CLUB DE CONQUISTADORES “SHOFAR”

Stephanie Palacios
ORIENTARE (AR 021)
Activități Recreaționale
1 decembrie 2019

CERINȚE

Secț iunea I, Harta

1. A ș adar, ș tie următoarele:

a) Ce este o hartă topografică? O hartă topografică este o simplă fotografie

de un pedazo de teren, care ne arată toate detaliile acelui colț
de țară prin semne speciale numite semne topografice. O hartă
este o reprezentare grafică a suprafeței pământului.
b) Ce se găse ș te pe o hartă topografică? Utilizarea culorilor în
diverse niveluri cu alte simboluri și trăsături auxiliare permit recunoașterea
munti, vai, rauri, platouri si alte caracteristici ale terenului. De asemenea
se include informații despre construcții umane, cum ar fi
populații, drumuri, poduri, baraje, linii electrice, diferite
plantatii, etc. Pe planurile topografice trebuie indicată scala,
direcția nordului geografic și magnetic, referințe GPS, simboluri
relația cu alte planuri, organismul autor și anul elaborării.
c) Menționați trei utilizări ale unei hărți topografice: Utilitățile unei hărți
topografice pot fi următoarele: Stabilirea rutei de urmat într-o excursie
când locul nu este cunoscut. Dacă se rătăcește sau se pierde, are o hartă a
un loc care îl va ajuta să iasă din problemă. Pentru a afla locația exactă a
un loc specific. Pentru a obține o cunoaștere mai detaliată despre anumite
aspecte specifice ale unei zone anume.

2. A fi capabil să identifice cel pu ț in 20 de simboluri găsite în

hărț i topografice, unele trebuie să fie din următoarele categorii:

a) Construcții umane
b) Locuri cu apă
c) Caracteristicile vegetaț iei
 3. Cunoa ș teț i ș i explica ț i următoarele puncte (în rela ț ie cu topografia):

a. Elevare: Distanța verticală deasupra (sau dedesubt) geoidei sau a nivelului mediu al mării
mar.
b. Equidistanța curbelor de nivel: Sunt liniile care reprezintă puncte ale unei
aceeași înălțime față de nivelul mării. Diferența în înălțimea terenului între o
curba de nivel și următoarea se numește egdistanța curbelor de nivel sau intervalul de
contur. Numerele care indică altitudinea fiecărei curbe de nivel se numesc cote
iar hărțile astfel reprezentate sunt planuri delimitate. Curbele de nivel vorbesc despre
formările care există pe teren, unde apar mai despărțite terenul
desciende suavemente și dacă apar împreună cu altele, terenul se ridică foarte repede și
ascensiunea sa ar putea fi dificilă. Dacă se adună, indică o prăpastie abruptă. A
vârful unei montagne este de obicei indicat printr-un punct sau un triunghi și un număr, care
este este este metoda cea mai precisă dintre toate
sisteme de reprezentare a reliefului. Fiecare curbă unește punctele aflate la aceeași
înălțime.
c. Formas de relieve (valles, cumbres, acantilados, laderas, colinas, montañas, etc.)
definite de curbele de nivel: Hărțile topografice reprezintă zone extinse
del teritoriu: o zonă provincială, o regiune, o țară sau lumea. În ele se
includ curbe de nivel, care permit reflectarea formei suprafeței Pământului.
Utilizarea culorilor la diferite niveluri împreună cu alte simboluri și linii
auxiliarele permit recunoașterea munților, văilor, râurilor, altiplano-urilor și altor caracteristici
al terenului. De asemenea, sunt incluse informații despre construcții umane, asemenea
cum arii, drumuri, poduri, baraje, linii electrice, diferite
plantatii, etc.

4. Cunoa ș teț i ș i explica ț i următoarele în legătură cu distan ț a:

a) Cum se definesc distan ț ele?

