Comparaț ia constituț ională indiană

schemă cu cea a altor ț ări

O constituț ie este un set de reguli prin care o ț ară sau un stat funcț ionează. Unele ț ări au
constitutiile nescrise, ceea ce înseamnă că nu există o constituț ie formală scrisă într-un anumit loc
document. Regulile lor constituț ionale provin dintr-o serie de surse. Marea Britanie îș i obț ine sursele sale
constituț ie dintr-un număr de statute importante sau legi, precum ș i principii hotărâte în drept
cazuri ș i convenț ii. Noua Zeelandă ș i Israel sunt două alte ț ări care nu au formal
Constituț ii scrise. Alte naț iuni au constituț ii formale scrise în care structura ...
guvernul este definit ș i puterile respective ale naț iunii ș i ale statelor sunt scrise într-un
document unic. Aceste sisteme pot include de asemenea convenț ii nescrise ș i dreptul constituț ional
care pot informa cum este interpretată constituț ia. Australia, India ș i Statele Unite sunt
exemple de ț ări cu o constituț ie scrisă
Unele constituț ii pot fi modificate fără un proces special. Documentele care constituie
Constituț ia Noii Zeelande poate fi modificată simplu printr-un vot de majoritate al Parlamentului său.
alte ț ări adoptă o procedură specială înainte ca constituț ia lor să poată fi modificată. Australia
are o constituț ie care necesită un referendum pentru a fi modificată.
Constituț ia Indiană are multe surse care includ ambiț iile imaginative ale naț ionaliș tilor
lideri, funcț ionarea efectivă a Legii Guvernului Indiei din 1935 ș i experienț a acumulată
de la funcț ionarea autentică a unor Constituț ii ale ț ărilor semnificative din lume. A lui
sursele includ nu doar sursele pe care părinț ii fondatori ai Constituț iei noastre s-au bazat
dar ș i sursele de dezvoltare precum deciziile judecătoreș ti, amendamentele constituț ionale,
practici constituț ionale ș i altele.
Importanț a constituț iei:
Rolul unei constituț ii este de a se asigura că guvernul funcț ionează eficient ș i echitabil
ș i într-un mod responsabil. O face în trei moduri:
Ț ine guvernul sub lege.
Oferă o distincț ie a puterii astfel încât nicio parte a guvernului să nu fie mai puternică decât
altul.
Oferă o serie de controale ș i echilibre astfel încât, atunci când legile sunt create sau modificate,
guvernul urmează procedura corectă pentru a aproba un proiect de lege.

Constituț ia Indiei - Pe scurt:

Constituț ia Indiană este inimitabilă în conț inutul ș i spiritul său. India, numită ș i Bharat, este o
Uniunea Statelor. Este o Republică Democratică Seculară Socialistă Independentă cu un parlament.
sistem de guvernare. Republica este guvernată în conformitate cu Constituț ia Indiei care a fost
acceptată de Adunarea Constituantă la 26 noiembrie 1949 ș i a intrat în vigoare la 26
Ianuarie, 1950. Constituț ia oferă o formă parlamentară de guvernare care este federală.
în structură cu anumite trăsături unitare. Şeful constituț ional al Executivului de
Uniunea este pre ș edintele. Conform Articolului 79 din Constitu ț ia Indiei, consiliul de
Parlamentul Uniunii este format din Preș edinte ș i două Camere cunoscute sub numele de Consiliul Statelor
(Rajya Sabha) ș i Camera Poporului (Lok Sabha). Articolul 74(1) din Constitu ț ie
prevede că va exista un Consiliu de Miniș tri, cu Prim-ministrul ca ș ef, pentru a ajuta ș i
sfătuiț i preș edintele, care îș i va exercita funcț iile conform sfaturilor. Realitatea
puterea executivă este deț inută de Consiliul Miniș trilor, cu Prim-ministrul ca ș ef al acestuia.
Cu toate acestea, constituț ia împrumutată din fiecare constituț ie a lumii, Constituț ia Indiei are
numeroase trăsături proeminente care o diferenț iază de constituț iile altor ț ări. Este proeminentă
la început, un număr de caracteristici originale ale Constituț iei au suferit o modificare considerabilă
modificare, din cauza mai multor amendamente, în special Amendamentele 7, 42, 44, 73 ș i 74. În
De fapt, Legea de Amendament 42 (1976) este cunoscută sub numele de 'Mini Constituț ie' datorită importanț ei ș i amploarei sale.
numărul de modificări efectuate de acesta în diverse părț i ale Constituț iei. Totuș i, în KesavanandaBharati
easel (1973), Curtea Supremă a decis că puterea constituantă a Parlamentului conform Articolului 368 nu
nu permite să modifice „structura de bază” a Constituț iei

