MANAGEMENT FINANCIAR AVANSAT

Conceptul ș i stabilirea preț ului riscului de activ

Managementul riscurilor financiare

Managementul riscurilor financiare este practica valorii economice într-un firmăprin utilizareafinanciar
instrumentea gestiona expunerea lariscuri: riscul opera ț ional, riscul de credit ș iriscul de pia ț ă, străin
riscul de schimb, riscul de formă, riscul de volatilitate, riscul de lichiditate, riscul infla ț iei, riscul de afaceri, legal
riscuri, riscul reputa ț ional, risc de sector etc. Similar cu generalgestionarea riscurilor, risc financiar
managementul necesită identificarea surselor sale, măsurarea acestora ș i planificarea pentru a le aborda.1

Gestionarea riscurilor financiare poate fi calitativă ș i cantitativă. Ca o specializare

deriscmanagementul riscurilor financiare se concentrează pe când ș i cum săgardfolosind
instrumente financiare pentru a gestiona expunerile costisitoare la risc

Obiective de învăț are

Documentul oferă un cadru cuprinzător pentru a ghida candida ț ii în studiul lor individual.
pregătire pentru examenul FRM. Conț ine informaț ii ș i aproximări ale ponderilor pentru fiecare dintre
domeniile largi de cunoș tinț e acoperite de Examinare, citirile specifice ale curriculumului asociate
cu fiecare domeniu de cunoaș tere ș i obiectivele de învăț are individuale pentru fiecare lectură. Deoarece fiecare
Întrebările de examen FRM se potrivesc cel puț in cu un obiectiv de învăț are, Obiectivele de Învăț are FRM.
documentul este o resursă de studiu importantă ș i ar trebui consultat regulat în timpul examenului
preparare.
Introducere
Una dintre principiile de bază ale finanț elor este trade-off-ul mereu adevărat între risc ș i recompensă. Pentru
cei care doresc să îș i crească potenț ialul câș tigurilor dintr-o investiț ie, riscurile asociate cu
investiț iile vor creș te, adesea la o rată mai mare. În anii precedenț iipotecă subprime
prăbuș iredin 2007-2008, investitorii, creditoriiar bancherii păreau cu to ț ii să creadă că riscurile
asociate cu investiț iile de atunci fuseseră cu mult depăș ite de recompensele potenț iale care
ar putea fi câș tigat.

Aș a cum ș tim cu toț ii acum, riscurile erau de fapt mult mai mari decât ș i-ar fi putut imagina cineva.
acel punct,managementul riscurilor a devenit un rol mai important în lumea finan ț elor ș i
thepieț ele de capitaldecât a fost vreodată înainte. Cu multe firme concentrându-se asupra
dezvoltând mai mult ș i mai puternicmăsuri de risc ș i echipele, domeniul gestionării riscurilor este
devenind un domeniu mai dorit ș i, în consecinț ă, mai competitiv decât oricând. Mai mult ș i
mai mulț i profesioniș ti în risc aleg să îș i avanseze acreditările înscriindu-se înRiscul financiar
Manager(FRM) desemnare

Managementul riscurilor

Gestionarea riscurilor este identificarea, evaluarea ș i prioritizareariscuri(definit înISO

31000efectul incertitudinii asupra obiectivelor) urmat de coordonat ș i economic
aplicarea resurselor pentru a minimiza, a monitoriza ș i a controla probabilitatea sau impactul
evenimente nefericite[1]sau pentru a maximiza realizarea oportunităț ilor.
Riscurile pot proveni din diverse surse, inclusiv incertitudinea înpieț ele financiare, ameninț ări din partea
eș ecuri în proiecte (în orice etapă a designului, dezvoltării, producț iei sau susț inerii ciclurilor de viaț ă),
răspunderi legale, risc de credit, accidentecauze naturale ș i dezastre, atac deliberat dintr-o
adversar, sau evenimente de incertitudine sau imprevizibilecauza principalăExistă două tipuri de evenimente adică.
Evenimentele negative pot fi clasificate ca riscuri, în timp ce evenimentele pozitive sunt clasificate ca oportunităț i.
Managementul riscurilorstandardeau
fost dezvoltate de diverse instituț ii, inclusiv deProiect
Institutul de Management,Institutul Naț ional de Standarde ș i Tehnologie, societăț i actuare,
ș i standardele ISO.[2][3]Metodele, definiț iile ș i obiectivele variază foarte mult în funcț ie de riscul
metoda de management este în contextul managementului de proiect, securitate,inginerie, industrial
procese, portofolii financiare, evaluări actuariale sau sănătate publică ș i siguranț ă.
Strategiile de gestionare a amenin ț ărilor (incertitudini cu consecin ț e negative) includ în mod tipic
evitarea ameninț ării, reducerea efectului negativ sau a probabilităț ii ameninț ării, transferarea toate sau
o parte din ameninț area adresată unei alte părț i, ș i chiar păstrând o parte sau toată potenț iala sau efectivă
consecinț ele unei ameninț ări particulare ș i opusele pentru oportunităț i (stări viitoare incerte)
cu beneficii).
Anumite standarde de gestionare a riscurilor au fost criticate pentru că nu au adus îmbunătăț iri măsurabile.
cu risc, în timp ce încrederea în estimări ș i decizii pare să crească.[1] De exemplu, unul
un studiu a constatat că unul din ș ase proiecte IT era "caii negricu depăș iri gigantice (de costuri
în medie 200%, iar depăș irile de program 70%).
Principiile gestionării riscurilor
TheOrganizaț ia Internaț ională pentru Standardizare(ISO) identifică următoarele principii de
managementul riscurilor

Managementul riscurilor ar trebui să:

Creeazăvaloareresursele cheltuite pentru a atenua riscul ar trebui să fie mai mici decât consecinț a
inacț iune
Fii o parte integrantă a proceselor organizaț ionale
Fii parte a procesului de luare a deciziilor
Abordează în mod explicit incertitudinea ș i presupunerile
Fii un proces sistematic ș i structurat
Fii bazat pe cele mai bune informaț ii disponibile
Fii personalizabil
Ț ine cont de factorii umani
Fii transparent ș i inclusiv
Fii dinamic, iterativ ș i receptiv la schimbare
Fii capabil de îmbunătăț ire ș i dezvoltare continuă
Fii evaluat continuu sau periodic
Procesul de gestionare a riscurilor

Conform standarduluiISO 31000 Gestionarea riscurilor - Principii ș i linii directoare cu privire la

implementare,[3]procesul de gestionare a riscurilor constă în mai mulț i paș i după cum urmează:
Stabilirea contextului
Aceasta implică:

1. observând contextul
o sfera socială a gestionării riscurilor
o identitatea ș i obiectivele luipărț ile interesate
o baza pe care riscurile vor fi evaluate, constrângeri.
2. definirea unui cadru pentru activitate ș i o agendă pentru identificare
3. dezvoltarea unei analize a riscurilor implicate în proces
4. atenuarea sau solu ț ionarea riscurilor folosind resurse tehnologice, umane ș i organiza ț ionale disponibile
resurse
Identificare
După stabilirea contextului, următorul pas în procesul de gestionare a riscului este de a identifica
riscuri potenț iale. Riscurile se referă la evenimente care, atunci când sunt declanș ate, cauzează probleme sau beneficii. Prin urmare,
identificarea riscurilor poate începe cu sursa problemelor noastre ș i a competitorilor no ș tri
(beneficiu), sau cu consecinț ele problemelor.

