1.

TEORIA PERSONALITĂȚII LUI EYSENCK

Eysenck defineș te personalitatea ca "o organizare mai mult sau mai puț in stabilă ș i
durabila a caracterului, temperamentului, intelectului ș i fizicului unei persoane care
determină adaptarea sa unică la mediu. Caracterul denotă sistemul mai mult sau
mai puț in stabil ș i durabil în comportamentul conativ (voinț ă) al unei persoane;
temperament, sistemul său mai mult sau mai pu ț in stabil ș i durabil de comportament
cognitivă (inteligenț a); fizicul, sistemul său mai mult sau mai puț in stabil ș i durabil de
configuraț ia corporală ș i a dotării neuroendocrine.
Conform teoriei personalităț ii propusă de acest autor, se
consideră trăsăturile ș i dimensiunile ca elemente de bază ale structurii
de la personalitate. Aceste elemente de bază sunt definite ca factori
dispozi ț ionale care determină comportamentul regulat ș i persistent al unei
persoană, într-un număr mare de situaț ii diferite.
În acest mod, trăsăturile reprezintă modele largi de tendinț e
de comportament care oferă consistenț ă ș i stabilitate acț iunilor, reacț iilor
emo ț ionale ș i stilurile cognitive ale oamenilor. Sub această viziune,
persoane care au un scor ridicat într-o dimensiune specifică, vor tinde să
realizarea de comportamente congruente cu dimensiunea corespunzătoare ș i cu
trăsăturile care reprezintă. De asemenea, dimensiunile se definesc ca
agrupări de trăsături legate între ele, adică o serie de trăsături
corelate între ele, dau naș tere unei dimensiuni specifice, care la rândul ei
este legată de mecanisme biologice subiacente, ceea ce face ca această teorie
în plus, într-un model biologic.

Modelul ierarhic al personalităț ii

Modelul de personalitate propus de Eysenck are o structură
jerarhică, care se împarte în patru niveluri:
Nivelul 1 se află ac ț iunile, reac ț iile emo ț ionale sau cogni ț iile
specifice
Nivelul 2 se află acte, emoț ii sau cogniț ii obiș nuite
Nivelul 3 se poziț ionează trăsăturile (tendinț ele de comportament)
Nivelul 4, se situează dimensiunile, care sunt definite prin interrelaț iile
între trăsături.

În consecinț ă, corelaț ia între diferitele comportamente

specifice ale locului care conduce la comportamentele obi ș nuite, corela ț ia dintre acestea
ultimele dau loc trăsăturilor ș i, în cele din urmă, o întreagă serie de trăsături dau ca
rezultatul unei dimensiuni specifice (Eysenck ș i Eysenck, 1985).
Cu toate acestea, explicaț ia cauzală a comportamentului funcț ionează într-un mod
inversa ierarhiei menț ionate anterior, având în vedere dimensiunile de
personalitatea sunt cele care determină nivelul trăsăturilor ș i sunt cauzatoarele
de interrela ț iile existente între ele, cele care în acela ș i timp, se
se le leagă de comportamentele obi ș nuite ș i specifice, precum ș i de
intercorela ț ii. Prin urmare, pe măsură ce se coboară în
ierarhie, influen ț a situa ț iilor sau contextelor cre ș te ș i
mediul va dobândi un rol tot mai proeminent. Astfel, se poate indica
ce situa ț ii specifice au o mare inciden ț ă în comportamente specifice,
dar nu ș i în comportamentele obiș nuite, trăsături ș i dimensiuni.

