Platon
Platon, pe numele său
adevărat Aristocle (de la
grecescul „aristos”, adică „om
nobil”), a trăit la Atena între
427 î.Hr. și 347 î.Hr.
Opera sa filosofică este cea
mai importantă referință și
sursă de inspirație pentru toți
filosofii europeni, dar și pentru
întreaga cultură și civilizație
occidentală.
A fost cel mai de seamă
discipol al lui Socrate, pe care
l-a omagiat în lucrările sale,
numite „Dialoguri”. A fondat
Academia din Atena, prima
instituție de învățământ
superior din lumea occidentală
și a fost maestrul unui alt mare
filosof, Aristotel.
Opera filosofică a lui Platon
este foarte vastă și cuprinde
noțiuni esențiale despre legile
vieții umane și universale, dar
oferă și metode concrete
pentru a trăi corect, în acord cu
legile și în sensul evoluției conștiente. Cele mai cunoscute lucrări
sunt: Apărarea lui Socrate, Republica, Phaidon, Banchetul, Legile,
Timaios, Critias, Phaidros și o serie de Scrisori.
Platon înființează o școală de filosofie numită „Academia”, care va
funcționa 900 de ani, va reuni și va forma cei mai buni filosofi, influențând
gândirea și viața spirituală a lumii civilizate chiar și după ce a fost
desființată.