Analiza surselor – Sursele de risc pot fi interne sau externe sistemului care este ț inta
de gestionare a riscurilor (folosiț i atenuarea în loc de gestionare, deoarece prin definiț ia sa riscul
se ocupă cu factorii decizionali care nu pot fi gestionaț i).
Exemple de surse de risc sunt: părț ile interesate ale unui proiect, angajaț ii unei companii sau vremea
peste un aeroport.

Analiza problemei – Riscurile sunt legate de ameninț ările identificate. De exemplu: ameninț area de a pierde
bani, amenin ț area abuzului de informa ț ii confiden ț iale sau amenin ț area erorilor umane,
accidente ș i victime. Ameninț ările pot exista cu diferite entităț i, cele mai importante fiind
acț ionari, clienț i ș i organisme legislative cum ar fi guvernul.
Când fie sursa, fie problema este cunoscută, evenimentele pe care o sursă le poate declanș a sau evenimentele pe care
poate conduce la o problemă care poate fi investigată. De exemplu: părț ile interesate se retrag în timpul unei
proiectul poate pune în pericol finan ț area proiectului; informa ț iile confiden ț iale pot fi furate de
angajaț i chiar ș i în cadrul unei reț ele închise; un fulger care loveș te o aeronavă în timpul decolării poate face
toț i oamenii de la bord victime imediate.
Metoda aleasă de identificare a riscurilor poate depinde de cultură, practicile din industrie ș i
conformitate. Metodele de identificare sunt formate din ș abloane sau dezvoltarea de ș abloane
pentru identificarea sursei, problemei sau evenimentului. Metodele comune de identificare a riscurilor sunt:

Identificarea riscurilor bazată pe obiective – Organizaț iile ș i echipele de proiect au obiective.

Orice eveniment care poate împiedica atingerea unui obiectiv este identificat ca risc.
Identificarea riscurilor bazată pe scenarii – Înanaliza scenariilorsunt create diferite scenarii.
Scenariile pot fi modalităț i alternative de a atinge un obiectiv sau o analiză a
interacț iunea forț elor în, de exemplu, o piaț ă sau o bătălie. Orice eveniment care declanș ează un rezultat nedorit
scenariul alternativ este identificat ca risc – veziStudii despre viitor pentru metodologia utilizată
deFuturisti.
 Identificarea riscurilor pe baza taxonomiei – Taxonomia în identificarea riscurilor pe baza taxonomiei
identificarea este o analize a posibilelor surse de risc. Pe baza taxonomiei ș i
cunoș tinț e despre cele mai bune practici, un chestionar este compilat. Răspunsurile la întrebări relevă
riscuri.[7]
Verificarea riscurilor comune8În mai multe industrii, sunt disponibile liste cu riscuri cunoscute.
Fiecare risc din listă poate fi verificat pentru aplicarea sa într-o situaț ie particulară.[9]
Grafice de risc[10]– Această metodă combină abordările de mai sus prin listarea resurselor la
riscuri, ameninț ări la adresa acestor resurse, factori modificatori care pot creș te sau diminua riscul
ș i consecinț ele pe care se doreș te să le evite. Crearea unuimatricesub aceste titluri permite un
o varietate de abordări. Cineva poate începe cu resursele ș i poate lua în considerare amenin ț ările pe care le reprezintă
expuse la ș i consecinț ele fiecărei. Alternativ, se poate începe cu ameninț ările ș i
examinează ce resurse ar afecta, sau se poate începe cu consecinț ele ș i
determină ce combinaț ie de ameninț ări ș i resurse ar fi implicate pentru a-i aduce
despre.
Evaluare
Articol principal:Evaluarea riscurilor

Odată ce riscurile au fost identificate, acestea trebuie apoi evaluate în ceea ce priveș te severitatea lor potenț ială.
impact (în general un impact negativ, cum ar fi daune sau pierderi) ș i probabilitatea de
apariț ie. Aceste cantităț i pot fi fie uș or de măsurat, în cazul valorii unei pierderi
construind, sau imposibil de ș tiut cu siguranț ă în cazul unui eveniment improbabil, probabilitatea de
apariț ia căreia este necunoscută. Prin urmare, în procesul de evaluare, este esenț ial să se facă
cele mai bine educate decizii pentru a prioritiza corect implementareariscuri
plan de management.
Chiar ș i o îmbunătă ț ire pe termen scurt poate avea efecte negative pe termen lung. Ia în considerare
exemplu de "autostrada cu plată". O autostradă este lărgită pentru a permite mai mult trafic. O capacitate mai mare de trafic duce la
dezvoltare mai mare în zonele circumjacentă capacităț ii de trafic îmbunătăț ite. În timp, traficul
astfel cre ș te pentru a umple capacitatea disponibilă. Drumurile cu plată trebuie astfel să fie extinse într-un
cicluri aparent nesfârș ite. Există multe alte exemple de inginerie în care capacitatea extinsă
(a face orice funcț ie) este curând umplut de cererea crescută. Deoarece expansiunea vine cu un cost,
creș terea rezultată ar putea deveni nesustenabilă fără prognoză ș i gestionare.
Dificultatea fundamentală în evaluarea riscurilor este determinarea ratei de apari ț ie, deoarece
informaț iile statistice nu sunt disponibile pentru toate tipurile de incidente din trecut ș i sunt deosebit de rare în
cazul evenimentelor catastrofale, pur ș i simplu din cauza rarităț ii lor. În plus, evaluarea
severitatea consecinț elor (impactului) este adesea destul de dificil de evaluat pentru activele intangibile. Evaluarea activelor
este o altă întrebare care trebuie abordată. Astfel, opiniile cele mai bine informate ș i disponibile
statisticile sunt sursele principale de informaț ie. Cu toate acestea, evaluarea riscurilor ar trebui să producă
informaț iile pentru executivii seniori ai organizaț iei că riscurile principale sunt uș or de
înț elegeț i ș i că deciziile de gestionare a riscurilor pot fi prioritizate în cadrul companiei în ansamblu
obiective. Astfel, au existat mai multe teorii ș i încercări de a cuantifica riscurile. Numeroase diferite
exist formule de risc, dar poate cea mai acceptată formulă pentru cuantificarea riscului este:
Rata (sau probabilitatea) de apari ț ie înmul ț ită cu impactul evenimentului este egală cu riscul
magnitudinea.