Dimensiunile de bază ale personalităț ii

S-au stabilit dimensiunile de bază ale personalităț ii, cele care
implică fundamental existenț a unui număr limitat de dimensiuni
care formează structura personalităț ii ș i care se distribuie de
manera normal, prin care se stabilesc ca un continuu în cadrul căruia fiecare
persona se poate localiza. Dimensiunile Personalităț ii propuse de
este autor, fiu:
1. Neurotism - Stabilitate: un grad ridicat de neurotism la persoane
indică labilitate emoț ională ș i hiperactivitate, tendinț a de a fi hipersensibili ș i de a
a prezenta dificultă ț i în a se recupera după o situa ț ie
emo ț ional puternici. Aceste persoane se plâng frecvent de
desarreglos somatice difuze ș i de pu ț ină importan ț ă (migrenă, insomnie,
dureri de spate, etc.), precum ș i manifestarea unor stări de
preocupare, anxietate ș i alte sentimente neplăcute.
Indivizii cu scoruri mari în această dimensiune sunt
predispu ș i să manifeste probleme nevrotice sub efectul stresului; fără
embargo, este necesar să se menț ioneze că se pot adapta în mod corespunzător la
muncă, societăț ii, vieț ii sexuale ș i familiei.
De o manieră puț in mai detaliată, se poate descrie subiectul tipic
neurosic ca anxios, îngrijorat, cu o stare de spirit instabilă ș i frecvent
depresiv. Este obi ș nuit pentru el să doarmă prost ș i să sufere de mai multe tulburări
psihosomatici. Reacț ionează prea puternic la tot felul de stimuli
ș i găseș te dificil să se recupereze după o experienț ă emoț ională puternică. A lui
reacț ii emoț ionale intense interferează cu propriul său ajustare, făcându-l
a reacț iona în mod iraț ional ș i uneori în mod rigid. Individul
alto în N, ar putea fi definit ca un "aproblemă", manifestând o
constante îngrijorare pentru lucruri care ar putea merge prost ș i o reacț ie puternică
emoț ional de anxietate în faț a acestor gânduri.
Individul tipic stabil, pe de altă parte, tinde să răspundă doar într-o
formă lentă ș i de obicei slabă. De asemenea, tinde să revină rapid la
linia de bază după excitarea emo ț ională. Este de obicei calm.
uniform moderat, controlat ș i fără griji.
În cele din urmă, punctele apropiate de extremitatea pozitivă a continului acesteia
dimensiune, reprezintă personalită ț ile bine integrate, emo ț ional
stabili ș i fără trăsături neurotice; punctele apropiate de extremul negativ al
continuo, reprezintă personalită ț ile mal integrate, emo ț ional
instabile ș i nevrotice.

[Link] – Introversiune: cele trei principale caracteristici care se

dezvoltă în această dimensiune sunt, în primul rând, că introvertitul
are o viziune externă mai subiectivă, în timp ce extrovertitul mai
obiective; în al doilea rând, introvertitul arată un grad mai înalt de activitate
cerebral, în timp ce extravertitul are un grad mai înalt de activitate
comportamental; al treilea ș i ultimul, introvertitul arată o tendin ț ă către
autocontrol (Inhibare), iar extravertitul, o tendin ț ă spre lipsa de
autocontrol.
Subiec ț ii tipic extraverti ț i au tendin ț a de a fi
expansivi, impulsivi ș i neinhibiț i, au numeroase contacte sociale ș i
frequent participă la activită ț ile grupului. Sunt sociabili,
gusta de petreceri, au mulț i prieteni, au nevoie de oameni cu care
conversaț i ș i nu le place să citească sau să lucreze singuri. Caută emoț ii puternice ș i sunt
u ș or de trezit emo ț ii în ele, dar niciodată foarte profund, se
î ș i asumă riscuri, fac proiecte ș i se ghidează după impulsuri de moment,
în general, sunt indivizi impulsivi.
Sunt neînfricaț i, puț in pretenț ioș i, optimiș ti, le place să râdă ș i să trăiască
contenț i, volatili, le place schimbarea în lucruri ș i în oameni. Acestea
persoanele preferă miș carea ș i acț iunea, tind să fie agresive ș i pierd
uș or calmul. Nu ai un mare control asupra sentimentelor tale, nici ele nu sunt
persoane pe care te poț i baza întotdeauna.
Celălalt pol al acestui factor, introvertitul tipic, este un individ
tranquil, retrasat, introspectiv, căruia îi plac mai mult căr ț ile decât
persoane; se arată rezervat ș i distant, nu î ș i exprimă u ș or
emoț ii, cu excepț ia prietenilor lor cei mai apropiaț i. Tind să planifice pentru
viitor, să gândească înainte de a se angaja ș i să nu aibă încredere în impulsurile
moment. Nu îi plac senza ț iile puternice, ia lucrurile în serios
cotidiene ș i îi place un mod de viaț ă foarte ordonat. Controlează strâns
sentimentele sale, rar se comportă într-un mod agresiv ș i nu se
se encolerizează uș or. Este puț in pesimist, acordă o mare valoare criteriilor
etic ș i este o persoană de încredere.
Calitatea dimensiunii Neuroticismului variază în func ț ie de aceasta
combinarea cu dimensiunea Extraversiune, deoarece, conform poziț iei
subiecț ii în această ultimă dimensiune vor varia trăsăturile indicatoare de înalt.
neuroticism. Astfel, atât nevroticul introvertit prezintă simptome de
anxietate, depresie ș i iritabilitate, tendin ț e obsesive ș i apatie; prezintă
labilitatea sistemului autonom, este susceptibil, autoconscient, nervos,
lunatic, fantezii, pu ț in sociabil ș i tinde spre constitu ț ia corporală
leptomorfă (longiliniară); exhibă inteligenț ă ridicată dar lentă, vocabular bun,
persisten ț ă
caracteristică ș i o variabilitate interpersoanlă scăzută. A fost denumit acest
sindrom general cu cuvântul distimie.
Neuroticul extrovertit se caracterizează prin simptome isterice de
conversie; au niveluri de aspiraț ie relativ scăzute; arată atitudine
histerică în faț a simptomelor sale, puț ină energie, puț in interes, eș ecuri de muncă,
hipocondrie, bâlbecire, inteligenț ă mai degrabă scăzută, vocabular sărăcăcios. Tinde
la constituț ia corporală endomorfă (brevilinică), nu este persistentă, este rapidă
în sus ac ț iuni, de ș i acestea nu sunt întotdeauna strălucitoare. Supraestimează
performanț a proprie, nu este rigidă, apreciază glumele, în special cele sexuale.
Acest sindrom general a fost identificat cu clasificarea histeriei.

