclama în tot Imperiul învăţătura ortodoxă despre spre Maxim Cinicul): Care dintre voi este arhiepiscopul
dumnezeirea Fiului care este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu Constantinopolului: Maxim Cinicul sau Grigorie de Nazians?
adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au Sf. Grigorie de Nazians (căzut în genunchi şi împreunându-şi mîinile
făcut". înălţate în sus, spre Cer, se roagă astfel): Acum, că s-au sfârşit
Sf. Constantin (împărţind celor prezenţi sulurile pe care se află scris prigoanele, că ne-am luat înapoi bisericile, cu ce episcopi să mergem la
Crezul ortodox): Le cer tuturor celor prezenţi să păstreze unitatea dreptei drum? Majoritatea sunt nevrednici şi neştiutori. Au lăsat ogoarele şi trocul
credinţe şi, de acum încolo, să aibă discuţii, dar nu dispute, asupra de prin târguri, măturatul pe corăbii şi prin porturi şi s-au făcut numaidecât
Învăţăturii Bisericii lui Hristos. Totodată, pentru a confirma oficial hotărârile episcopi. Le pasă doar de mâncare şi de traiul bun; să pună mâna pe mai
acestui Sinod Ecumenic, voi trimite scrisori cu cele hotărâte aici tuturor multe, pe tronul cel mai mare. Hristoase Împărate, nu ne lăsa aşa, fă ceva,
Bisericilor din întreg Imperiul Roman, spre a fi respectate întocmai. sprijină-ne, alungă diavolii ce ne cotropesc!
Arie (primeşte scrisoarea, dar o rupe, moment în care cade trăsnit la Sf. Chiril al Ierusalimului (către Maxim Cinicul, scoţându-l afară din
pământ, strigând): Mor blestemat ! sala sinodală): Tocmai pe Grigorie, teologul Treimii, ţi-ai găsit să-l
îmbrânceşti, nelegiuitule?
Scena 3 Macedonie (luând apărarea lui Maxim Cinicul, spre care întinde
Trecuse mai bine de jumatate de veac de când Sf. Împărat protector braţul său): Grigorie s-a ridicat împotriva mea, făcându-mă
Constantin cel Mare convocase Sinodul de la Niceea pentru a eretic, pentru că nu cred că Sfântul Duh este Dumnezeu! Iar tu, Chirile, îi
stabili adevărata învăţătură de credinţă. Disputele teologice însă iei apărarea?
Sf. Chiril al Ierusalimului: Dar şi tu, Macedonie, l-ai acuzat că predică
continuau. Când lucrurile păruseră a se linişti, a apărut o nouă mai mulţi dumnezei, şi nu unul singur. Ce păcat că nu recunoşti învăţătura
învăţătură greşită – cea a ereticului Macedonie. Este vorba ortodoxă în care Unitatea se manifestă în trei ipostaze, cu toate că
despre erezia pnevmatomahilor (termen grecesc alcătuit din Treimea rămâne, totuşi, Una şi nedespărţită. “Slavă Tatălui şi Fiului şi
cuvintele “Duh” şi “luptă” - deci „dispută asupra naturii Duhului Sfântului Duh”, cum obişnuia să spună Marele Vasile.
Sfânt”), care nega Învăţătura Bisericii asupra Sfântului Duh - deci Macedonie: Sinodul acesta schimbă credinţa Niceei!
Îi nega Acestuia calitatea de persoana a Sfintei Treimi, egală şi Sf. Grigorie de Nazians: Nu, n-ai dreptate, Macedonie. La Sinodul acesta
întru totul unită cu Tatăl şi cu Fiul ca existenţă, ca natură (esenţă din Constantinopol nu se schimbă credinţa Niceii, ci pe aceasta am primit-
o, pe aceasta am ţinut-o şi-o vom ţine. Ceea ce facem se cheamă doar o
sau substanţă) şi ca închinare/cinstire. Atât de tare se întregire a adevărului despre Duhul Sfânt. Mărturisirea aceasta lipsea din
amplificaseră discuţiile teologice, încât până şi în târgurile din Simbolul de la Niceea. Lipsea doar! Nu înseamnă că Sfinţii noştri Părinţi
marile oraşe, între negustori şi cumpărători, se iscau dispute, nu nu o ştiau sau nu o credeau, dar nu o consemnaseră, pentru că nimeni nu
atât din cauza preţurilor sau a mărfurilor, cât din cauza dogmei o contestase pe atunci. Dar, fiindcă, tu, Macedonie, ai pus sub semnul
Sfintei Treimi. întrebării natura Duhului Sfânt, El Însuşi ne-a luminat să facem o
declaraţie şi despre acest adevăr.
