Pruni

Prunus domestica (ciruela europeană)

Prunus salicina (cireș japonez)

Varietăț i :

Cireș european: D’Angen, Regina Claudia, Imperatrice.

Ciruelo japonés: Red Beaut, Black Beaut, Santa Rosa, Autumn Giant, Larry Ann, Angeleno, El
Dorado, Fortune, Sungold, Friar, Roysum.
Prunul este un fruct oval de culoare purpurie, cu un conț inut ridicat de zahăr ș i o aciziate scăzută ș i...
producț ia este destinată atât pentru consumul proaspăt, cât ș i pentru deshidratare.
Prunele sunt originare din Caucaz, Anatolia (Turcia) ș i Persia (Iran). Principalele ț ări
producătorii sunt Argentina, Chile, Africa de Sud, Statele Unite. În funcț ie de culoarea pielii lor,
prunele pot fi clasificate în galbene, roș ii, negre ș i verzi.
- Bananele galbene sunt fructe cu un gust acru ș i mult suc.- Cele roș ii sunt suculente ș i cu un gust
mai dulce decât cele galbene.- Cele negre au pielea albastră sau negricioasă ș i sunt cele mai potrivite
pentru coacere.- Cele cu pielă verde se numesc Claudia ș i se caracterizează prin dulceaț a lor.

PROPRIETĂȚ I NUTRITIVE

Principalul compus al prunei este apa, urmat de carbohidraț i, printre care

evidenț iază prezenț a sorbitolului, cu o acț iune laxativă uș oară. Contribuț ia vitaminelor nu este relevantă,
subliniază conț inutul său moderat de provitamina A (mai abundentă în cele de culoare închisă) ș i
vitamina E (interviene în stabilitatea celulelor sanguine ș i în fertilitate), ambele de
acț iune antioxidantă. Provitamina se transformă în vitamina A în organismul nostru pe măsură ce
acesta are nevoie de ea. Vitamina A este esenț ială pentru vedere, starea bună a pielii, părul,
mucosele, oasele ș i pentru buna funcț ionare a sistemului imunitar. În ceea ce se
se referă la conț inutul lor de minerale, sunt bogate în potasiu. K este un mineral necesar pentru
transmisia ș i generarea impulsului nervos ș i pentru activitatea musculară, intervine în
echilibrul apei celulare. Se caracterizează prin prezenț a antocianilor (pigmenț i de acț iune
antioxidante ș i antiseptic) ș i acid malic. Acest acid organic face parte din pigmentul care dă
gustul fructului. De asemenea, abundanț a sa de fibră ș i alț i compuș i laxativi (sorbitol ș i
derivate ale hifroxifenilxantinei), îmbunătăț eș te tranzitul intestinal. Pruna este foarte bogată în
antociani care îi oferă culoarea sa peculiare (în special apreciabilă în soiuri de
nuanț e roș ii ș i mov). Din punct de vedere al sănătăț ii, antocianii au acț iune
antioxidante; pentru a combate procesele infecț ioase. Antioxidanț ii blochează efectul dăunător al
numiț ii "radicali liberi".
 Ceea ce se evidenț iază cu adevărat la prune este acț iunea lor laxativă, datorită conț inutului de fibră,
sorbitol (un tip de zahăr) ș i derivate ale hifroxifenilxantinei, substanț e care stimulează
activitatea muș chilor colonului. Aceasta explică utilizarea sa tradiț ională ca laxativ în caz de
constipaț ie. Un mic dejun ideal pentru a combate constipaț ia ș i a proteja mucoasa.
intestinul, trebuie să conț ină prune proaspete, uscate, în compot sau sub formă de delicioasă gemă.

