CURTEA DE APEL NORD

Dosarul nr.21rji-1847/24 Judecătoria Orhei, sediul Rezina

Judecător Igor Negreanu

DECIZIE
În numele Legii

13 mai 2025 mun. Bălți

Colegiul penal al Curţii de Apel Nord

Având în componenţa sa:
Preşedintele completului, judecător Ion Talpa
Judecătorii Ecaterina Arseni, Oxana Mironov

a judecat în ședință publică, fără participarea părților, recursurile

condamnatului Voloșin Anatoli și directorului Penitenciarului nr.17 Rezina,
Veaceslav Dascal declarat împotriva încheierii Judecătoriei Orhei, sediul Rezina
din 04 aprilie 2024, prin care s-a respins demersul Penitenciarului nr.17 Rezina
privind aplicarea în privința condamnatului Voloșin Anatolii a prevederilor art.7
alin.(1) lit.d) al Legii 243/2021 cu privire la amnistie, în legătură cu aniversarea a
XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova,
Pentru a se expune pe marginea recursului declarat, Colegiul penal,-

C O N S T A T Ă:

La 25.10.2022, directorul Penitenciarului nr.17 Rezina, Veaceslav Dascal a

înaintat în instanța de judecată demers privind aplicarea în privința condamnatului
Voloșin Anatolii a prevederilor art.7 alin.(1) lit.d) al Legii 243/2021 cu privire la
amnistie, în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei
Republicii Moldova.
În motivarea demersulu,i a invocat că condamnatul Voloșin Anatolii la data
de 01.11.2022 a executat real: 33 ani 3 luni 20 de zile. A fost caracterizat pozitiv,
iar rezultatul evaluării riscului de recidivă este redus. Comisia specială a
Penitenciarului nr.17 Rezina în ședința din 01.11.2022 a decis că condamnatul
Voloșin Anatolii întrunește condițiile prevăzute de art.1 al Legii 243 privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX- a de la proclamarea independenței
[Link].
Prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 04 aprilie 2024, s-a
respins ca fiind neîntemeiat demersul Penitenciarului nr.17 Rezina privind
aplicarea în privința condamnatului Voloșin Anatolii a prevederilor art.7 alin.(1)
lit.d) al Legii 243/2021 cu privire la amnistie, în legătură cu aniversarea a XXX-a
de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.
Încheierea judiciară a fost contestată cu recurs de condamnatul Voloșin
Anatolii prin care a indicat că în încheierea instanței este indicat numele lui Susan
Valeriu care nu are atribuție la cauza sa, considerente din care solicită casarea
încheierii din 04.04.2025, cu aplicarea în privința sa a actului amnistiei.
Împotriva soluției instanței a declarat recurs directorul Penitenciarului nr.17
Rezina, Veaceslav Dascal prin care solicită casarea încheierii și adoptarea unei noi
decizii prin care în privința condamnatului să fie aplicate prevederile alin.(l) lit. d)
al art.7 din Legea nr. 243/2021.
În motivarea recursului a indicat că:
-potrivit extrasului din procesul-verbal nr.20 din 26.10.2022 al şedinței,
comisiei Penitenciarului nr.17-Rezina, a fost aprobat raportul de evaluare a
condamnatului la detențiune pe viaţă Voloșin Anatolie, în corespundere cu
exigențele pct. 52 al Ordinului Ministerului Justiției nr. 44 din 18.02.2022 „Cu
privire la aprobarea Regulamentului-cadru de activitate a comisiilor speciale
privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate", în legătură cu
aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova;
-fiind examinat la comisia Penitenciarului nr.17-Rezina, la data de
26.10.2022, s-a decis că condamnatul la detențiune pe viaţă Voloşin Anatolie,
întruneşte condițiile statuate la art. 1 al Legii nr. 243/2021, fiind acceptată cererea
condamnatului şi s-a dispus înaintare către Judecătoriei Orhei (sediul Rezina) de
către administrația Penitenciarului nr. 17-Rezina, demers în vederea examinării
posibilitații aplicării în privința acestuia dispozițiilor alin.(1) lit. d) al art.7 din
Legea n. 243/2021, privind comutarea pedepsei la 30 ani de închisoare;
-la baza înaintării demersului respectiv a servit faptul, că condamnatul la
detențiune pe viață Voloşin Anatolie, întruneşte condițiile prevăzute de art. 1 al
Legii nr. 243/2021 şi anume în calitate de condamnat se caracteriza pozitiv
(calificativ stabilit de comisia penitenciară la data de 26.10.2022, urmare a
aprobări Raportului de evaluare despre realizarea Programului individual de
executare a pedepsei şi despre comportamentul condamnatului) şi fiind evaluat
psihologic de către psihologul, care este şi membru al comisiei speciale din cadrul
instituției penitenciare, care a constatat că deținutul nominalizat prezintă „risc de
recidivă redus";