Textul Constituț iei - Preambul

Constituț ia Americană a fost prima care a început cu un Preludiu. Multe ț ări, inclusiv
India a urmat această practică. Termenul „preludiu” este descris ca introducerea sau prefaț a la
Constituț ia. Conț ine rezumatul Constituț iei. N APalkhivala, jurist renumit
ș i expert constituț ional, a numit Preambulul 'cartea de identitate a Constituț iei.'
Preludiul Constituț iei Indiene se bazează pe 'Rezoluț ia Obiectivelor', redactată ș i propusă
de Pandit Nehru, ș i adoptat de Adunarea Constituț ională. A fost revizuit de cea de-a 42-a
Legea de amendare a Constituț iei (1976), care a adăugat trei cuvinte noi precum socialist, secular
ș i integritate.
Ingrediente ale Preambulului:
Preludiul dezvăluie patru ingrediente sau componente:
Sursa de autoritate a Constituț iei:
Preludiul afirmă că Constituț ia îș i derivă autoritatea din poporul Indiei.
Natura statului indian: Declară India ca fiind un stat suveran, socialist, laic ș i democratic.
politie republicană.
Obiectivele Constitu ț iei: Aceasta postulază justi ț ia, libertatea, egalitatea ș i fraternitatea ca fiind
obiective.
Data adoptării Constituț iei: Acesta stipulează 26 noiembrie 1949 ca dată.
Trăsături Remarcabile ale Constituț iei:
Constituț ia Indiei stabileș te un sistem federal de guvernare. Aceasta conț ine toate elementele obiș nuite
caracteristicile unei federa ț ii, respectiv, două guverne, împăr ț irea puterilor, Constitu ț ie scrisă
supremaț ia Constituț iei, rigiditatea Constituț iei, justiț ia independentă ș i bicameralismul.
Cu toate acestea, Constituț ia Indiană acoperă, de asemenea, un număr mare de caracteristici unitariste sau non-federale, adică,
un centru puternic, o singură constitu ț ie, o singură cetă ț enie, flexibilitatea constitu ț iei, integrat
judiciar, numirea guvernatorului statului de către Centru, servicii din întreaga Inde, ș i urgen ț ă
dispoziț ii.
În plus, termenul „Federaț ie” nu a fost folosit nicăieri în Constituț ie. Articolul 1, în
pe de altă parte, defineș te India ca o 'Uniune a Statelor', ceea ce implică două lucruri: unul, Federaț ia Indiană
nu este rezultatul unui acord între state; ș i doi, niciun stat nu are dreptul de a se separa de
federaț ie.
Formă parlamentară de guvernământ:
Constituț ia Indiei a ales sistemul britanic de guvernare în loc de
Sistemul preziden ț ial american de guvernare. Sistemul parlamentar se bazează pe
principiul colaborării ș i coordonării între organele legislative ș i executive în timp ce
sistemul prezidenț ial se bazează pe principiul separării puterilor între cele două organe.
Sistemul parlamentar este numit de asemenea modelul de guvernare 'Westminster', responsabil
guvern ș i guvern de cabinet. Constituț ia stabileș te sistemul parlamentar nu
numai la Nivel Central, ci ș i în state. Atributele de bază ale guvernului parlamentar în
India are:

a. Prezența executivilor nominali și reali

b. Regula partidelor majoritare
c. Responsabilitatea colectivă a executivului față de legislativ
d. Calitatea de membru al miniștrilor în legislativ
e. Conducerea prim-ministrului sau a ministrului de stat
f. Dizolvarea Camerei Inferioare (Lok Sabha sau Adunare)

Deș i sistemul parlamentar indian se bazează în principal pe sistemul britanic, există unele
diferenț e importante între cele două. De exemplu, Parlamentul Indian nu este un organ independent
un corp asemanator cu Parlamentul Britanic. În plus, Statul Indian are un lider ales (republică)
în timp ce statul britanic are un cap moș tenitor (monarhie).

Parlament: Dimensiuni Structurale ș i Funcț ionale:

Sub articolul 79 din Constituț ia Indiană, există un Parlament format din Preș edinte ș i
două camere/case numite Consiliul Statelor sau Rajya Sabha ș i Camera Poporului sau
Lok Sabha. Preș edintele Indiei nu este doar capul execuț iei, ci o parte esenț ială a
legislativul în timp ce îndeplineș te numeroase funcț ii în raport cu Parlamentul. El/ea nu
se a ș ează sau participă la dialoguri în oricare dintre cele două camere. Pre ș edintele convoacă ș i
proroghează cele două camere ale Parlamentului din când în când. El/ea este o parte esenț ială a
procesul legislativ, pentru fiecare proiect de lege trebuie să fie semnat de el, după adoptarea sa în Parlament, în
pentru a deveni o lege. Puterea de a dizolva Lok Sabha este în mâinile sale. El/ea are dreptul de a
adresati-va uneia sau ambelor camere si trimiteti-le mesaje. La inceputul primei sesiuni
după fiecare alegeri generale pentru Lok Sabha ș i la începutul primei sesiuni fiecare
anul, Preș edintele se adresează ambelor camere, ceea ce se numeș te discurs special. Conform articolului
123, când Parlamentul nu este în sesiune ș i preș edintele este mulț umit că există circumstanț e
ceea ce face necesar ca el să ia măsuri imediate, Preș edintele poate promulga un
ordonanț ă care are aceeaș i forț ă ș i efect ca o lege adoptată de Parlament.
Sinteză a suveranităț ii parlamentare ș i a suprematiei judiciare:
Principiul suveranită ț ii Parlamentului este legat de Parlamentul Britanic, în timp ce
principiul suprematiei judiciare cu Curtea Supremă Americană.
Sistemul parlamentar indian diferă de sistemul britanic ș i sfera revizuirii judiciare
pouvoirul Curț ii Supreme din India este mai restrâns decât cel din SUA.

Prin urmare, dezvoltatorii Constituț iei Indiene au ales o sinteză corectă între
Principiul britanic al suveranităț ii parlamentare ș i principiul american al autorităț ii judiciare.
Curtea Supremă poate declara legile parlamentare ca fiind neconstituț ionale prin puterea sa de
revizuirea judiciară. Parlamentul poate modifica cea mai mare parte a Constituț iei prin intermediul său
putere constituantă.
Puterea de Revizuire Judiciară:
Revizuirea judiciară este puterea Curț ii Supreme de a examina constituț ionalitatea legislaț iei
acte legislative ș i ordine executive ale atât guvernului central, cât ș i al guvernelor de stat. În timpul investigaț iei,
dacă sunt găsite ca fiind în încălcarea Constituț iei (ultra-vires), ele pot fi declarate ilegale,
neconstituț ionale ș i invalide de către Curtea Supremă. Prin urmare, ele nu pot fi impuse de
guvernul.
Există o mare semnificaț ie a controlului judiciar din următoarele motive:

I. Pentru a susține principiul supremației Constituției.

II. Pentru a menține echilibrul federal (echilibrul între centru și state).
III. Pentru a proteja drepturile fundamentale ale cetățenilor.