Efect laxativ

Prunele constituie un laxativ ideal pentru toate persoanele, în special pentru copii.
vârstnicii ș i femeile însărcinate, care prezintă frecvent constipaț ie. Utilizarea
continuând cu prunele proaspete vara ș i uscate sau sub formă de gem restul anului
an, contribuie la înfrângerea intestinului lenes ș i la reeducarea funcț iei intestinale. Fibra solubilă de
prunele, pe lângă faptul că îmbunătăț esc tranzitul intestinal, au capacitatea de a reț ine apă, aș adar
care se umflă în stomac formând un gel, ceea ce reduce viteza de golire gastrică
ș i viteza de absorbț ie a carbohidraț ilor. Acest lucru le face fructe utile în
regimuri de slăbire, deoarece consumul acestora produce o senzaț ie de saț ietate, deș i
consumate cu măsură, datorită abundenț ei lor de carbohidraț i, ceea ce trebuie să aibă ș i
în considerare persoanele care au diabet. În plus, fibra solubilă formează un gel vâscos care fixează
grăsimea ș i colesterolul, ceea ce scade absorbț ia acestor substanț e. Acest lucru este pozitiv în
caz de hipercolesterolemie.

Din cauza abundentei de potasiu, consumul de prune trebuie să fie moderat în caz de
insuficienț a renală, în care aportul acestui mineral este restricț ionat. Totuș i, din cauza nivelului său ridicat
conț inut de apă, potasiu ș i acid malic (alcalinizează urina), are un efect diuretic
benefic în cazul hiperuricemiei sau gutei ș i lithiazei sau calculilor renali (facilitează eliminarea de
acid uric si salele sale), hipertensiune arterială sau alte boli asociate cu retenț ia de
lichide. De asemenea, este recomandat consumul său atunci când se folosesc diuretice care elimină acest mineral,
ș i în cazul bulimiei din cauza episoadelor de voma autoindusă care generează mari
pierderi.

Acidul oxalic pe care îl conț in prunele negre poate forma săruri cu anumite minerale
cum ar fi calciul ș i formarea oxalatului de calciu, astfel încât consumul său trebuie avut în vedere dacă se
padecen acest tip de calculi renali, deoarece situaț ia s-ar putea agrava.
 Compoziț ie per 100 de grame de porț ie comestibilă
Calorii
45
Hidrati de carbon (g)
11
Fibră (g)
2,1
Potasiu (mg)
3

Magneziu (mg)
8
Calciu (mg)
14
Vitamina C (mg)
3
Provitamina A (mcg)
21
Vitamina E (mg)
0,7
mcg = micrograme

3.2 Suprafaț ă în Chile ș i Distribuț ie.

Producț ia de prune deshidratate în Chile a fost realizată folosind specia Prunus

domestică (prun european), fiind cele mai răspândite varietăț i pentru acest scop D'Agen
în special. În plus, destinaț ia acestei industrii este în esenț ă piaț a externă
în principal Brazilia ș i Mexic, de asemenea Regatul Unit, Spania ș i Italia. Chile este al treilea
exportator de prună deshidratată din lume, exportă în peste 50 de pieț e diferite în
toată lumea, cu un volum mediu de 13.628 tone. Producț ia se concentrează
în principal între regiunile IV ș i VIII, R.M ș i VI fiind cele cu cea mai mare producț ie. Chile
compete cu SUA, Franț a, China ș i Argentina.
Suprafaț a de pruni pentru deshidratat în Chile a crescut din anii '60.
De un total de 300.000 ha de sol agricol destinate suprafeț ei arbori fructiferi, prunul ocupă
un total de 12.984 ha (C. european: 5886 ha ș i C. japonez: 7098 ha), cu 180.000 de tone în
sezonul 2001/02 (Gámez, 2003).
 Plantaț iile de C. european se extind de la regiunea IV până la regiunea VIII, la fel ca ...
plantatii de C. japonica, fiind regiunile cu cea mai mare suprafata plantata:

Ver tabla 1

Dezvoltare ș i Fenologie

Durata ciclului vegetativ: 190 până la 220 de zile

Randament cu tehnologie de vârf: 26 la 32 t/an/hectar
Suma termică între umplerea gălbenuș ului ș i recoltare: 450 la 800 zile–grad
Cerinț e de ore de frig (Temp. < 7°C): 300 până la 1000 de ore.
Cerinț e pentru foto perioadă: zi neutră (între 10 ș i 14 ore de lumină)

Obiceiuri de creș tere (vegetativă ș i reproductivă)

Prunul face parte din pomii fructiferi denumiț i cu frunze căzătoare, deoarece într-o anumită perioadă a
anul frunzele cad complet.
După ce a trecut prin stadiul de dezvoltare, care durează în medie aproximativ doi ani, în
care a crescut, s-a dezvoltat ș i s-a pregătit nutriț ional, ajunge la maturitate unde
planta dezvoltă următorul ciclu:

Perioadă de repaus total. Se prezintă în lunile mai, iunie ș i iulie.

- Abotonament: Rupera de dormanț ă, se manifestă prin umflarea mugurilor. Se prezintă

în luna August.

-Floratie: Aparitia si deschiderea florilor. Se realizeaza polenizarea si fecundarea. In lunile de

August ș i Septembrie.

-Foliatie: Prezenț a frunzelor. Se prezintă după înflorire. În lunile septembrie ș i

Octombrie.

- Întărirea fructului: Iniț ierea formării ș i creș terii fructului. În lunile septembrie
y Octombrie.

Maturarea fructului: Perioada în care fructul îndeplineș te condiț iile dorite pentru a fi recoltat.
În lunile Decembrie, Ianuarie ș i Februarie.

- Lignificare: Trecerea ramurilor de la starea erbacee la cea lemnoasă. Se prezintă în luna Martie.

- Senescenț a frunzelor: Restituirea substanț elor nutritive. În lunile Martie ș i Aprilie.

 - Căderea frunzelor: Revenirea în starea de repaus. În lunile aprilie ș i mai.

Cerinț e.

Prunul este una dintre speciile care se adaptează cu uș urinț ă la diferite condiț ii climatice.
putând fi plantat între 2.000 ș i 2.900 de metri deasupra nivelului mării, în funcț ie de
varietatea. De asemenea, necesită temperaturi sub 13°C în perioada de odihnă ș i de
18°C până la 23°C în perioada de fructificare, fiind o temperatură medie de 14°C până la 15°C cea mai
adecvată pentru dezvoltarea normală a ciclului. Umiditatea atmosferică trebuie să fie între 60 ș i 70%,
pentru ca în perioada de repaus să menț ină proaspete gălbenuș urile ș i în timpul înfloririi stigmatul să rămână
umed ș i să poată fi polenizat. Este necesar să existe în zona de plantare o precipitaț ie anuală
între 1000 ș i 1200 de milimetri bine repartizate în ciclul vegetativ.

Îngheț urile constituie cea mai mare ameninț are, deoarece fructul poate fi ars.
când este în formare. Pentru a evita această problemă, este necesar să lucrăm cu cultivare
precoci.
În mod normal, deoarece prunul este o plantă care poate ajunge până la 6 metri înălț ime, se
necesită un anclaj bun, necesitând prin urmare, soluri adânci de aproximativ
un metru ș i fără argile întărite care să împiedice dezvoltarea normală a rădăcinii.
Solurile care oferă textură franco-argiloasă până la franco-nisipoaselor, cu un conț inut bun de
materia organică, pH între 5.5 ș i 6.5 ș i cu condiț ii bune de drenaj, sunt cele mai potrivite pentru
cultivarea prunului

În continuare se oferă informaț ii tabelate ș i rezumate despre condiț iile edafice

Necesare pentru cultivare:

Vezi tabela cerinț elor mai jos

Vezi tabla pentru portaltoi mai jos

CERINȚ E HIDRICE

Necesitatea de apă, care este condiț ionată de eficienț a irigaț iei utilizate, poate fi calculată
prin formula:

Necesitatea de apă
Eficienț a aplicaț iei

Acolo unde eficienț a aplicaț iei este relaț ia între volumul de apă care trebuie reînnoit
în zona rădăcinilor ș i volumul total de apă aplicat terenului (Lemus, 1993).
Frecvenț a de irigare poate fi calculată în două moduri:
 Primul foloseș te solul ca măsură a cantităț ii de umiditate, aceasta prin utilizarea de
barreno sau, mai bine zis, de tensiometre. Acesta din urmă graduat în unităț i de presiune numite
centibari, arată nivelul apei din sol, care este 0 într-un sol saturat de umiditate.
Al doilea metodă ia în considerare caracteristicile climatice ale culturii ș i cele ale solului. Astfel se poate
estimaț i evapotranspiraț ia unei culturi sau necesitatea de irigare prin măsurarea
evaporare de la o suprafaț ă liberă de apă sau metoda cu tava de evaporare Clasa A.
Dar, deoarece cultura nu acoperă complet o anumită suprafaț ă a terenului,
trebuie corectată această eroare aplicând un coeficient de cultură Kc specific. De asemenea, se aplică un
factor de corecț ie conform condiț iilor climatice (Kb), care variază între 0,6 ș i 0,7. de acest
modul în care formula de aplicat este (Gurovich, 1992):

ETr = Kc x Kp x EB

Pentru a determina când să udăm, trebuie stabilită înălț imea apei disponibile:

h = (Cdc–Pmp) x Da x H x UB

unde, h = înălț imea apei disponibile; Cdc = capacitatea de câmp; Pmp = punctul de ofilire
permanente; Da = densitate aparentă; H = adâncimea radicală ș i UB = Pragul de irigare (procentul)
uno, se încadrează între 0,45–0,65 la pomii fructiferi). Cu această valoare ș i având un registru al ET acumulat la
prin zile, se poate ș ti când să udăm datorită coincidenț ei care ar putea apărea
înălț imea calculată ș i suma ET (Lemus, 1993).

În continuare sunt prezentate valorile Kc corespunzătoare prunilor, pentru clima cu

iarne reci, cu brume uș oare ș i fără latenț ă în acoperirea vegetală de graminii:

Ver tabelele de mai jos cu ș i fără acoperire vegetala

Va fi necesar să creș tem valorile lui Kc dacă sunt prea multe ploi.

Valorile Kc presupun precipitaț ii sau udări rare (la fiecare 2 până la 4 săptămâni). În cazul
De riscuri frecvente în septembrie, octombrie ș i noiembrie, va trebui să reajustăm Kc. În cazul de
grădini tinere cu o acoperire de arbori de 20 ș i 50%, va fi necesar să se reducă valorile de
Kc de la mijlocul perioadei vegetative de la 25 la 35% ș i de la 10 la 15%, respectiv.

Programarea irigării se face după estimarea necesităț ilor de apă ale

planta, pentru care se ia în considerare evapotranspiraț ia potenț ială (ETo); Kc-ul perioadei
vegetativ corespunzător ș i eficienț a metodei de irigare (Efa).
 Timpul de irigare necesar pentru a suplini ETc a culturii trebuie să ț ină cont de eficienț a
irigarea utilizată, numărul de emisorii pe plantă ș i descărcarea emiț ătorilor, conform
următoarea relaț ie

Tr = ETc x DEH x DSH

Efa x q x n

Unde:
timp de irigare (ore/zi)
evapotranspiraț ia maximă a culturii (mm/zi)
DEH: distanț a dintre plante între rânduri (m)
DSH: distanț a între plante pe rând (m)
descărcare reală a emiț ătorului (L/h)
N: numărul de emiț ători pe plantă
eficienț a metodei de irigare (%/100)

În acest caz, cea mai bună tehnică disponibilă ar fi sistemul de irigare prin picurare, a cărui eficienț ă ar putea
a atinge 90 %, în sisteme mai puț in tehnificate, cum ar fi cel prin srcos, poate ajunge la 50 % ș i
irigaț ia californiană la 70%, datorită eficienț ei sale mai mari în utilizarea apei ș i cu
Consecinț a îmbunătăț irii producț iei ar fi să se utilizeze sistemul de irigare prin picurare.
Irigările precum cele prin pivot central sunt incompatibile din cauza structurii arborele a culturii.