Spațiu, considerat dintr-o perspectivă liniară, între o persoană sau un lucru și altul.
b) La escala del mapa

Scara este relația care există între o distanță măsurată pe hartă și

distanța corespunzătoare măsurată pe teren. Cele mai obișnuite sunt
numerică și grafică. Scară Numerică: Indică relația dintre o unitate a hărții
și realitatea, fie în formă de număr fracționat al cărui numărător este întotdeauna
unitatea, de exemplu, 1/50.000, sub formă de diviziune indicată 1: (unitatea utilizată
de obicei este centimetru, dar amintește-ți că scala nu are
unitați). Scală grafică: Este o linie împărțită în segmente, fiecare dintre acestea
care corespunde cu 1 cm pe hartă. Pe această linie se indică distanța
real la care corespunde întreaga linie sau fiecare dintre părțile sale.

c) Cum se măsoară distan ț a liniară?

Se alege un punct de plecare și altul de sosire. Se măsoară distanța liniară între acestea.
două puncte cu orice instrument de măsurare, fie că este vorba de o riglă, bandă de măsurat
a măsura, etc.

d) Cum se transformă într-o distanț ă reală?

Și dacă trebuie să mergem de la A, care se află pe o curbă maestră la 250 m. deasupra nivelului
del mar, un B, care se află pe o curbă la 300 m., și între cele două puncte există o
distanta de 5 cm. pe hartă, avem deja toată informația necesară pentru
calculează panta și distanța reală între A și B. Aceștia ar fi pașii de urmat:
1.- Luăm două puncte pe care le numim A și B și măsurăm distanța în
centimetri cu o riglă pe hartă. 2.- Observăm scara hărții; aproape
întotdeauna este 1: sau 1: cu un număr mai mic în divizor vom avea un spațiu mai mic
dar mai detaliat, în schimb cu un divizor mai mare vom obține un peisaj mai mare
dar mai puțin detaliat. 3.- Se procedează la calcul. Între A și B măsurăm că sunt 5
cm. pe hartă. A aceasta se află la o înălțime de 250 deasupra nivelului mării, iar B la 300 m deasupra
nivelul mării, așa că diferența de nivel de salvat este de 50 m. Scala este de 1: , care
vrea să spună că 1 cm pe hartă sunt cm (sau 250 m) în realitate. Și distanța
real (fără a conta panta) de A la B ar fi 5 cm x cm, adică, metri (un km și
cuart). Așadar, care ar fi panta? și câți metri sunt în realitate
ținând cont de acea pantă pe care trebuie să o urcăm? Pentru a calcula panta în %
Basta cu rezolvarea următoarei reguli de trei: Distanța pe orizontală 100 Distanță
în verticală X În acest mod, panta ar fi egală cu Distanța în verticală x 100
/ Distanța pe orizontală. Așa: 50 x 100 / = 4%. Și pentru a calcula distanța reală a
pendente trebuie să facem următoarea rădăcină pătrată, urmând formula că
Pitagora a stabilit în celebrul său teorema (în orice triunghi dreptunghic -vezi
În jos - hipotenusa la pătrat este egală cu suma pătratelor catetelor).
Fiind la distanța orizontală în metri și fiind d diferența de înălțime între A
y B (o distanță verticală în metri). Distanța reală a pantei este de m (1
metrou mai mult decât dacă nu ar fi panta).

