Proiect de activitate didactică

Clasa: a XI-a;
Unitatea de învăţare: Modernism. Tradiţionalism. Avangardism;
Tipul lecţiei: predare-învăţare;
Obiective de referinţă: 1.1; 2.1; 2.2; 2.5; 3.2
Metode şi procedee: conversaţia euristică, învăţarea prin descoperire, problematizarea.
Resurse:
a. mijloace de învăţământ:
- retroproiector,
- folii retroproiector, scheme, schiţe,
- volum de versuri de Ion Barbu.
b. bibliografie:
 Tudor Vianu, Scriitorii români din secolul XX, Editura Minerva Bucureşti
1986;
 Marin Mincu, Ion Barbu – Poezii, Editura Pontica Constanţa 1995;
 Hugo Friedrich, Structura liricii moderne.
Propunător: Pircă Lidia Carmen, Colegiul Naţional „Octavian Goga”, Sibiu.

Scenariul desfăşurării activităţii didactice:

1. P u n e r e î n c o n t e x t (10 min.):
Se propune următorul exerciţiu de „încălzire”:
- profesorul are o oglindă pe care o poartă în faţa copiilor, oprindu-se la un
elev pentru a se reflecta (oglindi în ea).
- Imaginea din oglindă = R E F L E C T A R E (imagine virtuală).
- Conversaţie frontală despre conceptul de reflectare. Ce înţelegeţi prin
reflectare? Care este relaţia realitate – artă?
- Se anunţă tema şi obiectivul lecţiei: Relevarea specificului de artă poetică
modernă a poeziei „Joc secund” de Ion Barbu.

2. D e s f ă ş u r a r e a s c e n a r i u l u i a c t i v i t ă ţ i i d i d a c t i c e (35 min.)

Secvenţa I (5 min.):
- se împarte clasa în 4 grupe.
- Se împart fişele şi se anunţă sarcinile de lucru. (vezi fişele individuale
anexate ).
Secvenţa a II-a (20 min.):
- Se prezintă întregii clase „produsele” realizate.
- Se lămuresc următoarele aspecte prin conversaţie euristică:
Poemul „Joc secund” (1930) este alcătuit din 2 catrene care corespund a
2 fraze fără verbe.
Concepţia lui Hugo Friedrich, „Structura liricii moderne”,despre poezia
pură / hermetism: „cea mai violentă reacţie împotriva literaturii declamatorii”;
„lirica modernă constrânge limbajul la funcţia paradoxală de a exprima şi de a
ascunde sensul în acelaşi timp”, de aici rezultă incifrarea poeziei lui Ion Barbu.
Ermetismul (termen derivat de la numele zeului grec Hermes) este o
expresie a unei tendinţe de ascundere, de incifrare a sensului poeziei care
presupune o iniţiere a cititorului.
 Modernismul. Actul poetic este similar cu cel matematic: „Pentru mine
poezia e o prelungire a geometriei... Există undeva în domeniul înalt al
geometriei, un loc luminos unde aceasta se întâlneşte cu poezia ”.
Arta poetică este poezia în care artistul îşi exprimă concepţia personală,
viziunea despre artă şi procesul creaţiei. Pe calea ştiinţei, în sensul filozofiei
platoniciene, spiritul eliberat din temporal („din ceas dedus”), contemplă
„calma creastă” realizând un act de cunoaştere poetică. Acest act se produce
în oglindă „intrată în oglindă în mântuit azur”. (figura 1 folie de
retroproiector). Oglinda, imagine dematerializată, inversă: „mântuit azur” este
momentul transcenderii, reflectării, „cirezile agreste” sunt „înecate”. Refracţia
reprezintă de fapt actul poetic care este un „Joc secund mai pur” (figura 2 folie
de retroproiector).
Actul de cunoaştere poetică este o contemplare detaşată, o retragere din
contingent în spirit.
Structura poemului: la nivel formal sunt 2 catrene, 2 fraze fără verbe.
La nivel morfologic: substantivul cu care se deschide poezia „Din ceas
dedus”, trimite cu gândul la timp, un timp neclintit, fără curgere.
Strofa I conţine inversiunea „calmă creastă”, ce ne trimite cu gândul la
[Link] adjectivului „adânc”, prin articulare „adâncul”,
folosirea adjectivelor provenite din verbe la participiu „dedus”, „intrată”,
infinitivele lungi „înecarea”, „însumarea” sugerează ieşirea din limitata lume
senzorială.
Strofa a II-a debutează cu exclamaţia retorică „Nadir latent!”,
concluzia revelatoare a primei strofe, nu este o apoziţie pentru Poet. Poetul
„ridică însumarea de harfe răsfirate” şi aduse din nou la existenţă.Este
vorba despre transformarea în act a unei virtualităţi. Poetul „istoveşte”
cântecul, reface unitatea cosmogonică a universului şi iniţiază asupra ordinii
conjugate, realizând „explicaţia orfică a lumii” (Mallarmé).
Ultima imagine îl prezintă pe Poet asemeni lui Orfeu: „Cântecul” său
rămâne „ascuns”, accesibil numai iniţiaţilor. Poetul respinge cunoaşterea pură,
sterilă, optând pentru cea orfică, solară. Viziunea sa este o „geometrie
umanizată”.
În concepţia lui [Link] „prin oglindă lumea intră în mântuit
azur”.Lumea experienţei se înalţă în piramidă, până la „zenit”, răsfrângerea
acesteia alcătuieşte „nadirul” ei (figura 3 folie de retroproiector). Din acest
element pur îşi extrage poetul materia inspiraţiei sale. „Zenitul este metaforic,
punctul de maximă strălucire solară, iar nadirul, universul artistic ce se reflectă
în lumea asfinţitului” (T. Vianu).
[Link] defineşte arta: reflectare şi esenţializare, dematerializare şi
sintetizare.
„Joc secund” este o artă poetică din perspectivă platoniciană. Platon
considera „arta ca o copie a lucrurilor reale, ele însele nişte copii ale ideilor
eterne, este imitaţia unor imitaţii”.După Platon, în ordinea Creaţiei, jocul prim
aparţine Demiurgului. Acest joc ar corespunde etapei arhetipale a increatului
Cosmic. Urmează manifestarea în act a Creaţiei realizată de Meşteşugar
(Soare) şi jocul terţ al Poetului. „Creaţia fiind o copie de gradul al II-lea a
realităţii”. (Platon). ( figura 4 folie de retroproiector).
Concepând arta ca „joc secund, mai pur”, Ion Barbu se apropie de
Platon, filosoful ce susţinea existenţa a două lumi radical deosebite: lumea
 sensibilă (KOSMOS AISTHETOS), o lume a părerii, o lume fenomenală şi
lumea inteligibilă (KOSMOS NOETOS), lumea adevărului etern.