MANAGEMENTUL CULTIVELOR

Stabilire

Prima sarcină de importanț ă este nivelarea terenului, al cărei obiectiv de bază este acela că irigarea
gravitacional să funcț ioneze adecvat. Trebuie realizat înainte de lucrările de subsolare în
profundime. Dacă solul de plantat este subț ire, nu este convenabil să-l nivelezi, deoarece se poate deteriora
su structura. În soluri cu texturi medii sau moderat fine, cu o lăţime minimă de 50
cms. se pot face nivelări care să nu depăș ească 12 cms. După nivelare,
trebuie realizată o acondiț ionare a solului în profunzime. Aceasta trebuie să meargă mână în mână cu
observaț ia anterioară a gropilor de pământ din diferitele sectoare ale solului, căutând în profil
probleme de compactare, straturi întărite, orizonturi argiloase sau stratificare
pronunț ată. În funcț ie de problema diagnosticată ș i de profunzimea în care aceasta se
găsiț i, se selectează echipamentul de utilizat. Dacă se necesită subsol, lucrarea trebuie să fie efectuată
ruperea celui mai mare procent posibil din sol. Ultima etapă în pregătirea solului este
controlul vegetaț iei cu erbicide sistemice nespecifice.
. Orice portaltoi utilizat în soluri cu texturi medii până fine se recomandă să fie plantat în
camellones de aproximativ 20 cm înălț ime ș i 60 cm lăț ime. Rândurile trebuie să fie dispuse de
nord la sud ș i în varietăț i sensibile expuse la vest.
. La primirea copacilor, aceș tia trebuie lăsaț i în repaus, într-un loc răcoros ș i cu sol nu foarte greu.
ș i umed. Data de plantare cea mai potrivită pentru ț ara noastră este între 10 iunie ș i 20
de iulie.
. Înainte de transplantare, rădăcinile trebuie dezinfecț ionate timp de 2 până la 3 minute într-o soluț ie de 2 %.
de hipoclorito de sodio în apă (2 lt de clor domestic comercial la 100 lt de apă), ș i apoi în
un nematicid adecvat.
. Pe soluri argiloase trebuie să se acorde o atenț ie deosebită la trasarea ș anț urilor, pentru a evita
compactare.

Al plantar:
. Aș ezaț i rădăcinile în gropiț a de plantare, evitând să rămână îndoite în sus.
. Plasaț i planta astfel încât locul de altoire să fie orientat spre vântul dominant
(de obicei vântul din sud).
. Rădăcinile sunt acoperite cu pământ liber, compactând solul din jur ș i verificând corectitudinea.
înălț imea plantei de la sol.
. Trebuie udat imediat după plantare.

Îngrijiri ulterioare
Aspecte sanitare. Prin pulverizări oportuniste trebuie prevenite daunele la partea aeriană.
de la planta.
Trebuie gestionate în mod adecvat irigările pentru a nu inunda ș i nici să nu provoace deficit.
hidric în culturi.
Efectuarea unui bun control al plantelor nenaturale, în special în zona apropiată de plante. Dacă se lucrează
Cu implementele, este necesar să se evite daunele mecanice la copaci.

Revizuirea graficelor sistemelor de formare de mai jos.

