REPUBLICA ANGOLA

MINISTERUL EDUCAȚIEI
EBENEMAR

LUCRU DE LIMBA PORTUGHEZĂ

TEXT DESCRIPTIV

Luanda, 2022.

0
 EBENEMAR

LUCRARE DE LIMBA PORTUGHEZĂ

TEXT DESCRIPTIV

Clasa: a 7-a.
Tură: Seară.
Turma: A.

Integranț i:
Berbec
Domingas;
Fortunato
Isaura
Joelma;
Joice Teixeira;
Jones Neto;
Jossane
Olívio.

Cadru didactic
______________________________
Francisco Filipe Cariato.

Luanda, 2022.

1
 INDICE
I. INTRODUCERE......................................................................................................................3
DEZVOLTARE
No ț iunede Tipo Descriptiv....................................................................................................4
1.1. Text descriptiv............................................................................................................9
2. Caracteristici Linguistice ale Descrierii............................................................................9
3. Texte Descriptivi..............................................................................................................11
3.1 Texte descriptive non-literary
2.2 Texte descriptive literare............................................................................................11
4. Caracteristici do Texto Descriptiv...................................................................................13
4.1 Text descriptiv obiectiv ș i subiectiv..........................................................................13
4.2 Structură
CONCLUZIE
REFERINȚ E BIBLIOGRAFICE..........................................................................................17

2
 1.1. INTRODUCERE

Vom aborda textul descriptiv, din perspectiva producț iei ș i funcț ionării sale
discursiv, pe baza ideii că un text se defineș te prin scopul său situaț ional - tot
actul de limbaj are o intenț ionalitate ș i se supune condiț iilor particulare de producț ie,
ceea ce cere vorbitorului limbii anumite strategii de construire a textului.
În fiecare text, prin urmare, se pot combina diferite resurse (narrative, descriptive,
dissertative), în funcț ie de tipul de interacț iune care se stabileș te între interlocutori. În acest
context teoretic, textul descriptiv se identifică prin a avea descrierea ca strategie
predominante.

3
 DEZVOLTARE

2.1. Noț iunea de Tip Descriptiv

Un tip descriptiv se va caracteriza prin aducerea locaț iei obiectului de descriere (nu
obligatorii), caracteristici (culori, forme, dimensiuni, texturi, moduri de a fi, etc.) ș i/sau
componente sau părț i ale „obiectului” descris.

Tipul descriptiv are asociate câteva specii care se caracterizează prin

aspecte de conț inut, uneori în conjugare cu aspecte formale:

a) conform tradiț iei studiilor tipologice (clasificatoare) de texte, în descriere

Obiectivul unui producător de text se ghidează exclusiv după obiectul văzut ca ceva exterior sau nu.
ao falante, adică, conț inutul este locaț ia, caracteristicile ș i componentele sau părț ile
obiect de descriere fără interferenț a stării emoț ionale, afective, psihologice a celui care vorbeș te,
în timp ce în descrierea subiectivă se găse ș te tipul de informa ț ie specific tipului descriptiv
(localizare, caracteristici, păr ț i sau elemente) fuzionată cu o exprimare a sentimentelor,
afetivitate ș i stări psihologice ale celui care spune;

b) descrierea statică are ca ș i conț inut să spună cum sunt obiectele ș i ființ ele, pe când dinamica
caracterizează miș cările, evenimentele (o dans, o furtună, o petrecere), spunând cum sunt.
A spune cum este ceva constituie obiectivul descrierii, aș a cum vom vedea mai departe;

c) Travaglia (1991, p.225, 234-237) a propus distincț ia între două specii de descriere: a
comentatoare ș i naratoare. Naratoarea se referă întotdeauna la un exemplar unic al elementului
descris (eveniment, ființ ă, lucru, obiect, etc.) ș i comentatoarea se referă mereu la o clasă
de elemento descris. De exemplu, o o descriere narativă ar spune cum a fost nunta
de fiica mea, în timp ce o descriere comentatoare ar spune cum sunt nunț ile în
general în orice loc sau epocă sau cel puț in într-o anumită societate.