Curtea Supremă a folosit puterea de revizuire judiciară în mai multe cazuri, cum ar fi, Golaknath
cazul naț ionalizării băncilor (1967), cazul abolirii burselor regale (1970), cazul abolirii burselor private (1971),
Cazul KesavanandaBharati (1973), cazul Minerva Mills (1980) ș i altele.
Deș i sintagma 'Revizuirea Judiciară' a fost folosită în Constituț ie, dispoziț iile mai multor
articolul 12 discută clar puterea de revizuire judiciară a Curț ii Supreme. Constituț ional
valabilitatea unui act legislativ sau a unei ordonanț e executive poate fi contestată în Curtea Supremă
pe următoarele trei motive:

I. Infringe drepturile fundamentale (Partea III).

II. Este în afara competenței autorității care l-a elaborat.
III. Este repugnant față de dispozițiile constituționale.

Fraternitatea universală a adulț ilor: Constituț ia Indiană susț ine fraternitatea universală a adulț ilor ca bază.
alegerilor pentru Lok Sabha ș i adunările legislative de stat. Fiecare locuitor care nu este
persoanele sub 18 ani au dreptul de a vota fără nicio discriminare pe bază de castă, rasă, religie
sex, alfabetizare, bogăț ie ș i aș a mai departe. Vârsta de vot a fost redusă de la 21 de ani la 18 ani în 1989
prin Legea de Amendare Constituț ională nr. 61 din 1988.
De ș i Constitu ț ia Indiană este federală ș i preconizează o politică duală (Centru ș i state), aceasta
prevede pentru o singură cetăț enie, adică cetăț enia indiană.
În multe naț iuni, cum ar fi SUA, fiecare persoană nu este doar cetăț ean al SUA, ci ș i cetăț ean al
stat particular căruia îi aparț ine. Astfel, el datorează loialitate amândurora ș i se bucură de seturi duale de
drepturi - una conferită de guvernul naț ional ș i alta de guvernul de stat.
În India, toț i cetăț enii, indiferent de statul în care s-au născut sau în care rezidează, se bucură de aceleaș i
drepturile politice ș i civile ale cetă ț eniei în întreaga ț ară ș i nu se face nicio discriminare
între ei, cu excepț ia câtorva cazuri, cum ar fi zonele tribale, Jammu ș i Kashmir.
În ciuda stabilirii constituț ionale a unei singure cetăț enii ș i a unor drepturi uniforme pentru toț i
oameni, India a fost martora unor revolte comunale, conflicte de clasă, războaie de castă, lingvistice
ciocniri ș i dispute etnice. Aceasta înseamnă că obiectivul valoros al celor care au întocmit Constituț ia de a construi
naț iunea indiană unită ș i integrată nu a fost pe deplin realizată.
Suveranitatea Parlamentară: Autoritate Transcendentală ș i Absolută
Suveranitatea Parlamentului dezvoltă o caracteristică unică excepț ională a Constituț iei britanice.
Parlamentul britanic este compus din trei părț i, cum ar fi Camera Comunelor, Camera ...
Domni, ș i Monarhul. Dar nicio parte nu poate face lege pe cont propriu. Astăzi, Monarhul...
func ț ia este pur ceremonială, în timp ce puterile Casei Lorzilor au fost considerabil
reducerea. Prin urmare, adevărata autoritate legislativă se află în Camera Comunelor ș i în parlament.
suveranitate, se referă astfel la autoritatea Camerei Comunelor.
Nu există, conform constituț iei britanice, nicio diferenț ă între legea obiș nuită ș i legea constituț ională. Este
se poate spune că Parlamentul de ț ine puteri constituente nelimitate. Poate adopta orice
act constituț ional în acelaș i mod în care poate fi adoptată o lege obiș nuită. Parlamentul poate adopta o
o lege simplă care poate schimba întreaga structură a ț esăturii constituț ionale.
Nu există „Control Judiciar” în Anglia. Puterea judiciară a recunoscut fiecare act al
Parlamentul ca lege valabilă. Justiț ia britanică nu interferează cu autoritatea supremă a
Parlamentul. Parlamentul este liber să se ocupe de afacerile sale ș i instanț a nu are
puterea de a interveni în procedurile sale.
Formă de guvernare parlamentară:
Marea Britanie este casa caracteristică a formei de guvernare parlamentare. Prim-
Ministrul, ca ș ef al cabinetului, este cel mai puternic conducător într-un sistem parlamentar de
guvernul. Cabinetul domină în acest sistem. Responsabilitatea colectivă ș i politică
omogenitatea este, de asemenea, o caracteristică esenț ială a sistemului de Guvern. Toț i miniș trii sunt colectiv
responsabili în faț a Camerei Comunelor. Miniș trii sunt de asemenea, de preferinț ă, dintr-o grupare omogenă
partid politic, sau o combinaț ie de partide politice cu viziuni ș i politici similare. Cea din urmă
cursul este cunoscut sub numele de coaliț ie, dar este foarte rar în istoria politică britanică. Absenț a de
separarea strictă a puterilor este o altă caracteristică importantă a formei de guvernare parlamentare.
Există o cooperare armonioasă între executiv ș i legislativ ș i ambele lucrează împreună.
în mână. Formele parlamentare de guvernare nu se bazează pe o separare strictă a puterilor.
teoria a fost în principiu în Marea Britanie, dar în practică cabinetul fiind omnipotent ș i tot
puternic atât în arena executivă, cât ș i în cea legislativă, neagă teoria în principiu.
Principiul major reprezentat în Constituț ia Indiei este federalismul. Puterile sunt împărț ite între
guvernul central, guvernele de stat ș i guvernele locale. Guvernul central are
puterea exclusivă care implică politica externă, apărarea ț ării, comunicaț iile,
construirea de căi ferate, impozitarea corporaț iilor ș i moneda. Statele ș i guvernele locale
au puterea exclusivă de a legifera asupra unor subiecte care includ legea ș i ordinea, sănătatea publică ș i
salubritate
beverages. Toate guvernele pot să se ocupe de dreptul penal, contracte,
controlul popula ț iei, securitatea socială, educa ț ia ș i căsătoria ș i divor ț ul dintr-o zonă.
Constituț ia Indiei implică de asemenea teoria controlului ș i echilibrului. Preș edintele are trei
atributii de veto care includ faptul că poate refuza să fie de acord cu o lege, ceea ce ar însemna un absolut
veto. De asemenea, el poate trimite legea înapoi în Parlament pentru modificări sau nu ar putea lua nicio măsură cu privire la
factura. Dacă preș edintele refuză să fie de acord sau trimite factura înapoi pentru modificări, el poate fi contrazis.
printr-un vot simplu majoritar în legislatură. Curtea Supremă a Indiei poate declara legile invalide dacă
nu respectă Constituț ia. În acest fel, toate ramurile se ț in sub control.
Sistemul Constituț ional în Marea Britanie:

Constituț ia Regatului Unit include legi ș i principii care formează corpul politic
al Regatului Unit. Se referă atât la relaț ia dintre individ ș i stat,
ș i funcț ionarea legislativului, a executivului ș i a puterii judiciare. Diferit de alte naț iuni,
Regatul Unit nu are un singur document constituț ional. Marea parte a constituț iei britanice este exemplificată în
documente scrise, în cadrul statutelui, hotărârilor judecătore ș ti, lucrărilor de autor ș i tratatelor.
Constituț ia are alte surse nescrise, inclusiv convenț ii constituț ionale parlamentare.
Ramura executivă în Regatul Unit

Ramura executivă: ș ef de stat

Ș eful guvernului: Prim-Ministru
Cabinet: Cabinetul miniș trilor numit de prim-ministru
Alegeri: monarhia este moș tenită; după alegerile legislative, liderul majorităț ii
partidul sau liderul coaliț iei majoritare devine de obicei prim-ministru.
Sistemul constituț ional în Elveț ia:
Constituț ia Federală a Confederaț iei Elveț iene din 18 aprilie 1999 este a treia ș i actuală
Constituț ia federală a Elveț iei. Aceasta creează Confederaț ia Elveț iană ca o republică federală formată din 26
cantone (state). Documentul conț ine un catalog al drepturilor individuale ș i populare (inclusiv
dreptul de a solicita referenduri populare cu privire la legile federale ș i amendamentele constituț ionale), conturează
responsabilităț ile regiunilor ș i ale confederaț iei ș i stabileș te autorităț ile federale ale
guvern
Parlamentul Elveț iei:
Elveț ia este un stat federal format din 26 de districte. Guvernul, parlamentul ș i instanț ele sunt
structurat pe trei niveluri care includ federal, cantonal ș i comunal. Constituț ia federală
descrie zonele în care legislaț ia federală defineș te soluț ii standardizate, stabileș te doar linii directoare
sau lasă lucrurile în autonomia cantonală.
Elveț ia are un parlament bicameral la nivel naț ional: Consiliul Naț ional, care constă din
200 de membri aleș i conform Sistemului de Reprezentare Proporț ională, în timp ce Consiliul Statelor
(46 de membri) reprezintă cantoanele.
Ambele camere ale parlamentului formează mai multe comisii. Unele pentru a controla activitatea
administraț ie, unele comisii discută legi noi în profunzime. Specialiș ti în domenii precum sănătatea,
militari ș i al ț ii sunt ale ș i pentru a reprezenta partidul lor în aceste comisii. Toate partidele de
dimensiune minimă (5 membri ai parlamentului) sunt înfăț iș aț i cel puț in în câteva comisii ș i mai mici
partidele pot să se alăture pentru a forma o fracț iune care le oferă dreptul de a lucra în comisii.
Consiliul Naț ional:
Consiliul Naț ional este „camera reprezentanț ilor” Elveț iei. Cei 200 de membri sunt aleș i
o dată la patru ani conform unui sistem rafinat de reprezentare proporț ională în principiu, dar din moment ce
fiecare canton formează o circumscripț ie electorală ș i cantonele au numere extrem de diferite de populaț ii,
cinci cantone mai mici pot trimite doar un deputat la consiliul naț ional, ceea ce duce la majoritate
alegeri pentru aceș ti deputaț i.
Consiliul Statelor: Consiliul Statelor caracterizează cantonurile. Cele mai multe regiuni pot trimite doi
membri. Din motive istorice, ș ase cantoane sunt considerate semi-cantoane ș i pot trimite doar,
dando un total de 46 membri. Regulile pentru alegerea membrilor sunt stabilite la nivel cantonal
legislaț ia, astfel încât acestea pot diferi de la o regiune la alta. O majoritate a regiunilor îș i alege ...
membrii Consiliului de State la fiecare patru ani, în aceeaș i zi cu membrii
Consiliul Naț ional.
Adunarea Naț ională: În timp ce legile modificate urmează să fie discutate în ambele camere ale parlamentului
separat, se unesc în sesiuni comune în ocazii speciale în scopul alegerilor
(membri ai guvernului, judecători ai curț ii federale).
Sistemul de miliț ie: Expresia „miliț ie” înseamnă de obicei o forț ă militară recrutatã din rândul
populaț ia civilă, suplinind armata regulată, expertă, în caz de urgenț ă. Armata elveț iană, nu
a avea solda ț i profesioni ș ti se bazează complet pe militan ț i ș i acela ș i termen este folosit în
Elveț ia pentru membrii parlamentului de asemenea, deoarece nu legiferează ca un loc de muncă cu normă întreagă.

