Realism în "Crimă ș i pedeapsă" de Dostoevski

Trimis de Trimis la
Talha Hussain Dr. Razia Majeed
1801-Bh-U-20 Profesor asociat
IDC-1103-OL3 Departamentul de Urdu

Departamentul de Filozofie ș i IDS

Universitatea Colegiului Guvernamental, Lahore
Dedicat Dr. Razia Majeed,
Cine m-a făcut capabil să analizez "Crimă ș i pedeapsă" în contextul realismului.
 Realism în „Crima ș i pedeapsa” lui Dostoievski
„Crimă ș i pedeapsă” este unul dintre cele mai faimoase romane ale lui Fyodor Dostoevsky.
Publicat pentru prima dată în 1866, este povestea lui Rodion Romanovich Raskolnikov, un
un fost student sărăcit din Sankt Petersburg care plănuieș te să ucidă un bătrân împrumutător de bani,
Alena ș i profită de averea ei. Cu toate acestea, crima nu decurge conform planului ș i
Raskolnikov trebuie să suporte consecinț ele morale ș i psihice devastatoare ale sale
acț iuni. Aș a cum este obiș nuit în lucrările lui Dostoevsky, autorul explorează strălucit
psihologia personajelor sale, în special a lui Raskolnikov ș i ce îl determină să ucidă.
"Crima ș i pedeapsa" este o operă literară magistrală ș i, pur ș i simplu, una dintre
cele mai mari romane scrise vreodată.

Ce este realismul literar?

Realismul literar este o miș care literară care reprezintă realitatea prin portretizarea
experienț e cotidiene, aș a cum sunt în viaț a reală. Acesta înfăț iș ează oameni familiari,
locuri ș i poveș ti, în principal despre clasele de mijloc ș i cele inferioare ale societăț ii.
Realismul literar caută să spună o poveste cât mai adevărat posibil în loc să o dramatizeze
sau romantizându-l.
Există câteva tipuri de realism literar care sunt enumerate mai jos:

Realismul magic
Un tip de realism care estompează liniile dintre fantezie ș i realitate.
Realismul magic îl portretizează pe lume în mod veridic ș i adaugă elemente magice care
nu se găsesc în realitatea noastră, dar sunt încă considerate normale în lumea
Povestea are loc. O sută de ani de singurătate de Gabriel García Márquez
(1967) este un roman de realism magic despre un bărbat care inventează un oraș conform
la propria sa percepț ie.

Realism social
Un tip de realism care se concentrează pe vieț ile ș i condiț iile de trai ale
clasa muncitoare ș i săraci. Les Misérables de Victor Hugo (1862) este o lucrare socială
roman despre clasă ș i politică în Franț a la începutul anilor 1800.
realismul chiuvetei de bucătărie
 O ramură a realită ț ii sociale care se concentrează asupra vie ț ilor tinerilor
bărbaț i britanici din clasa muncitoare care îș i petrec timpul liber bănd în pub-uri.
La vârf de John Braine (1957) este un roman realist despre viaț a cotidiană care se concentrează asupra unui tânăr
bărbat cu mari ambi ț ii care se străduie ș te să- ș i realizeze visurile în perioada postbelică
Marea Britanie.
Realismul socialist
Un tip de realism creat de Iosif Stalin ș i adoptat de
Comuni ș ti. Realismul socialist glorifică luptele celor
[Link] de Fyodor Gladkov (1925) este un roman socialist-realist
despre dificultă ț ile reconstruirii Uniunii Sovietice după rusă
Revoluț ie.
Naturalism
O formă extremă de realism influenț ată de teoria lui Charles Darwin
evolu ț ia, Naturalismul, fondat de Émile Zola, explorează convingerea că
ș tiinț a poate explica toate fenomenele sociale ș i de mediu. O ro ș ie pentru
Emily de William Faulkner (1930), o poveste scurtă despre o eremită cu un
boala mintală al cărei destin este deja determinat, este un exemplu de naturalism.

