Biografia Lui Nelson Mandela
Biografia Lui Nelson Mandela
Nelson Mandela s-a născut pe 18 iulie 1918 în satul Mvezo, în Africa de Sud. A fost activist pentru drepturile omului ș i lider al luptei împotriva apartheid-ului. A studiat dreptul la Universitatea din Fort Hare ș i a lucrat ca avocat, devenind membru al Congresului Naț ional African (ANC). A fost arestat în 1962 ș i condamnat la închisoare pe viaț ă în 1964 pentru activităț ile sale anti-apartheid. A petrecut 27 de ani în închisoare, fiind eliberat în 1990. După eliberare, a jucat un rol crucial în tranziț ia Africii de Sud către democraț ie, devenind primul preș edinte de culoare al ț ării în 1994. Mandatul său a fost marcat de eforturi pentru reconciliere ș i unitate naț ională. A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1993. Mandela a murit pe 5 decembrie 2013.
Nelson Mandela s-a născut pe 18 iulie 1918, în Umtata (Africa de Sud). Părinț ii săi au fost
Henry Mandela ș i Nose Keni, amândoi din etnia xosha. A studiat dreptul la Universitate
de Fort Hare. Când avea 23 de ani, a obț inut un loc de muncă într-un birou de avocatură de
Johannesburg. La scurt timp s-a alăturat Congresului Naț ional African (CNA), un
organizaț ie care făcea campanii paș nice împotriva discriminării ș i exploatării excesive
ce sufereau negrii sud-africani.
[Link]: Phothooth.
În anii următori, susț inătorii săi au continuat să lupte împotriva apartheid-ului în interior ș i
în afara Africii de Sud. Multe guverne din lume au început să ceară libertatea de
Mandela ș i abolirea segregării rasiale. Winnie Mandela a promovat idealurile sale
soț ul ș i a condus multe mobilizări care căutau libertatea sa.
Recent, în 1990, preș edintele moderat Frederik de Klerk l-a eliberat pe Nelson Mandela, care
avea deja 71 de ani. În următoarele luni, ambii lideri au negociat eliminarea
apartheid, care a fost abrogată oficial în 1991. Cei doi au fost recompensaț i cu
premiul Nobel pentru Pace în 1993.
În 1994, Mandela a fost ales preș edinte al Africii de Sud ș i a guvernat până în 1999. În acest
perioada s-a străduit să reconcilieze sudafricanii ș i a contribuit la încetarea mai multor
războaiele de pe continent, cum ar fi în Zair. Apoi s-a retras din viaț a politică, dar opinia sa
continua să fie consultată în chestiuni importante ale ț ării sale.
La sfârș itul anului 2012, sănătatea sa s-a deteriorat rapid din cauza unei infecț ii pulmonare. Începând
de junio de 2013 a rămas în stare critică, până când a decedat în Johannesburg pe 5 de
decembrie 2013.
Biografia lui Salvador Allende
(Salvador Allende Gossens; Valparaíso, 1908 - Santiago de Chile, 1973) Politician chilian,
lider al Partidului Socialist, de care a fost de asemenea cofondator în 1933. A fost președinte de
Chile din 1970 până la lovitura de stat condusă de generalul Augusto Pinochet pe 11
de septembrie 1973, ziua în care a decedat în Palatul Monedei, care a fost
bombardat de golpisti.
Salvador Allende a făcut parte dintr-o familie de clasă medie înstărită. A studiat medicină
y, deja din perioada sa de student universitar, a făcut parte din grupuri de tendință
stângist. Mai târziu, a alternat dedicarea sa pentru politică cu exercitarea profesiei.
A participat la alegerile parlamentare din 1937 și a fost ales deputat de Valparaíso.
A fost ministru al sănătății în cabinetul lui Pedro Aguirre Cerdá între 1939 și 1942. Începând cu
de atunci s-a transformat în liderul indiscutabil al partidului socialist.
Adolf Hitler s-a născut pe 20 aprilie 1889, în Braunau am Inn, Austria. A fost un politician ș i lider al Partidului Naț ional Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP), cunoscut sub numele de Partidul Nazist. În 1933, a fost numit cancelar al Germaniei ș i a instaurat un regim totalitar, provocând Al Doilea Război Mondial. Ideologia sa promova naț ionalismul extrem ș i antisemitismul, conducând la Holocaust, unde milioane de evrei ș i alte grupuri au fost persecutate ș i ucise. Hitler a murit pe 30 aprilie 1945, în Berlin, în vremea căderii oraș ului în faț a forț elor aliate.