Cele patru sesiuni parlamentare pe an durează doar câteva săptămâni ș i membrii parlamentului
nu sunt plătite corespunzător pentru un loc de muncă cu normă întreagă. Între sesiuni, fiecare reprezentant trebuie să citească
propuneri pentru legi noi individual ș i pentru a participa la conferinț e de o zi ale comisiilor.
Cu toate acestea, majoritatea membrilor parlamentului lucrează într-o profesie normală în paralel cu ...
directiva parlamentară ș i, mai often, ei trăiesc în circumscripț ia lor, nu în federal
capital. Acest lucru duce la contacte informale mai intense cu electoratul decât în alte naț iuni.
Din cauza poverii uriaș e, au fost făcute mai multe încercări în ultimele decenii de a schimba
sistem ș i introducerea unui parlament cu normă întreagă în Elveț ia. Toate aceste propuneri au fost respinse.
totuș i, cu principala dispută că sistemul de miliț ie ar garanta contactele mult mai bune
între reprezentanț i ș i populaț ie.
Procesul legislativ al Elveț iei:
În Elveț ia, legile sunt elaborate în patru etape:

1. Proiect redactat de administrație

2. Consultarea statelor federale, partidelor politice, antreprenorilor, sindicatelor și altor părți interesate
grupuri.
3. Dezbaterea parlamentară și versiunea finală adoptată
4. Posibilitatea unui referendum

Consultarea formală se finalizează cu comentarii, cereri de modificări ș i chiar alternative.

propuneri. În mod normal, acestea sunt făcute publice pentru ca electoratul să fie informat despre ceea ce se întâmplă
Ș i care sunt avantajele ș i dezavantajele noii legi. Dacă o partid sau un lobby puternic
intimidază să ceară un referendum într-o etapă ulterioară dacă cererile lor nu sunt îndeplinite, o nouă lege poate
să fie complet revizuit de către administraț ie după consultare.
Comisiile ambelor camere ale parlamentului studiază ș i discută propunerea precum ș i
argumentele prezentate în timpul consultării în detaliu ș i pregăti ț i o recomandare pentru acestea
cameră. Uneori, comisiile găsesc un compromis, alteori nu. Un purtător de cuvânt pentru
comisia prezintă noua lege camerei parlamentului pentru a începe dezbaterea publică.
Ambele camere dezbat legi noi separat. Uneori, trebuie să repete un dialog dacă
cealaltă cameră a adoptat o versiune diferită a unei legi. Care cameră discută o nouă
prima propunere nu este determinată de constituț ie, ci rezultă din timpul pe care camerele îl petrec
discutând despre fiecare lege.

Dacă Consiliul Naț ional ș i Consiliul Statelor adoptă aceeaș i versiune a unei modificări a constituț iei sau
decide să se alăture unui sindicat internaț ional, o dată este stabilită pentru referendumul obligatoriu. În cazul în care toț i
alte legi ș i tratate internaț ionale, cetăț enii au la dispoziț ie trei luni pentru a aduna 50.000 de semnături
printre alegători pentru a solicita un referendum. Rezultatul unui referendum este obligatoriu.
constituț ia poate fi modificată doar dacă atât o majoritate a voturilor, cât ș i o majoritate a rezultatelor în
regiunile îl favorizează. Prin urmare, cantoanele mai mici pot bloca modificările aduse constituț iei cu
voturi comparativ puț in. Legile normale au nevoie doar de o majoritate din voturile totale. Legile care fac
procedura este lentă în Elveț ia, ceea ce poate fi un handicap în cazul unor legi mai orientate tehnic.

Sistemul Constituț ional în Germania:

Sistemul politic german actual se bazează pe constituț ia datând din 1949 când
Zonele de ocupaț ie americană, britanică ș i franceză au fost consolidate în Republica Federală
a Germaniei (Germania de Vest). În 1990, fosta Republică Democrată Germană (Germania de Est)
s-a alăturat Republicii Federale.
Cu toate acestea, constituț ia din 1949 păstrează o caracteristică centrală a constituț iei germane originale din 1871
care a reunit Prusia cu celelalte state germane din Europa (în afară de Austria) ș i
Constituț ia de la Weimar din 1919. Constituț ia implica o împărț ire a puterii între centrala
guvern ș i Lander local (state) adică o dispersare a autorităț ii între diferite niveluri de
guvern. Astfel, Legea de bază (Grundgesetz) din 1949 împarte deliberat puterea între
guvernul central ș i landurile.
For ț a sistemului democratic al Germaniei ș i calitatea conducerii sale politice
Cancelarii precum Konrad Adenauer (1949-1963), Willy Brandt (1969-1974), Helmut Schmidt
(1974-1982) ș i Helmut Kohl (1982-1998) au fost enorm de inspiraț i.
Executivul: Ș eful de stat este Preș edintele, o funcț ie în principal ceremonială, ales pentru o
maximum de două mandate de cinci ani. Alegătorii din alegerile pentru Preș edinte sunt cunoscuț i în mod colectiv
ca Convenț ia Federală, care constă din toț i membrii Bundestag-ului ș i un număr egal
de membri nominalizaț i de legislativele statale. Este un total de 1.244. Ș eful guvernului
este Cancelarul (echivalentul Prim-ministrului britanic). La fiecare patru ani, după naț ional
alegeri ș i convocarea membrilor nou aleș i ai Bundestag-ului, cancelarul este
ales de o majoritate a membrilor Bundestag-ului la propunerea Preș edintelui. Aceasta
votul este unul dintre puț inele cazuri în care o majoritate a tuturor membrilor aleș i ai Bundestag-ului trebuie să fie
realizat, spre deosebire de o simplă majoritate a celor care sunt actualmente adunaț i. Acest lucru este denumit
ca majoritatea cancelarului (Kanzlermehrheit) ș i este concepută pentru a asigura stabilirea unui
guvern stabil.
Cel mai notabil, Cancelarul nu poate fi demis printr-o moț iune de neîncredere.
Din moment ce Germania are un sistem de reprezentare proporț ională pentru alegerea camerei sale inferioare, nu
o partid câș tigă o majoritate absolută a locurilor ș i toate guvernele germane sunt prin urmare
coaliț ii.
Bundestagul:
Camera inferioară din sistemul politic german este Bundestagul. Membrii săi sunt aleș i pentru
mandate de patru ani. Procesul de alegere se numeș te reprezentare proporț ională mixtă cu membri
(MMPR). Este un sistem mai complicat decât cel cu primul trecut, dar unul care oferă o reprezentare mai proporț ională.
rezultat (o variantă a acestui sistem cunoscută sub denumirea de sistemul membrului suplimentar este utilizată pentru scoț ian)
Parlamentul ș i Adunarea Galeză).
Jumătate dintre membrii Bundestag-ului sunt aleș i direct din 299 de circumscripț ii folosind prima
metoda alegerii prin vot uninominal. Apoi, cealaltă jumătate este aleasă din lista de
partidele pe baza fiecărui Land (cele 16 regiuni care alcătuiesc Germania). Acest lucru implică faptul că fiecare
votantul are două voturi la alegerile pentru Bundestag. Primul vot permite alegătorilor să-ș i aleagă
reprezentanț i locali în Parlament ș i decide care candidaț i sunt trimiș i în Parlament din
circumscripț iile. Al doilea vot este dat pentru o listă de partid ș i acesta este al doilea vot care decide
puterea comparativă a partidelor reprezentate în Bundestag.
Cele 598 de locuri sunt distribuite doar între partidele care au obț inut mai mult de 5% din
voturi secundare sau cel pu ț in 3 mandate directe. Fiecare dintre aceste partide prime ș te locuri în
Bundestagul în proporț ie cu numărul de voturi pe care le-a primit. Acest sistem este destinat să blocheze
calitatea de membru al Bundestag-ului pentru partide mici, extremiste. Ca rezultat, există întotdeauna un număr mic
numărul partidelor cu reprezentare în Bundestag.
Cel puț in 598 de membri ai Bundestag-ului sunt aleș i în această procedură. În plus, există
înt certain circumstanț e în care unii candidaț i câș tigă ceea ce se numeș te un loc de suplinire când
locurile sunt repartizate. Această situaț ie apare dacă un partid a obț inut mai multe mandate directe în
un teren la care are dreptul conform rezultatelor celui de-al doilea vot, atunci când nu renunț ă
aceste mandate deoarece to ț i candida ț ii ale ș i direct au garantat un loc în
Bundestag. Acest sistem electoral duce la un număr variabil de locuri în Bundestag.
O diferenț ă remarcabilă între Bundestag ș i Congresul american sau cel britanic
Camera Comunelor este lipsa timpului petrecut pentru a deservi alegătorii în Germania. În parte, aceasta
diferenț a rezultă din faptul că doar 50% dintre membrii Bundestag-ului sunt aleș i direct în
reprezintă un district geografic specific. Parț ial, este pentru că serviciul pentru circumscripț ie pare să nu fie
perceptată, fie de electorat, fie de către reprezentanț i, ca o funcț ie critică a legislatorului
ș i o constrângere practică asupra extinderii serviciului pentru alegători este personalul limitat al
Membrii Bundestag-ului. Bundestag-ul alege Cancelerul pentru un mandat de patru ani ș i este principalul
corpul legislativ.
Bundesratul:
Bundesratul german este un organism guvernamental care reprezintă cele ș aisprezece Lande (state federale)
a Germaniei la nivel na ț ional. Camera superioară în sistemul politic german este
Bundesrat. Bundesratul participă la legislaț ie, alături de Bundestag, care este ales direct.
reprezentarea poporului Germaniei, cu legi care afectează competen ț ele statului ș i toate
modificări constituț ionale care necesită consimț ământul organului.
Se pare că compoziț ia Bundesrat-ului arată similar cu alte camere superioare în federaț ie
state precum Congresul SUA, deoarece Bundestagul este un corp care reprezintă toate landurile germane
(sau state regionale). Cu toate acestea, există două diferenț e fundamentale în sistemul german:

Membrii săi nu sunt aleși, nici prin vot popular, nici de parlamentele de stat, ci sunt
membrii cabinetelor de stat care îi numesc și îi pot îndepărta în orice moment.
De obicei, o delegație de stat este condusă de șeful guvernului din acel Land cunoscut în
Germania ca ministru-președinte.
2. Statele nu sunt reprezentate de un număr egal de delegați, deoarece populația
statul respectiv este un factor major în alocarea voturilor pentru fiecare Land în parte. Votul
alocarea poate fi aproximată ca 2.01 + rădăcina pătrată a populației țării în milioane
cu limita suplimentară a unui maxim de șase voturi astfel încât să fie în conformitate cu ceva
se numește metoda Penrose bazată pe teoria jocurilor. Aceasta înseamnă că cele 16 state au
între trei și șase delegați.