Într-adevăr, utilizarea conectorilor ș i a tipurilor de relaț ii între clauze s-a dovedit a fi

legat de tipul de text:

a) în descripț iile predomină conectorii de conjuncț ie, adunând caracteristicile

care formează un „cadru” rezultat din descriere ș i apar de asemenea cele de contrajonc ț iune,

4
permi ț ând opozi ț ia caracteristicilor pentru acela ș i scop (Ea este frumoasă, dar un pic
deselegante);

Conform lui Othon M. Garcia (1973), "Descrierea este reprezentarea verbală a unui obiect"
sensibil (a fi, lucru, peisaj), prin indicarea aspectelor sale cele mai caracteristice, al
detalii care îl individualizează, care îl deosebesc.

A descrie nu înseamnă a enumera cel mai mare număr posibil de detalii, ci a marca trăsăturile
mai singulari, mai proeminente; este a scoate în eviden ț ă din ansamblu o impresie dominantă ș i
singular. În funcț ie de intenț ia autorului, variază gradul de exactitate ș i minuț iozitate în descriere.

Spre deosebire de naraț iune, care face o poveste să progreseze, descrierea face întreruperi
în poveste, pentru a prezenta mai bine un personaj, un loc, un obiect, în fine, ce vrea autorul
a considera necesar pentru a da mai multă consistenț ă textului. Poate avea, de asemenea, scopul de a crea un ambient.

povestea, arătând mai întâi decorul, aș a cum se întâmplă în textul de mai jos:

Lângă blocul meu au construit o imensă clădire de apartamente. Acolo unde înainte
erau cinci căsuț e romantice geminate, astăzi s-au instalat peste 20 de etaje. Din sala mea
Văd balcoanele (stil mediteranean) ale noului monstru. Trebuie să fie la o distanț ă de aproximativ 30 de metri, nu mai mult. Ș i

a fost pe una dintre aceste balcoane când s-a întâmplat acest fapt." (Mário Prata. 100 Cronici. São Paulo, Cartaz

Editorial, 1997).

Înscriindu-se într-o abordare mai generală asupra mecanismelor de elaborare textuală,

cu baza pe conceptele de coeziune ș i coerenț ă, munca pedagogică de lectură ș i producț ie a
textul de bază descriptiv trebuie să pornească de la următoarele puncte:

Textul de bază descriptiv are ca scop să ofere cititorului / ascultătorului

oportunitatea de a vizualiza scenariul în care se desfăș oară o acț iune ș i personajele care o compun
participăm;

b) Descrierea este prezentă în via ț a noastră de zi cu zi, atât în fic ț iune (în romane, în
romane, în povestiri, în poezii) ca ș i în alte tipuri de texte (în lucrările tehnico-ș tiinț ifice,
în enciclopedii, în reclame, în texte de ziare ș i reviste);

5
 c) Descrierea poate avea o finalitate subsidiară în construirea altor tipuri de texte,
func ț ionând ca un fundal, ceea ce explică ș i situează ac ț iunea (în nara ț iune) sau că
comentează ș i justifică argumentaț ia;

d) Există caracteristici lingvistice proprii textului de bază descriptiv, care îl

diferenț iem de alte tipuri de texte;

e) Adverbele de loc sunt elemente esenț iale pentru coeziunea ș i coerenț a textului de
bază descriptivă, permiț ând localizarea spaț ială a scenariilor ș i personajelor descrise;

f) Un text descriptiv se concentrează asupra obiectelor ș i ființ elor considerate în simultaneitatea lor, ș i

cele mai frecvente timpuri verbale sunt prezentul indicativ în comentariu ș i trecutul
imperceptibilul indicativului în relatare.

Descrierea a fost de obicei considerată ca o expansiune a naraț iunii. Sub

din acest punct de vedere, o descriere rezultă adesea din combina ț ia unuia sau mai multora
personaje cu un decor, un mediu, un peisaj, o colecț ie de obiecte. Acest decor
desencadează apariț ia unei serii de subteme, de unităț i constitutive care sunt în
rela ț ie metonimică de incluziune: descrierea unei grădini (tema principală introductivă) poate
desenclanarea enumerării diverselor flori, paturi, copaci, unelte, etc., care constituie
această grădină. Fiecare subtemă poate da de asemenea naș tere unei detalii mai mari (diferenț ele tipuri de
floare, culorile sale, frumusetea sa, parfumul sau...)

Într-o lucrare recentă, Hamon (1981) arată că descriptivul are caracteristici proprii ș i
nu doar func ț ia de a ajuta nara ț iunea, ajungând să sublinieze aspecte lingvistice ale
frecvenț a imaginilor, analogiilor, adjectivelor, formelor adjectivale ale verbului, termenilor
tehnici...