-în cadrul şedinței de judecată reprezentantul Penitenciarului nr.17-Rezina, a
prezentat probele respective întru susținerea demersului înaintat. De asemenea, în
susținerea demersului s-a menţionat că condamnatul la detențiune pe viață Voloșin
Anatolie întruneşte condițiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. d) a Legii privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova;
-la fel, condamnatul la detențiune pe viață Voloşin Anatolie precum şi
avocatul acestuia, au susținut demersul înaintat, invocând faptul că Voloşin
Anatolle, întruneşte condițiile stabilite de legiuitorul în vederea solicitării admiterii
demersului instituției penitenciare;
-cu referire la concluzia instanței referitor la faptul că condamnatul la
detențiune pe viață Voloşin Anatolie, care în opinia instanței, la moment nu poate
fi considerat drept un condamnat cu un risc de recidivă scăzut, totuşi la data de
examinării la comisia specială din cadrul instituției penitenciare şi la înaintarea
demersului în instanța de judecată privind aplicarea prevederilor Legii nr.
243/2021, condamnatul menționat a fost caracterizat pozitiv, evaluat psihologic şi
prezintă „risc de recidivă redus” şi nu dispune de sancțiuni nestinse;
-astfel, consideră că demersul instituției penitehciare este legal şi întemeiat
iar, în privința condamnatului pot fi aplicate prevederile art. 7 alin. (1) lit. d) din
Legea nr 243/2021. Conform anexei nr.6 pct. 53 al capitolului VI din
Regulamentului-cadru de activitate a comisiilor speciale privind aplicarea
amnistiei în privința persoanelor condamnate, psihologul penitenciarului realizează
evaluarea psihologică a acestor persoane în conformitate cu metodologia şi fişa de
evaluare a riscului de recidivă;
-astfel instanța de judecată nu este în drept să efectuieze ingerința în
activitatea comisiei speciale din cadrul Penitenciarului nr.17 Rezina, deoarece în
conformitate cu pct. 52 al Ordinului Ministerului Justiției nr. 44 din 18.02.2022
„Cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru de activitate a comisiilor speciale
privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate", în legătură cu
aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,
comisia specială este în drept să aprobe raportului de evaluare a condamnatului,
evaluarea psihologică privind riscul de ricidivă în privința condamnatului evaluat.
Ulterior, la 10.04.2024, condamnatul Voloșin Anatolii a depus un recurs
suplimentar prin care solicită admiterea acestuia cu casarea încheierii din
04.04.2024 cu aplicarea în privința sa a Legii amnistiei nr.243/2021 cu privire la
amnistie, în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei
Republicii Moldova.
În argumentarea cererii de recurs, a invocat argumentele ce urmează:
- potrivit deciziei Comisiei Penitenciarului nr.17 Rezina se caracterizează
pozitiv, iar riscul de recidivă este redus;
- consideră că în privința sa au fost încălcare prevederile art.2 și art.3 CEDO;
- indică, că se caracterizează pozitiv, riscul de recidivă conform concluziilor
psihologilor din Penitenciarul Chișinău și Rezina este scăzut, are vîrsta de peste 60
ani, starea de sănătate este precară suferind de mai multe boli cronice motiv din
care necesită în permanență adminsitraera preparatelor medicamentoase;
- în cadrul executării pedepsei a participat la programele social-educative, nu
are careva încălcări, nu are datorii sau prejudicii neachitate.
La 14.04.2025, directorul Penitenciarului nr.17 Rezina Veaceslav Dascal a
depus în instanța de recurs cerere prin care a indicat că retrage recursul declarat
împotriva încheierii Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 04.04.2024, prin care s-a
respins demersul Penitenciarului nr. 17 Rezina, privind aplicarea prevederilor art. 7
alin. (1) lit. d) al Legii 243/2021, cu privire la amnistie, în legătură cu aniversarea a
XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, în privința
condamnatului la pedeapsa detenției pe viață Voloșin Anatolii și a solicitat
încetarea examinării recursului.
Potrivit prevederilor art.447 alin.(1) Cod procedură penală, recursul se judecă
în termen rezonabil, fără prezența părților la proces.
Respectând principiul contradictorialității, instanța de recurs a fixat data
examinării recursului şi a dispus să se comunice părților la proces despre aceasta,
cu acordarea dreptului depunerii referinței, însă pînă la data examinării recursurilor
de către părți nu au fost depuse careva referințe.