9.2 Polinizare

Cerere de polenizare
Culturile de prun european pot fi autofertile sau autoinfertile. S-a demonstrat că
aproximativ 30% din flori vor produce fructe în soiurile autofertile, fie că sunt
autopolinizate sau polenizarea este încruciș ată, aceasta este considerată o recoltă comercială bună.
Florile cultivarilor autoincompatibili se polenizează ș i se fecundează doar în proporț ie de 1,5%, valoare
foarte insuficient pentru o recoltă comercială bună, fiind necesar să se intercaleze soiuri
polinizatoare. Printre soiurile autocompatibile se numără: D´Agen, Bavay, California Blue, printre altele.
altele. Între cultivarele autoincompatibile se numără: Belgiam Purple, Imperial Epineuse, Preș edinte,
printre altele. Există cultivare autocompatibile, (de exemplu: Agen), care prezintă răspunsuri diferite sub
diverse condiț ii de mediu, motiv pentru care se recomandă interplantarea cu cel puț in una
varietate polinizatoare. Toate cultivarele menț ionate dispun de o cantitate bună de polen
pentru polenizarea încruciș ată, dacă florile se suprapun suficient. Unele
 combinările sunt intercompatibile din cauza antipatiei lor strânse.

ver tabeluri de polenizare mai jos

B=POLENIZATOARE BUNE

9.3 Podas

Poda de Producción del Ciruelo Japonés

Varietăț ile de prun japonez diferă enorm de obiceiurile lor vegetative: unele sunt
erectas (Larry Ann), altele sunt semierectas (Black Amber, Friar, Santa Rosa, Roysum) ș i altele sunt de
creș tere deschisă (Angeleno). Unele au câteva ramuri ș i mulț i ț epi (Black Amber,
Călugăr, Howard Sun), altele sunt din multe ramuri (Angeleno, Red ș i Black Beaut) ș i altele sunt
intermediate (Laroda, Simka). Florile se produc în muguri laterale simple de arcuri ș i de
ramuri de un an, fiind o caracteristică varietală proporț ia ambelor tipuri de lemn. La
majoritatea produce cu calitate în ț inte de la 1 la 4 ani ș i câteva în ț inte de vârstă mai mică 1 la 3
ani, ș i pe ramuri de un an (Black Beaut, Angeleno), în special când copacii sunt
tineri.. Tăierea de reducere este mai severă în varietăț ile foarte dardifere

Poda de Producción a Ciresului European

Este important să menț ii echilibrul între vegetaț ie ș i producț ie. Tăierea are ca scop menț inerea
producț ii constante de fructe de bun calibru, eliminând ramuri anuale pentru a crea spaț ii
de lumină ș i lemn fructifer, cu o intensitate în relaț ie directă cu producț ia aș teptată în
sezonul următor. Florile ș i fructele sunt produse în înfloriri simple laterale de săgeț i de
unu la zece ani, dar cea mai bună fructă este cea a săgeț ilor tinere. Ramurile din vârf trebuie subț iate
pentru a permite pătrunderea luminii în jos ș i a se reduce cu 30%. Centrele de fructe vechi
trebuie să fie tăiate ș i lăsate ramuri noi, pentru a forma altele, la distanț e de 50 cm. Este suficient să se elimine
un 20% din crenguț e în fiecare an pentru a menț ine o vârstă bună a săgeț ilor (1 - 5 ani)

Raleo

Pentru a planifica ralea în carozos, fie manual, fie chimic, este necesar să se ia în considerare curba sa de
creș tere tipică, care este dublu sigmoidă. Ceea ce precede înseamnă că subț ierea trebuie realizată
înainte sau în timpul termenului Fazei II de creș tere a fructului, deoarece finalizată
Întărirea sâmburelui această practică nu are efect asupra dimensiunii fructului.