Opț iuni de risc

Măsurile de atenuare a riscurilor sunt de obicei formulate în conformitate cu unul sau mai multe dintre următoarele principale
opț iuni de risc, care sunt:

1. Proiecta ț i un nou proces de afaceri cu control ș i con ț inere a riscurilor adecvate integrate.
măsuri de la început.
2. Reevaluează periodic riscurile care sunt acceptate în procesele în desfă ș urare ca o caracteristică normală a
operaț iuni de afaceri ș i modificarea măsurilor de atenuare.
3. Transfera ț i riscurile către o agen ț ie externă (de exemplu, o companie de asigurări)
4. Evita ț i riscurile complet (de exemplu, prin închiderea unei anumite zone de afaceri cu risc ridicat)
Cercetările ulterioare au arătat că beneficiile financiare ale gestionării riscurilor sunt mai puț in dependente de
formula folosită dar depinde mai mult de frecven ț ă ș i de modul în care se face evaluarea riscurilor
efectuat.
În afaceri, este imperativ să poț i prezenta concluziile evaluărilor de risc în termeni financiari,
piaț ă, sau termeni de programare. Robert Courtney Jr. (IBM, 1970) a propus o formulă pentru prezentarea
riscuri în termeni financiari. Formula Courtney a fost acceptată ca metoda oficială de analiză a riscurilor
pentru agenț iile guvernamentale din SUA. Formula propune calcularea ALE (pierdere anualizată
aș teptarea) ș i compară valoarea pierderii aș teptate cu costurile implementării controlului de securitate
(analiza cost-beneficiu).
Tratamente potenț iale pentru riscuri

Odată ce riscurile au fost identificate ș i evaluate, toate tehnicile de gestionare a riscurilor se încadrează într-una sau
mai multe din aceste patru categorii majore:12

Evitare (eliminare, retragere sau a nu te implica)

Reducere (optimizează – atenuare)
Împărtăș ire (transfer - externalizare sau asigurare)
Retenț ie (acceptare ș i buget)
Utilizarea ideală a acestorastrategii de control al riscurilors-ar putea să nu fie posibil. Unele dintre ele ar putea implica comerț ul-
ofertelor care nu sunt acceptabile pentru organizaț ia sau persoana care ia deciziile de gestionare a riscurilor.
O altă sursă, de la Departamentul Apărării al SUA (vezi linkul)Universitatea de Achiziț ii de Apărare,
numeste aceste categorii ACAT, pentru Evită, Controlează, Acceptă sau Transferă. Această utilizare a ACAT
acronimul este reminiscent de un alt ACAT (pentru Categoria de Achizi ț ie) utilizat în apărarea din SUA
achiziț iile industriale, în care Gestionarea Riscurilor joacă un rol esenț ial în procesul decizional ș i
planificare.
Evitarea riscurilor

Aceasta include neefectuarea unei activită ț i care ar putea prezenta un risc. Refuzul de a cumpăra
unproprietatesau afaceri de evitatresponsabilitate juridicăeste un astfel de exemplu. Evitândavionzboruri pentru
frica depiraț ieEvitarea poate părea soluț ia la toate riscurile, dar evitarea riscurilor înseamnă de asemenea
pierzând oportunitatea de câș tig pe care acceptarea (menț inerea) riscului ar fi putut-o permite. Neintrând
o afacere care evită riscul de pierdere evită de asemenea posibilitatea de a câș tiga profituri. Creș terea riscului
reglementările din spitale au dus la evitarea tratării condiț iilor cu risc mai mare, în favoarea pacienț ilor
prezentând un risc mai mic.
Reducerea riscurilor

Reducerea riscurilor sau "optimizarea" implică reducerea severităț ii pierderii sau a probabilităț ii de
pierdere din a avea loc. De exemplu,stropitorisunt concepute pentru a produce unfocpentru a reduce riscul
pierderii prin incendiu. Această metodă poate cauza o pierdere mai mare din cauza daunelor cauzate de apă ș i, prin urmare, poate să nu fie

[Link] de stingere a incendiilor pot diminua acel risc, dar costul poate fi prohibitiv
ca unstrategie.
Recunoscând că riscurile pot fi pozitive sau negative, optimizarea riscurilor înseamnă găsirea unui echilibru
între riscul negativ ș i beneficiul operaț iunii sau activităț ii; ș i între reducerea riscurilor ș i
efort aplicat. Prin aplicarea efectivăSănătate, Siguran ț ă ș i Mediu (HSE) management
standarde, organizaț iile pot atinge niveluri tolerabile deriscul rezidual.
Metodologiile moderne de dezvoltare a software-ului reduc riscurile prin dezvoltarea ș i livrarea software-ului
incremental. Metodologiile timpurii au suferit din cauza faptului că livrau software doar în
ultima fază de dezvoltare; orice probleme întâmpinate în fazele anterioare au însemnat refaceri costisitoare
ș i adesea a pus în pericol întregul proiect. Prin dezvoltarea în iteraț ii, proiectele software pot limita
efort risipit pentru o singură iteraț ie.
Externalizarear putea fi un exemplu de strategie de împăr ț ire a riscurilor dacă externizatorul poate demonstra
capabilitate mai mare de a gestiona sau a reduce riscurile.[15]De exemplu, o companie poate subcontracta doar
dezvoltarea software-ului, fabricarea bunurilor dure sau suportul pentru clienț i este necesar altuia
compania, în timp ce se ocupă de managementul afacerii în sine. În acest fel, compania poate
concentrează-te mai mult pe dezvoltarea afacerii fără să- ț i faci atât de multe griji în legătură cu
procesul de fabricaț ie, gestionarea echipei de dezvoltare sau găsirea unui locaț ie fizică pentru un
centru.
Împărtăș irea riscurilor