Colegiul penal, verificând legalitatea şi temeinicia încheierii atacate în baza
materialelor dosarului, precum şi motivelor invocate, consideră necesar a înceta
procedura de recurs în baza recursului declarat de directorul Penitenciarului nr.17
Rezina Veaceslav Dascal, iar recursurile declarate de condamnat nefondate,
urmând a fi respinse, din următoarele motive.
Cu referire la recursului declarat de directorul Penitenciarului nr.17 Rezina
Veaceslav Dascal, Colegiul penal indică următoarele:
Analizând materialele prezentate, Colegiul penal ajunge la concluzia că
procedura de recurs urmează a fi încetată, reieșind din următoarele considerente.
Conform art. 445 al. 5 CPP RM, retragerea recursului se efectuează în
condiţiile art. 407 care se aplică în modul corespunzător.
Conform art. 407 al. 1 CPP RM, până la începerea cercetării judecătoreşti la
instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat. Retragerea
trebuie să fie făcută de apelant.
Conform art. 407 al. 3 CPP RM, în cazul retragerii apelului, instanța de apel
încetează procedura de apel.
Colegiul penal constată că prin cererea depusă, directorul Penitenciarului
nr.17 Rezina Veaceslav Dascal a retras recursul declarat împotriva încheierii
Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din data de 04.04.2024.
Reieșind din faptul că retragerea recursului este prevăzută de legislator și nu
încalcă drepturile condamnatului și participanților la proces, Colegiul penal
consideră necesar a admite retragerea recursului, cu încetarea procedurii de recurs.
 Cu referire la recursurile declarate de condamnatul Voloșin Anatolii,
Colegiul penal indică următoarele:
Conform art. 449 alin. (1) pct. 1) lit. a) Cod de Procedură Penală, judecând
recursul, instanța respinge recursul, dacă recursul este nefondat.
Colegiul reține caracterul fondat și argumentat al soluției judiciare de
respingere al demersului depus de către administrația Penitenciarului nr. 17
Rezina, dat fiind neîntrunirea condițiilor de aplicare a actului de clemență statuate
la art.1 alin. (1) al Legii nr.243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură cu
aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței RM. Or, potrivit acesteia,
amnistia poate fi aplicată persoanelor condamnate în cazul întrunirii cumulative a
următoarelor condiții: caracteristica pozitivă pe parcursul executării pedepsei și
sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă
persoanele respective cad sub incidența prevederilor art. 2–5, 7, 8.
Astfel, în susținerea poziție sale, instanța de recurs va trece în revistă
prevederile art. 469 alin.(1) pct.15) din Codul de procedură penală, ce presupune
faptul că, la executarea pedepsei, instanţa de judecată soluţionează chestiunile cu
privire la schimbările în executarea unor hotărâri şi anume, liberarea de pedeapsă
în temeiul actului amnistiei sau stingerea executării pedepsei (art.295 din Codul de
executare).
Potrivit art.107 alin.(1) Codul penal, amnistia este actul ce are ca efect
înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau
comutarea ei.
Potrivit art. 272 alin.(1) Codul de executare, în cazul amnistiei, în temeiul
art.107 din Codul penal, care liberează condamnatul de executarea în continuare a
pedepsei, fie reduce pedeapsa sau o comută, instituțiile şi organele care asigură
executarea categoriei respective de pedeapsă examinează aplicabilitatea actului de
clemenţă fiecărui condamnat şi, după caz, cu acordul condamnatului, înaintează un
demers instanţei de judecată competente conform art.470 din Codul de procedură
penală. La demers se anexează dosarul personal al condamnatului, dovezile
motivelor de fapt şi de drept invocate. Demersul se judecă în condițiile Codului de
procedură penală.
În sensul prevederilor legale enunțate, amnistia reprezintă o cauză care stinge
raportul penal de conflict sub aspectul pedepsei, ce constă în actul de clemență al
legiuitorului care, din rațiuni de politică penală sau socială, renunță la dreptul de a
aplica sancțiuni de drept penal persoanelor care au comis anumite infracțiuni.
Justificarea aplicării unui act de clemență, cum este amnistia, prin care
persoanele ce au comis infracțiuni sunt liberate de răspundere şi pedeapsă penală,
necesită evaluarea unui şir de factori cum ar fi: impactul pe care îl va produce
asupra societății, componentele de infracțiune şi categoriile de persoane în privința
cărora urmează să se extindă actul dat, structura populației penitenciare, efectul pe
care îl va produce asupra numărului populației penitenciare, frecvența aplicării