Realism psihologic
Un tip de realism care este condus de personaje, concentrându-se pe ceea ce le motivează
să ia anumite decizii ș i de ce. Realismul psihologic uneori
foloseș te personaje pentru a exprima comentarii asupra problemelor sociale sau politice. Criminalitate
ș i Pedeapsa de Fiodor Dostoievski (1866) este un realist psihologic
roman despre un bărbat care îș i plănuieș te să omoare un om ș i să-i ia banii pentru a obț ine
în afara sărăciei—dar simte o imensă vinovăț ie ș i paranoia după ce o face.
Realism în "Crima ș i pedeapsa"
Principalele mi ș cări literare cu caracteristicile lor remarcabile sunt
romantism, clasicism ș i realism. Aceste ș coli literare au primit
începând în diferite epoci de dezvoltare literară. Realismul a început să se dezvolte
ca un stil literar ca răspuns la cerinț ele nespuse ale societăț ii din acea perioadă.
Mulț i naratori-realiș ti din întreaga lume au îmbogăț it literatura mondială cu
opere literare care spun adevărul despre viaț a din ț ări. Există un rând de talente
scriitori-realiș ti precum Harriet Beecher Stowe, Emile Zola, Ivan Turgenev, Leo
Tolstoi ș i al ț ii. To ț i au avut curajul să- ș i împărtă ș ească observa ț iile ș i
gânduri despre lumea în care trăiau, evidenț iind meritele ș i demeritele
împrejurimi ș i societate contemporană.
Realismul este o miș care literară ș i un stil peculiar în care naratorii se străduiesc să
ilustrează viaț a actuală istoric corect, într-o varietate vastă de contradicț ii ș i
complexităț i. Autorii-realiș ti consideră literatura ca un manual al vieț ii care este
motivul pentru care sunt dornici să înț eleagă profunzimea ș i semnificaț ia vieț ii. Sunt mai
preocupat de dorinț a de a înț elege natura unui ființ e umane din diferite perspective
cum ar fi fiziologice, sociale, economice etc. Autorii Realismului devin
observatori grijulii ș i atenț i ai lumii înconjurătoare, condiț iilor sociale ș i
contemporanii. Ei analizează detalii ale vie ț ii de zi cu zi, analizează ș i în ț eleg
comportamentul oamenilor pătrunzând în mintea umană. Emile de Vogue, un scriitor francez
al secolului XIX, consideră realismul ca fiind dezvoltarea artei observaț iei
mai degrabă decât imagina ț ia, care înfă ț iș ează existen ț a de zi cu zi a ș a cum este în
integritatea ș i complexitatea cu interven ț ii minore din partea autorului. Noua
miș carea literară caută uneltele pentru a imita natura. Căutând noi modalităț i de
reflectând viaț a actuală, realistii foloseau frecvent conflictele sociale, interumane
relaț ii ș i laturile întunecate, dezgustătoare ale naturii umane.
Eseul se va concentra pe tendinț a realistă referitoare la Crima lui Dostoievski
ș i pedeapsă. După ce a dat o definiț ie ș i o descriere a realismului, cineva va
specifică anumite caracteristici distincte ș i prezenț a lor prin
exemplu de Crime ș i pedeapsă. Realismul implică descrierea caracterului în
interacț iunea cu comunitatea ș i lumea înconjurătoare. Este atent la detalii de
mediul interior. Un efect realist poate fi realizat prin oferirea de portrete ș i
peisaje pentru reflectarea vârstei, epocii evenimentelor descrise. În plus,
realistii atrag diverse personaje tipice epocii despre care scriu. Ei
demonstrează modul în care sunt prezentate personajele ș i evenimentele într-o manieră dinamică. În plus, se referă la
istoric o societate concretă ș i cronologia. Există întotdeauna un conflict între o
personalitate ș i o societate în centrul aten ț iei în povestirile realiste.
caracteristicile men ț ionate mai sus sunt favorabile pentru a ob ț ine efectul realist. Precizia,
adevărul ș i credibilitatea devin factori dominan ț i ai realismului. O persoană este
demonstrat în interacț iunea cu împrejurimile ș i într-un anumit mediu sub
anumite circumstanț e. Cineva poate supraveghea ș i evalua în ce măsură societatea
poate afecta o persoană. Cititorii sunt martorii unor conflicte complexe ș i coliziuni dramatice
pe care personajele le înfruntă în nara ț iuni. Protagoni ș tii ș i circumstan ț ele
interac ț ionează între ei, deoarece personajul nu este doar afectat de
circumstanț e, dar simte ș i modificări ș i transformări.
