GE Assignment
GE Assignment
Discută cu
referiri la tradiț iile Bhakti ș i Sufi.
Tradiț iile literare din India sunt la fel de diverse ca diferitele ș i divergentele culturi ale ț ării.
la fluxul simultan al diferitelor limbi în societatea indiană la un moment dat, aceste literare
tradiț iile au prosperat în continuităț ile, dinamismul ș i transmutările lor. În societăț ile indiene,
limbile evoluează constant, cresc ș i se schimbă vibrant, datorită pluralismului inevitabil
schimb de culturi ș i limbi.
Plurivalenț a lingvistică este adesea descrisă ca, „când un vorbitor sau un scriitor alternează între două sau
mai multe limbi, sau varietăț i de limbi, în contextul unei singure conversaț ii sau proze ori poezii,
este cunoscut sub numele de pluralitate lingvistică.” În contextul indian, pluralitatea lingvistică este demonstrată de
modul în care oamenii practică constant bilingvismul sau multilingvismul într-un mod creativ ș i natural, chiar ș i
în interacț iunea de zi cu zi. Nu există un asemenea lucru ca 'limba indiană', deoarece sunt 22
recunoscute limbile regionale majore din India, totuș i, numărul dialectelor diferite din India este
câteva sute. Politica lingvistică a Indiei oferă garanț ii pentru a proteja limbajul
minorităț i.
Pentru a înț elege pluralitatea lingvistică în tradiț iile sufiste ș i bhakti, este necesar să
examinează bogata ș i cosmică moș tenire a acestor tradiț ii înrădăcinate în cultura de zi cu zi a
o societate indiană vibrantă. Înț elegerea contextului unor tradiț ii atât de reverberante permite cuiva să
exploraț i mai departe nuanț ele acestor tradiț ii mistice.
Miș carea Bhakti se referă lateisttendinț a devoț ională care a apărut în evul mediuHinduism
ș i mai târziu a acț ionat ca un catalizator de facto pentru formarea ș i revoluț ionarea ulterioară în
formă deSikhismA apărut în sudul Indiei în secolul al optulea ș i s-a răspândit spre nord. A cuprins
peste estul ș i nordul Indiei începând cu secolul al XV-lea, ajungând la apogeul său între secolul al XV-lea
ș i secolul al XVII-lea e.n. Conceptul de Bhakti sau devotament faț ă de Dumnezeu nu era nou pentru indieni. Este foarte
prezent în Vede, dar nu a fost accentuat în perioada timpurie. Mult mai târziu, în timpul
perioada Gupta, când s-a dezvoltat venerarea domnului Vishnu, multe cărț i sacre inclusiv
Ramayana ș i Mahabharata au fost compuse descriind dragostea ș i unirea mistică a
individ cu Dumnezeu. Miș carea a fost considerată în mod tradiț ional ca fiind o influenț ă socială importantă.
reforma în hinduism ș i a oferit o cale alternativă orientată spre individ pentru spiritualitate
indiferent de naș tere sau gen. Miș carea Bhakti a crescut din necesitatea emoț ională
al oamenilor, al omului obişnuit care s-a regăsit peste tot în lanţuri. A fost o mişcare
al oamenilor obiș nuiț i în general, cu o abundenț ă de emoț ie, accent pe muzică, dans
ș i poezia ca o formă de închinare, o descoperire a puterii ș i frumuseț ii limbajului de
oameni. Împreună cu caracteristicile sale protestante, miș carea a exprimat ș i bucuria spiritului eliberat.
Miș carea Bhakti a cunoscut o creș tere a literaturii hinduse în limbile regionale, în special în
forma de poezii ș i muzică devotională. Această literatură include scrierile
Alvarsș iNayanars, poezii deKabir, Nanak(fondator alSikhism), Tulsidas, Ravidas, Namdev,
Mirabaiș i învăț ăturile sfinț ilor caChaitanya MahaprabhuScripturile Bhakti
miș carea includeBhagavad Gita, Bhagavata Puranaș iPadma Purana.
Miș cările Bhakti ș i Sufi au fost în principal miș cări socio-spirituale disidente care
s-au dezvoltat treptat cu o acceptare socială puternică. Deș i originile acestor două
miș cările diferă considerabil, conceptele ș i temele lor par identice. Ambele aceste miș cări
portretizează protestul împotriva normelor ș i convenț iilor religioase tradiț ionale, distorsionate, astfel
propagându-ș i propriile moduri de spiritualitate. Prin urmare, atât miș cările Sufi, cât ș i cele Bhakti au pus
o mare accent pe dragoste ca legătura între Dumnezeu ș i individ. Pentru a face învăț ăturile lor
mai accesibile pentru oameni, au abandonat folosirea limbilor tradiț ionale – sanscrită, arabă
ș i persană. În timp ce preferau limbile locale, limbajul oamenilor de rând, precum
Hindi, Bengali, Marathi ș i Sindhi etc; care au permis acestor miș cări să fie îmbogăț ite cu
pluralitatea lingvistică. Aceste credinț e ș i zelul misionar au făcut ca aceste miș cări să fie
popular printre oamenii de rând. Natura spiritualităț ii acestor miș cări devine
reflecat în natura lucrărilor lor literare, care au fost produse în mai multe limbi regionale.
Sfinț ii miș cărilor Sufi ș i Bhakti au infuzat limbile vernaculare cu ideile de
egalitate, libertate, libertatea de a alege închinarea ș i importanț a de a fi om, un
individual. Acest lucru a avut o influenț ă imensă asupra vieț ii ș i gândirii oamenilor. A îmbunătăț it morala
fabrica ș i căile spirituale ale vieț ii din societatea indiană medievală în măsura în care îndemna la
generatiile viitoare să trăiască în pace ș i armonie cu spiritul toleranț ei.
Cel mai important, predicarea reformatorilor în limbi locale era uș or de înț eles ș i
deci, a fost mai eficient. Ei au compus imnuri ș i cântece în limbile vorbite de
mase. Acest lucru a dus la un bonus în dezvoltarea limbilor regionale indiene. Prin urmare, a existat o
creș terea remarcabilă a literaturii în toate aceste limbi, ț esând un ț esut puternic al literaturii indiene
tradiț ii, făcând astfel cea mai pluralistă tradiț ie lingvistică din lume.