unor asemenea acte şi raționalitatea aplicării actului respectiv la momentul dat.
La data de 24 decembrie 2021 a fost adoptată şi la 31 decembrie 2021 a intrat
în vigoare Legea nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea
a XXX-a de la proclamarea independentei Republicii Moldova.
În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în
legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova, prezenta lege se aplică condiționat şi exclusiv persoanelor bănuite,
învinuite şi inculpate, precum şi persoanelor condamnate care sunt caracterizate
pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al
termenului de probă şi sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă
mediu sau redus, dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art.2–5,
7, 8. Aplicarea amnistiei față de persoanele condamnate se decide de comisiile
speciale privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate (în
continuare – comisii speciale), instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituții
care pune în executare pedeapsa, din reprezentanți ai Administrației Naționale a
Penitenciarelor, ai Inspectoratului Național de Probațiune, precum şi din experți
psihologi judiciari atestați. Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului
justiției şi activează în baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului
justiției. În temeiul deciziilor comisiei speciale, instituția care pune în executare
pedeapsa inițiază demersurile către instanțele de judecată competente privind
aplicarea prevederilor prezentei legi.
Colegiul penal, verificând legalitatea și temeinicia încheierii contestate cu
recurs concluzionează că la judecarea cauzei în instanța de fond nu au fost admise
erori de drept, de a fi susceptibile reparării lor în procedura de judecare a
recursului, motiv pentru care încheierea contestată urmează a fi menținută fără
modificări.
Astfel, reieșind din materialele cauzei, prin demersul înaintat, Penitenciarul
nr. 17 Rezina a solicitat aplicarea în privința condamnatului Voloșin Anatolii a
prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia, în legătură cu
aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,
invocând că condamnatul întrunește condițiile necesare prevăzute de Legea
privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței RM.
Respectiv, prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 04 aprilie
2024, s-a respins ca fiind neîntemeiat demersul Penitenciarului nr.17 Rezina
privind aplicarea în privința condamnatului Voloșin Anatolii a prevederilor art.7
alin.(1) lit.d) al Legii 243/2021 cu privire la amnistie, în legătură cu aniversarea a
XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.
 În sensul dat, Colegiul penal relevă că amnistia reprezintă în sine o cauză
reală de excludere a răspunderii penale, având ca efecte cu privire la toți
participanții la săvârșirea infracțiunii, însă, deoarece aceasta este incidentă in rem,
și nu in personam, consecințele pot surveni numai dacă sunt îndeplinite anumite
condiții personale, iar prin intermediul prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr.
243 din 24.12.2021, legiuitorul indică expres condițiile, fără respectarea cărora nu
poate fi pusă spre examinare cererea şi anume: prezentarea dovezilor despre
caracteristica pozitivă pe parcursul executării pedepsei, raportul evaluării
psihologice că condamnatul care urmează a fi amnistiat prezintă un risc de
recidivă mediu sau redus, or, întrunirea acestor condiții urmează a fi stabilită
prioritar de către comisia specială, instituită, în acest sens, în cadrul fiecărei
instituții care pune în executare pedeapsa penală.
Cu referire la primul aspect prevăzut de legiuitor, instanța de recurs remarcă
faptul că constatarea comportamentului pozitiv pe parcursul executării pedepsei
penale se desprind ca urmare a resocializării penitenciare a condamnatului,
reprezentând, per ansamblu, un proces complex care constă în activitățile socio-
educative desfășurate de personalul penitenciar prin intermediul unui complex de
măsuri cu caracter educativ, juridic, social, organizatoric, psihopedagogic, etc.,
activități ce sunt aplicate în scopul modificării sistemului lui de valori antisociale
având ca scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum şi
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnați, cât şi de către alte
persoane, numărul de stimulări pe perioada detenției, numărul sancțiunilor
disciplinare, numărul de participări în activitățile educative în cadrul
