STAFILOCOCI

Stafilococii sunt bacterii tipice Gram-pozitive care formează grupuri neregulate de coci.
Stafilococii sunt răspândiț i în natură, deș i se găsesc în principal pe piele, piele
glandele ș i mucoasele mamiferelor ș i păsărilor, dar pot provoca infecț ii în anumite
S. aureus este1 mai patogenic decât ceilal ț i membri comuni ai genului,
S. epidermidis ș i S. saprophyticus. S. epidermidis este cunoscut că provoacă diverse
infec ț ii dobândite în spital (cum ar fi dispozitivele protetice sau cele cu montaj permanent), în timp ce S.
saprophyticus este asociat în principal cu infecț iile tractului urinar la tinerele femei care sunt
activ sexual. Procesele bolii cu S. aureus sunt numeroase. Poarta de acces este
variabil, deoarece obț in acces la corp prin piele, tractul respirator sau genito-
tractul urinar. Staphylococcus aureus exprimă mulț i factori de virulenț ă potenț iali:

[Link] de suprafaț ă - promovează colonizarea ț esuturilor gazdă

[Link]ă, kinaze, hialuronidază - invazive care promovează răspândirea bacteriilor în ț esuturi
[Link]ă, Proteina A - factori de suprafaț ă care inhibă înghiț irea fagocitică
[Link], catalază - îmbunătăț esc supravieț uirea stafilococilor în fagocite
[Link] A, coagulază- măș ti imunologice
6. hemolizine, leucotoxină, leucocidină - toxine care deteriorează membrana ș i care lysă celulele eucariote
membrane
7. TSST,3ET - exotoxine care deteriorează ț esuturile gazdelor sau provocă alte simptome.
2

boală
8. rezistenț a inerentă ș i dobândită la agenț ii antimicrobieni.

Fig. 1 Determinantele virulenț ei Staphylococcus aureus.

1
S. - Stafilococ
2
TSST - Toxina sindromului de şoc toxic
3
ET - Toxina Exfoliante
Stafilococii pot provoca multe forme de infecț ie:

S. aureus cauzează leziuni superficiale ale pielii (furunculi) ș i abcesuri localizate în alte locuri.
S. aureus cauzează infecț ii adânci, cum ar fi osteomielita ș i endocardita ș i altele.
infecț ii cutanate grave (furunculoză).
S. aureus este o cauză majoră a infecț iilor spitaliceș ti (nosocomiale) ale rănilor chirurgicale
ș i, cu S. epidermidis, cauzează infecț ii asociate cu dispozitive medicale implantate.
S. aureus cauzează intoxicaț ii alimentare prin eliberarea enterotoxinelor în alimente.
S. aureus cauzează sindromul de şoc toxic prin eliberarea de superantigeni în fluxul sanguin.
6.S. saprophyticus cauzează infecț ii ale tractului urinar, în special la fete.
7. Alte specii de stafilococi (S. lugdunensis, S. haemolyticus, S. warneri, S. schleiferi, S.
intermedius) sunt patogeni rare.

Fig. 2 Locuri de infectie si boli cauzate de Staphylococcus aureus.

Deș i tulpinile de Staphylococcus aureus rezistente la penicilină au cauzat infecț ii pentru

de-a lungul multor ani, izolate rezistente la meticilină, oxacilină ș i alte β-lactamine au devenit
predominant-principalmente în ultimii 20 de ani.
Diagnosticarea infecț iilor cu stafilococi începe cu încercarea de a cultiva bacteria dintr-o zonă infectată
site. Orice zonă cu puroi, drenaj crustos sau vezicule ar trebui să fie cultivată. Sânge de la pacienț i
persoanele cu sepsis, sindrom de şoc toxic sau pneumonie ar trebui să fie cultivate. Standard
tehnicile microbiologice includ un test de coagulază pozitiv pentru a identifica stafilococul S. aureus
celulele roș ii din plăcile de agar de sânge (stafilococi hemolitici) în timp ce S. epidermidis nu
(stafilococi nonhemolitici). Toț i stafilococii ar trebui să fie testaț i suplimentar pentru a vedea dacă bacteriile sunt
rezistent la antibioticul meticilină ( ș i alte antibiotice) ș i astfel determină dacă
organismele sunt4MRSA.