În plus, autorul subliniază func ț ia utilitară pe care o joacă descrierea fa ț ă de

orice tip de text din care face parte: "a descrie pentru a completa, a descrie pentru a învăț a,"
a descrie pentru a însemna, a descrie pentru a arhiva, a descrie pentru a clasifica, a descrie pentru
a face raportul, a descrie pentru a explica.

6
 În textul disertativ, de exemplu, descrierea funcț ionează ca o modalitate de a comenta
să detaliaț i argumentele împotriva sau în favoarea unei anumite teze susț inute de autor. Astfel,
pentru a analiza problema evaziunii ș colare, putem utiliza ca strategie argumentativă
descriere detaliată a sălilor goale, coridoare goale, studenț i demotivaț i, repetiț ie.

Într-o descriere, fie ea literară sau tehnică, punctul de vedere al autorului interferează în
producț ia textului. Punctul de vedere constă nu doar în poziț ia fizică a observatorului, ci
de asemenea în atitudinea ta, în predispoziț ia ta afectivă în faț a obiectului care urmează a fi descris. De aici

forma, există un punct de vedere fizic ș i un punct de vedere mental.

a) Punct de vedere fizic

Este perspectiva pe care o observator o are asupra obiectului; poate determina ordinea în

enumerarea detaliilor semnificative. În timp ce o fotografie sau un tablou prezintă

obiectul deodată, descrierea îl prezintă progresiv, detaliu cu detaliu, conducând la
cititorul combină impresiile izolate pentru a forma o imagine unificată. Din acest motiv,
detaliile nu sunt prezentate toate într-o singură perioadă, ci treptat, pentru ca cititorul,
asociindu-i, interconectându-i, poate compune imaginea care face obiectul descrierii.

Observăm ș i percepem cu toate simț urile, nu doar cu ochii. De aceea,

informa ț ii despre zgomote, mirosuri, senza ț ii tactile sunt importante într-un text
descriptiv, în funcț ie de intenț ia comunicativă. Un alt factor important se referă la ordine
de prezentare a detaliilor.

Text - Fragment de conversa informal (interviu)

Hai să vedem. Ei bine, camera are forma lui, de ș i nu este mare, nu? Se face două
ambianta perfect separate. Primul ambient al camerei de zi are o canapea tapitată cu
coroa, o o perdea verde, pernele verzi, flancat de două măsuț e din marmură, lampă.
Apoi, în cealaltă parte, în prelungirea sălii, există o masă mare cu ș ase scaune cu un
abajur deasupra, un abajur roș u. Sala este întreagă vopsită în alb ...

În acest fragment al interviului, informatoarea descrie camera, numind piesele care

compun cele două medii, reproduse într-o succesiune bine organizată. Locaț ia lui
mobilierul este furnizat prin diverse expresii de loc, cum ar fi în fa ț ă, chiar în fa ț ă, la
stânga, sus, care ajută la a imagina clar distribu ț ia spa ț ială. Există o

7
preocuparea informatorului de a ne face privirea să parcurgă sala, oferind detaliile prin intermediul
nuante (verde, nisip, negru, ro ș u), de dimensiunea (televizor uria ș , fotolii mici)
mesinhas, sala pintadinha).

Este, de asemenea, interesant de observat că acest informator lasă să se vadă

impresii personale, cum ar fi utilizarea adjectivului oribilă, pentru a vorbi despre televizor ș i
picturica, în diminutiv, referindu-se cu drag la camera sa de zi ș i de luat masa.

b) punct de vedere mental sau psihologic

Descrierea poate fi prezentată într-un mod care să manifeste o impresie personală, o

interpretarea obiectului. Simpatia sau antipatia observatorului poate rezulta în imagini
destul de diferite pentru acelaș i obiect. Din acest punct de vedere, două tipuri de descriere pot
ocorrer: obiectivă ș i subiectivă. Descrierea obiectivă, numită ș i realistă, este
descriere exactă, dimensională. Detaliile nu se diluează, dimpotrivă, se evidenț iază clar în
formă, corp, greutate, mărime, miros, etc.