Adolf Hitler s-a născut pe 20 aprilie 1889, în Braunau, Austria. Părinț ii săi au fost Alois
Hitler ș i Klara Pölzl. La 17 ani a aplicat la Academia de Arte Frumoase din Viena, dar nu
a intrat. Atunci a muncit de muncitor de salubritate
y zidar.
În 1914, a intrat în armata germană ș i a luptat în Primul Război Mondial până când a fost
rănit în 1918. Îndurerat de înfrângere, a acuzat de trădători evreii ș i marxistii. A repugnat
Tratatul de la Versailles din 1919, deoarece îl considera foarte umilitor pentru Germania. De la
1920 ș i-a dedicat viaț a Partidului Naț ional Socialist (Partidul Nazist). În 1923 a încercat o lovitură de stat
de stat, dar a eș uat ș i a fost încarcerat timp de 9 luni. În închisoare a scris "Lupta mea".
unde expus sus idei naț ionalisti, rasisti y anticomuniș ti.
În 1933, Hitler a reuș it să fie numit Cancelar ș i s-a autoproclamat Führer. Atunci a organizat
un stat naț ionalist ș i militarizat. În 1936, a semnat pacte cu Italia ș i Japonia. În 1938, se
anexarea Austriei ș i a unei părț i din Cehoslovacia. La 1 septembrie 1939, a ordonat invazia în
Polonia a provocat Al Doilea Război Mondial. A atacat Belgia, Olanda, Norvegia,
Danemarca, Franț a ș i Anglia. Dar a eș uat în invazia Rusiei. În 1944, aliaț ii
l-au obligat să se retragă. Când ruș ii deja ocupau Berlinul, Hitler s-a sinucis cu un
disparut pe 30 aprilie 1945.
În Guatemala, Guevara a cunoscut-o pe peruana Hilda Gadea, care avea să devină so ț ia sa.
prima soț ie, ș i unui grup de exilaț i cubanezi care au luptat împotriva lui Fulgencio
Batista. În plus, a fost martor al căderii preș edintelui Jacobo Arbenz (iunie 1954), ...
preș edintele care expropria terenuri de la compania americană United Fruit. Lovitura de
statul s-a realizat cu intervenț ia Statelor Unite. Atunci, Guevara s-a instalat în
Mexic ș i în iulie 1955 l-a cunoscut pe liderul cubanez oFidel Castroy s-a alăturat Miș cării sale
26 iulie, al cărui scop era să-l răstoarne pe dictatorul Batista. În noiembrie 1956, grupul
zarpó spre Cuba. Guevara a fost printre puț inii care au ajuns în Sierra Maestra ș i
au început războiul de gherilă împotriva lui Batista. A devenit unul dintre cei principali
ș efii, evidenț iind prin inteligenț a ș i curajul său. În decembrie 1958, a condus preluarea de
Santa Clara ș i în ianuarie 1959 a intrat victorios în La Habana.
În 1965, a condus un contingent cubanez care timp de nouă luni a ajutat fără succes la
guerrilleros sociali ș ti din Congo. În 1966, a plecat în Bolivia pentru a stabili un focar
guerrillero care iradiază revoluț ia socialistă către ț ările vecine. A condus un grup de
47 combatanț i care s-au stabilit în zona montană a Ñancahuazú. Armata boliviană,
cu ajutorul Statelor Unite, a reuș it să anihileze gherila. Ernesto "Che" Guevara a căzut
rănit într-o emboscadă ș i a fost făcut prizonier pe 8 octombrie 1967. A doua zi
a fost ucis cu gloanț e la ș coala din La Higuera, în Valle Grande, Bolivia.
Napoleon Bonaparte s-a născut pe 15 august 1769 în Ajaccio, Corsica. A fost un general ș i lider politic francez care a devenit unul dintre cele mai influente personaje din istoria Europei. A fost responsabil pentru multe reforme sociale ș i legale în Franț a, inclusiv Codul Napoleon, care a influenț at legislatiile multor ț ări. Napoleon a devenit împărat al francezilor în 1804 ș i a condus Franț a în timpul războaielor napoleoniene, extinzând considerabil teritoriul francez. În 1812, invazia Rusiei i-a adus un eș ec major, iar în 1814 a fost exilat pe insula Elba. A scăpat ș i a revenit la putere pentru o scurtă perioadă cunoscută sub numele de „Cento de zile”, dar a fost înfrânt la bătălia de la Waterloo în 1815. A fost exilat din nou, de această dată pe insula Sf. Elena, unde a murit pe 5 mai 1821.