penitenciarului, caracteristica din partea membrilor de familie, cunoscuți, rude și
prieteni, numărul condamnărilor, situația familială, predispoziția deținutului de a
repara prejudiciul moral și material.
Cât privește cel de-al doilea aspect prevăzut de legiuitor privind evaluarea
psihologică a condamnatului în scopul stabilirii riscului de recidivă, urmează a fi
supuse aprecierii prevederile Regulamentului-Cadru de activitate a comisiilor
speciale privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate, care la pct.
53, 55, 57 stabilesc că, psihologul din cadrul instituției penitenciare, urmare a
parvenirii listei persoanelor care se încadrează în prevederile art. 4, 5, 7 sau 8 din
Legea nr. 243/2021, în cel mult 10 zile lucrătoare pentru fiecare 10 condamnați, va
realiza evaluarea psihologică a acestor persoane în conformitate cu metodologia și
fișa de evaluare a riscului de recidivă prevăzute la anexa nr. 6. Rezultatele evaluării
riscului de recidivă se prezintă condamnatului pentru informare, fapt consemnat în
fișa de evaluare a riscului de recidivă. Fișa de evaluare a riscului de recidivă se
prezintă și se argumentează de către psiholog sau consilierul de probațiune în
cadrul ședinței comisiei speciale pentru fiecare condamnat în parte.
 Subsecvent, conform pct. 5 al Regulamentului-Cadru de activitate a
comisiilor speciale privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate,
rezultă că, comisiile speciale din cadrul instituțiilor penitenciare sunt compuse din
conducătorul instituției, care are calitate de președinte, un expert psiholog judiciar,
un consilier de probațiune din cadrul biroului de probațiune din raza teritorială a
instituției penitenciare, precum și alți 6 membri desemnați de către MJ la
propunerea directorului ANP.
Potrivit anexei nr. 6 a Regulamentului-Cadru de activitate a comisiilor
speciale privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate,
Metodologia evaluării riscului de recidivă, capitolul IV, pct.2), 3) și 4), prevede
faptul că în baza listei condamnaților eligibili sau cererii condamnatului privind
aplicarea amnistiei, psihologul va studia dosarul personal al acestuia şi va
planifica realizarea interviului. Interviul în contextul evaluării riscului de
recidivă se desfășoară în biroul psihologului şi trebuie să corespundă unui cadru
apropiat procesului de consiliere. Interviul se realizează în câteva şedinţe,
suficiente pentru colectarea datelor cu referire la analiza tuturor factorilor şi
stabilirea nivelului riscului de recidivă.
Colegiul penal menționează că evaluarea psihologică a condamnatului trebuie
să aibă o desfășurare logică, pornind de la identificarea antecedentelor persoanei,
vizând atât informații privitoare la condamnările anterioare, cât și la istoria
comportamentală a celui evaluat. Urmează identificarea comportamentului
infracțional și circumstanțele în care acesta s-a produs: starea condamnatului până
la săvârșirea infracțiunii (vârsta, circumstanțele, acțiunile, gândurile etc.);
evaluarea proprie a infracțiunii săvârșite de către condamnat (recunoaște sau nu
vina); analiza alternativelor comportamentului infracțional și de ce nu au fost
folosite; studierea sferei etico-morale (i-a fost greu să ia decizia, cât de ușor a luat-
o, dileme morale), precum și consecințele comportamentului acestuia. În evaluarea
personalității condamnatului, este necesar a stabili dacă factorii de risc persistă în
continuare.
În conformitate cu art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 243 din 24.12.2021
privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova, persoanei condamnate la data intrării în
vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art. 4–6 i se reduce
termenul de pedeapsă sau i se comută pedeapsa la 30 de ani de închisoare, dacă
este condamnată la detențiune pe viață.
În speță, Colegiul penal reține că Voloşin Anatolii a fost condamnat prin
sentința Colegiului penal al Judecătoriei Supreme în baza art.17, 88 pct.4) la
pedeapsa cu moartea; în baza art. 96 alin. (1) la 3 ani închisoare; în baza art.101
Cod penal, la 6 luni muncă corecțională la locul de muncă cu reținerea a 20% din
salariu și în baza art. 103 Cod penal, la 5 ani închisoare iar în temeiul art.39 Cod
penal (red.1961) definitiv i s-a stabilit pedeapsa cu moartea.
Prin hotărârea prezidiului Curții Supreme de Justiție din 25.03.1996, a fost
casată sentința Colegiului penal al Judecătoriei Supreme din 18.10.1990 fiind