COLORAȚIA GRAM

Staphylococcus este un gen de bacterii care se caracterizează printr-o formă rotundă (coccus sau
de forma sferoidă), Gram-pozitive (violet), ș i găsite fie ca celule unice, în perechi sau mai multe
frecvent, în grupuri care seamănă cu un ciorchine de struguri. Numele de gen Staphylococcus este
derivate din termeni greceș ti (staphyle ș i kokkos) care înseamnă "o ciorchine de struguri"

Fig. 3S. aureus(stânga), S. epidermidis(dreapta) - Colorare Gram.

STAFILOCOCII - CULTURĂ PE AGAR DE SÂNGE

Agarul cu sânge este un mediu atât diferenț ial, cât ș i îmbogăț it. Sângele care este încorporat în acesta
mediu este un ingredient de îmbogăț ire pentru cultivarea organismelor pretenț ioase. Pe sânge
agar, S. aureus afiș ează de obicei un pigment de la galben deschis la galben auriu, în timp ce S. epidermidis are
un pigment alb ș i S. saprophyticus are fie un pigment galben strălucitor, fie un pigment alb. Cu toate acestea,
pigmentarea nu este întotdeauna o caracteristică de încredere. Pe agar cu sânge, S. aureus este de obicei beta-
hemolitici, S. epidermidis ș i S. saprophyticus sunt aproape întotdeauna nonhemolitici.

Fig. 4 S. aureus (stânga) ș i S. epidermidis (dreapta) - colonii pe agar de sânge.

4
MRSA – Staphylococcus aureus rezistent la meticilină
S. aureus - coloniile individuale pe agar sunt rotunde, convexe ș i au un diametru de 1-4 mm cu un
contur ascu ț it. Pe plăcile de agar cu sânge, coloniile de Staphylococcus aureus sunt frecvent
înconjurat de zone de beta-hemoliză clară. Apariț ia aurie a coloniilor unor
strains este rădăcina etimologică a numelui bacteriei; aureus înseamnă "auriu" în latină.
Staphylococcus epidermidis - arătând coloni γ-hemolitici, de culoare albă ca porț elanul, în comparaț ie cu
S. aureus pe acelaș i mediu. Această distincț ie clară în culoarea coloniilor nu este observată întotdeauna.

TESTUL CATALAZEI
Unele bacterii conț in flavoproteine care reduc oxigenul (O2), rezultând în producț ia de
peroxid de hidrogen (H)2O2) ș i, în unele cazuri, un superoxid extrem de toxic (O2–).
Accumulaț ia acestor substanț e va rezulta în moartea organismului, deoarece acestea sunt puternice
agenti oxidanti ș i destruc ț ia constitutivilor celulari foarte rapid, cu excep ț ia cazului în care pot fi
degradate enzimatic. Aceste substanț e sunt produse atunci când aerobii, anaerobii facultativi,
iar microaerofilele folosesc calea respiratorie aerobă, în care oxigenul este ultimul electron
acceptor, în timpul degradării carbohidraț ilor pentru producerea de energie. O bacterie trebuie să fie
capabil să se protejeze împotriva unui astfel de O2produse
sau va fi ucis. Multe bacterii posedă
enzime care oferă protecț ie împotriva O toxic2produse. Anaerobi facultativi ș i obligatorii
aerobii con ț in de obicei enzimele superoxid dismutază, care au capacitatea de a cataliza
destructia superoxidului, si fie catalaza, fie peroxidaza, care catalizeaza
destrugerea peroxidului de hidrogen astfel:

Incapacitatea anaerobilor stricț i de a sintetiza catalază, peroxidază sau dismutază superoxidică

poate explica de ce oxigenul este otrăvitor pentru aceste microorganisme. În absen ț a acestor
enzime, concentra ț ia toxică de H2O2nu poate fi degradat când aceste organisme sunt
cultivate în prezenț a oxigenului. Organismele capabile să producă catalază rapid
degrade peroxidul de hidrogen care este un tetramer ce conț ine patru lanț uri polipeptidice, care sunt
de obicei are 500 de aminoacizi lungime. De asemenea, con ț ine patru grupuri de heme porfirină (de exemplu, fier
grupuri) care vor permite enzimei să reac ț ioneze cu peroxidul de hidrogen.
Enzima catalaza este prezentă în majoritatea organismelor aerobe ș i facultative care con ț in citocrom.
bacterii anaerobe. Catalaza este enzima care are unul dintre cele mai mari numere de turnover
comparativ cu toate celelalte enzime; o moleculă de catalază are capacitatea de a transforma milioane
de molecule de peroxid de hidrogen în apă ș i oxigen în fiecare secundă. Produc ț ia de catalază
ș i activitatea poate fi detectată fie prin adăugarea substratului H2O2la o incubare corespunzătoare
(18- până la 24 de ore) cultură de agar soia tryptic într-o înclinare sau prin testul pe diapozitiv. Organismele care produc

enzima descompune peroxidul de hidrogen, iar O rezultant2producț ia produce bule

în picătura de reactiv, indicând un test pozitiv. Organismele lipsită de sistemul de citocrom de asemenea
lipsesc de enzima catalază ș i nu sunt capabili să descompună peroxidul de hidrogen în O2ș i apă
ș i sunt catalază negative.
Testul catalazei este utilizat în principal pentru a face distincț ia între cocii Gram-pozitivi. Membrii ai ...
genul Staphylococcus sunt catalază-pozitive, iar membrii genurilor Streptococcus ș i
Enterococii sunt negativi la catalază.

Procedura testului de catalază (Test pe slidă)

1. Transfera ț i o cantitate mică de colonie bacteriană pe o suprafa ț ă de diapozitiv de sticlă curat ș i uscat folosind
o buclă sau un băț de lemn steril
2. Pune o picătură de 3% H2O2pe diapozitiv ș i amestecă.
3. Un rezultat pozitiv este evolu ț ia rapidă a oxigenului (în decurs de 5-10 sec.) a ș a cum este eviden ț iat de
bătâi (Fig. 5).
4. Un rezultat negativ este fără bule sau doar câteva bule împră ș tiate.

Fig. 5 Catalază - test pe lamă.

CULTURĂ DE AGAR CU SARE DE MANNITOL

Agarul cu sare de manitol (MSA) este un mediu atât selectiv, cât ș i diferenț ial utilizat pentru izolarea
Stafilococi din culturi mixte.

Componente MSA

7,5% NaCl – selectează specii de Staphylococcus. Această concentraț ie de sare este prea mare pentru
majoritatea celorlalte bacterii să reziste ș i, prin urmare, inhibă creș terea acestora.
Mannitol - alcoolul carbohidratului mannoză. Fermentarea manitolului produce acid.
produse care fac mediul galben. Galbenul indică manitol pozitiv ș i fără culoare
schimbarea indică manitol negativ.
Indicatorul de pH fenol roș u - galben în pH acid (acelaș i indicator care este utilizat în fenol roș u
brose de fermentare a carbohidraț ilor).

Fig. 6 Agar de sare manitol.

Pe MSA, doar Staphylococcus aureus patogen produce coloni mici înconjurate de

zone galbene. Motivul pentru această schimbare de culoare este că S. aureus au capacitatea de a fermenta
mannitolul, producând o acid, care schimbă culoarea indicatorului de la roș u la galben.
creș terea altor tipuri de bacterii este de obicei inhibată. Această creș tere diferenț iază S. aureus
de la S. epidermidis, care formează coloni cu zone roș ii.

Rezultate aș teptate

1. Pe MSA, Staphylococcus aureus patogen fermentează manitol, schimbând astfel

culoarea mediului de la roș u la galben.