Napoleon Bonaparte s-a născut pe insula Corsica pe 15 august 1769. Părinț ii săi au fost
Carlos Bonaparte ș i María Ramolino. A continuat cariera militară în specializarea de
artilerie.
În Revoluț ia Franceză a condus recucerirea Toulonului în 1793, pentru care a fost numit
general de brigadă. În timpul Directoratului, a învins austriecii la Lodi, Arcola ș i Rivoli.
Pe 9 noiembrie 1799 a dat o lovitură de stat ș i a instaurat Consulatul. La scurt timp după aceea, se
s-a proclamat prim consul. În 1804, s-a proclamat împărat ș i a căutat să aibă controlul asupra tuturor
Europa. În această etapă a invadat multe ț ări ș i a ob ț inut victorii mari, cum ar fi în
bătăliile de la Austerlitz (1805), Jena (1806) ș i Friedland (1807). Dar campaniile sale în Rusia ș i
Spania au fost mari eşecuri.
Don José de San Martín este cel mai mare erou al Independenței Argentinei, Chile și
Peru. S-a născut în Yapeyú (Argentina), pe 25 februarie 1778, fiind părinții săi don Juan
de San Martín și doamna Gregoria Matorras.
În 1823 a ajuns la Buenos Aires și în 1824 a călătorit în Europa. S-a stabilit în Boulogne-sur-Mer
de Franța, unde a murit pe 17 august 1850.
SIMONBOLIVARafostunlidermilitarș ipoliticvenezuelean,cunoscutca'ElLiberator'.Născutpe24iulie1783,ajucatunrolesenț ialînindependenț amaimultorț ărisud-americanedesubconducereaspaniolă,inclusivVenezuela,Colombia,Ecuador,Peruș [Link]ăuneascăacesteteritoriiîntr-omarenaț [Link]-alungulcariereisale,s-aconfruntatcunumeroaseobstacoleș iconflicteinterne,dararămasdedicatidealurilorsaledelibertateș ijustiț iepânălamoarteasape17decembrie1830.
S-a născut în Caracas pe 24 iulie 1783, fiind părinț ii săi don Juan Vicente Bolívar ș i doamna
María Palacios. A fost elev ș i prieten al marilor înț elepț i, precum Simón Rodríguez, Andrés
Frumos y Alexandru de la Humboldt.
Începând cu 1810 a luptat pentru independenț a Noii Grenade (Marea Columbie). Bolívar a fost
lider al forț elor patriotice care au eliberat Bogotá (1819), Caracas (1821), Quito (1822).
De asemenea, a obț inut independenț a Peru (1824) ș i Bolivia (1825). Cu ț ările pe care le-a avut
emancipado a încercat să construiască Federaț ia Andelor, dar a eș uat în încercarea sa.
Întorcându-se la Bogotá, nu a reușit să depășească planurile naționaliste din Caracas și Quito. Simón
Bolívar a renunțat la putere în aprilie 1830 și s-a retras la Santa Marta. Aici starea sa s-a agravat.
tuberculoza pulmonară și a murit pe 17 decembrie 1830.
Luis Alberto sanchez
Pe 12 octombrie 1900 s-a născut Luis Alberto Sánchez, care a fost un scriitor, avocat,
istoric, politician ș i jurnalist peruan care a făcut parte timp de mulț i ani din rândurile Partidului
Aprista, în plus faț ă de a fi ocupat funcț ia de Vicepreș edinte al Republicii în timpul
primul guvern al lui Alan García.
A fost de trei ori rector al Universităț ii Naț ionale Majore San Marcos ș i unul dintre
animatori ai Conversatorului Universitar împreună cu Raúl Porras Barrenechea, Víctor Raúl
Haya de la Torre, Jorge Basadre printre altele.
Printre cele mai importante lucrări ș i articole de presă se numără: Garcilaso Inca de la Vega,
primer criollo (1939), Aladino sau viaț a ș i opera lui José Santos Chocano (1960), Procesul ș i
conț inutul romanului hispanoamerican (1968), Istoria comparată a literaturilor
americanas (1973-1976), până la Indianism ș i indigenism în literatura peruană (1981).