Această metodă atipică de compunere prevede un total de 69 de voturi (nu locuri) în

Bundesrat. Cabinetul de stat poate apoi să numească atât de mulț i delegaț i câte voturi are statul, dar este
fără nicio obligaț ie de a face acest lucru; poate limita delegaț ia statului chiar la un singur delegat.
numărul membrilor sau delegaț ilor care reprezintă un anumit Land nu contează oficial, deoarece,
într-o contrast puternic cu multe alte corpuri legislative, delegaț ii din Bundesrat din orice stat
statele sunt obligate să voteze ca un bloc (deoarece voturile nu sunt cele ale
delegatul respectiv). Aceasta înseamnă că în practică este posibil ca doar unul dintre delegaț i să voteze
toate voturile statului respectiv, chiar dacă ceilalț i membri ai delegaț iei sunt prezenț i în
camera. Bundesratul are puterea de a respinge legislaț ia care afectează puterile statelor.
Judiciarul:
Curtea Supremă a Germaniei se numeș te Curtea Constituț ională Federală ș i joacă un rol vital ca
gardian al constituț iei. Există 16 judecători împărț iț i între două paneluri numite Senaturi,
fiecare având un mandat nerenuabil de 12 ani. Jumătate dintre judecători sunt aleș i de către
Bundestag ș i jumătate de Bundesrat, în ambele cazuri cu o majoritate de două treimi. Odată numit, un
jugeul poate fi îndepărtat doar de către instanț ă.
În timp ce Bundestagul ș i Bundesratul s-au mutat din Bonn în Berlin, Constituț ia
Tribunalul este situat în Karlsruhe, în statul Baden-Württemberg.
Partide politice:
Ca ș i alte naț iuni, cum ar fi Marea Britanie, Franț a ș i SUA, Germania are două mari grupări de partide:

Centru-Dreapta
2. Centru-Stânga

Grupul de centru-dreapta este format din două partide politice care îș i desfăș oară activitatea în părț i diferite ale
ț ară astfel încât să nu existe o competiț ie electorală directă între ele. Democraț ia Creș tină
Uniunea (CDU) operează în toate landurile, cu excepț ia Bavariei, în timp ce Uniunea Creș tin-Socială (CSU)
funcț ionează doar în Bavaria.
Partidul de centru-stânga este Partidul Social Democrat (SPD în germană).
Celelalte partide reprezentate în Bundestag sunt:
Partidul Democrat Liberal (FDP) – un partid de dreapta
Partidul Stângă – construit pe fosta Partid Comunist
Alianț a '90/Verzii – partidul verde german
Sistemul electoral din sistemul politic german este asemănător guvernelor de coaliț ie. Social
Partidul Democrat a fost în coaliț ie cu Verzii -coaliț ia Roș u/Verde– din 1998 până în 2005
ș i, între 2005-2009, a existat o „mare coaliț ie” între CDU/CSU ș i SDP. De atunci
În 2009, CDU/CSU a fost într-o coaliț ie cu FDP.
Straniu, partidele politice din Germania primesc fonduri publice considerabile ș i costurile alegerilor
campaniile sunt finanț ate în principal din bani publici.
Ț ara: În timpul profesiei iniț iale a Germaniei după Al Doilea Război Mondial, teritoriul
fiecare zonă de ocupaț ie a fost restructurată în noi landuri (singular Land) pentru a evita ca unul
Teren din Germania care domină mereu (aș a cum a făcut Prusia). Mai târziu, Landerul din partea vestică
fostul Reich german au fost constituite ca zone administrative mai întâi ș i ulterior
federat în Bund sau Republica Federală Germania.
Legea de bază acordă puteri semnificative celor 16 landuri. În plus, există o puternică
sistemul instanț elor de stat.

Politica la nivel de stat adesea are implicaț ii pentru politica federală. Victoriile opoziț iei în
alegerile pentru parlamentele de stat, care au loc pe parcursul celor patru ani ai guvernului federal
termen, poate refuza guvernul federal deoarece guvernele statului au alocat locuri în
Bundesrat.
Cel german are punctele sale forte ș i limitările sale. Punctul forte al sistemului este consensual.
natura proceselor sale decizionale. Bundesratul serveș te ca un mecanism de control asupra
Bundestag. Deoarece func ț iile executive ș i legislative sunt strâns interconectate în orice
sistem parlamentar, capacitatea Bundesrat-ului de a revizui ș i încetini procesele legislative
ar putea fi văzut ca o compensaț ie pentru acea pierdere a separării.

Se poate susț ine că sistemul face ca luarea deciziilor să fie obscură. Unii afirmă că opoziț ia
majorităț ile din cele două camere conduc la o creș tere a politicii în care grupuri mici de nivel înalt
liderii iau toate deciziile importante ș i apoi reprezentanț ii Bundestag-ului au doar o
alegerea între a fi de acord cu ei sau a nu face nimic deloc.
Constituț ia Africii de Sud: Constituț ia Africii de Sud a fost rezultatul unei excelenț e remarcabile
negocieri detaliate ș i incluzive care au fost desfăș urate cu o conș tienț ă acută a
injusti ț iile trecutului net democratic al ț ării. Este considerat pe larg ca fiind cel mai
o constituț ie progresistă în lume, cu o Declaraț ie a Drepturilor fără egal. Constituț ia
Africa de Sud este cea mai bună lege a ț ării Africa de Sud. Oferă fundaț ia legală pentru
existenț a republicii, stabileș te drepturile ș i responsabilităț ile populaț iei sale ș i descrie
structura guvernului. Constitu ț ia Republicii Africa de Sud, 1996, a fost
aprobat de Curtea Constituț ională (CC) pe 4 decembrie 1996 ș i a intrat în vigoare pe 4 februarie
1997.
Caracteristicile Constituț iei Africii de Sud:
Promovarea autodeterminării
Democraț ia Naț ională
Franchiza Universală
Separarea Puterilor
Alegeri regulate
Promovarea Drepturilor Omului Fundamentale

Promovarea Egalităț ii
Asigurarea echilibrului între controlul politic ș i forț ele de securitate
Promovarea responsabilităț ii ș i transparenț ei
Respectul pentru diversitatea culturală