[Link] – Normalitate: Această dimensiune este măsurată cu referire la

trăsături de comportament, mai mult decât la simptomele psihiatrice. Un subiect cu
un grad înalt de psihoticism nu este solidar, problematic, poate fi crud ș i
inhumano, parcul în sentimente, lipseș te de empatie ș i de asemenea este insensibil.
Hostil faț ă de ceilalț i ș i chiar faț ă de propria sa familie, căutător de senzaț ii, îi place să
lucrurile ciudate ș i neobiș nuite ș i disconsidera pericolul. Nu se potriveș te în parte
este agresiv încă ș i cu persoanele pe care le iubeș te. Este lipsit de consideraț ie ș i îi place
a înș ela celelalte persoane. Socializarea, sentimentele de empatie ș i
vina, sensibilitatea, etc., sunt emoț ii ciudate ș i puț in familiare pentru el.
Această descriere, desigur, se referă în întregime doar la cazuri extreme.
Termenii psihiatrici care ar putea apărea similari cu ace ș tia
modelele de comportament sunt schizoid ș i psihopat. Cu toate acestea, descrierea
de la personalitate în termeni de un sistem dimensional, ca aici
sustenido, priveș te oamenii ca pe configuraț ii unice de poziț ii în
dimensiuni diferite, nu ca reprezentative pentru clasificări diagnostice
agrupate în categorii. Totu ș i, este obi ș nuit să găse ș ti
caracteristici descrise în legătură cu dimensiunea psihoticismului, între
următoarele categorii psihiatrice: psihotici, psihopa ț i ș i indivizi cu
probleme sexuale ș i alcoolism.

[Link] L (Disimulare / Conformitate): această scară a fost încorporată pentru prima

vei într-un chestionar precursor al EPQ. În acesta se dore ș te să se măsoare
tendin ț a unor persoane de a falsifica pozitiv, tendin ț ă care este
marcat în special atunci când se ia în considerare factorul de dorin ț ă
social în rândul subiecț ilor cărora li s-ar aplica testul. În termeni simpli, cu
această scară îș i propune să măsoare gradul de capacitate de a minț i al subiecț ilor
în faț a întrebărilor constitutive ale testului.