Definit ca „împărtăș irea cu o altă parte a poverii pierderii sau a beneficiului câș tigului, dintr-o
riscul ș i măsurile de reducere a unui risc.
Termenul 'transfer de risc' este adesea folosit în locul împărț irii riscurilor, în convingerea greș ită că poț i
transfera un risc către o terț ă parte prin asigurare sau externalizare. În practică, dacă asigurarea
compania sau antreprenorul intră în faliment sau ajung în instanț ă, riscul iniț ial este probabil să revină la
prima parte. Astfel, în terminologia practicienilor ș i a cercetătorilor deopotrivă, achiziț ia unui
contractul de asigurare este adesea descris ca un "transfer de risc". Cu toate acestea, din punct de vedere tehnic,
cumpărătorul contractului păstrează în general răspunderea legală pentru pierderile "transferate", ceea ce înseamnă
această asigurare poate fi descrisă mai precis ca un mecanism compensator post-eveniment. Pentru
de exemplu, o poliț ă de asigurare pentru accidente personale nu transferă riscul unui accident de maș ină asupra
compania de asigurări. Riscul rămâne în continuare la persoana asigurată, respectiv persoana care a fost în
accidentul. Poli ț a de asigurare prevede pur ș i simplu că, în cazul în care are loc un accident (evenimentul)
implicând titularul poliț ei, atunci o compensaț ie poate fi plătită titularului poliț ei care este
corespunzător suferinț ei/deteriorării.
Unele moduri de gestionare a riscurilor se încadrează în mai multe categorii. Pool-urile de reț inere a riscurilor sunt, din punct de vedere tehnic

menț inerea riscului pentru grup, dar răspândirea acestuia pe întregul grup implică transferul între
membrii individuali ai grupului. Acest lucru este diferit de asigurarea tradiț ională, în sensul că nu există o primă
este schimbat între membrii grupului în avans, dar în schimb pierderile sunt evaluate pentru toț i
membrii grupului.
Păstrarea riscurilor

Reț inerea riscurilor implică acceptarea pierderii sau beneficiului câș tigului dintr-un risc atunci când incidentul
apar. Adevăratauto-asigurarese încadrează în această categorie. Retenț ia riscurilor este o strategie viabilă pentru mici
riscuri în care costul asigurării împotriva riscului ar fi mai mare în timp decât totalul pierderilor
menț inute. Toate riscurile care nu sunt evitate sau transferate sunt reț inute prin default. Acest lucru include riscurile
care sunt atât de mari sau catastrofice încât fie nu pot fi asigurate, fie primele de asigurare ar fi
a fi infezabil.Războieste un exemplu deoarece majoritatea proprietăț ilor ș i riscurilor nu sunt asigurate împotriva războiului, aș a că
pierderile atribuite războiului sunt suportate de asigurat. De asemenea, orice sume de pierdere potenț ială (riscuri) peste
suma asigurată reprezintă un risc reț inut. Acest lucru poate fi de asemenea acceptabil dacă ș ansele unei pierderi foarte mari sunt
mic sau dacă costul asigurării pentru sume de acoperire mai mari este atât de mare încât ar împiedica
obiectivele organizaț iei prea mult.

Domenii de Management al Riscurilor

e corporativemanagementul riscurilor este tehnica de măsurare, monitorizare ș i

Aș a cum se aplică lafinanț
controlul financiar sauriscul operaț ional pe o firmăbilanț , o măsură tradiț ională este
thevaloarea la risc(VaR), dar există ș i alte măsuri precumprofit în pericol(PaR) saumarja în risc.
TheBasel IIcadrele împart riscurile înriscul de piaț ă(riscul de preț ),riscul de creditș i risc operaț ional
ș i, de asemenea, specifică metode pentru calcularecerinț e de capitalpentru fiecare dintre aceste componente.
În tehnologia informaț iei, gestionarea riscurilor include "Gestionează incidentele", un plan de acț iune pentru
gestionarea intruziunilor, furtului cibernetic, negarea serviciului, incendii, inundaț ii ș i alte probleme legate de securitate
evenimente. ConformInstitutul SANS,[16]este un proces în ș ase paș i: Pregătire, Identificare,
Contenț ie, Eradicare, Recuperare ș i Lecț ii Învăț ate.

Riscul de investiț ie

Riscul de investiț ie poate fi definit ca probabilitatea sau ș ansa de apariț ie a pierderilor în raport cu
rata de returnare a oricărei investiț ii particulare. Descriere: Pe scurt, este o măsură a
nivelul de incertitudine în atingerea randamentelor conform aș teptărilor investitorului
Riscul de afaceri

Riscul de afaceri este expunerea unei companii sau organizaț ii la factor(i) care vor reduce.
profituri sau îl duce la eș ec.

Orice lucru care ameninț ă capacitatea unei companii de a-ș i atinge obiectivele sau de a-ș i îndeplini scopurile financiare este
apelatriscul de afaceriAceste riscuri vin dintr-o varietate de surse, aș a că nu este întotdeauna compania
cap sau un manager care e de vină. În schimb, riscurile pot veni din alte surse din cadrul
firmă sau pot fi externe - de la reglementări până la economia generală.

Deș i o companie poate să nu fie capabilă să se protejeze complet de risc, există modalităț i prin care poate
ajută la protejarea de efectele riscurilor de afaceri, în principal prin adoptarea unui management al riscurilor
strategie.
Riscul financiar

Riscul financiar este un termen care poate fi aplicat afacerilor, entităț ilor guvernamentale, pieț ei financiare
ca un întreg ș i individul. Acest risc este pericolul sau posibilitatea ca acț ionarii, investitorii,
sau alț i participanț i financiari vor pierde bani.

Există mai mulț i factori specifici de risc care pot fi categorisiț i ca un risc financiar. Orice risc este o
pericol care produce rezultate dăunătoare sau nedorite. Unele dintre riscurile financiare mai comune ș i distincte
riscurile includ riscul de credit, riscul de lichiditate ș i riscul operaț ional.

Riscul de lichiditate

Riscul de lichiditate este posibila incapacitate a unei firme de a- ș i onora obliga ț iile de plată pe termen scurt, astfel încât
înregistrând pierderi excep ț ional de mari. Acest lucru apare de obicei ca urmare a incapacită ț ii unei firme de a
converteș te activele sale curente în numerar fără a suporta pierderi de capital.

Riscul de lichiditate înseamnă că toate firmele caută acces la împrumuturi pentru a- ș i satisface nevoile financiare pe termen scurt.
obligaț ii, dar ș i să efectueze investiț ii strategice pe termen lung. Neîndeplinirea achiziț iei corespunzătoare
finan ț area într-un interval de timp realist ar putea expune o firmă la riscul de lichiditate, cauzând astfel
consecinț e nedorite.
În ceea ce priveș te valorile mobiliare, acest lucruriscurise întâmplă atunci când spread-urile de cerere-ofertă se lărgesc la niveluri
că investitorii trebuie să cheltuie sume mari pentru a se ocupa de ele. În general, acest risc
apare atunci când o firmă sau un individ se confruntă cu nevoi imediate de numerar care nu pot fi satisfăcute prin vânzarea unui
activul său lavaloare de piaț ădin cauza lipsei de cumpărători sau din cauza unei pieț e ineficiente care nu poate face potrivirea
cumpărători cu vânzători.

Riscul de default
Riscul de neplată este ș ansa ca o companie sau o persoană să nu fie capabilă să efectueze plăț ile necesare.
plăț ile pentru datoriile lorobligaț ieCreditorii ș i investitorii sunt expuș i riscului de neplată în virtual
toate formele de extensie a creditului. Un nivel mai ridicat de risc duce la un randament mai mare necesar, ș i la rândul său,
o rată a dobânzii mai mare.