Macedonie: Părinţilor, le cam inventaţi! Nu pricep ce înşiraţi aici! Grigorie,
tu, de fapt, nu vrei decât să-ţi întăreşti tronul de arhiepiscop al capitalei!
Sf. Grigorie de Nazians: Fraţilor, nu sunt un inventator care strică tradiţia.
Câte le învăţ, nu le las! În acestea pe care vi le-am înfăţişat, călăuză am
avut Cuvântul dumnezeiesc. Nu aşteptaţi, aşadar, să dau înapoi când
trebuie să îmi mărturisesc cu voce tare credinţa!
Sf. Chiril al Ierusalimului: Cine-i poate face pe aceşti eretici să nu-l mai
amărască pe Sfântul părinte Grigorie?
Sf. Grigorie de Nazians: Nu caut mărire, Chirile! Îmi vine să fug, să fug
de fiarele astea. Poate că e mai bine pentru Biserică să mă retrag. Aşa,
măcar, nu i-aş mai vedea măcar pe aceşti hulitori! (Iese din scenă
ţinându-şi faţa în palme. În Sinod, după plecarea Sf. Grigorie, se
produce mare zarvă şi au loc multe certuri)
Sf. Chiril al Ierusalimului (strigându-i în urmă): Dacă pleci, Sfinte
Grigorie, iei cu tine Treimea!
Un cumpărător: Cu cât dai haina aceasta, negustorule ? Sinodalii (Câţiva episcopi aleargă după el, dar îşi dau seama că este
Negustorul: Mai înainte de a-ţi vinde ţie ceva, răspunde-mi şi mie: cum slăbit şi îl lasă să îşi continue drumul): S-a îmbolnăvit mai mult de
poate Sfânta Treime să fie un singur Dumnezeu? Poate unu să fie amărăciunea cu care l-au otrăvit ereticii. Sărmanul, e atât de bolnav…
multiplu? Dacă nu-mi spui, nici eu nu-ţi vând nimic ! Trebuie să facem ceva. Toate ereziile să fie anatema!
Cumpărătorul: Păi, aşa cum soarele care străluceşte asupra târgului Sf. Chiril al Ierusalimului: Dacă omul care invocă dreptatea lui
acestuia, deşi este doar unul pe cer, ne dă şi lumină, şi căldură, în acelaşi Dumnezeu nu poartă în el chipul blândeţii şi al înţelepciunii Mântuitorului
timp. Hristos, aşa cum a fost Sfântul Grigorie de Nazians, atunci nu este decât
Toboşarului cetăţii: Lume, lume, ia aminte la mine ! (“Bum ! Bum !” - se un ateu sau un eretic care, sub masca luptei pentru adevărul credinţei, îşi
aud bătăile tobei). Din poruncă-mpărătească, toţi arienii să elibereze urmăreşte doar propriile interese materiale.
bisericile cetăţii! Episcopii: Iartă-ne, Chirile! Ceea ce am zis înăuntrul şi în afara Sinodului
Un arian (aflat prin târg): Numai Grigorie l-a pus pe împărat să ne alunge a fost doar din rea voinţă şi din invidie. Şi noi credem că Sfântul Duh este
din biserici, ca să obţină tronul fără nicio-mpotrivire! Domnul-de viaţă-făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu
Alt arian: Nenorocitul ăsta de ţăran vrea să devină arhiepiscopul cetăţii! Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit.