Acest tip de descriere poate fi găsit în texte literare de intenț ie realistă (prin
exemplu, în Euclides da Cunha, Eça de Queiroz, Flaubert, Zola), în timp ce în texte non-
literare (tehnice ș i ș tiinț ifice), descrierea subiectivă reflectă starea de spirit a
observator, preferinț ele tale. Aceasta face să vezi doar ceea ce vrei sau crezi că vezi ș i nu
ce urmează să fie văzut. Rezultatul acestei descrieri este o imagine vagă, diluată, nebuloasă, ca
picturile impresioniste de la sfârș itul secolului trecut. Este o descriere în care predomină
conotaț ie.

Când descriem un anumit fiin ț ă, tindem întotdeauna să accentuăm anumite aspecte, de

acord cu reacț ia pe care acest ființ ă o provoacă în noi. Sublinind astfel de aspecte, ne asumăm riscul
de a accentua calită ț ile negative sau pozitive. Chiar ș i folosind limbajul ș tiinț ific, care este
impar ț ial, sarcina de a descrie obiectiv este destul de dificilă. În ciuda acestei dificultă ț i,
putem atinge un grad satisfăcător de impar ț ialitate dacă devenim con ș tienț i de
sentimente favorabile sau nefavorabile pe care lucrurile le pot provoca în noi. Conș tiinț a
disso ne va permite să confruntăm ș i să echilibrăm judecăț ile favorabile sau nefavorabile.

Un exerciț iu bun constă în a face două evaluări despre lucrul pe care îl dorim
descriere: primul, con ț inând caracteristici care tind să sublinieze aspectele pozitive;
în al doilea rând, a evidenț ia aspectele negative.

8
 3.1. Text descriptiv

Angola se află pe coasta Atlanticului de Sud în Africa de Vest, între Namibia ș i

o Congo. De asemenea, face frontieră cu Republica Democrată Congo ș i cu Zambia, la est.
Ț ara este împărț ită între o fâș ie de coastă aridă, care se întinde de la Namibia până la Luanda,
o platou interior umed, o savană uscată în sudul ș i sud-estul interior ș i pădure tropicală în nord
Este în Cabinda. Râul Zambeze ș i mai mulț i afluenț i ai râului Congo îș i au izvoarele în Angola.
Fâș a costieră este temperată de curentul rece din Benguela. Există o sezon al ploilor.
scurtă, care durează din Februarie până în Aprilie. Verile sunt calde ș i uscate, iernile sunt temperate.
Terasele înalte din interior au un climat blând cu o sezon al ploilor din noiembrie până la
April, urmat de o perioadă uscată, mai rece, din Mai până în Octombrie. Altitudinile variază, în
geral, între 1.000 ș i 2.000 de metri. Regiunile din nord ș i Cabinda au precipitaț ii pe parcursul
aproape tot anul.

1.1.1 Genuri de texte descriptive:

Diarii

Povestiri de călătorie;

Biografii;

Anunț uri de vânzare;

Listă;

Meniuri;

Ș tiri;

Curriculum-uri.

Exemplu de text descriptiv

Se vinde casă cu 3 dormitoare, living, bucătărie ș i baie, cu o mică grădină în spate ș i garaj
com vaga pentru două maș ini).

9
 4.1. Caracteristici Lingvistice ale Descrierii

Un enun ț narativ, având reprezentarea unui eveniment, a face-

transformatorul, este marcat de temporalitate, în rela ț ia dintre situa ț ia ini ț ială ș i situa ț ia finală,

în timp ce enunț ul descriptiv, neavând transformare, este atemporal.

În dimensiunea lingvistică, se remarcă mărci sintactic-semantice întâlnite în text

care vor facilita înț elegerea: Predominanț a verbelor de stare, situaț ie sau indicatori de
proprietă ț i, atitudini, calită ț i, folosite în principal în prezent ș i în imperfectul
indicativ (a fi, a fi, a avea, a se situa, a exista, a rămâne).

a) Îmbunătă ț eș te adjectivarea pentru a caracteriza mai bine ceea ce este descris;

Exemplu:

Era înalt, slab, îmbrăcat complet în negru, cu gâtul strâns într-un guler drept.
Faț a ascuț ită la bărbie se lărgea până la chelie, vastă ș i netedă, puț in aplatizată în
alto; îș i tăia părul care de la o ureche la alta îi făcea să se lipească în spatele gâtului - ș i acel negru
lustros dă, prin contrast, mai mult luciu calvei; dar nu vopseste mustaț a; o avea gri, bogată,
căzut pe colț urile gurii. Era foarte palid; nu îș i dădea niciodată jos ochelarii de soare. Avea o adâncitură

nu am umărul, iar urechile mari foarte despăr ț ite de craniu.