Riscul ratei dobânzii

Riscul de rată a investiț iei este pericolul ca valoarea unei obligaț iuni sau a altui instrument de investiț ie cu venit fix să
suferi ca rezultat al unei schimbări în ratele dobânzii. Investitorii pot reduce riscul de dobândă prin cumpărarea
obligaț iuni care se scad la date diferite. De asemenea, acestea pot atenua riscul prin acoperirea venitului fix
investiț ii cu swap-uri de rată a dobânzii ș i alte instrumente.

Un bond pe termen lung oferă în general un premiu pentru riscul de maturitate sub formă unui rate încorporat mai mare de
returnaț i pentru a compensa riscul suplimentar al modificărilor ratei dobânzii în timp.

Riscul de management
Riscul de management este riscul - financiar, etic sau altul - asociat cu ineficienț a,
management distrugător sau subperformant. Riscul managerial poate fi un factor pentru investitori
ț inândstocîntr-o companie. Managementul riscurilor se poate referi, de asemenea, la riscurile asociate cu
gestionarea unui fond de investiț ii.

Risc de putere de cumpărare

Riscul inflaț iei cunoscut ș i sub numele de „Riscul puterii de cumpărare” este riscul cauzat de „o scădere a puterii de cumpărare
de active sau flux de numerar” din cauza inflaț iei. Un exemplu tipic ar fi o obligaț iune care generează un fix
rata de returnare.
De exemplu, să presupunem că această obligaț iune valorează 1000 de dolari ș i generează un randament de 5%, adică 50 de dolari. Să presupunem că atunci când
cumperi obligaț iunea că 50 de dolari vor cumpăra două rezervoare de benzină pentru maș ina ta. În timp, inflaț ia va
reduce puterea de cumpărare a acelui $50 astfel încât să cumpere doar un rezervor de benzină. Dacă te bazezi pe
utilizând veniturile din obligaț iuni pentru a cumpăra gaz există un „riscuri de inflaț ie” că în final nu vei
a fi acoperit. Cea mai proastă variantă a riscului inflaț iei este dacă o ț ară experimentează „hiperinflaț ie”
unde puterea de cumpărare a monedei scade zilnic.

Investing Answers o spune astfel:Riscul infla ț ieide asemenea numit risc de putere de cumpărare, este
ș ansa ca fluxurile de numerar dintr-o investiț ie să nu valoreze la fel de mult în viitor din cauza
schimbări în puterea de cumpărare din cauza inflaț iei.

Wall Street Oasis spune, "Riscul inflaț ieieste riscul pe care îl asumă orice investitor atunci când deț ine numerar sau
investind într-un activ care nu este legat de inflaț ie. Riscul este că valoarea în numerar va fi
reducere din cauza inflaț iei. De exemplu, dacă un investitor deț ine 40% dintr-un portofoliu de 1.000.000 de dolari în numerar
iar inflaț ia este de 5%, valoarea în numerar a portofoliului va pierde 20.000 de dolari pe an (1 $
un milion x 0.4 x 0.05) din cauza inflaț iei.

Capacitatea de a identifica ș i gestiona riscurile financiare este o responsabilitate foarte importantă pentru to ț i
indivizi ș i proprietari de afaceri. Un risc financiar pe care mulț i oameni îl subestimează este riscul
asociat cu inflaț ia. Deș i inflaț ia tinde să devalorizeze banii tăi în timp, există paș i
care pot fi urmate pentru a ajuta la gestionarea acestui risc.

Tehnici ș i modele utilizate frecvent în evaluarea alternativelor de investiț ii sub risc sau
incertitudine

Unele dintre cele mai importante metode care sunt folosite pentru a lua decizii de investiț ii în condiț ii de risc sunt
după cum urmează:

Analiza sensibilităț ii
Metoda ratei de actualizare ajustate după risc 6. Analiza echivalentului de certitudine.
Riscul se referă la abaterea performan ț ei financiare a unui proiect de la prognoza stabilită
performanț ă. Este necesar să se prevadă fluxurile de numerar ș i alte aspecte financiare în timp ce se selectează un
proiect.

Probabilitate

Definiț ii ale Probabilităț ilor în Managementul Riscului de Achiziț ie

Ratingul de risc se bazează pe probabilitatea de impact ș i nivelul de impact (cartografiere manuală)
abordare):

Probabilitatea de apariț ie
0 - 10% sau foarte pu ț in probabil să se întâmple

11 - 40% sau Pu ț in probabil să se întâmple

41 - 60% sau poate apărea cam jumătate din timp

61 - 90% sau Probabil să apară
91 - 100% sau Foarte probabil să apară

Probabilitatea este un singur număr procentual ș i nu trebuie să fie exactă atâta timp cât grupul
aplică o abordare consistentă pentru estimarea probabilităț ilor pentru toate riscurile.

Asigură-te că toată lumea este de acord înainte de a continua sau obț ine o decizie din partea programului
manager.

Referin ț ă: Ghidul utilizatorului pentru matricea de risc, Versiunea 2.2, de Pamela E. Engert ș i Zachary F.
Lansdowne, Documentul Mitre MP99B0000029, noiembrie 1999, Corporaț ia MITRE

Definiț ii ale probabilităț ii în managementul riscurilor operaț ionale

 Frecvent - Se întâmplă adesea în carieră/serviciul echipamentului. Toată lumea este expusă.
Experimentat continuu.

Probabil - Apare de mai multe ori în cariera/ durata de servicii a echipamentului. Toț i membrii expuș i.
Are frecvent.

Occazional - Apare uneori în carieră/serviciul echipamentului. Toț i membrii expuș i.

Se întâmplă sporadic sau de mai multe ori în viaț a de inventar/serviciu.

Rareori - Posibil să apară în carieră/serviciul de echipamente. To ț i membrii expu ș i.

Ș ansa de apariț ie remote; se aș teaptă să apară într-un moment al duratei de viaț ă a serviciului de inventar

Improbabil - Se poate presupune că nu va apărea în cariera/ durata de viaț ă a echipamentului. Toț i membrii
expus. Posibil, dar improbabil; apare doar foarte rar.

Ghid de buzunar pentru managementul riscurilor operaț ionale

Alte definiț ii ale probabilităț ii în gestionarea riscurilor

Evenimentul de risc asociat reprezintă un eveniment viitor care ar putea avea loc. Când evaluăm
probabilitatea ca un risc să apară, evaluăm tehnic o probabilitate condiț ionată; adică,

0 < Prob (A|B) < 1

unde, A este Evenimentul de Risc Asociat ș i B este Condiț ia Prezentă. Tabelul următor
oferă un ghid pentru evaluarea probabilităț ilor evenimentelor de risc.