Dostoevsky se referă la toate instrumentele menț ionate mai sus pentru naraț iunea realistă în scriere.
Crimă ș i pedeapsă. Lucrarea este cunoscută ca un dramă a păcatului, vinovăț iei ș i răscumpărării.
care transmută povestea groaznică a crimei unei bătrâne de către un tânăr disperat
om în cele mai profunde ș i captivante filosofice ș i psihologice
roman. Realismul lui Dostoievski începe să se dezvolte în perioada în care capitalismul
progresul relaț iilor. Personaje, idei, gânduri ș i idoli ai romanelor sale datează din
domeniul social rusesc. Un mediu social inclusiv al semi-educaț ilor, urban
Rusia post-reformată devine baza romanelor autorului, iar Crima ș i
Pedeapsa nu este o excepț ie. Raskolnikov, Sonya Marmeladova, Razumikhin,
Svidrigaylov, Luzhin, Lizaveta ș i altele sunt personajele născute de literatura rusă.
realitatea crudă a acelei vremi cu un contrast dramatic al societăț ii ș i al acesteia vivid
o diviziune ascuț ită între săraci ș i bogaț i. Cu toate că s-ar putea spune că Dostoievski este mai
ocupat cu lumea interioară a săracilor, insulta ț i ș i umili ț i,
autorul este mai preocupat de deslu ș irea suferin ț elor personajelor, moral
torturi ș i turbulen ț e emo ț ionale. Având în vedere portretele personajelor,
Dostoevski introduce societatea cu discrepan ț ele ș i contradic ț iile sale de clasă
tipic pentru a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea. Personajele servesc pentru
dezvoltarea intrigii; în plus, prezen ț a lor este destinată să transmită epoca
semne care confirmă o tendinț ă realistă în roman.
Povestea crimei lui Raskolnikov ș i lupta sa morală internă este răspândită
peste paginile romanului în fundalul vieț ii din Sankt Petersburg. Cineva poate
observaț i imaginile fostului funcț ionar beț iv Marmeladov, soț ia sa Katerina Ivanovna,
care suferă de tuberculoză, mama ș i sora lui Raskolnikov, Dunya, care au
am avut experienț a de a fi umilit ș i am trecut prin dificultăț ile
sărăcie, umilin ț ă, dispre ț ș i negativitate. Cititorul observă
studenț i, oficiali de poliț ie, numeroase baruri ș i oameni de pe stradă. Dostoievski creează
diverse imagini ale stresurilor psihologice ale unei persoane sărace care este constant în
dificultă ț i financiare. Raskolnikov, Sonya, Katerina Ivanovna ș i Marmeladov
demonstrează viaț a unei persoane care este întotdeauna la marginea supravieț uirii ș i luptei
pentru existenț ă. O astfel de bătălie îi împiedică fizic ș i moral în mare măsură
extinderea ș i le face viaț a insuportabilă ș i măsurabilă.
Personajele lui Dostoevsky trăiesc în Sankt Petersburg în anii '60 în beton
străzi care rămân recognoscibile pentru contemporanii acelei perioade, la fel ca ș i pentru
cititorii din zilele noastre. Principala zonă comercială din Sankt Petersburg, numită "Sennaya", este
înconjurat de străzi ș i alei deprimante unde ofi ț erii minori, comercian ț ii,
împrumutătorii, ș i meș teș ugarii locuiesc. Naraț iunea descrie viaț a bulevardelor,
baruri de gustări ș i tavernă. Imagini întunecate, chiar mournful ale Sankt Petersburg transmit
o stare depresivă accentuată a aproape întreaga naraț iune. Romanul este plin de multiple
semne concrete ale acelei perioade. Contemporanii săi puteau percepe multe pagini din
carte ca o descriere aproape fiziologică precisă a verii anului 1865 în St.