5. A cunoa ș te ș i a explica următoarele în legătură cu o hartă:

a) Ce este sistemul de grilă? Sistemul de coordonate UTM (Universal

Mercator Transversal) este un sistem de proiecție cartografică bazat pe
cuadrículas cu care se pot face referiri la puncte de pe suprafața terestră.
A fost creat de armata S.U.A. în 1947 și se bazează pe un model
elipsoidal de la Terra (el elipsoid internațional de referință Hayford); Pentru
evitarea ca deformațiile produse în proiecție să fie prea mari
se împarte elipsoida terestră în 60 de fusuri de 6º lățime, folosind fiecare dintre ele
su meridian central și Ecuatorul ca axe de referință.
b) Ce este o rețea UTM? Trasarea rețelelor se realizează pe baza
aceste fusuri și zone UTM, și este valabil într-o mare parte a suprafeței totale de
pe Pământ, dar nu în întregime. În concret, zona de proiecție a UTM se definește
între paralelele 80º S și 84 º N, în timp ce restul zonelor de pe Pământ -
zonele polare - utilizează sistemul de coordonate UPS (Universal Polar)
Stereografic). Prin urmare, în sistemul UTM, Pământul este împărțit în 60 de fusuri de 6º
de longitud care completează cele 360º. Fiecare fus este numerotat cu un număr între
1 și 60, fiind fusul 1 limitat între longitudinile 180 și 174 W, centrat pe
meridianul 177º W. Fusurile orare sunt numerotate în ordine crescătoare spre est.
c) Câte utilizări UTM există pe teritoriul DSA? America de Sud este de asemenea
divizată în zone UTM. Peru: 17, 18, 19. Bolivia: 19, 20, 21. Argentina: 18, 19, 20,
18, 19
17, 18.
d) Identifică în ce utilizare se află localitatea ta. Cum se numește această utilizare? Quito se
găsește în utilizarea 18 H
e) Explică cum să folosești un sistem de coordonate UTM: Fusurile sunt numerotate în
orden ascendent către est. În ceea ce privește zonele, Pământul este împărțit în 20
zonele de 8º grade de latitudine, care sunt denumite prin litere de la "C"
până la
la A, B, Y și Z care sunt rezervate pentru zonele polare). Ca urmare a
esfericitatea Pământului, zonele se îngustează și ariile lor sunt mai mici pe măsură ce
ne apropiem de poli. Denumirea fiecărei grile UTM se face
citind mai întâi numărul de fus și apoi litera zonei corespunzătoare.

f) Cum să folosești un sistem de grilă cu șase cifre: În această secțiune

vom face ca exemplu desemnarea unui punct cu aproximare de 100
metri folosind o hartă topografică la scară 1: Pentru a face referire la punctul care
aparește în exemplu, vom realiza următorii pași: 1) Căutăm bara
verticala cea mai apropiată de stânga punctului și citim numerele care o etichetează.
În exemplu ne întâlnim cu cifrele 681, care ne indică că punctul în
cuestión se găsește la est de punctul central al Huso, care, așa cum ne amintim
are 500 ca valoare de coordonată pe axa X; exact la ceva mai mult de
181 Km (681= ). Pentru a ajusta puțin mai mult situația punctului, împărțim
mentalmente în zecimi de parte intervalul de 1 km (1000 m) al grilei,
fiind de 900 m distanța de bara la punctul 6819.

2) În mod similar, căutăm bara orizontală cea mai apropiată deasupra

punctăm și citim numerele care le etichetează, fiind 4396 în exemplu. A
continuare estimăm în zecimi de părți ale intervalului distanța de la punct la
linie a grilei de 1 Km pe latură, fiind în exemplul de aproximativ
800 m distanța de bară la punct Punctul va fi astfel desemnat în
relatia la grila UTM de 1000 km latura ca 6819 în X și în Y. Pentru
a evita orice formă de incertitudine, trebuie de asemenea să identificăm Fusul și Zona
UTM (30 y S respectiv în exemplu), prin urmare, desemnarea completă
Del punct cu o aproximare de 100 m ar fi: 30S Cifrele abscisei și a
ordinele se scriu fără separare între ele. Aceste cifre sunt în număr
impar atunci când notăm numerele din grila de 100 m. Eliminarea
cifre în notație atunci când aproximarea realizată este mai mică nu trebuie în caz
oricine induce confuzie. Trebuie să ne amintim că prima cifră din stânga
grupul abscisei reprezintă întotdeauna sute de kilometri, iar grupul
de la coordonata Y, mii de kilometri.