Interpretarea probabilităț ii evenimentului de risc Evaluare

 > 0 - <= 0.05 Foarte sigur că nu se va întâmpla Scăzut
> 0.05 - <= 0.15 Aproape sigur că nu se va întâmpla Scăzut
> 0.15 - <= 0.25 Improbabil să se întâmple Scăzut
> 0.25 - <= 0.35 Nu este foarte probabil să se întâmple Scăzut
> 0.35 - <= 0.45 O ș ansă oarecum mai mică decât o ș ansă egală Medie
> 0.45 - <= 0.55 O ș ansă egală de a se întâmpla Medie
> 0.55 - <= 0.65 Puț in mai mare decât o ș ansă egală
> 0.65 - <= 0.75 Probabil să se întâmple Înalț at
> 0,75 - <= 0,85 Foarte probabil să se întâmple Înalț at
> 0.85 - <= 0.95 Foarte probabil să se întâmple Înalt
> 0.95 - < 1 Foarte sigur că se va întâmpla Înalt

Un eveniment de risc care este sigur că nu va avea loc are, prin definiț ie, o probabilitate egală cu zero. În acest caz,
spunem că evenimentul de risc nu există. Tabelul de mai sus nu atribuie o evaluare categorială
(de exemplu, Ridicat, Mediu sau Scăzut) la un eveniment de risc care este cert că nu va avea loc. Un eveniment de risc care
Un eveniment care este sigur că se va întâmpla are, prin definiț ie, o probabilitate egală cu unu. În acest caz, spunem că evenimentul nu este.
mai reprezintă un risc; în ceea ce priveș te actualizarea IS, este considerată o problemă care există în prezent în proiect.
tabelul de mai sus nu atribuie o evaluare cantitativă (de exemplu, Ridicat, Mediu sau Scăzut) unui eveniment de risc care
este sigur că se va întâmpla.

Compensare (tabele de decizii)

4

O tabelă de profit (tabel de câș tiguri) poate fi o modalitate utilă de a reprezenta ș i analiza un scenariu în care există
este o gamă de rezultate posibile ș i o varietate de răspunsuri posibile. O tabelă de câ ș tiguri pur ș i simplu
ilustrează toate profiturile/pierderile posibile ș i, ca atare, este adesea folosit îndecizie
făcândsubincertitudine.

Ilustraț ie

Geoffrey Ramsbottom conduce o bucătărie care oferă mâncare pentru diferite cantine din întreaga
organizaț ie. O salată particulară este vândută cantinei pentru 10 dolari ș i costă 8 dolari pentru a fi preparată. Prin urmare,
contribuț ia pe salată este de 2 dolari.

Pe baza cererilor anterioare, se aș teaptă ca, în timpul anului de lucru de 250 de zile, cantinele vor
necesită următoarele cantităț i zilnice:

În 25 de zile ale anului, 40 de salate.

În 50 de zile ale anului, 50 de salate.
În 100 de zile ale anului, 60 de salate.
 În 75 de zile 70 de salate.

Bucătăria trebuie să pregătească salatele în loturi de 10 mese, din timp. Managerul a cerut
să ne ajutăm să decidem câte salate ar trebui să furnizeze bucătăria pentru fiecare zi a viitorului
an.

Construirea unei tabele de plată:

Dacă 40 de salate vor fi necesare în 25 de zile dintr-un an de 250 de zile, atunci probabilitatea ca cererea să fie 40
salate este

P(Demunada de 40) = 25 zile ÷ 250 zile = 0.1

De asemenea,

0.20
P(Demanda de 60) = 0.4 ș i
P(Întrebuinț area de 70) = 0.30

Acum să ne uităm la valorile diferite ale profitului sau pierderilor în funcț ie de câte salate sunt
furnizate ș i vândute.

De exemplu, dacă furnizăm 40 de salate ș i toate sunt vândute, profiturile noastre se ridică la 40 x 2 $ = 80.

Dacă însă furnizăm 50 de salate, dar doar 40 sunt vândute, profiturile noastre vor fi de 40 × 2 $ - (10
salate nevândute × cost unitar de 8 $) = 80 - 80 = 0.

În mod similar, acum putem construi un tabel de plăț i după cum urmează:

Furnizare zilnică

Probabilitate 40 salate 50 salate 60 salate 70 salate

40 salate 0.10 80 de dolari $0 $(80) $(160)
Cerere zilnică
50 salate 0,20 80 $ $100 20 dolari $(60)
60 salate 0.40 80 $ $100 $120 $40
70 salate 0.30 80 $ $100 $120 $140

Regulile de decizie

Pentru a decide câte salate ar trebui să fie făcute în fiecare zi, Geoffrey va trebui întâi să îș i definească
atitudine faț ă de risc ș i foloseș te una dintre următoarele reguli pentru a lua o decizie:

Theregula maximax pentru un optimist - adică cineva care doreș te cel mai bun rezultat posibil
potenț ial fără a fi foarte îngrijorat de posibilele pierderi sau dezavantaje.
 Themaximregula pentru un pesimist care caută să î ș i minimizeze pierderile - adică cineva care
vrea să minimizeze expunerea potenț ială la pierdere.
Theminimaxregretul este o regulă pentru cei care nu le place să ia decizii greș ite.
Această abordare urmăreș te să minimizeze astfel de "regrete".
Alternativ,valori aș teptate de profituri ar putea fi utilizate pentru a lua o decizie. Acestea sunt
medii ș i, în esenț ă, ignoră difuzarea sau riscul rezultatelor. Riscul trebuie, prin urmare, să fie adus
înapoi în procesul de luare a deciziilor într-o altă manieră.

VALOAREA AȘ TEPTATĂ A INFORMAȚIEI PERFEKTE (EVPI)

Valoarea aș teptată a informaț iilor perfecte (EVPI) este preț ul pe care cineva ar fi dispus să-l plătească pentru
pentru a obț ine acces lainformaț ie perfectă.[1]O disciplină comună care foloseș te conceptul EVPI
esteeconomia sănătăț ii.În acest context ș i când ne gândim la o decizie cu privire la adoptarea unui nou
tehnologie de tratament, există întotdeauna un anumit grad deincertitudineîn jurul deciziei,
pentru că există întotdeauna o ș ansă ca decizia să se dovedească greș ită. Valoarea aș teptată a
analiza informaț iilor perfecte încearcă să măsoareaș teptatcostul acelei incertitudini, care "poate fi
interpretat ca valoarea aș teptată a informaț iei perfecte (EVPI), deoarece informaț ia perfectă poate
elimină posibilitatea de a lua o decizie greș ită” cel puț in dintr-o perspectivă teoretică.