înlocuită pedeapsa cu moartea cu pedeapsa – detențiune pe viață.
Prin încheierea Judecătoriei Rezina din 16.06.2011, fapta lui Voloșin
Anatolii, a fost recalificată din prevederile art.17, 88 pct.4 CP (red.1961) în
prevederile art.42 alin.(3) și 145 alin.(2) lit.g) Cod penal cu menținerea pedepsei
stabilite prin Hotărîrea Prezidiului Judecătoriei Supreme din 25.03.1996, detenția
pe viață. La fel, faptele lui Voloșin Anatolii, au fost recalificate din prevederile
art.96 alin.1 și 103 CP (redacția 1961) în prevederile art.152 alin.1 și art. 174 alin.1
Cod penal. Pentru concurs de infracțiuni și cumul de sentințe i-a fost aplicată
pedeapsa definitivă sub formă de detenție pe viață cu calcularea termenului
executării pedepsei din 16.06.2011, cu deducerea perioadei arestării și aflării în
detenție de la 30.05.1989.
Potrivit extrasului din procesul-verbal nr.15 al ședinței Comisiei Speciale a
Penitenciarului nr.17 Rezina din 01.11.2022, se reține că Voloșin Anatolii se
caracterizează pozitiv (f.d.30).
Analizând raportul de evaluare despre realizarea Programului individual de
executare a pedepsei și despre conportamentul condamnatului se constată, că
Voloșin Anatolii nu a realizat programele „Antrenarea în cîmpul muncii remunerat
și neremunerat” și „Intruire generală și rofesională ” (f.d.26).
Conform fișei de evaluare a riscului de recidivă - riscul de recidivă este redus
(f.d.32).
Subsidiar din fișa de evaluare a riscurilor de recidivă a condamnatului, se
constată o analiză a personalității condamnatului cu indicarea circumstanțelor de
fapt ce au stat la baza concluziei adoptate, de către psiholog fiind expuse criteriile
aprecierii, atitudinii condamnatului, în prezența unui proces dinamic de colectare,
analiză şi interpretare a datelor.
Or, capitolul II al Regulamentului- cadru prevede că principiul după care se
poate conduce o analiză comprehensivă a comportamentului este cel potrivit căruia
comportamentul trecut este un bun predictor al celui viitor. Tot aici, Colegiul
conchide că din fișa de evaluare a riscului de recidivă, este statuat clar care este
numărul total al factorilor criminogeni și protectivi, iar din fișa prezentată instanței
rezultă o analiză detaliată și o analiză a circumstanțele de fapt ce au dus la
adoptarea concluziei de către comisie a evaluatorului, potrivit blanchetei
obligatorii - Anexa nr. 1 la Metodologia privind evaluarea riscului de recidivă, care
a fost anexată de către administrația penitenciarului.
Prin urmare, potrivit Raportului de evaluare despre realizarea Programului
individual de executare a pedepsei și despre comportamentul condamnatului
 Totodată, din fișa de evaluare a riscului de recidivă rezultă că a fost stabilit
riscul de recidivă redus, fiind indicați factori criminogeni: cu antecedent penal,
iraționalizarea faptelor și a consecințelor în comportamentul infracțional,
infracțiunea săvârșită în grup,, precum și factori protectivi: dispune de loc stabil de
trai la casa părintească, posedă coeziune şi căldură familiară (fapt demonstrat prin
sprijinul acordat de rudele sale pe tot timpul executării pedepsei), recunoştinţa şi
responsabilitatea condamnatului faţă de atitudinea rudelor sale, posedă specialitate,
anterior condamnării a fost angajat oficial, are un comportament prosocial şi o
conduită pozitivă în perioada detenţiei, fapt ce demonstrează un număr mare de
stimulări, manifestă interes spre schimbare prin realizarea planului de resocializare
potrivit nevoilor criminogene (a participat la activităţi psiho-corecţionale de
schimbare comportamentălă, la activităţi educative, s-a implicat activ în
amenajarea teritoriului stăruinţă în muncă şi anume la confecţionarea panourilor
informative, posedă abilităţi de gestionare a emoţiilor, în timpul detenţiei nu a
manifestat acţiuni autodistructive şi distructive, reacţie adecvată la confict cu relaţii
interpersonale optime atât cu deţinuţii cât şi cu angajaţii, în relaţii interpersonale nu
întîmpină greutăţi (fiind plasat cu acelaşi condamnat timp de mai mulţi ani), vina
recunoaşte si se căiește sincer (f.d.32).
Prin urmare, instanța de recurs analizând cele menționate supra, ajunge la
concluzia temeiniciei soluției primei instanței referitor la respingerea demersului
organului extrajudiciar referitor la aplicarea actului de clemență față de
condamnatul Voloșin Anatolii, or, evaluarea psihologică efectuată în sarcina celui
din urmă de către comisia specială a penitenciarului s-a efectuat cu devieri de la
ordinul nr. 44 din 18.02.2022 cu privire la aprobarea Regulamentului- Cadru de