Fig. 7 Staphylococcus aureus pe Agar cu sare de manitol.

[Link] epidermidis creș te pe MSA, dar nu fermentează manitol (mediul rămâne

roz deschis la culoare, coloniile sunt incolore.
Fig. 8Staphylococcus epidermidis pe Agar cu Sare de Mannitol.

TEST DE COAGULAZĂ
Coagulazele sunt enzime care coagulează plasma sanguină printr-un mecanism care este similar cu normalul
coagulare. Testul de coagulază identifică dacă un organism produce această exoenzimă. Aceasta
enzima coagulează componenta de plasmă a sângelui. Singura boală semnificativă cauzată de bacterii de
Oameni care produc enzima coagulază sunt Staphylococcus aureus. Astfel, această enzimă este o
un indicator bun al potenț ialului patogenic al S. aureus.
În gazda umană, acț iunea enzimei coagulazei produce coagularea plasmei prin conversia
fibrinogen în fibrină în imediata vecinătate a bacteriei ca un mijloc de protecț ie prin
însuș i. Reț eaua de fibrină care se formează prin această conversie înconjoară celulele bacteriene sau
tissue infectate, protejând organismul de mecanismele de rezistenț ă nespecifice ale gazdei astfel
ca fagocitoza ș i activitatea anti-stafilococică a serului normal. Acest lucru permite
bacterie să persiste în prezen ț a unei răspuns imun al gazdei, ceea ce poate duce la
stabilirea infec ț iei. Astfel, coagulaza este descrisă ca un factor de virulen ț ă (boală-
factor cauzator) al Staphylococcus aureus. Citratul ș i EDTA (acid etilendiaminotetraacetic
acizi) sunt de obicei adăugaț i pentru a acț iona ca anticoagulante ș i a preveni rezultatele fals-positive. Cele mai multe
tulpinile de [Link] produc unul sau două tipuri de coagulază; coagulază liberă ș i coagulază legată
coagulază. Coagulaza legată este localizată pe suprafaț a peretelui celular ș i reacț ionează cu α- ș i
β-chinele fibrinogenului plasmatic formează un coagulat. Coagulaza liberă este o enzimă care este
coagulaza secreta extraceular ș i coagulaza legată este o proteină asociată peretelui celular. Coagulaza liberă
poate fi detectat în testul de coagulază în tub ș i coagulaza legată poate fi detectată în testul de coagulază pe slide
test.
Testul de coagulare pe diapozitiv poate fi utilizat pentru a testa izolatele de [Link], iar testul de coagulare în tub poate fi

folosit pentru o confirmare suplimentară. Există ș apte tipuri antigenice de coagulază liberă, dar doar unul
tipul antigenic al coagulazei legate există. Coagulaza liberă este întotdeauna termolabilă, în timp ce coagulaza legată
coagulaza este stabilă la căldură.
În test, mostra este adăugată în plasma de iepure ș i păstrată la 37° C pentru o perioadă specificată.
formarea cheagurilor de sânge care are loc în termen de 4 ore este interpretată ca un rezultat pozitiv ș i indicativ de
un tulpină virulentă de Staphylococcus aureus. Absen ț a coagulării după 24 de ore de
incubaț ia este un rezultat negativ, indicativ al unei tulpini avirulente.

Detecț ia coagulazei legate - Test pe slide

Această metodă măsoară coagulaza legată. Coagulaza legată este cunoscută ș i sub numele de aglutinare.
factor. Acesta leagă încruciș at lanț ul α ș i lanț ul β al fibrinogenului din plasmă pentru a forma cheagul de fibrină care se depune
pe peretele celular. Ca urmare, coci individuali se lipesc unii de alț ii ș i se observă aglomerare.