Secvenţa a III-a: (10 minute).

-se cere elevilor – organizaţi în perechi, în bancă – să noteze trăsăturile
specifice ale liricii lui I. Barbu descoperite în această oră.
- se citesc rezultatele, profesorul notează şi le ordonează.
- se subliniază coexistenţa celor două tendinţe: apolinic (înţelepciune) şi
dionisiac (energia vieţii fără constrângere), categorii estetice complementare
formulate de Nietzsche, care constituie momentele esenţiale în procesul de
creaţie: contemplaţia, oglindirea, gândirea, muzica, cunoaşterea.
3. A s i g u r a r e a r e t e n ţ i e i ş i a t r a n s f e r u l u i . T e m a p e n t r u a c a s ă (5 min.)
Realizează un eseu în care să demonstrezi că poezia „Joc secund” de I. Barbu
este o artă poetică modernistă.

Concluzii:
1. Educaţia inter/transdisciplinară constituie o necesitate, impusă de paradigma
cunoaşterii, specifică mileniului al III-lea.
2. Analiza inter/transdisciplinară a literaturii se poate face doar printr-o abordare
hermeneutică a textului literar.

Grupa I: Fişă de lucru individuală:

1. Observaţi structura şi compoziţia poemului;
2. Definiţi modernismul şi argumentaţi încadrarea liricii lui Ion Barbu în acest curent
literar, pornind de la etapele creaţiei barbiene şi poeziile reprezentative;
3. Identificaţi imaginile cheie şi motivele.
4. Analizaţi nivelul morfologic al poeziei.

Grupa a II-a: Fişă de lucru individuală:

1. Definiţi conceptul de artă poetică;
2. Daţi exemple de alte arte poetice studiate;
3. Comentaţi coexistenţa apolinic / dionisiac, cu dominanţa uneia dintre ele, în funcţie de
etapa de creaţie;
4. Comparaţi două arte poetice moderne ale poeţilor contemporani cu Ion Barbu.

Grupa a III-a: Fişă de lucru individuală:

1. Comentaţi atributul de poet- matematician atribuit lui Ion Barbu prin referire şi la alte
poezii studiate;
2. Comentaţi afirmaţia lui Ion Barbu privind „întîlnirea” la un anumit nivel a poeziei cu
geometria.
3. Identificaţi termeni aparţinând domeniului ştiinţific;
4. Explicaţi termenul „NADIR”.

Grupa a IV-a: Fişă de lucru individuală:

1. Explicaţi fenomenele de reflexie şi refracţie;
2. Comentaţi actul oglindirii la nivelul apei;
3. Explicaţi termenul „NARCISISM” interpretat ca act literar intelectual, nu afectiv;
4. Comentaţi valoarea versului liber adoptat de Ion Barbu.
 Folii de retroproiector

Imagine
reală

OGLINDA

Figura 1
de

pe
Imagine
virtuală
Razã Axã de
incidentã incidenþ
ã

sin  C0 = viteza luminii prin vid

C1 = viteza luminii prin mediul
Figura 2 cu indicele de refracţie n1
Mediu 1 cu
C2 = viteza luminii prin mediul
c1
Mediu 2 cu cu indicele de refracţie n2
c2
sin 

Razã refractatã

ZENIT Existenţa în
contingent

Figura 3

Eul absolut
NADIR Poezia

Lumea inteligibilă Lumea sensibilă

(Existenţa neschimbătoare)
umea inteligibilă (Schimbarea)
Figura 4

Idei Entităţi Corpuri Imaginile

matematice reale corpurilor