Petersburg. Cititorii puteau simț i acea căldură insuportabilă ș i aerul umed ș i prăfuit, vedea o
multe taverne ș i berării ieftine în districtul Sennaya, taximetriș ti rupț i de suprafaț ă,
bărbaț i beț i ș i proprietari de apartamente germani.
Cineva poate contempla viaț a obiș nuită trivială care s-a coincis chiar cu
subiectele ziarelor din Sankt Petersburg în 1865. În roman, Raskolnikov caută
prin periodicele menț ionate în acea perioadă. În discursul său, Lebezyatnikov aminteș te
despre cartea publicată în Sankt Petersburg în 1866 care a fost una dintre cele mai noi
ediț ii. Dostoievski are o idee de a reflecta ș i a ilustra semne inimitabile ale
realitatea existentă actuală. Descrieri precise ale Sankt Petersburg ș i varietatea semnelor
tipic pentru acea perioadă tricotat în interiorul naraț iunii permite imersarea în
atmosfera acelui timp. În plus, serve ș te ca o demonstra ț ie a
conexiune inextricabilă între problemele sociale ș i morale ș i societate
secolul al nouăsprezecelea. Scriitorul mărturiseș te că o astfel de vedere a oraș ului cu tradiț iile sale
ș i stilul de via ț ă pot genera nu doar sărăcie ș i haos, ci ș i fantastic
iluzii de cosmar ș i idei groaznice în mintea umană.
Dostoevski pune fapte simple, distinctive ș i expresive ale Sankt Petersburgului
viaț a de zi cu zi. Autorul îi duce pe cititori pe străzile oraș ului pentru ca ei să
plimbă-te "de-a lungul digului Canalului Ekaterininsky" sau al râului Neva, trece
Grădina Iusupov sau Grădina de Vară, ș i grăbiț i-vă spre Insula Vasilevski sau
Strada Sennaya. Dostoievski creează imagini topografic precise ale oraș ului
realităț i în care personajele sale trăiesc ș i suferă trecând prin agonia remuș cării,
transformare morală ș i rena ș tere spirituală. Imaginea Sankt Petersburgului este
integrat în mod organic în destinele personajelor. Dostoievski consideră că
viaț a Sankt Petersburgului ca cea mai fantastică ș i pătrunzătoare personificare a tuturor
contradicț iile existente în viaț a socială rusă în secolul al XIX-lea. Scene
cu Sankt Petersburg serveș te de asemenea pentru atingerea realismului în părț ile descriptive ale
roman. Efectul realist este intensificat datorită imaginilor autentice ale capitalei ruse.
al secolului XIX.
Autorul aduce personaje interconectate între ele în mod diferit
de ș i sunt u ș or de recunoscut ș i de în ț eles pentru cititor.
Raskolnikov ș i alte personaje există în această lume. Există multe trăsături în
Raskolnikov este tipic pentru o tânără intelectuală ș i inteligentă din a doua jumătate a
secolul al XIX-lea. El este un student obligat să muncească împreună cu studiile sale pentru
trăie ș te atât pentru el, cât ș i pentru familia sa. Raskolnikov este contrastat de alte nara ț iuni
calea prietenului său Razumikhin, bazată pe bunul sim ț ș i independen ț ă,
Disiparea lui Svidridaylov ș i sinuciderea ulterioară, pragmatismul lui Luzhin, autodezvăluirea Sonyei
sacrificiu. Personaje precum Sonya Marmeladova ș i Dunya Raskolnikova
reprezintă un tip de femei tinere care suferă constant de lipsă de bani,
devin un obiect pentru umilire ș i abuzuri sexuale, dar într-un mod diferit, gestionează
a rezista. Svidrigaylov ș i Luzhin aparț in unei clase bogate din societate, deș i cu
valori morale medii. Dostoievski caută să-ș i distinga personajele în funcț ie de vârstă de la
diferenț ele între clasele sociale.