Baze explicative ale teoriei lui Eysenck

Admite de asemenea, clasificarea lui Galen ș i Hipocrate în: tip coleric,
melancolic ș i sangvinic, ș i afirmă că există o relaț ie între structură
organica a oamenilor si susceptibilitatea la conditionare. Cele de mai sus,
este fundamental, pentru că nu ia în considerare doar partea explicativă biologică
de la personalitate, ci ș i potenț ialele învăț ări ale celui care ființ ează
omul este capabil, ț inând cont ș i de circumstanț ele care îl înconjoară.
Aș adar, aș a cum se menț ionează, Eysenck afirmă că personalitatea este
de asemenea constituită din to ț i acei pa ș i de comportament actuali ș i
potenț ialele subiectului care se configurează pe baza structurii fizice ș i
fiziologică pe care o aducem la na ș tere (dotarea genetică) ș i la experien ț ele de
învă ț are la care este supus în mediul familial ș i
interrelaț iile pe care le stabilesc în mediul sociocultural. Personalitatea este
constituite din dispoziț ii sau tendinț e de a acț iona sau prin comportamente posibile de
să fie observate.
În mod specific, ipotezele explicative ale dimensiunilor
legate de personalitate, au un fundament în principal biologic. De
în acest fel, în cazul Neuroticismului, diferen ț ele individuale în
activitatea unei structuri neuronale sub formă de reț ea care este responsabilă de
provocarea activării generalizate a regiunilor diencefalului ș i creierului
ar fi indicatorii diferen ț elor individuale în Extraversie. De
atât de, extraverti ț ii, care sunt mai pu ț in activa ț i, au nevoie de mai mult
stimulare pentru a ajunge la nivelul optim de excitare, astfel încât comportamentul
extravertită ar fi consecinț a acestei căutări de activare prin
contact social, căutarea de noi senzaț ii sau activitatea.
Introverti ț ii, pe de altă parte, fiind mai activa ț i, ar avea nevoie de
mai puț in stimulare exterioară pentru a atinge niveluri optime de excitare, astfel că
conductele lor ar fi orientate către situaț ii cu puț ină stimulare sau care
au avut o activare redusă, fiind mai rezervaț i în situaț iile sociale sau
preferând situaț ii puț in stimulante.
În ceea ce prive ș te Neuroticismul, Eysenck consideră că activitatea...
cerebelul visceral (sistemul limbic) este responsabil de această dimensiune. Fără
embargou, starea actuală a dimensiunii Neuroticism ș i corelatiile sale
biologice este clar nesatisfăcător.
Pe de altă parte, s-au găsit corelaț ii biologice cu dimensiunea
Psihoticism, dar care încă nu au o bază teoretică suficientă
solidă. În acest fel, s-a văzut că agresivitatea, care este unul dintre trăsăturile
del psihoticism, ar putea fi determinată de ac ț iunea hormonilor
sexuale masculine (androgen) în creier. De asemenea, s-a subliniat o
corela ț ie pozitivă între nivelele de testosteron ș i unele aspecte ale
comportament agresiv, impulsiv ș i antisocial.

ASPECTE METODOLOGICE
Eysenck s-a bazat pe două metode pentru construc ț ia sa: analiza factorială,
pentru a constitui dimensiunile, deoarece este o metodă statistică care are
funcț ia de a rezuma sau de a grupa factori într-o serie de date în funcț ie de a lor
intercorela ț ii. Ș i tehnica analizei criteriale, care a generat
posibilitatea de a considera aceste dimensiuni ca fiind continue.

DESCRIEREA INSTRUMENTULUI:
Chestionar de Personalitate Eysenck versiunea revizuită pentru Adul ț i
(EPQ-R)
Autor: H. J. Eysenck
Chestionarul de Personalitate Eysenck, versiunea revizuită
(Adulț i)
Publicaț ie: Marea Britanie 1985
Măsoară prin 3 scale, 3 dimensiuni ale personalităț ii (Neuroticism,
Extraversiune ș i Psihoticism) descrise de autor, includând de asemenea o
scala minciunii (L).
 APLICAȚ IE: Colectivă ș i individuală. De tip hârtie ș i creion, fiind limbajul
o cerinț ă prealabilă pentru a răspunde la aceasta. Este obiectiv, prin urmare aplicaț ia sa, corectitudinea

interpretarea este independentă de judecata subiectivă a examinatorului.