Basílio).

a) Folosirea figurilor de stil (metafore, metonimii, compara ț ii, sinestezii).

Exemple:

Era un domn Lemos un bătrân de statură mică, nu foarte gras, dar cu o constituț ie robustă ș i burta proeminentă

ca un vas chinezesc. În ciuda corpului său dolofan, avea o anumită vivacitate zvăpăiată ș i
săltăreaț ă care îi dădea o neastâmpă de băiat ș i se potrivea perfect cu ochiș orii săi de mercur.
(José de Alencar - Doamna)

b) Utilizarea adverbilor de localizare spa ț ială.

Exemplu:

Până la vârsta de unsprezece ani, am locuit într-o casă, o casă veche, ș i această casă era astfel: în faț ă,

o poartă din fier; apoi intrai, era un mic grădina; la final era o scară care

10
devi o ter cinci trepte; acolo intrai în sala din faț ă; de acolo era un hol lung
de unde ieș eau trei uș i; la capătul coridorului era bucătăria, apoi era o scară mică care
ia dar no quintal e atrás încă era un grajd, care era locul dezordinii ...
gravada pentru Proiectul NURC/RJ

Este evident că această "plimbare" prin peisaj, făcută ca ș i cum am avea în mâini o
camera cinematografică, înregistrând detaliile ș i compunând cu ele un întreg, trebuie să obeyă
un scenariu coerent, evitând alegerea ș i revenirea incongruente, care cu siguranț ă perturbează organizarea
elevaț ional ș i prejudiciază coerenț a textului descriptiv.

5.1. Texte Descriptive

Conform obiectivului de atins, descrierea poate fi non-literară sau literară. În

descriere non-literară, există o preocupare mai mare pentru exactitatea detaliilor ș i precizie
vocabular. Pentru a fi obiectivă, există o predominanț ă a denotaț iei.

5.1 Texte descriptive non-literare

Descrierea tehnică este un tip de descriere obiectivă: ea recriează obiectul folosind o

limbaj ș tiinț ific, precis. Acest tip de text este folosit pentru a descrie aparate, utilizarea lor
funcț ionare, piesele care le compun, pentru a descrie experienț e, procese etc.

Exemplu:

a) Placheta de promovare a maș inii:

Confort intern - Este imposibil să vorbim despre confort fără a include spaț iul interior. Acesta
interioarele sunt ample, acomodând liniș tit pasageri ș i bagaje. Passat ș i Passat
Variantă au direcț ie hidraulică ș i aer condiț ionat de capacitate ridicată, oferind o
climatizarea perfectă a mediului.

Porta-malas - Un compartiment de bagaje are o capacitate de 465 litri, care poate

ser extinsă până la 1500 de litri, cu spătarul băncii din spate coborât. Rezervor - Rezervorul
de combustibil este confectionat din plastic reciclabil si poziț ionat între roț ile din spate,
pentru a evita deformarea în caz de coliziune.

11
 2.2 Texte descriptive literare

În descrierea literară predomină aspectul subiectiv, cu accent pe ansamblul de

asociaț ii conotative care pot fi explorate pe baza descrierilor de oameni; scenarii,
peisaje, spaț iu; medii; situaț ii ș i lucruri. Este important de menț ionat că textele descriptive de asemenea

pot apărea atât în proză cât ș i în versuri.

2.2.1 Descrierea persoanelor

Descrierea personajului poate fi făcută la prima sau a treia persoană. La prima

caz, devine clar că personajul face parte din poveste; în al doilea, descrierea este făcută de
narrator, who, he himself, may or may not be part of the story.

Text - Portretul Monicăi

Mónica este o persoană atât de extraordinară încât reuș eș te simultan: să fie o mamă bună de
familia, a fi foarte chic, a fi lider al 'Ligii Internaț ionale a Femeilor Inutile', a ajuta pe
soț în afaceri, a face gimnastică în fiecare dimineaț ă, a fi punctual, a avea mulț i prieteni, a da
multe cine, a merge la multe cine, a nu fuma, a nu îmbătrâni, a plăcea toț i oamenii, toț i oamenii
gosta dela, a colecț iona linguri din secolul XVII, a juca golf, a se culca târziu, a se trezi devreme
mănânc iaurt, fac yoga, îmi place arta abstractă, sunt membru al tuturor societăț ilor muzicale
a fi întotdeauna veselă, a fi un frumos exemplu de virtuț i, a avea mult succes ș i a fi foarte serioasă.