În prunul japonez, rărirea este în principal manuală, adică prin muncă de mână.
cambio, în prunul european răritul practic nu se realizează deoarece încercând să obț ină prune
Pentru uscare, calibrarea nu devine un factor cheie.
În această privinț ă, o măsură bună pentru a determina intensitatea rărunchierii la prunul japonez constă
 a avea clar calibrarea maximă potenț ială ș i randamentul maxim în kilograme al grădinii.

Bolile ș i dăunătorii prunului european

Bacterioză:
Agalla de la coroana: Producată de bacteria Agrobacterium tumefaciens
Cancer bacterian, gomoză, sevă acră, produsă de Pseudomonas
seryngae [Link] Van Hall ș i P. syringae pv. Morsprunorum Worlm.

Micoză:
Armilaria, putregaiul alb al rădăcinilor, ciuperca de miere produsă de
ciuperca Armillaria mellea (Vahl.:Fr.) Kummer.
Plateado, răul de plumb, produs de Chondrostereum purpureum (Pers.:Fr.)
Pouzar (sau, de asemenea, numit Stereum purpureum Pers.: Fr.)
Putrezirea gâtului, produsă de Phytophtora cactorum (lebert ș i Cohn) Schröt.
Roya sau pulbere, produsă de Tranzschelia discolor (Fuckel) Tranzschel ș i Litv.

Virusă:
Cancro diamantat, produs de virusul PDCV (Virusul canceroasei diamantului prunei)
Design foliar, design clorotic, mozaic liniar, produs de virusul PLPV
(Virusul modelului liniei umflate)
Liniă neagră, incompatibilitate virală, produsă de virusul ToRSV
(Virusul Punctului Roș u la Roș ii

Principalele Plăgi :
Pulgón verdos de prunus: Brachycaudus helichrysi
Păianjenul roș u european: Panonychus ulmi
Polilla oriental de la fruta: Laspeyresia molesta
Gorgojo de fruct: Rhynchites baccus
Escama de San Jose
Burrito

Producț ia ș i exportul din ultimii 10 ani

Chile este al treilea exportator de prune deshidratate din lume.
Exportă în peste 50 de destinaț ii diferite din întreaga lume, cu un volum mediu de 13.628
tone.

Principalele pieț e
Ț ările care importă cele mai mari volume de prune uscate sunt Germania, Japonia, Italia, Brazilia ș i
Regatul Unit. Atât Japonia cât ș i Germania se aprovizionează din SUA, Chile exportă în mod
esporadică ș i în cantităț i mici în Japonia. Brazilia importă 98,3% din Argentina ș i Chile. Los
principalele ț ări de destinaț ie pentru prunele deshidratate chiliene au fost tradiț ional
Brazil ș i Mexic, alte pieț e importante din America Latină a fost Columbia, Venezuela
ș i Peru. Sezonul exporturilor de prune deshidratate este din mai până în decembrie
fiind lunile Octombrie ș i Noiembrie cele cu cea mai mare cantitate de expediț ii în străinătate, în Ianuarie ș i
Augusta scade exporturile datorită colectării recoltelor pe pieț ele europene.
Ț ări concurente
Prunele deshidratate se comercializează în principal în hemisferiul nordic, dar din cauza
durabilitate mai mare a produsului nu există avantaje de a produce în afara sezonului pentru
producătorii din emisfera sudică în ceea ce priveș te cei situaț i în emisfera nordică.
Principalele ț ări producătoare de prun uscat sunt SUA, Franț a, Chile, China ș i Argentina.
exporturile de prune deshidratate sunt conduse de Statele Unite cu 61% din
piaț a mondială, urmărită de departe de Franț a, Chile ș i Argentina