Toate personajele romanului agonizează asupra ideii despre sensul vieț ii,
despre misiunea cuiva. Autorul se alătură personajelor romanului ș i caută un răspuns la
această întrebare împreună cu ei. Raskolnikov, Marmeladov, Sonechka, ș i
Svidrigailov îș i experimentează ghicitorile vieț ii, îș i fac teorii personale pentru a alege.
această sau acea cale pentru a justifica comportamentul ș i faptele lor. Romancierul combină
personaje din anumite grupuri ale societăț ii. Raskolnikov, Sonechka, Marmeladov,
Katerina Ivanovna ș i altele reprezintă cea mai joasă clasă socială, în timp ce
Svidrigaylov, Luzhin ș i Lebezyatnikov reprezintă o clasă de oameni bogaț i. The
personajele acumulează caracteristicile comune pentru diferite grupuri ale societă ț ii
tipic pentru acea vreme ș i ajută la reflectarea unei realităț i obiective actuale care este
scopul principal al realismului.

Simultan cu crearea diferitelor personalităț i tipice, Dostoievski

construieș te linii de poveste care conț in conflicte între personaje ș i societate.
Revenind la destinul lui Raskolnikov în roman, se poate afirma că
protagonistul devine un scandal în societate din proprie voin ț ă nu doar din cauza sa
sărăcie, dar ș i crime dezgustătoare ș i nepracticabile. Cu un
a comis o crimă, speră să găsească o soluț ie ș i implementarea teoriei sale ș i
în schimb, se găseș te într-o capcană a suferinț ei mintale. Raskolnikov îș i elaborează un
teoria crimei s-a încheiat în ideea că umanitatea este împărț ită în două secț iuni:
oamenii mari care sunt lăsa ț i să comită seturile lor de crime pentru un scop mai înalt
scop. A doua categorie este reprezentată de oamenii obiș nuiț i, cei care au avut
să se supună legii pozitive ș i constrângerilor convenț iei sociale ș i moralităț ii.
Raskolnikov este naiv să presupună că este capabil să evalueze toate detaliile de
crima, ș i că îl ajută să evite pedeapsa. El crede în mod eronat că
crima nu-l va schimba ș i nu-i va altera atitudinea faț ă de mediu. Atitudinea lui
încrederea în dreptatea sa îl face să comită crimă pentru a curăț a lumea de
un împrumutător groaznic ș i simultan să-i ofere libertatea dorită ș i
putere. În loc de implementarea teoriei sale, el suferă teribil din punct de vedere fizic,
moral ș i tulburări mintale. El este dispus să accepte un verdict din partea societăț ii care
l-a provocat pentru că a încălcat legile umanităț ii, temându-se să-ș i anunț e propria.
El este o victimă ș i un judecător reuniti într-o singură persoană. Raskolnikov are un sentiment de a fi
dissociat de societate după ce a comis o crimă. Totu ș i, după ce el
identifică că suferinț a sa este naturală pentru mulț i dintre oameni, reunind astfel societatea.
Se poate observa conflictul dintre o personalitate ș i comunitate ș i
un conflict intern torturant în interiorul fiin ț ei umane. O poveste despre Marmeladov este
tipic pentru acea vreme ș i demonstrează un conflict între o persoană ș i
societate. El dă vina pe societate pentru alcoolismul său ș i existenț a sa murdară. Legile de
această societate l-a făcut ș omer, disperat, fără adăpost ș i miserabil. Împreună
prin munca sa, Marmeladov î ș i pierde demnitatea, un sentiment de siguran ț ă ș i social
necesitate. Lipsit de forț a minț ii ș i fiind o persoană slabă la voinț ă, s-a supus ordinat
se conformează circumstanț elor. El afirmă: „sărăcia nu este un viciu... beț ia nu este nici ea
virtuț ie... dar nedreptatea este un viciu. În sărăcie poț i păstra încă noblăț ia de
sentimentele tale născute, dar în sărăcie nimeni nu o face vreodată”. Numeroase poveș ti de viaț ă
ajută-l pe Dostoievski să reflecteze asupra confruntării dintre oameni ș i societate din
unghiuri diferite. Dostoevsky reuș eș te să manipuleze sentimentele cititorului ș i
con ș tientizarea care provoacă compasiune din partea publicului cititor pentru cei căzu ț i
personaje în ciuda instabilităț ii lor mentale sau a naturii îngrozitoare a crimei.