6. Cunoa ș teț i ș i explica ț i următoarele în ceea ce prive ș te citirea hăr ț ilor.

a) Nordul rețelei: Sunt liniile paralele care marchează meridianele direcției

nordul pe care îl vedem pe hărți, cu toate acestea aceste linii nu sunt paralele
într-adevăr, deoarece converg în Nord Geografic. Când dorim să proiectăm o
suprafața sferică pe o suprafață plană este inevitabil să existe anumite
deformări, pentru aceste proiecții se folosesc diferite metode,
principalele sunt: Plană sau azimutală, conică și cilindrică
b) Nord magnetic: Este este nordul pe care îl găsim mai uș or.
busola ne poate facilita, acul se aliniază cu liniile de forță ale câmpului
magneții ai Pământului, acest câmp magnetic nu se află într-un loc stabil, acesta
locația zilnică poate varia cu câteva sute de metri, anual i se dă o
locație, exploratorii polari care doresc să atingă polul nord magnetic
ei trebuie să știe unde se află în fiecare an.
c)Nord geografic: Se mai numește Nord Adevărat. Este Nordul pe care îl folosește...
Pământul ca axă de rotație, așa cum am văzut, aceasta nu coincide cu Nordul Magnetic
d) Declinare magnetică: Este diferența în grade între Nordul Geografic și
Norte Magnetic, această declinație este Est sau Vest în funcție de locul în care ne aflăm
să găsim, fiecare loc de pe pământ are o declinare diferită, în general pentru
zonele sau hărțile sunt aceleași și în unele cazuri este neglijabil, atunci când folosim
mijloace de orientare de bază precum busola și hărțile, acest unghi nu este
determinante, la asta trebuie să adăugăm că Nordul Magnetic este schimbător, cu
că acest lucru este și mai variabil și dificil de știut cu exactitate.
e) Convergența grilei: Deoarece Pământul este o sferă și hărțile
tind să fie plate, există erori înnăscute atunci când cartografii proiectează
Pământ pe o hartă plată. Într-o proiecție UTM, există o mică diferență
unghiul între Nordul real, de exemplu, direcția polului Nord și grila
del Norte, liniile verticale ale unei hărți UTM pătrată în mod special. Acea
diferența în orice punct este convergența sa.

Secț iunea II, Busolă

1. Care sunt cele opt puncte cardinale principale, abrevierile lor

y grade corespunzătoare?

Începând cu nordul și mergând în sensul acelor de ceasornic, punctele

principalele sunt: Nord, Nord-Est, Est, Sud-Est, Sud, Sud-Vest, Vest și Nord-Vest.
 2. Identificarea tipului de busolă care este cea mai populară în rândul
excursionisti.

Prima busolă, pe care de acum înainte o vom numi plană, poate fi mai mult sau mai puțin
completa, și poate varia foarte mult în preț.
O busolă utilă trebuie să aibă:
1. Esențialul: O ac magnetic care arată polul Nord, într-un lichid.
2. Un lateral drept, care ne poate fi de folos ca o mică riglă. Este util pentru
alinierea busolei la o linie trasată. De obicei are o scară sau o riglă în cm. 3.
O coroană rotativă gradată. Fără ea nu am putea stabili un curs precis.
Casi toate pot avea un șnur pentru a fi purtate la gât. Deși poate părea
Un lucru ciudat este recomandat pentru măsurători continue pentru că nu ar trebui să o ducem.
în mână în timp ce mergem (trebuie să avem mâinile libere). Busola plată
poate avea o oglindă și chiar o lentilă mică pentru o mai mare precizie
rumbo.

3. Cunoa ș te păr ț ile unei busole.

 4. A cunoa ș te ș i a explica următoarele:

a) Ce este un azimut? Un unghi format de meridian cu cercul vertical care

trece printr-un punct al sferei cerești sau al globului pământesc. Este modul de a găsi
adresa unui anumit punct într-o adresă determinată. Se face
menținând direcția dorită în față și menținând busola la nivelul
cintura și cu săgeata de direcție îndreptată direct către punctul în cauză.
Se rotește mortarul busolei (cutia) până când acul magnetizat coincide cu
săgeata imprimată pe fundul busolei unde este direcția nord. Citește
numerele tipărite pe inelul exterior al mortarului până ajungi la partea în
ca să săgeata de direcție să corespundă cu unul dintre numerele de pe inel. Aceasta este a ta
lectura a direcției în grade.