BIBLIOGRAFIA
- Aguirre, A. 1991. Evaluarea tratamentului de corectare a deficienț ei de zinc în pruni
Europeos (Prunus domestica L) var. D´Agen. Teză. Ș coala de Agronomie, Universitatea din Chile.
- Aldrich, T. 1981. Managementul livadelor de prune. Ed. Publikaț iile ș tiinț ifice agricole, Universitatea
de California. 156p.
- Becker, M. 1987. Etiologia bătrânirii frunzelor prunului european (Prunus domestica L).
Teză. Ș coala de Agronomie, Universitatea din Chile.
- Cobianchi,D. 1989. Prunul. Ed. Mundi–Prensa. 281p.
- Guzman A. 2000. Teză despre situaț ia actuală ș i perspectivele exportului chilian de prun.
frescă ș i deshidratată. Universitatea din Chile. Chile. 140p.
- Latorre, B. 1992. Bolile plantelor cultivate. Ed. Universitatea Pontificală Catolică
Chile. 826 p.
- Ojeda, R. 1996. Evaluarea raleatorilor chimici în prunii europeni (Prunus domestica L)
var. D'Agen. Teză. Ș coala de Agronomie, Universitatea din Chile.
- Pacheco J. ș i Arenas E. 1989. Documente ale proiectului: "Propagarea ș i îmbunătăț irea pomilor fructiferi
de frunze căzătoare". Universitatea Pedagogică ș i Tehnologică din Columbia. Vice-rectorat de
Cercetări Ș tiinț ifice ș i Extensie Universitară. Centrul de Cercetări al Facultăț ii de
Matematica ș i Ș tiinț e Naturale. Ciec. 100p.
Revista inia tierra adentro nr. 33, iulie-august, 2000.
Revista de ș tiinț ă horticulturală ș i biotehnologie nr. 5. Vol 75, septembrie 2000.
Castro, J. 2001. Manual de Laborator ș i de Practică, Fructicultură Generală ș i Operaț iuni Aplicate
V. Facultatea de Agronomie ș i Inginerie Forestală, Universitatea Pontificie Catolică din Chile.
Invalid URL format. No translation available.

CIREN, 1983. Catastro fruticol. Institutul Naț ional de Cercetare a Resurselor Naturale.
Santiago, Chile. CIREN - CORFO, 1983. Publicaț ia CIREN 40.

CIREN, 1989a. Cerinț e de climă ș i sol: Fructe cu frunze căzătoare. Centru de Informaț ii
Resursele Naturale Publicaț ia CIREN–CORFO. Santiago, Chile.
 Cobianchi, D., A. Bergamini ș i A. Cortesi. 1988. Prunul. Tradus de Teresa de J. Bartolomé
García ș i José M. Coleto Martínez. Editorial Mundi–Prensa. Madrid, Spania.

Ferreira, R. ș i G. Sellés. 2002. Efectul managementului irigaț iei în cultura ciresului. Aconex 77: 16–
26.

Frías, M. 1996. Propuneri pentru stabilirea corectă a unei plantaț ii. Revista Fruticolă
17(1): 29–34.

Fuentes, H., Seguel, P. ș i L. Valenzuela. 2001. Situaț ia sâmburilor. Statele Unite. Revista
Frutícola 22(2): 41–49.

Gil, G. 1997. Fruticultura: Potenț ialul productiv, creș terea vegetativă ș i designul grădinilor.
Edituri Universitatea Catolică din Chile. Colecț ia în agricultură, Facultatea de Agronomie.

Gil, G. 2000. Fruticultura: Producț ia de fructe, Fructe de climat temperat ș i subtropical ș i struguri de
vino. Ediciones Universitatea Catolică din Chile. Colecț ia în agricultură, Facultatea de Agronomie ș i
Inginerie Forestală.

Hirzel, J. ș i N. Rodríguez. 2002. Diagnosticarea stării nutriț ionale a pomilor fructiferi. Informativ
Institul de Cercetări Agropecuare INIA Quilamapu. Buletinul 53.
URL-ul furnizat nu conț ine text de tradus.
Institutul Naț ional de Statistică (INE). 2003. Statistici Agropecuare. [Link]

-
Adrese de internet:

http://
[Link]