activitate a comisiilor speciale privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor
condamnate.
În acest aspect, Colegiul penal indică că potrivit anexei nr.6 a
Regulamentului-Cadru de activitate a comisiilor speciale privind aplicarea
amnistiei în privința persoanelor condamnate, Metodologia evaluării riscului de
recidivă, capitolul IV, pct. 4), prevede faptul că interviul se realizează în câteva
ședințe, suficiente pentru colectarea datelor cu referire la analiza tuturor factorilor
şi stabilirea nivelului riscului de recidivă.
La fel, potrivit prevederilor pct. 57 din Regulamentul menționat, Fișa de
evaluare a riscului de recidivă se prezintă și se argumentează de către psiholog sau
consilierul de probațiune în cadrul ședinței comisiei speciale pentru fiecare
condamnat în parte.
Prin urmare, instanța de recurs are dubii rezonabile referitor la modul și
rapiditatea constatării a fi certe a soluției de expertizare a inspectorului principal de
justiție, Natalia Andriuță în ceea ce privește constatarea riscului de recidivă redus
în sarcina lui Voloșin Anatolii, or, este de evidențiat că, potrivit ordinului-cadru
care guvernează prezenta speță, reiese că evaluarea riscului de recidivă din
25.10.2022, s-a efectuat doar în baza unui singur interviu, pe când aceasta urma a
se realiza în câteva ședințe, unde în dependență de lucrul efectuat să se constate cu
fermitate analiza tuturor factorilor şi stabilirea justă a nivelului riscului de recidivă.
Subsecvent, Colegiul penal ține a trece în revistă faptul că nu pune la îndoială
legalitatea procesului-verbal nr. 15 al ședinței Comisiei Speciale Penitenciarului
nr.17 Rezina din 01.11.2022, prin care se atestă a fi caracterizat condamnatil ca
fiind pozitiv, respectiv conform fișei de evaluare a riscului de recidivă – s-a stabilit
că riscul de recidivă este redus, însă reținerile date în opinia instanței s-au efectuat
superficial, nefiind efectuate în coraport cu ordinul MJ nr.44 din 18.02.2022, care
specifică clar în ce condiții comisia specială ajunge la concluzia aplicabilității
actului de clemență față de deținuți.
Urmare celor expuse, Colegiul penal conchide corectitudinea poziției primei
instanțe referitor la faptul lipsei de previzibilitate a evaluării psihologice a
condamnatului Voloșin Anatolii, din care s-ar trage o concluzie certă referitor la
riscul de recidivă ”redus” al celui din urmă.
Or, instanța de recurs ține a sublinia corectitudinea celor evidențiate de prima
instanță referitor la importanța substanțială a fișei de evaluare a riscului de
recidivă, unde evaluatorul Natalia Andriuță a reținut ca factori criminogeni ca
fiind, cu antecedent penal, iraționalizarea faptelor și a consecințelor în
comportamentul infracțional, infracțiunea săvârșită în grup, iar la polul opus,
evaluatorul a reținut: dispune de loc stabil de trai la casa părintească, posedă
coeziune şi căldură familiară (fapt demonstrat prin sprijinul acordat de rudele sale
pe tot timpul executării pedepsei), recunoştinţa şi responsabilitatea condamnatului
faţă de atitudinea rudelor sale, posedă specialitate, anterior condamnării a fost
angajat oficial, are un comportament prosocial şi o conduită pozitivă în perioada
detenţiei, fapt ce demonstrează un număr mare de stimulări, manifestă interes spre
schimbare prin realizarea planului de resocializare potrivit nevoilor criminogene
(a participat la activităţi psiho-corecţionale de schimbare comportamentălă, la
activităţi educative, s-a implicat activ în amenajarea teritoriului stăruinţă în
muncă şi anume la confecţionarea panourilor informative, posedă abilităţi de
gestionare a emoţiilor, în timpul detenţiei nu a manifestat acţiuni autodistructive şi
distructive, reacţie adecvată la confict cu relaţii interpersonale optime atât cu
deţinuţii cât şi cu angajaţii, în relaţii interpersonale nu întîmpină greutăţi( fiind
plasat cu acelaşi condamnat timp de mai mulţi ani), vina recunoaşte si se căiește
sincer.
Prin urmare, din fișa de evaluare a riscurilor de recidivă a condamnatului,
instanța de recurs consideră a fi decisivă poziția primei instanței referitor la
ineficiența analizei de către psiholog a personalității condamnatului cu indicarea
circumstanțelor de fapt ce au stat la baza concluziei adoptate, fapt ce este contrar
Regulamentului-Cadru de activitate a comisiilor speciale privind aplicarea
amnistiei în privința persoanelor condamnate.
În situația dictată, efectuând controlul în ordine de recurs asupra actului