Şi unde? Tocmai în cea mai mare cetate a imperiului, Constantinopolul!
(Sfântul Grigorie de Nazians trece prin târg mergând spre locul în Scena 4
care se desfăşurau lucrările celui de-al Doilea Sinod Ecumenic, iar
După ce Biserica a învins fiecare erezie în parte de-a lungul a
cei doi arieni ridică mâinile să-l loveasă, dar cumpărătorul şi
negustorul îl salvează din mâinile lor). şase Sinoade ecumenice, a fost declanşată o ofensivă generală
împotriva ansamblului învăţăturii ortodoxe: lupta împotriva
Ateneul Sfântului Pantelimon (Periodicul programului „Hristos împărtăşit copiilor”, contact: tel. 0723237318, teleanub@[Link]) 3
icoanei. Astfel, şi-a facut apariţia una dintre cele mai teribile Împăratul Leon III: Eu nu vă opresc a face oricâte veţi voi, dar numai
erezii care a încercat să zdruncine însuşi fundamentul aceasta vă poruncesc: să nu puneţi icoane în cetatea împărătească, iar
creştinismului. Acest curent a purtat numele de „iconoclasm” şi s- oricine va voi poată să le pună oriunde altundeva, pentru că eu nu vreau
să mă închin icoanelor. (Iese furios, târând după el pe arabul înlănţuit)
a manifestat în sec. al VIII- lea şi al IX-lea [Link]. Creştinii, somaţi (Din partea opusă apare Sfânta Împărăteasă Irina, urmată de o
de soldaţi, aduc în piaţa publică din Constantinopole icoanele, mulţime de preoţi şi credincioşi, purtând în braţe icoana Maicii
printre care şi cea cu Sfânta Treime, pentru a fi arse. La Poarta Domnului cu pruncul).
de Bronz a Palatului Sacru din Constantinopol – locul în care Sfânta Împărateasă Irina: Sfinţii Părinţi de la Sinodul al Şaptelea
împăratul i se adresa poporului – împăratul Leon al III-lea îi arată ecumenic nu au adăugat nimic, ci au păstrat neschimbate toate cele bune
mulţimii un arab ţinut în lanţuri. ale Bisericii Soborniceşti şi au urmat cele Şase Sfinte Sinoade Ecumenice.
Arabul (plin de îngâmfare): Sunteţi nişte barbari! Vă închinaţi la chipuri Mai întâi, pe cel reunit în metropola Niceei, apoi pe cel care din cetatea
cioplite! împărătească de Dumnezeu ocrotită Constantinopol. Nimeni să nu cuteze
Împăratul Leon III (către arab): Am eliberat oraşul imperial de flota a cugeta sau a învăţa altfel, sau să le urmeze ereticilor, lepădând ceva
arabă! În cinstea acestei victorii, vreau ca toate icoanele din oraş să fie dintre cele ale Bisericii, fie Evanghelie, fie semn al Crucii, fie icoană
arse! Ozia, regele iudeilor, a înlăturat din Templul lui Solomon şarpele de zugrăvită, fie Sfinte Moaşte de Mucenici! Haideţi să ne împărtăşim cu toţii
aramă, după opt sute de ani de când acest idol se afla în lăcaşul de din apa vie a ortodoxiei, aşa cum s-a păstrat în Predaniile legiuite ale
închinare, iar eu, tot după opt sute de ani, am reuşit să scot zeii din Bisericii noastre Soborniceşti!
biserici, reinstaurând adevărata religie! (Urmeaza Crezul niceeo-constantinopolitan rostit de toţi cei
Arabul: De frica Islamului, lupţi împotriva icoanelor, conducător nebun! prezenţi):
Aşa ştii tu să-ţi aperi poporul ? Păi, care-i diferenţa între tine şi califul Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul,
nostru, care a dat ordin să fie distruse toate icoanele din bisericile creştine Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
de pe teritoriul ocupat de noi, musulmanii? Şi întru Unul Domn, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Împăratul: Cei care se închină la icoane sunt nişte trădători şi nişte Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii.
