Fata
Fata
Fată
De Jamaica Kincaid
19 iunie 1978
Jamaica Kincaid s-a născut Elaine Potter Richardson în 1949 în Antigua, în Vestul Britanic
Indii, dar ș i-a schimbat numele când a început să scrie pentru că familia ei nu-i plăcea cariera.
alegere. Ea a venit la New York la vârsta de ș aptesprezece ani, acceptând o slujbă ca bonă pentru o familie bogată ș i
l-a întâlnit pe columnistul New Yorker George S. Trow, care în cele din urmă a ajutat-o să publice în
magazine.
Introducere
Publicat pentru prima dată în numărul din 26 iunie 1978 al revistei The New Yorker, „Fata” a fost prima dintre ceea ce
ar deveni mai mult de o duzină de poveș ti scurte pe care Jamaica Kincaid le-a publicat în acea revistă.
Cinci ani mai târziu, „Fata” a apărut ca povestea de deschidere în colecț ia de povestiri a lui Kincaid, La
Fundul râului (1983), prima ei carte.
"Fata" este un dialog de 650 de cuvinte, format dintr-o singură propoziț ie, între o mamă ș i fiica ei. Mama
face cea mai mare parte a vorbirii; ea oferă o lungă serie de instruc ț iuni ș i avertismente către
fiica, care răspunde de două ori, dar la care răspunsurile nu sunt observate de mamă. Nu există
introducerea personajelor, fără acț iune ș i fără descriere a decorului. Vocea mamei
pur ș i simplu începe să vorbească, "Spală hainele albe luni," ș i continuă până la
sfârș it. Ca toată ficț iunea lui Kincaid, „Fata” se bazează pe viaț a lui Kincaid ș i pe relaț ia ei
cu mama ei. Deș i cadru nu este specificat în poveste, Kincaid a dezvăluit în
interviuri care au loc în Antigua, insula ei natală.
devenind.” La sfâr ș itul primei treimi a pove ș tii, o altă voce, semnalată prin italice,
răspunde: „dar nu cânt benna duminica deloc ș i niciodată la ș coala duminicală.”
vorbitorul este, presupun, fiica vorbitorului principal.
Povestirea scurtă „Fata”, ca multe dintre cărț ile lui Kincaid, se ocupă cu experienț a de a fi
tânără ș i femeie într-o ț ară săracă. „Fata” constă dintr-o singură propoziț ie de sfat a unei mame
îi vorbeș te fiicei sale, întreruptă doar de două ori de fată pentru a pune o întrebare sau a se apăra.
Ea intenț ionează ca sfatul să o ajute pe fiica ei ș i să o certe în acelaș i timp. Kincaid foloseș te
puncte ș i virgule pentru a separa avertizările ș i cuvintele de înț elepciune, dar adesea se repetă.
în special pentru a o avertiza pe fiica ei să nu devină o „puș toaică.” Pe lângă aceste repetiț ii, „Fata”
nu avansează cronologic: nu există început, mijloc sau sfârș it în flux.
Mama oferă multe sfaturi practice ș i utile care o vor ajuta pe fiica ei să păstreze o
o casă a ei în o zi. Îi spune fiicei sale cum să facă astfel de treburi casnice precum
spălatul, cusutul, călcatul, gătitul, aranjarea mesei, măturatul ș i spălatul. Mama de asemenea
îi spune fetei cum să facă alte lucruri de care va trebui să ș tie, inclusiv cum să prepare ierburi
3
medicamente ș i prinde un peș te. Aceste cuvinte de înț elepciune sugerează că femeile trăiesc într-o sărăcie,
mediu rural, unde transmiterea unui astfel de sfat este esenț ială pentru viaț a de zi cu zi. Alături de aspectele practice
sfaturi, mama îș i instruieș te ș i fiica cu privire la modul de a trăi o viaț ă împlinită. Ea oferă
simpatia, cum ar fi atunci când vorbeș te despre relaț iile pe care fiica ei le va avea într-o zi cu
bărbaț i, avertizând că bărbaț ii ș i femeile uneori „îș i fac rău” reciproc. De asemenea, ea spune că există
multe tipuri de relaț ii ș i unele nu funcț ionează niciodată. Mama îi spune fetiț ei cum să
se comportă în diferite situaț ii, inclusiv cum să vorbească cu oamenii pe care nu îi place.
Adesea, însă, sfatul mamei pare a fi caracterizat de aciditate ș i critică, din teama că ea
fiica este deja pe calea bună de a deveni o "proastă". Ea îi spune fetei, de exemplu, să nu
a se aș eza în timp ce joacă bilute, a nu cânta niciun cântec popular antiguan la ș coala de duminică, ș i a
mergi întotdeauna ca o doamnă. Fata intervine periodic pentru a contesta nevinovăț ia ei.
„Fata” constă într-o singură propoziț ie de sfat pe care o mamă i-o oferă fiicei sale, doar de două ori
întreruptă de fată pentru a pune o întrebare sau a se apăra. Ea intenț ionează ca sfatul să ajute atât
fiica ei ș i o ceartă în acela ș i timp. Kincaid folose ș te puncte ș i virgule pentru a separa
cuvinte de mustrare ș i în ț elepciune, dar de multe ori se repetă, mai ales pentru a o avertiza pe ea
fiica împotriva devinerii o "proastă." În afară de aceste repetiț ii, "Fata" nu progresează.
cronologic: nu există începere, mijloc sau sfârș it pentru flux.