La consigna: “Vă rugăm să răspundeț i la fiecare întrebare marcând cu o cruce pe DA
o NU că ceea ce urmează. Nu există răspunsuri corecte sau gre ș ite, nici întrebări cu
trampă. Lucrează repede ș i nu te gândi prea mult la semnifica ț ia exactă
de la aceea ș i.

Corectare ș i rezultate: Se punctează folosind cheile furnizate de

ș ablon care furnizează testul. Scorul direct al fiecărei scale se
obț ii un punct pentru fiecare răspuns marcat care indică ș ablonul,
apoi trebuie să se adune totalul acestora pe scală. Apoi, scorul
directo (PD) trebuie să fie transformat în punctaj t pe baza vârstei ș i sexului,
ce se va obț ine din tabelele care conț in manualul.

NOTA T Locaț ia în Curba Normală

1-35 Foarte scăzut

36-45 Sub
46-55 Medie
56-65 Alto
66-99 Foarte înalt

Interpretarea rezultatelor: Se recomandă ca mai întâi să se interpreteze

punctajul obț inut pe scala L, deoarece oferă informaț ii relevante despre
nivel de dorinț ă socială. Ulterior, se vor interpreta punctajele
de la scările E, N ș i P.

Slăbiciunile modelului: mare complexitate pe care o implică superfactorii pentru

studiul personalităț ii. Se propune existenț a unei desfăș urări de
superfactorii în unităț i mici care ar explica personalitatea
într-o formă mai directă. Marele avantaj al modelului Big Five, fa ț ă de
superfactorii lui Eysenck sunt că primii sunt factori mai restrânș i ș i,
por ende, de más fácil análisis, como también că nu sunt exclusivitate a unui
autor, ci constituie dimensiuni care au apărut într-un mod sistematic
într-o mare cantitate de cercetări.
În plus, deș i scala sa ia în considerare constructul inteligenț ă, o face
doar într-o formă generală, fără a aprofunda în el, întâlnindu-se într-o formă
implicită în dimensiuni, astfel că analiza sa devine dificilă ș i tinde să nu fie
considerat în rezultate.
De asemenea, modelul descriptiv al Personalităț ii propus de Eysenck, mai
în afară de aspectele EPQ-R, a fost criticat, deoarece autori precum
Cardigan, Guilford, un han Claridge au semnalat imperfec ț iuni statistice
relative la caracterul independent al dimensiunilor N ș i E, sau la caracterul
unitar al factorului de ordinul doi E.
Interpretarea rezultatelor denotă că profiele tind să fie mai
claro când punctajele sunt la extremitatea continuului (normal/anormal),
ceea ce implică o anumită dificultate în momentul analizării punctajelor
intermediare.

Fortaleț ele: teoria lui Eysenck este susț inută de diferite studii
realizate de acesta. În plus, o mare cantitate de studii permit să se considere
baza biologică a celor trei factori ai modelului. Astfel, el recurge la
investigaț ii privind ereditatea dimensiunilor ș i substraturilor
neurologice care ar explica diferen ț ele în personalitatea celor
indivizi. Considerând de asemenea acele tipare de comportament actuale ș i
potenț ialele subiectului, de exemplu, diversele învăț ări încadrate în mediu
sociocultural.
În plus, scala se bazează pe un dezvoltare metodologică proprie, care
permite cercetarea ș i până acum validarea dimensiunilor. Realizând
o corelaț ie mare cu alte teste de personalitate care demonstrează că conț in
cei trei superfactori.
Eysenck, în no ț iunea de personalitate, consideră că comportamentul
anormal nu este calitativ diferit de comportamentul normal, ci că
ambele fac parte dintr-un continuum, unde anormalul reprezintă doar extremul
de acesta, fără a exista o limită care să-i separe.
Prin urmare, cauzele succesului teoriei trebuie atribuite capacităț ii
pentru a reînț elege, a simplifica ș i a unifica alte mai multe modele factoriale care
convieț uiau simultan până în prezent într-o formă nerezolvată.