Analiza sensibilităț ii
Analiza de sensibilitate este studiul modului în careincertitudineîn rezultatul unuimodel matematicsau
sistemul (numeric sau altfel) poate fi împărț it ș i alocat diferitelor surse de incertitudine
în intrările sale.[1][2]O practică asociată esteanaliza incertitudinii, care are o concentrare mai mare
pequantificarea incertitudiniiș ipropagarea incertitudiniiîndeajuns, incertitudinea ș i sensibilitatea
analiza ar trebui să fie efectuată în tandem.

Procesul de recalculare a rezultatelor în funcț ie de ipoteze alternative pentru a determina impactul

o variabilă supusă analizei de sensibilitate poate fi utilă pentru o gamă de scopuri,[3]inclusiv:

Testarearobusteț eal rezultatelor unui model sau sistem în prezenț a incertitudinii.

În ț elegerea crescută a rela ț iilor dintre variabilele de intrare ș i cele de ie ș ire într-o
sistem sau model.
Reducerea incertitudinii, prin identificarea intrărilor modelului care cauzează semnificative
incertitudinea în rezultatele ș i ar trebui, prin urmare, să fie în centrul atenț iei pentru a creș te
robustete (poate prin cercetări suplimentare).
Căutând erori în model (întâlnind relaț ii neaș teptate între
intrări ș i ieș iri).
Simplificarea modelului - corectarea inputurilor modelului care nu au efect asupra rezultatului, sau
identificarea ș i eliminarea părț ilor redundante ale structurii modelului.
Îmbunătă ț irea comunicării între modeatori ș i factorii de decizie (de exemplu, prin facilitarea)
recomandări mai credibile, uș or de înț eles, convingătoare sau persuasivă).
Găsirea regiunilor în spa ț iul factorilor de intrare pentru care rezultatul modelului este fie
maximum sau minimum sau îndeplineș te un anumit criteriu optim (vezioptimizareș i Monte Carlo
filtrare).
 În cazul calibrării modelelor cu un număr mare de parametri, un test de sensibilitate primar
poate uș ura etapa de calibrare concentrându-se pe parametrii sensibili. Nepunându-se în cunoș tinț ă
sensibilitatea parametrilor poate duce la consumarea inutilă a timpului pe cei care nu sunt sensibili.[4]
A căuta să identifice conexiuni importante între observa ț ii, intrările modelului ș i
predicț ii sau prognoze, ducând la dezvoltarea unor modele mai bune

Simulatie

simularea efectuează analiza riscurilor prin construirea de modele ale rezultatelor posibile prin înlocuirea unei game
de valori - o distribuț ie de probabilitate - pentru orice factor care are o incertitudine înnăscută. ... Probabilitate
distribu ț iile sunt o modalitate mult mai realistă de a descrie incertitudinea în variabilele de
analiza riscurilor

Arbore de decizii
Un arbore de decizie este unsprijin pentru deciziiun instrument care foloseș te unde tip copacmodelale
deciziilor ș i posibilele lor
consecinț e, inclusivș ansărezultatele evenimentelor, costurile resurselor, ș iutilitateEste o modalitate de a
afiș aț i unalgoritmcare conț ine doar instrucț iuni de control condiț ionale.
Arborii de decizie sunt utilizaț i frecvent încercetarea operaț iunilor, în special înanaliza deciziilor, la
ajutaț i la identificarea unei strategii cel mai probabil să ajungă la oscop, dar sunt de asemenea un instrument popular înmaș ină
învăț are.

Estimarea riscului ș i a randamentului activelor

În acest modul, vom studia bazele rela ț iei dintre risc ș i rentabilitate, probabilitate ș i
distribuț ia probabilităț ii în determinarea ratei de rentabilitate aș teptate a investiț iei, măsurând
variabilitatea probabilităț ii distribuț iei folosind deviaț ia standard ș i analizând riscul-revenit
relaț ia în portofoliul de active.
La sfârș itul modulului, ar trebui să fii capabil să:

1. Înț elegeț i conceptul de risc ș i randament de bază.

2. Aplică probabilitatea ș i distribuț ia probabilităț ii pentru a determina rata de returnare aș teptată.
investiț ie.
3. Măsuraț i variabilitatea unei distribuț ii de probabilitate folosind deviaț ia standard.
4. Explicaț i coeficientul variabilei ca instrument de măsurare a riscului.

5. Învaț ă cum să analizezi relaț ia risc-randament într-un portofoliu de active. 6. Înț elege cum
riscul portofoliului este afectat de schimbarea investiț iei.

Conceptul de risc ș i rentabilitate

Riscul este variabilitatea veniturilor viitoare ale unui activ. De asemenea, se poate referi la posibilitatea că
va avea loc un eveniment dezavantajos. Oricând rezultatele viitoare nu sunt complet sigure sau
previzibil, atunci putem spune că există un risc. În afaceri, incertitudinea profiturilor viitoare
creează posibilitatea riscului. Riscul poate fi o posibilitate de pierdere sau de a nu realiza ceea ce este aș teptat.
Riscul implică ș ansa ca rentabilitatea reală a unei investiț ii să difere de rentabilitatea aș teptată. Riscul
include posibilitatea de a pierde o parte sau toată investiț ia iniț ială. Un activ financiar riscant este
o investiț ie cu un randament care nu este justificat. Activele financiare implică niveluri diferite de risc.
De exemplu, un investitor în obligaț iuni corporative este în general supus unui risc mai mic decât deț inerea unei acț iuni. Un
investitorul prospectiv în obligaț iuni guvernamentale care oferă un randament de 12 procente este fără risc pur ș i simplu pentru că
obligaț iunile guvernamentale nu sunt riscante. Dar un investitor care îș i pune banii într-o organizaț ie nou înființ ată
afacerea este în risc. O analiză suplimentară a situa ț iei ar trebui să fie efectuată din cauza
incertitudinea randamentelor aș teptate.
Relaț ia între risc ș i rentabilitate

Având în vedere definiț ia noastră a riscului de mai sus în raport cu activele financiare, putem spune în continuare că
riscul de investi ț ie este legat de probabilitatea de a ob ț ine returnări mai mici decât cele a ș teptate.
posibilitatea de câș tiguri negative sau scăzute creș te riscurile investiț iei ș i viceversa. Investitorii se aș teaptă
că cu cât riscul este mai mare, cu atât randamentele sunt mai mari, de cele mai multe ori. Managementul Financiar 2

Pentru a reduce riscul, dacă nu îl elimine complet, un investitor poate utiliza informa ț ii istorice pentru a
descrie randamentele ș i riscurile anterioare.