1. Împărț iț i diapozitivul în două secț iuni cu un creion de grăsime. Una ar trebui să fie etichetată ca „test” ș i
cealaltă ca „control“.
2. Puneț i o picătură mică de apă distilată pe fiecare zonă.
3. Emulsificaț i una sau două coloni de Staphylococcus pe o placă de agar de sânge pentru fiecare picătură pentru a face
o suspendare lină.
4. Suspensia de test este tratată cu o picătură de plasmă citratată ș i amestecată bine cu un ac.
5. Nu pune nimic în cealaltă picătură care serveș te ca ș i control. Suspensia de control serveș te
pentru a exclude falsul pozitiv din cauza autoaglutinaț iei.
Agregarea cociilor în 5-10 secunde este considerată pozitivă (Fig. 9).

Fig. 9 Testul de coagulază pe diapozitiv.

Unele tulpini de [Link] pot să nu producă coagulază legată, iar astfel de tulpini trebuie să fie
identificat prin testul de coagulare cu tub

Detectarea coagulazei libere - Testul de coagulază în tub

Cele mai multe tulpini de [Link] produc unul sau două tipuri de coagulază; coagulază liberă ș i coagulază legată.
coagulaza. Coagulaza liberă este o enzimă extracelulară care reacț ionează cu protrombina ș i aceasta
derivate. Această metodă ajută la măsurarea coagulazei libere. Coagulaza liberă secretată de
[Link] reacț ionează cu factorul de reacț ie al coagulazei (CRF) din plasmă pentru a forma un complex, care este
trombină. Aceasta converteș te fibrinogenul în fibrină, rezultând în coagularea plasmei (Fig. 10).

1. Trei tuburi de testare sunt luate ș i etichetate „test”, „control negativ” ș i „control pozitiv”.
Fiecare tub este umplut cu 1 ml de plasmă de iepure diluată 1 la 10.
3. În tubul etichetat test, se adaugă 0,2 ml din cultura de bulion de noapte a bacteriilor de test.
4. În tubul etichetat control pozitiv, 0,2 ml de cultură de bulion de peste noapte cunoscută S.
aureusis a fost adăugat.

5. La tubul etichetat control negativ, se adaugă 0,2 ml de bulion steril.

 [Link] tuburile sunt incubate la 37°C.
7. Un rezultat pozitiv este indicat de gelificarea plasmei, care rămâne în loc chiar ș i după
inversarea tubului.
8. Dacă testul rămâne negativ timp de patru ore la 37°C, tubul se păstrează la temperatura camerei
temperatura pentru incubaț ia pe timpul nopț ii.

Fig. 10 Testul Coagulazei în tub.

Testul coagulazei este folosit pentru a distinge între membrii patogeni ș i nonpatogeni ai
genul Staphylococcus. Toate tulpinile patogene de S. aureus sunt pozitive la coagulază, în timp ce
speciile nonpatogene (S. epidermidis) sunt negative la coagulază.
În timp ce testul de coagulare cu diapozitiv este util pentru screening, testul de coagulare în tub este util pentru confirmare.
testul de coagulază. Probe trebuie observate pentru formarea cheagului în decurs de 24 de ore. Acest lucru se datorează
unele tulpini care produc coagulază produc de asemenea o enzimă numită fibrinolizină, care poate
dizolvă cheagul. Prin urmare, absenț a unui cheag după 24 de ore nu este o garanț ie că un cheag
niciodată format. Formarea unui cheag în 12 ore ș i dispariț ia ulterioară a acestuia
un cheag de 24 de ore ar putea produce aș a-numitul fals negativ dacă testul ar fi observat doar la
ora 24

Surse:

Samuel Baron Microbiologie Medicală, ediț ia a 4-a, Universitatea de

Filiala Medicală Texas din Galveston, Galveston, Texas Galveston [Link]
Universitatea Ramurii Medicale din Texas la Galveston; 1996. test/3034-plăci-de-agar-sare-mannitol-protocol
0-9631172-1-1 [Link]
[Link]
Linkul furnizat nu poate fi tradus. [Link]
[Link] [Link]
test de coagulază/ rezultate/
[Link] [Link]
[Link] [Link]
[Link] microbiologieî[Link]/staphylococcus [Link]
Nu pot accesa sau traduce conț inut de pe site-uri externe.
[Link]