b) Cum se calculează o coordonată pentru o hartă: Este important să se țină cont că, în
o hartă topografică la scară 1: minutele se echivalează cu 18,4 cm (pentru latitudine) și 18,3
(pentru lungime), această relație este ușor de obținut, trebuie doar măsurată cu o riglă
despre hartă. Pașii de urmat: Se localizează coordonata geografică de latitudine și
de lungimi mai apropiate, dar anterioare punctului, în acest caz ar fi 9º 55 și
84º 15. Pentru a calcula latitudinea se trasa o linie orizontală de la punctul
până la marginea foii, ulterior, se măsoară distanța de la extremitatea
linia trasată până la coordonata anterioară cea mai apropiată (55 în cazul
exemplu); distanța care, pentru acest caz, corespunde la 15 cm. Apoi se
calculează această distanță în minute, având în vedere că 18.4 cm corespund
5 minute; acum trebuie să se afle cât este 15 cm prin regula de trei: 18.5 cm = 5
min 15 cm = x min Pentru cazul exemplului: X= 15 5 = 4.07 X= 4 minute și 7
centésimi de minut 18.4 Cum un minut corespunde la 60 de secunde, pentru
află câte secunde corespund acestor sutimi, pur și simplu se
multiplică acel valor cu = În cele din urmă, se obține latitudinea prin adunarea distanței
găsită în minute și în secunde cu ultima coordonată anterioară punctului:
9º '' 9º 59' 42'' Pentru calculul lungimii, se repetă aceeași procedură.
În primul rând, se trasează o linie verticală de la punct până la marginea superioară (sau inferioară)
de la foaie și se măsoară distanța de la extremitatea liniei trasate până la
coordonata geografică anterioară punctului, în acest caz 84º 15'; în
exemplu, distanța corespunde la 5.8 cm. Și se efectuează aceleași calcule. La
localizarea exactă a punctului A, în sistemul de coordonate geografice, este
dada de: 9º 59 42" Latitudine Nord și 84º 16 34" Longitudine Vest.

c) Cum se converte o coordonată geografică într-o coordonată magnetică

(azimut): Pornind de la coordonatele a două puncte A și B: A (X a, y a); B (X b, Y b);
Calculul unghiului orizontal între cele două puncte se obține astfel: α=arc tg ( X b-x
a Y b -Y a ) Odată obținut acest unghi din arcus tangens, va trebui să te uiți la
în semnele incrementelor de X și Y pe care le-ai folosit pentru a calcula acel unghi.
În funcție de acestea, va trebui să aplici următoarele corecturi: 1. Dacă (X b-x a) >0 și
(Y b-y a)>0 (1 pătrundere) = Unghiul este direct. 2. Dacă (X b-x a) >0 și (Y b-y a)<0 (2
cuadrante) = Suma 200 al unghiul obținut. 3. Dacă (X b-x a) <0 și (Y b-y a)<0 (3
cuadrante) = Suma 200 al unghiul obținut. 4. Dacă (X b-x a) <0 și (Y b-y a)>0 (4
cuadrante) = Suma 400 la unghiul obținut.
d) Cum se convertește o coordonată magnetică (azimut) într-o coordonată
geografică: Pentru X unghiul (azimut) în radiani înmulțit cu
distanță. Pentru Y cosinusul unghiului (azimut) în radiani înmulțit cu
distanța. Pentru a elimina valorile negative, se adaugă o distanță arbitrară la
ambii, X și Y.
e) Ce este o deviație și cum poate fi corectată? Declinația magnetică într-un punct
de la pământ este unghiul cuprins între nordul magnetic local și nordul
adevărat (sau nord geografic). Cu alte cuvinte, este diferența dintre nord
geografic și cel indicat de o busolă (denumit și nord magnetic).
Prin convenție, declinarea este considerată de valoare pozitivă atunci când nordul
magnética se encuentra la est de la norte verdadero, y negativa si se encuentra al
vest. În legenda acestei hărți ni se indică că declinarea medie anuală este de
0 grade 10 minute 6,12 secunde sau, altfel spus, rotunjind: 10,6
minute 1 - Calculează anii care au trecut 2015 (anul actual) 1999 (anul hărții)
= 16 ani 2 - Înmulțim anii scurși cu valoarea anuală a
declinarea 16 ani x 10,6 minute = 169,6 3 - Convertim minutele în grade
întregi 169,6 / 60 = 2, Rotunjim la cel mai apropiat întreg 2,826 = 3º 5 - Cum
declinarea către Est este considerată pozitivă, prin urmare vom aduna 3
grade la valoarea care nu este indicată pe hartă 0º 50 2,23 + 3º = 3º 50 2,23
f) Cum să calculezi și să urmezi un azimut invers: Mai întâi trebuie să găsești
azimut căutat așa cum a fost explicat în cerințele anterioare ale acesteia
specialitate. Calculează-ți azimutul invers bazându-te pe citirea azimutului. Pentru
lecturi între 1 și 180 de grade, adaugă alte 180 de grade pentru a determina azimutul
inverso. Pentru un azimut între 181 și 360 de grade, scade 180 de grade pentru a găsi inversul
azimut invers. Notează azimutul invers lângă azimutul original. În orice
momentul în care te oprești, dezvoltă obiceiul de a-ți marca locația pe hartă,
înregistrându-ți azimutul și apoi calculându-ți azimutul invers. Acest lucru te va ajuta să
găsești cu ușurință drumul înapoi la orice punct anterior, ca și cum ai lăsa
un rând de firimituri de pâine.