necredincioşi, ca şi Ioan Damaschinul, care se află în slujba stăpânului Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
tău! Iată dovada trădării sale! Această scrisoare în care mă sfătuieşte să Născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
asediez Damascul, făgăduindu-mi că îmi va deschide porţile cetăţii! Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire,
Arabul (ca pentru sine): Ce om! Îşi trădează până şi fraţii de-o credinţă S-a pogorât din Ceruri
cu el. Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara
Împăratul Leon III: Domnul a încredinţat Imperiul împăraţilor, cu tot cu Şi S-a făcut om.
Biserica Lui, aşa cum Petru a fost conducatorul Apostolilor. În calitate de Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat,
cap al Bisericii, poruncesc ca, în casa lui Dumnezeu, în loc de icoane să Şi a pătimit şi S-a îngropat.
fie pictate păsari, animale şi alte vieţuitoare, înconjurate de iarbă, de pomi Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
şi de flori… Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
(Sfântul Teodor Studitul, care nu s-a supus poruncii domneşti de a-şi Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
arunca icoanele, împreună cu o ceată de monahi organizează o A Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
procesiune cu icoanele cu cântări de slavă aduse lui Dumnezeu, Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul,
trecând prin faţa împăratului.) Care din Tatăl purcede,
Sf. Teodor Studitul (continuând ideea împăratului): … Iar biserica o să Cel Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit,
arate ca o grădină de zarzavat sau ca un coteţ de găini şi de gâşte... Care a grăit prin prooroci.
(Mulţimea strânsă în piaţă începe să ia icoanele din grămada care Şi întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
urma a fi arsă şi se alătură călugărilor aflaţi în procesiune. Sfântul Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor,
Teodor Studitul poartă icoana Sfintei Treimi). Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.
Sf. Teodor Studitul (către mulţime): Aşa, fraţilor! Ţineţi predaniile, aşa Amin!
cum le-aţi primit de la Sfinţii Părinţi! SFÂRŞIT
Împăratul Leon III (scrâşnind din dinţi de mânie. Către arab): Ah,
călugării ăştia! O să-i spulber de pe faţa pământului! (Către Sf. Teodor Despre premiera scenetei de teatru
Studitul) Oare n-a poruncit Legea de demult, ce s-a scris cu degetul lui
Dumnezeu, că nu se cuvine a sluji lucrul mâinilor omeneşti? Cum putem
să-L socotim Dumnezeu pe Cel zugrăvit cu vopsele? Eu nu voiesc a
închipui în câteva trăsături de penel Dumnezeirea cea nevăzută şi de
necuprins.
Sf. Teodor Studitul: Nici noi, împărate, nu scriem dumnezeirea, ci
nescrisă o mărturisim şi o credem. Pe Dumnezeu Îl cinstim închipuindu-L
pe icoane şi Lui ne închinăm, iar nu lemnului sau vopselelor din care sunt
făcute chipurile sfinţeniei.
Împăratul Leon III: Te ştiu pe tine că totdeauna cele nepricepute grăieşti
şi că eşti gâlcevitor, şi mândru, şi tuturor potrivnic; iar acum ai venit să mă
ocărăşti şi să mă huleşti şi pe mine, vorbind nu ca unui împărat, ci ca
unuia dintre cei proşti. Pentru aceasta, eşti vrednic de multe chinuri, însă
te cruţ, până când se va arăta mai cu adeverire judecata noastră şi atunci,
dacă nu te vei pleca, vei primi vrednică pedeapsă pentru nebunia şi pentru
împotrivirea ta.
(În ciuda celor zise, Împăratul se răzgândeşte şi ordonă soldaţilor să-
l prindă pe Sfântul Teodor Studitul): Puneţi mâna pe el!