Probabilitate ș i Distribuț ia Probabilităț ii

Probabilitatea este posibilitatea ca un eveniment să aibă loc. Probabilităț ile variază între 0 ș i 1.0.
Meteorologul spune că există o ș ansă de 70% să plouă astăzi. Aș adar,
există 30 la sută ș anse să nu plouă. Dacă toate evenimentele sau rezultatele posibile sunt enumerate ș i
probabilitatea este atribuită fiecărui eveniment, lista se numeș te distribuț ie de probabilitate.
Rata a randamentului aș teptată

Randament Aș teptat

Theîntoarcepe uninvestiț ieprecizat de unactive preț uri

modelSe calculează prin luarea mediei distribuț iei de probabilitate a tuturor returnărilor posibile.
De exemplu, un model ar putea afirma că o investiț ie are o ș ansă de 10% de a oferi un randament de 100% ș i un 9
0% ș anse de un randament de 50%. Randamentul aș teptat este calculat ca:

Rentă aș teptată = 0.1(1) + 0.9(0.5) = 0.55 = 55%.

Este important de menț ionat că nu există nicio garanț ie că rata de rentabilitate aș teptată ș iactual
întoarcereva fi la fel. Vezi ș i:Randament anormal.

Rata de rentabilitate aș teptată

Rata de randament aș teptată pe un activ sau pe un portofoliu. Rata de randament aș teptată pe un singur activ
Este egal cu suma fiecărui posibil venit, înmulț it cu probabilitatea respectivă de câș tig.
ning la fiecare returnare. De exemplu, dacă un titlu are o probabilitate de 20% de a oferi o rată de r de 10%
o întoarcere, o probabilitate de 50% de a oferi un randament de 12%, ș i o probabilitate de 25% de a oferi un
Rata de returnare de 14%, rata de returnare aș teptată este (.20)(10%) + (.50)(12%) + (.25)(14%), sau 12%.

Calcularea Rentabilităț ii Aș teptate a unui Portofoliu

Calcularea returnului aș teptat nu este limitată la calculele pentru o singură investiț ie. Poate fi, de asemenea,
calculat pentru un portofoliu. Rentabilitatea a ș teptată pentru un portofoliu de investi ț ii este ponderată
media randamentului aș teptat al fiecărui component. Componentele sunt ponderate de
procentajul valorii totale a portofoliului pe care fiecare îl reprezintă. Examinând media ponderată
activele portofoliului pot ajuta, de asemenea, investitorii să evalueze diversificarea portofoliului lor de investiț ii.

Pentru a ilustra randamentul estimat pentru un portofoliu de investi ț ii, să presupunem că portofoliul este
compus din investiț ii în trei active – X, Y ș i Z. 2.000 $ sunt investiț i în X, 5.000 $ investiț i
în Y, iar 3.000 de dolari sunt investiț i în Z. Să presupunem că randamentele aș teptate pentru X, Y ș i Z au fost
calculat ș i găsit a fi 15%, 10% ș i 20%, respectiv. Pe baza respectivelor
investi ț iile în fiecare activ component, rentabilitatea a ș teptată a portofoliului poate fi calculată ca
urmează:

Returnul aș teptat al portofoliului = 0.2(15%) + 0.5(10%) + 0.3(20%)

= 3% + 5% + 6%

= 14%

Astfel, rentabilitatea aș teptată a portofoliului este de 14%.

Reț ineț i că, deș i media simplă a rentabilităț ii aș teptate a componentelor portofoliului este
15% (media între 10%, 15% ș i 20%), rentabilitatea aș teptată a portofoliului de 14% este uș or
sub acea cifră medie simplă. Acest lucru se datorează faptului că jumătate din capitalul investitorului este
investit în activul cu cel mai scăzut randament aș teptat.

Ce este deviaț ia standard?

Din perspectiva statisticii, deviaț ia standard a unui set de date este o măsură a magnitudinii
abateri între valorile observaț iilor conț inute în setul de date. Dintr-o perspectivă financiară
din punct de vedere, deviaț ia standard poate ajuta investitorii să cuantifice cât de riscant este un investment ș i
determină cerinț ele lor minimereturnaț iîn investiț ie.

Calcularea devierii standard

Putem găsi deviaț ia standard a unui set de date folosind următoarea formulă:
Unde:

Ri – rentabilitatea observată într-o perioadă (o observaț ie în setul de date)

Ravg– themedia aritmeticăal rentabilităț ilor observate
n – numărul de observaț ii din setul de date

Folosind formula de mai sus, calculăm de asemeneaVarianta, care este pătratul standard
deviaț ie. Ecuaț ia pentru calcularea varianț ei este aceeaș i cu cea furnizată mai sus, cu excepț ia
că nu luăm rădăcina pătrată.

Exemplu de deviaț ie standard

Un investitor doreș te să calculeze deviaț ia standard experimentată de portofoliul său de investiț ii în

ultimele patru luni. Mai jos sunt câteva cifre istorice ale randamentului:

Primul pas este să calculăm Ravg, care este media aritmetică:

Media aritmetică a randamentelor este de 5.5%.

Următorul pas, putem introduce numerele în formulă astfel:

Deviaț ia standard a randamentelor este de 10,34%.

Astfel, investitorul ș tie acum că randamentele portofoliului său fluctuează cu aproximativ 10%
lunar. Informaț iile pot fi folosite pentru a modifica portofoliul pentru a îmbunătăț i...
atitudine faț ă de risc.

Dacă investitorul este iubitor de risc ș i se simte confortabil să investească în oportunită ț i cu risc mai ridicat, dar cu randamente mai mari

securităț i ș i poate tolera o deviaț ie standard mai mare, el/ea poate lua în considerare adăugarea unor
acț iuni cu capitalizare mică sau obligaț iuni cu randament ridicat. Pe de altă parte, un investitor care este mai avers la risc s-ar putea să nu fie

confortabil cu această deviere standard ș i ar dori să adauge în investiț ii mai sigure, cum ar fi
acț iuni de mari capitalizări sau fonduri mutuale.

Distribuț ia normală a randamentelor

Thedistribuț ie normalăteoria afirmă că, pe termen lung, randamentele unei investiț ii vor scădea
undeva pe o curbă în formă de clopot inversat. Distribuț iile normale indică de asemenea cât de mult din
datele observate vor cădea într-un anumit interval:

68% din returnări se vor încadra în 1 abatere standard faț ă de media aritmetică
95% din randamente vor cădea în cadrul a 2 abatere standard de media aritmetică
99% din randamente vor cădea în interiorul a 3 deviaț ii standard faț ă de media aritmetică

Grafica de mai jos ilustrează acest concept:

Prin urmare, abaterile standard sunt un instrument foarte util în cuantificarea cât de riscant este un investit.
Monitorizarea activă a abaterilor standard ale unui portofoliu ș i realizarea de ajustări vor permite
investitorii să-ș i adapteze investiț iile la atitudinea lor personală faț ă de risc.

Coeficientul de variaț ie

Coeficientul de varia ț ie Formula coeficientului de varia ț ie = Abaterea standard

medie