7. A cunoa ș te ș i a explica următoarele metode de a găsi localizarea

actual pe o hartă

a) Prin inspecție: Trebuie să se studieze împrejurimile pentru a găsi un punct de

referința care să fie afișată pe hartă, fie o colină, o clădire sau un pod.
Revizuiește harta și găsește semnul topografic care identifică punctul de
referință. Rotește harta până când linia care merge de la locul în care te afli în
harta, până la semnul topografic de pe hartă care identifică punctul de reper
și ca acestea să coincidă în aceeași direcție cu poziția ta reală în teren.
b) Folosind metoda celor două puncte: Folosind metoda celor două puncte Mai întâi prin
inspecție trebuie să îți localizezi locația pe hartă (punct inițial) și să fixezi pe hartă un
punct de referință către ce direcție vrei să mergi (punctul de sosire). Apoi trebuie să faci la dreapta.
harta până la a o orienta cu busola, notezi azimutul și măsori distanța cu
reglă încorporată în busolă. Așa că vei ști direcția și cât timp îți va lua
aproximativ în a ajunge la destinația ta.

c) Folosind metoda celor trei puncte: Alege 3 mărci distinctive pe care le poți vedea și
a găsi pe hartă. Una dintre cele mai dificile și avansate lucruri pe care le poți face
Cu busola (deși este una dintre cele mai importante lucruri) este să te localizezi când nu
îți cunoști locația exactă pe hartă. La localizarea semnelor distinctive ale terenului
despre harta ta (ideal ar fi să localizezi aceste marcaje cu cea mai mare distanță posibilă între ele
da, în jurul câmpului tău vizual) poți să te replasezi. Îndreaptă săgeata de
direcția către primul marcaj. Această busolă magnetică trebuie să se rotească într-o parte, la
mai puțin decât marca să fie la Nord de unde te afli. Rotește limbul până când liniile
Nord-Sud să se alinieze cu extremitatea nordică a acului magnetic. Odată ce sunt aliniate,
îți vor spune unde indică săgeata de direcție. Corectează declinarea, în funcție de
de tu zonă. Localizează adresa mărcii pe hartă. Pune harta pe o
suprafață plană și apoi pune busola pe hartă astfel încât săgeata Nord
Îndreaptă-te spre Nordul adevărat al hărții. Apoi, plasează busola astfel încât marginea ei să treacă
prin marcajul pe hartă, asigurându-te că săgeata Nord urmează
îndreptându-se în aceeași direcție (spre Nord).

14 Triangulează-ți poziția. Desenează o linie pe marginea busolei care să treacă prin tine
poziție aproxiamtivă. Aceasta este prima din cele trei linii pe care trebuie să le faci pentru
găsește-ți poziția exactă formând un triunghi cu toate liniile. Repetă aceasta
procesul cu celelalte două mărci. Când termini, vei avea 3 linii care formează
un triunghi pe hartă. Poziția ta se află în interiorul acelui triunghi, iar
mărimea acestuia depinde de precizia punctelor tale de ghidare. Cu puncte de ghidare
mai precis poți reduce dimensiunea triunghiului și cu multă practică poți
a face ca liniile să se intersecteze într-un punct.

d) Explicaț i cum să foloseș ti triunghiul de eroare Lehmann: Într-un teren supus la

o iluminare zenitală, suprafețele orizontale primesc cea mai mare cantitate de
lumina și verticale minime. Cu cât terenul este mai înclinat, cu atât mai puțină este lumina
și verticale cele mai mici. Cu cât terenul este mai înclinat, cu atât mai puțină lumină este
primește pe unitate de suprafață, și prin urmare, cu atât mai întunecată va fi reprezentarea sa.
Prin urmare, pentru înclinații egale pe teren, vor corespunde întunericuri
identice pe hartă. Această variație de luminozitate a pantelor pe hartă se
va obține variind grosimea trăsăturilor care formează pantele. Cu cât mai mult
gruesa va fi normală, cu atât mai întunecată va fi reprezentarea și, prin urmare,
va corespunde unui teren cu o pantă mai mare. Citind o hartă, ne permite
a cunoaște înclinația terenurilor pe care trebuie să mergem.