Am cunoscut în viaț ă multe persoane asemănătoare cu Mónica. Dar sunt doar ale ei
caricatură. Se uită întotdeauna la yoga sau la pictura abstractă. Dincolo de toate acestea există un
muncă severă ș i fără milă ș i o disciplină riguroasă ș i mulț umită. Se poate spune că Mónica
munceș te de la răsărit până la apus. De fapt, pentru a cuceri tot succesul ș i toate bunurile glorioase pe care

Mónica a fost nevoită să renunț e la trei lucruri: la poezie, la dragoste ș i la sfinț enie.

Texto – Calisto Elói

Calisto Elói, în acel timp, avea patruzeci ș i patru de ani. Nu era stângaci de
sua persoană. Avea pu ț ine carne ș i o constitu ț ie, cum spun ei, afidalvă. Sensibil ș i
saliensa asimetrică a abdomenului se datora consumului excesiv de carne de porc ș i altele
alimente intumescente. Picioarele ș i mâinile justifica rasa pe care generaț iile au venit să o subț iază de
carne. Avea nasul oarecum stricat din cauza invaziilor de tutun ș i a strângerilor de batistă

12
bumbac roș u. Dilatarea narilor ș i roș ul cărnos al cartilajelor nu erau aș a cum erau
cosa de repulsie. (Camilo Castelo Branco, Căderea unui înger)

Descrierea persoanelor poate fi făcută pe baza caracteristicilor fizice, cu predominanț ă

da obiectivitatea, sau a caracteristicilor psihologice, cu predominanț a subiectivităț ii. Multe
de multe ori, autorul, în mod intenț ionat, face o caricatură a personajului, accentuând trăsăturile sale
fizice sau comportamentale.

Personajele pot fi prezentate direct, adică, într-un anumit moment

da istoriei, iar în acest caz naraț iunea este temporar întreruptă. Pot, pe de altă parte,
să fie prezentate indirect, prin intermediul datelor, cum ar fi comportamente, trăsături fizice,
opinii, care sunt indicate pas cu pas, pe parcursul naraț iunii.

Există autori care prezintă definiț ia ca un tip de text descriptiv. Pentru Othon
[Link] (1973), "definiț ia este o formulă verbală prin care se exprimă esenț a de
o descriere constă în enumerarea caracterelor
proprii ai ființ elor (animate ș i inanimate), lucruri, scenarii, medii ș i obiceiuri sociale;
zgomote, mirosuri, gusturi ș i impresii tactile." În timp ce defini ț ia generalizează, descrierea
individualiza, asta pentru că, când definim, ne ocupăm de clase, de specii ș i, când
descreiem, detaliem indivizi ai unei specii.

6.1. Caracteristici ale Textului Descriptiv

Câteva particularită ț i diferen ț iază textul descriptiv de celelalte. Utilizarea de

multe substantive, adjective ș i locuț iuni adjectivale, care ajută cititorul să aibă o idee exactă despre
ceea ce este detaliat sunt câteva exemple.

O altă caracteristică este utilizarea verbelor de stare, cum ar fi a fi, a sta, a rămâne, a părea,
ficar, continua, printre altele. În plus, limbajul este întotdeauna dinamic ș i clar, cu utilizarea
de asemenea figuri de limbaj, comparaț ii ș i enumerări. În acest tip de text sunt de asemenea
detalii fizice punctate, cum ar fi înălț imea, textura, greutatea, lungimea, dimensiunile, clima, funcț ia,
ca ș i aspecte psihologice ș i comportamentale, cum ar fi personalitatea, caracterul ș i umorul.

Când se descriu obiecte, de exemplu, se face o descriere fizică, dar poate fi

de asemenea senzorial, legat de simț ul tactil ș i olfactiv. În cazul detaliilor unui loc, pe lângă

13
caracteristicile fizice, pot fi detaliate mediul economic, politic sau social. Deja în
în cazul unui text descriptiv despre oameni, este posibil să se ilustreze atât detaliile fizice, cât ș i
psihologici.