Mama oferă multe sfaturi practice ș i utile care o vor ajuta pe fiica ei să menț ină o
o casă a ei într-o zi. Îi spune fiicei sale cum să facă astfel de sarcini gospodăreș ti precum
spălătorie, cusut, călcat, gătit, aranjat masa, măturat ș i spălat. Mama de asemenea
îi spune fetei cum să facă alte lucruri de care va avea nevoie să ș tie, inclusiv cum să facă ierburi
medicamente ș i prinde un peș te. Aceste cuvinte de înț elepciune sugerează că femeile trăiesc într-o sărăcie,
setare rurală, unde transmiterea unui astfel de sfat este esenț ială pentru viaț a de zi cu zi.
Pe lângă sfaturile practice, mama îș i învaț ă fiica cum să trăiască o viaț ă împlinită
viaț ă. Ea oferă simpatie, cum ar fi atunci când vorbeș te despre relaț iile pe care fiica ei le va avea.
o zi să aibă cu bărbaț i, avertizând că bărbaț ii ș i femeile uneori "hărț uiesc" unul pe celălalt. Ea
de asemenea spune că există multe tipuri de relaț ii ș i unele nu funcț ionează niciodată. Mama
de asemenea, îi spune fetei cum să se comporte în diferite situaț ii, inclusiv cum să vorbească cu oamenii cu care
nu îi place.
Teme
Mama crede că cunoș tinț ele de gospodărie nu îi vor salva doar fiica de o viaț ă de
promiscuitate ș i ruină, dar o va împuternici ș i ca ș ef al gospodăriei sale ș i ca persoană productivă
membru al comunităț ii. Ea crede, în esenț ă, că există doar două tipuri de femei:
respectabile, amabile ș i „femeile u ș oare”. Fără îndoială, pentru multe dintre femeile din Antigua, via ț a domestică
cunoa ș terea duce la productivitate, care la rândul său câ ș tigă respect din partea familiei ș i a societă ț ii.
Prin urmare, munca casnică aduce putere ș i chiar prestigiu femeilor, pe lângă faptul că menț ine
îi menț ine ocupaț i ș i departe de tentaț ii. Cititorii recunosc respectul pe care mama îl are pentru
puterea domesticităț ii datorită numeroaselor instrucț iuni specifice pe care le dă fiicei sale,
cum ar fi cum să găteș ti chiftele de dovleac, să mătur, să cultivi băzăină, să cumperi pâine ș i să speli hainele. Pentru
pentru ea, domesticitatea aduce respectabilitate; coaserea tivului unei rochii devine astfel mai mult decât un act
de întreț inere pentru că protejează reputaț ia sexuală a unei femei în cadrul comunităț ii.
Simboluri
Benna
Cântecele populare antigiene, sau benna, simbolizează sexualitatea, un subiect de care mama se teme pentru fiica ei.
deja ș tie prea multe despre. Din punct de vedere istoric, antiguanul nativ cânta benna pentru a răspândi în secret
rumori scandaloase ș i bârfe sub nasurile nepăsătoare ale britanicilor. Cântând
benna în ș coala duminicală, prin urmare, reprezintă nu doar neascultare, ci ș i păcătoasă, interzisă
cunoaș tere care nu poate fi discutată deschis în public, darămite în biserică. Chiar dacă
fiica poate să nu asocieze con ș tient benna cu sexualitatea a ș a cum o face mama ei, dar ea
protestele totuș i sugerează că ș tie prea bine puterea seducătoare a bennei, misterul,
ș i calităț i interzise. De fapt, refuzurile ferme ale fetei, aproape disperate, pot sugera chiar
că de fapt a cântat benna în ș coala de duminică cu prietenii ei, o indicaț ie a ei
interesul înfloritor pentru băieț i, precum ș i un semn al exasperării crescânde faț ă de mama ei.
sfaturi ș i intervenț ii în viaț a ei personală.
5
1. Unde crede ț i că se desfă ș oară această poveste? Care sunt indiciile? Chiar dacă nu sunte ț i
Familiarizate cu cultura, de ce se simt mama ș i fiica apropiate?
5. Dacă fata din "Fata" ar fi fost băiat, ce i-ar spune mama? Ce dacă
tatăl vorbea în schimb?
8. Ce structură de propozi ț ie este repetată (sintaxă)? Ce efect are acest lucru asupra stării de spirit?
ș i tonul poveș tii? RĂSPUNDEȚ I LA AMBELE ÎNTREBĂRI:
9. Câte propozi ț ii alcătuiesc această poveste (sintaxă)? Care este efectul acestui număr?
Ce stare de spirit creează?
10. Care este tema acestei poveș ti? Ce credeț i că spune autorul despre tradiț ie
ș i gen (temă ș i ton)?
Sintaxă: Sintaxa este un set de reguli într-o limbă. Ea dictează modul în care cuvintele din părț i diferite de
vorbirea este structurată pentru a transmite o idee completă.! Sintaxă ș i Diction.! Sintaxă
ș i dicț ia sunt strâns legate. Dicț ia se referă la alegerea cuvintelor într-o situaț ie particulară
în timp ce sintaxa determină modul în care cuvintele alese sunt folosite pentru a forma o propoziț ie. În combinaț ie,
sintaxa ș i dicț ia ajută scriitorii să dezvolte tonul, starea de spirit ș i atmosfera într-un text împreună cu
stârnind interesul cititorilor.
Perspectiva: Perspectiva este modul în care o poveste este narată sau reprezentată ș i cine o
asta spune povestea. Pe scurt, perspectiva determină unghiul ș i percepț ia
povestea se desfăș oară, influenț ând astfel tonul în care are loc povestea.! — persoana întâi
Punct de vedere - din perspectiva unui personaj; foloseș te „eu” ș i „mă”! — punct de vedere la persoana a doua - vorbind direct
către cititor; foloseș te "tu"; cel mai puț in comun! - punct de vedere al celui de-al treilea; de la un narator; poate fi limitat la
perspectiva unui singur personaj sau omniscient în care naratorul ș tie tot.