jurisdicțional contestat, Colegiul nu a identificat încălcări la aplicarea normelor de
drept, fiind stabilit în mod cert neîntrunirea de către condamnatul Voloșin Anatolii
a condițiilor prevăzute la art.1 alin.(1) al Legii nr.243 din 24.12.2021, privind
amnistia, fapt ce în privința acestuia nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1)
lit. d) ale Legii vizate.
Astfel, Colegiul penal constată că argumentele recurenților sunt similare celor
ce au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de fond, cărora
instanța le-a dat o apreciere corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă,
motivare pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, menționând că
reiterarea acesteia nu se mai impune având în vedere și faptul că verificând
hotărârea atacată în raport și cu prevederile art. 444 Cod de pr. penală, ce
reglementează temeiurile exprese pentru recurs nu se identifică existența motivelor
imperioase ca să ducă la casarea soluției recurate.
Or, Colegiul penal menționează că la această etapă de examinare a cauzei,
instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă
apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea
constatată de instanța ierarhic inferioară, aceasta fiind sarcina primordială a
instanțelor de fond.
Prin urmare, constatând motivarea instanței a fi una plauzibilă, Colegiul o
preia în tot și o însușește, ceea ce este în corespundere cu jurisprudența CEDO în
cauza Albert vs. România din 16.02.2010, potrivit căreia, instanțele naționale, deși
au obligația să-și motiveze deciziile, acest fapt totuși nu impune acordarea unui
răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,
pct. 61), pentru respectarea caracterului echitabil al procesului, fiind necesar ca
instanța internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie
prin alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În atare situație, Colegiul penal ţine să menţioneze că potrivit jurisprudenţei
CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea
situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta
în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010,
Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursurilor, invocate în speţă
nu sunt pe măsură să desființeze încheierea judecătorul de instrucție, urmând a fi
pusă la adăpost de orce critică.
În ceia ce privește faptul că în încheierea instanței este indicat numele lui
Susan Valeriu, instanța de recurs o interpretează ca fiind o eroare mecanică care
poate fi înlăturată prrin prisma prevederilor art. 249-250 CPP RM, care nu
efectează fondul cauzei or prin dispozitivul încheierii Judecătoriei Orhei, sediul
Rezina s-a dispus respingerea demersului directorului Penitenciarului nr.17 Rezina
privind aplicarea prevederilor art.7 alin.(1) lit.d) al Legii nr.243/24.12.2021 cu
privire la amnistie, în legătură cu aniversarea a XXXa de la proclamarea
independenţei Republicii Moldova, în privința condamnatului Voloşin Anatolii.
Respectiv, în temeiul celor supra citate, Colegiul conchide caracterul corect al
soluției judiciare de respingere ca neîntemeiată demersul instituției penitenciare
privind aplicarea legii amnistiei în privința condamnatului Voloșin Anatolii, dat
fiind neîntrunirea condițiilor stipulate exhaustiv de lege.
În baza celor expuse și conducându-se de prevederile art. 407, 445 alin.( 5) ,
art. 449 alin. (1) pct. 1) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții de
Apel Nord,-

DECIDE:

Admite retragerea recursului directorului Penitenciarului nr.17 Rezina

Veaceslav Dascal declarat împotriva încheierii Judecătoriei Orhei sediul Rezina
din 04 aprilie 2024, prin care s-a respins demersul Penitenciarului nr.17 Rezina
privind aplicarea în privința condamnatului Voloșin Anatolii a prevederilor art.7
alin.(1) lit.d) al Legii 243/2021 cu privire la amnistie, în legătură cu aniversarea a
XXX-a de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova, cu încetarea
procedurii de recurs.
Recursurile condamnatului Voloșin Anatoli declarate împotriva încheierii
Judecătoriei Orhei sediul Rezina din 04 aprilie 2024, prin care s-a respins demersul
Penitenciarului nr.17 Rezina privind aplicarea în privința condamnatului a
prevederilor art.7 alin.(1) lit. d) al Legii 243/2021 cu privire la amnistie, în legătură
cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, se
resping ca nefondate, încheiere care se menține fără modificări.
Decizia este irevocabilă.

Președintele completului: Ion Talpa

Judecători: Ecaterina
Arseni

Oxana
Mironov