6.1 Text descriptiv obiectiv ș i subiectiv

Descrierea poate fi obiectivă ș i subiectivă. În primul caz, aceasta este făcută într-un mod
realist, fără judecăț i de valoare sau opinia autorului. Limbajul este direct, clar ș i denotativ. În
text descriptiv subiectiv, opinia autorului ș i impresiile sale se evidenț iază în descrierea unui
obiect, eveniment sau persoană, ceea ce conferă textului o notă personală. Se folose ș te o
limbaj conotativ ș i metaforic.

Pentru a facilita înț elegerea, observaț i mai jos un exemplu de text descriptiv subiectiv:

Ficara aș ezată la masă citind Diário de Notícias, în halatul ei de dimineaț ă din fâș negru,
brodat cu sutache, cu butoane mari din mămăligă; părul blond un pic desfăcut, cu
un tom sec de căldura pernei, se învârtea, răsucit pe vârful capului mic, de profil
frumos; pielea ei avea albăstrimea moale ș i lăptoasă a blondelor; cu cotul sprijinit pe masă
acariciava urechea ș i, în miș carea lentă ș i suavă a degetelor sale, două inele de rubine mărunte
dădeam cintilaț ii scarlet.” (O Primo Basílio, Eça de Queiroz).

6.2Structura

Structura unui text este compusă din trei părț i:

Introducere: este prima parte a textului, când autorul prezintă ceea ce va fi descris.

Dezvoltare: în acest moment, aș a cum o sugerează numele, descrierea se dezvoltă,

cu detalii amănunț ite.

Concluzie: este ultima parte ș i încheie descrierea obiectului, persoanei, locului sau situaț iei.
abordată.

Exemple

Descriere Subiectivă

14
 Ficara aşezată la masă citind Diario de Notícias, în halatul ei de dimineaţă din fâş.
vesta, brodată cu sutache, cu nasturi mari din mother-of-pearl; părul blond pu ț in
desmanchado, cu un ton uscat din căldura pernei, se înfăș ura, învârtiț i în vârful capului
mică, de păr frumos; pielea ei avea albeaț a moale ș i lăptoasă a blonzilor; cu cotul
sprijinit de masă, îș i mângâia urechea, iar în miș carea lentă ș i suavă a degetelor sale, două inele
de rubis miudinhos dădeau scintilaț ii scarlate.” (O Primo Basílio, Eça de Queiroz)

Descriere obiectivă

Victima, Solange dos Santos (22 de ani), locuitoare a oraș ului Marília, era slabă, înaltă
(1,75), părul negru ș i scurt; nasul ș i faț a uș or alungite.

15
 CONCLUZIE

Concluzionăm că un enunț descriptiv, prin urmare, este un enunț de a fi. Descrierea

nu este un obiect literar prin principiul său, deș i este întotdeauna prezent în textele de ficț iune, ea
se găseș te în dicț ionare, în publicitate, în textele ș tiinț ifice.

Textul descriptiv este cel care detaliază în mod pormenorizat aspectele unui
un loc, un eveniment, o persoană, un obiect sau un animal determinat. Scopul autorului este tocmai
transmiterea impresiilor, calităț ilor, senzaț iilor, caracteristicilor ș i observaț iilor despre ceea ce
se detaliază.

Reportaje, biografii, liste de cumpărături, relatări istorice sau despre călătorii, anunț uri
anun ț uri de clasificare ș i CV-uri sunt câteva exemple de texte descriptive, care au
caracteristici foarte diferite fa ț ă de celelalte tipuri de text (nara ț iune, descriere, injunc ț ie ș i
argumentare).

16
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Travaglia, C. Aspectul verbal în portugheză: categoria ș i expresia sa. Uberlândia: Editora da

Universitatea Federală din Uberlândia, 1981.

- Un studiu textual-discursiv al verbului în portugheză. 1991. 330, 124 f. Teză (Doctorat

în Lingvistică) – Institutul de Studii ale Limbajului, Universitatea de Stat din Campinas,

Campinas, 1991.

Diana, D. Licen ț iată în Litere la Universitatea de Stat din São Paulo (Unesp) în 2008 ș i
Licen ț iat în Produc ț ie Culturală la Universitatea Federală Fluminense (UFF) în 2014.
Îndrăgostită de litere, arte ș i culturi, din 2012 lucrează în producț ia ș i gestionarea conț inutului online

linie.

17