Pentru a face romanul să sune realist ș i aproape de cititor, Dostoievski
utilizează activ dialoguri continue ș i nesfârș ite între personaje. Dialogul este
întrepătrunse organic în naraț iunea Crimă ș i pedeapsă. Se poate auzi
vocile lui Raskolnikov, Marmeladov, Sonechka, Svidrigailov, Luzhin ș i Porfiri
Petrovich î ș i împărtă ș eș te gândurile ș i îndoielile care reflectă confuzia cuiva ș i
minte tulburată, durerile remuș cărilor sau conș tiinț ei vinovăț iei. Lingvistic ș i tonal,
dialogurile reflectă sufletul uman ș i servesc pentru a înț elege fiecare personaj ș i
conceperi conș tiinț a. Cititorul ajunge să cunoască personajele,
lupta lor internă ș i sentimentele prin dialoguri. De exemplu, ascultând
Povestirile be ț ivului Marmeladov, se ajunge să se cunoască despre Sonechka ș i
Povestirile din via ț a lui Katering Ivanovna. Dialogurile participă la dezvoltarea ș i
descoperirea intriga romanului. Dostoevsky preferă să folosească o formă dinamică de
naraț iune; el face cititorul să călătorească dintr-un loc în altul, urmând
personaje. Cineva poate vedea camera sufocantă a lui Raskolnikov, o staț ie de poliț ie, în aer liber, o
taverna, sau apartamentul lui Svidrigaylov. Ajută la extinderea cadrului de
roman. Unele scene sunt prezentate în prezenț a numeroș ilor spectatori ocazionali ș i
străini. Cititorii pot simț i aproape atmosfera unui mare oraș , auzindu-i zgomotul,
miș cări ș i voci. Goliciunea multor contradicț ii devine trivială ș i
nu provoacă nicio simpatie, niciodată nu mai văzuse sau auzise ceva atât de nenatural
zgomote, cum ar fi urlete, ț ipete, mârâit, lacrimi, lovituri ș i blesteme, oameni venind
sus, bătând, trântind uș i, fugind.
În timpul scrierii eseului, cineva ar putea afla despre o lucrare literară
mi ș carea Realismului. Este considerată o descriere adevărată ș i autentică
reflecț ia mediului actual. Unul a subliniat principalele trăsături distincte ale
realistii se refera la atingerea obiectivului naratiunii realiste si au demonstrat
utilizarea practică în romanul Crimă ș i pedeapsă. Prin urmare, Dostoievski
oferă cititorilor un set bine construit de portrete ale complicat
starea psihologică ș i mentală a minț ii criminalului, prin a ne conduce prin
acț iuni, interacț iuni cu alte persoane, monologurile sale interioare ș i tiradele sale în timpul
pasi frenetici” pe străzile din Sankt Petersburg. Prin urmare, se poate concluziona că
Dostoievski construieș te magistral liniile de intrigă ș i atinge efectul realist.
implicând imaginile vechiului Sankt Petersburg, creând imagini tipice, ș i
împletesc diverse conflicte ș i personaje în interiorul pânzei romanului. Al său
utilizarea activă a dialogurilor creează polifonie, multiple voci care energizează romanul
ș i menț ine un cititor în tensiune. Disponibilitatea caracteristicilor specifice realismului poate
permite cuiva să considere Crima ș i pedeapsa un roman al realismului.