6. A ș ti ș i a explica cum să te orientezi folosind o hartă prin:

a) Inspecție vizuală: Trebuie să se studieze împrejurimile pentru a găsi un punct

de referință care să fie afișată pe hartă, fie că este vorba despre un deal, o clădire sau un pod.
Revizuiește harta și găsește semnul topografic care identifică punctul de
referență. Rotește harta până când linia care merge de la locul în care te afli în
harta, până la semnul topografic de pe hartă care identifică punctul de referință
și ca acestea să coincidă în aceeași direcție cu poziția ta reală în teren.
b) Folosind busola: găseș te o săgeată imprimată pe hartă care indică nordul
magnetic, așezați busola aproape de acea săgeată, cu linia de nord a
Ține busola cât mai aproape posibil. Rotește harta fără a muta busola.
hârtie până când vârful acului coincida cu litera N imprimată pe fundul
compasul și gata, vei fi orientat.

7. Construieș te o busolă de urgenț ă.

Pentru a îndeplini această cerință, vom explica cum să faci o busolă de urgență
în trei pași.
Materiale:
Magnet.
- Ac (sau o bucată mică de metal).
Foi de copac (sau bucată de hârtie).
Apă.

Primul pas: Freacă de mai multe ori acul pe magnet, în funcție de putere
de același, 15 ori pentru un magnet mai puternic și 50 de ori mai mult sau mai puțin pentru un
imán de putere mai mică (frea întotdeauna în aceeași direcție și în aceeași zonă
deoarece aceasta va fi, în cele din urmă, cea care îți va indica nordul). Pasul doi: Pune acul
magnetizată pe o foaie (sau bucată de hârtie) și așeaz-o pe apă liniștită.
Al treilea pas: Așteaptă să se miște acul și să îți indice numele.

Secț iunea III, Direcț ia fără ajutorul unei busole

1. Demonstrați cum să găsiți direcții fără a folosi o busolă, folosind:

a) La constelație crucea sudului: În emisfera sudică (la sud de Ecuator),
constelația Crucea Sudului (Crux) permite localizarea direcției aproximative a Sudului
geografic, pornind de aici, celelalte direcții. Locația acesteia
constelația este aproximativ Sudul, dar dacă nu știi care este Sudul, aia
informația nu este foarte validă, trebuie să practici căutându-o acum și cunoscându-i
mișcări (cum sunt acele de pe ceas asupra Sudului Ceresc), pentru ca atunci când
între-adevăr ai nevoie să-l folosești, ți-ar fi mai ușor. Acest grup constă în patru
stele bine vizibile datorită luminozității lor și adoptă forma unei cruce oarecum
înclinată. Cele două Stele care constituie axa sa lungă se numesc „gărzi”.
Prelungind lungimea acestui ax cu aproximativ de trei ori și jumătate de la baza crucii
până la un punct imaginar, vom avea direcția aproximativă a sudului ceresc.
Coborâți apoi privirea în linie dreaptă de la acel punct până la orizont și alegeți-vă
o caracteristică a terenului care să servească drept semn.
b) Acele de ceas: Un ceas obișnuit servește de asemenea pentru a determina
aproximativ nordul sau sudul geografic. În zona temperată septentrională
(sur), sfera ceasului este plasată astfel încât acele orare să indice spre
soarele. Linia de sud trece la jumătatea distanței între acea limbiță și ora 12 fix.
de ceas. În timpul orei de vară, ora 1 de pe ceas se consideră ca fiind ora 12, lucru care trebuie
a-ți aminti când trasezi linia imaginară. În caz de îndoială asupra careia dintre cele două
extremitățile liniei sunt nordul, rețineți că soarele se află la est de
mâine și la Vest după-amiaza. Ceasul permite de asemenea să aflăm direcția în
zona temperată sudică (nord), dar metoda este diferită. Cele 12 ale ceasului
îndreaptă acum spre soare, iar linia trasată la jumătatea distanței între „12” și
acul orei indică nordul. Ceea ce spuneam despre ora de vară se aplică
de asemenea aici: linia de nord se află atunci între acul orelor și „1“
del ceas. Zonele temperate se extind între 23 1/2º și 66 1/20 de latitudine în
ambele emisfere. Acest metodă nu este lipsită de erori, în special în
latitudini joase și ne poate face să ne mișcăm în cerc. Pentru a evita asta, improvizați un
ceas solar și faceți ajustările necesare cu adevăratul ceas, repetând
operare la fiecare oră în timpul mersului.
c) La constelația Orion: Se poate cunoaște direcția Nord-Sud ajutându-se de
în constelația Orion, mai concret, se poate găsi Sudul ori de câte ori
marea este vizibil complet această constelație. Pentru aceasta, trebuie să se unească cu o linie
imaginaria la estrella rojiza Betelgeuse (umărul drept al Cuceritorului și câteva
10º la nord de centura lui Orion) cu steaua albastră Rigel (în piciorul stâng
del Conquistador și la aproape 10º la sud de același centură). Rigel este steaua cea mai
brillant al constelației. Acolo unde se intersectează această linie imaginară cu orizontul
terestru (sau maritim) va fi foarte aproximativ Sudul geografic. Cu toate acestea,
orientarea prin constelația lui Orion prezintă un inconvenient: este
perfect vizibil doar iarna, În primăvară se află foarte jos asupra
orizontul. Vara nu se vede și reapare toamna.