Mulţimea (făcând zid în faţa Sfântul Teodor Studitul şi împiedicându-I Fântâna ortodoxiei este povestea Crezului Ortodox, căruia Patriarhia
pe soldaţi să îl prindă): Ce vom mai spune unui suflet atît de răzvrătit şi Română i-a consacrat anul omagial 2010. Această piesă de teatru a fost înscrisă la
care nu voieşte să se vindece, cum este cel al acestui eretic împărat? Festivalul de teatru religios Ateneu creştin, manifestare ce se va derula la parohia bisericii
Sf. Teodor Studitul (către mulţime): Fraţilor, eu de mult doresc aceasta, Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc cu ocazia hramului acestui lăcaş de cult din
ca să fiu supus la chinuri pentru sfintele icoane. Bucureşti. Protagoniştii piesei de teatru, participanţii la orele de cateheză “Hristos
(În faţa mulţimii, soldaţii nu mai îndrăznesc să se atingă de Sfântul împărtăşit copiilor!”, interpretează o scenetă despre formularea Crezului Ortodox, după un
Teodor Studitul şi, prin urmare, nu se mai supun ordinului, ci se text compus de Pr. Dr. Bogdan-Aurel TELEANU.
alătură mulţimii, luând şi ei icoane în mâini). Trupa de teatru religios ATENEU, compusă din copii-actori amatori, a fost
Sfântul Teodor Studitul: Înţelege şi ia aminte, o, împărate, că nu este înfiinţată în anul 2009 şi face parte din cadrul proiectului cultural-religios “Ateneul Sfântului
dreptul tău a judeca şi a porunci Bisericii! Stăpânirii tale se cuvine a lua în Pantelimon”, derulat la parohia bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorulde Foc în cadrul
seamă şi a îndrepta lucrurile cele lumeşti, iar cele bisericeşti le sunt date orelor de religie “Hristos împărtăşit copiilor”.
arhiereilor şi învăţătorilor Bisericii. Ţie îţi este poruncit numai a urma şi a te Distribuţia este următoarea: Sf. Arhanghel Mihail (Teodora SANDU), Sf.
supune, căci aşa zice Apostolul: “Dumnezeu a pus în Biserică mai întâi pe Constantin cel Mare (Mihai TĂNĂSELEA), Licinius (Sebastian SANDU), Maxentius (Andrei
Apostoli, al doilea pe prooroci, al treilea pe dascăli, iar nu pe împăraţi.” Şi BARBU), Maximian (Gabriel SANDU), Sf. Silvestru (Cristian CONSTANTINESCU), Arie
celelalte scripturi poruncesc ca lucrurile bisericeşti să le îndrepteze doar (Ana MANICEA), Eusebiu de Cezareea (Anamaria), Sfântul Spiridon (Mihaela Gheorghiu),
învăţătorii Bisericii, iar nu împăraţii. Sfântul Nicolae (Maria BARBU), Sfântul Atanasie (Elena NICOLAE-ROMANIUC),
Împăratul Leon III: Teodore, tu mă izgoneşti pe mine din Biserică ? negustorul (Roxana DUMITRU), cumpărătorul (Camelia OPREA), toboşarul (), arienii
Teodor: Nu eu, ci predaniile dumnezeieştilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi (Marina CRISTEA, Gabriela GHEORGHIU), [Link] de Nazians (Daniel BOULEANU),
te izgonesc; căci chiar dacă înger din Cer ne va vesti ceva împotriva Sf. Chiril al Ierusalimului (Florin STRÂMBEANU), Macedonie (Alexandru-Ştefan IANCU),
sfintei credinţe, anatemă să fie! Iar dacă voieşti a fi în sânul Bisericii lui Filozoful Maxim Cinicul (Ana), Împăratul Leon III (Alexandru STANCIU), Sf. Teodor Studitul
Hristos, împreună cu noi care ne închinăm icoanei Lui, atunci urmează (Cosmin), Femeia musulmană (Alina VLAD), Împărăteasa Irinia (Elena SANDU),
întru toate patriarhului şi cinstitului sobor, care este cu dânsul! povestitorul (Alina BÂGIOU).

Ateneul Sfântului Pantelimon (Periodicul programului „Hristos împărtăşit copiilor”, contact: tel. 0723237318, teleanub@[Link]) 4