d)La umbra a două tije:

a. Plantați în sol un băț sau o ramură goală, având grijă să faceți acest lucru într-un
teren suficient de plat pentru a proiecta o umbră bine vizibilă. Marcați
linie formată de umbră. Așezați o piatră, o crenguță sau un alt semn
asemănătoare în locul corespunzător vârfului umbrei.

b. Așteptați să se miște vârful umbrei cu câțiva centimetri. Dacă

bățul măsoară un metru, vor fi suficienți aproximativ 15 minute. Cu cât este mai lung, cu atât mai mult

rapid se va muta umbra sa. Marcați noua poziție a vârfului de

umbra prin același procedeu ca înainte.

c. Trasați o linie între cele două marcaje pentru a obține astfel o direcție aproximativă
est-vest. Prima vârf indică întotdeauna vestul, iar al doilea estul, la
oricare oră a zilei și în orice parte a pământului.

d. Trasând o a doua linie perpendiculară pe prima, se va obține direcția

aproximativ nord-sud, cu care unul este deja practic orientat și poate
du-te unde dorești. Înclină bățul pentru a obține o umbră mai convenabilă.
dimensiunea sau direcția nu influențează acuratețea acestei metode. Astfel, cel care merge
pentru terenuri în pantă sau cu multă vegetație nu trebuie să piardă un timp prețios
căutând terenuri plate. Tot ce este necesar pentru a marca cele două capete de
umbra este un mic spațiu aplatizat care nu depășește palma unei mâini. El
palo poate fi plantat în oricare dintre margini.

Secț iunea IV, Practică

Demonstrar cum:

a) Citiț i ș ase coordonate folosind reț eaua UTM

b) Calculează o coordonată pentru hartă
c) Convertirea unei coordonate geoheologice în coordonate magnetice
d) Determinarea unui azimut
e) Localizarea unei poziții prin inspecție.

2. Pe baza cunoștințelor dobândite în punctul 'c' al cerinței 4 de

secțiunea II, navigați la o coordonată geografică folosind un azimut
magnetic
 [Link] abilitatea de a folosi o hartă și un busolă urmând o traiectorie
pe o rută din localitatea ta, cu cel puțin zece lecturi date, sau cu
puncte de control.

4.În timpul îndeplinirii cerin ț elor 7 ș i 8, face ț i un registru detaliat

de:
a)Referințele hărții utilizate (inclusiv datele rețelei, scala,
etc.)
b)Coordonatele geografice, magnetice ș i azimuturile
c) Observații asupra rutei urmate.