Constituț ia Canadei
Constitu ț ia Canadei este cea mai înaltă lege în Canada. Constitu ț ia ț ării este o
combinarea actelor codificate ș i a tradiț iilor ș i convenț iilor ne-codificate. Este una dintre cele mai vechi
constitutii functionale in lume, cu baza in Magna Carta. Constitutia contureaza
Sistemul de guvernare al Canadei, precum ș i drepturile civile ale tuturor cetăț enilor canadieni ș i ale celor care se află în
Canada. Dreptul constitu ț ional canadian se referă la interpretarea ș i aplicarea
constituț ie.
Constituț ia este cea mai importantă instituț ie politică a Canadei, demonstrând "cartea de reguli" de bază prin
care operează în politica canadiană. Este unul dintre conceptele politice mai complexe ale naț iunii.
înț eleg. Constituț ia Canadei nu este un singur document ca în Statele Unite. Este alcătuită din
de acte ale Parlamentelor din Marea Britanie ș i Canada, precum ș i legislaț ie, decizii judiciare ș i
afertele între guvernele federale ș i provinciale.
Include, de asemenea, elemente nescrise, cum ar fi conven ț iile constitu ț ionale britanice, stabilite
obicei, tradi ț ie ș i precedent. Guvern responsabil, în care Cabinetul este împreună
responsabil în faț a Camerei Comunelor alese ș i trebuie să demisioneze dacă pierde un vot de încredere, este
un element fundamental, dar nescris, al democraț iei parlamentare canadiene la nivel federal ș i
niveluri provinciale.
Fundamentele scrise de bază ale Constituț iei sunt Legea Constituț ională din 1867, care a creat o
federaț ia celor patru provincii Ontario, Quebec, Noua Scoț ie ș i New Brunswick sub britanici
Coronă ș i Legea Constituț iei din 1982, care a transferat controlul formal asupra Constituț iei
din Marea Britanie în Canada ș i a înrădăcinat o Carta Canadiană a Drepturilor ș i Libertă ț ilor ș i
proceduri pentru modificarea constituț iei.
Constituț ia Australiei
Constituț ia Australienii este o lege în baza căreia guvernul Commonwealth-ului
Australia funcț ionează, inclusiv relaț ia sa cu statele Australiei. Aceasta este formată din mai multe
documente. Cel mai semnificativ este Constituț ia Commonwealth-ului Australiei, care este
numită „Constituț ia” în restul acestui articol. Constituț ia a fost acceptată într-o
o serie de referendumuri organizate între 1898 ș i 1900 de către oamenii coloniilor australiene, ș i
proiectul aprobat a fost pus în aplicare ca o secț iune a Actului Constituț iei Commonwealth-ului Australiei
1900 (Imp), o lege a Parlamentului Regatului Unit.
Constituț ia australiană este ansamblul de reguli prin care Australia este guvernată. Australienii au votat
pentru constituț ia naț ională într-o serie de referendumuri. Constituț ia australiană creează
compoziț ia Parlamentului Australian ș i explică modul în care funcț ionează Parlamentul, ce puteri are
are, cum împărtăș esc puterea parlamentele federale ș i de stat ș i rolurile guvernului executiv
ș i Curtea Supremă. A intrat în vigoare la 1 ianuarie 1901. Pe lângă Constituț ia naț ională,
fiecare stat australian are propria constituț ie. Teritoriul Capital Australian ș i Northern
Teritoriile au acte de auto-guvernare care au fost adoptate de Parlamentul Australian.
politica din Australia se desfă ș oară în cadrul unui parlament federal constitu ț ional
democra ț ie ș i monarhie constitu ț ională. Australienii aleg parlamentari pentru federal
Parlamentul Australiei, un corp bicameral care încorporează elemente ale execuț iei fuzionate
moș tenit din sistemul Westminster ș i un senat federalist puternic, adoptat din Statele Unite
Congresul Statelor. Australia funcț ionează în principal ca un sistem bipartit în care votul este necesar.

Constituț ia Rusiei:
Federaț ia Rusă a fost cea mai mare naț iune care a devenit cunoscută din dezintegrarea
Uniunea Sovietică în decembrie 1991. După catastrofa constitu ț ională din 1993, Rusia
a adoptat o nouă constituț ie într-un referendum din decembrie 1993. Practic, ț ara este
descris ca o republică federală prezidenț ială.
1. Ramura executivă în Rusia:
Prim-ministrul este numit de preș edinte cu autorizarea Dumei ș i este primul-
în linie pentru preș edinț ie în cazul morț ii sau demisiei preș edintelui.
În mod tradiț ional, rolul prim-ministrului a fost foarte mult submis faț ă de cel al preș edintelui.
Cu toate acestea, această situaț ie s-a schimbat în martie 2008 când Vladimir Putin ș i-a dat demisia din funcț ia de Preș edinte
aș a cum era obligat prin constituț ie să facă ș i a devenit Prim-Ministru în timp ce primul viceprimar
Prim-ministrul Dmitry Medvedev a preluat Preș edinț ia.
În mai 2012, Putin s-a întors la Preș edinț ie, iar fostul preș edinte Medvedev a devenit prim-ministru.
Ministru într-un schimb de roluri.
Preș edintele: Constituț ia din 1993 oferă puteri puternice Preș edintelui. Preș edintele
are autoritate largă de a emite verdicturi ș i directive care au forț a legii fără legislaț ie
revizuire, deș i constituț ia menț ionează că nu trebuie să ignore acel document sau alte legi.
Desigur, preș edinț ia puternică a Rusiei este uneori comparată cu cea a lui Charles de Gaulle în
a cincea republică franceză (1958-1969).
Legea privind alegerile prezidenț iale prevede ca câș tigătorul să primească mai mult de 50% din voturi
dacă niciun candidat nu primeș te mai mult de 50% din voturi, primii doi candidaț i în funcț ie de voturi
trebuie să se confrunte în alegeri de departajare. Conform constituț iei originale din 1993, Preș edintele
a fost ales pentru un mandat de patru ani, dar, în noiembrie 2008, constituț ia a fost modificată pentru a face
acesta este un mandat de ș ase ani. Preș edintele are dreptul la un al doilea mandat, dar din punct de vedere constituț ional este împiedicat.
dintr-un al treilea mandat consecutiv.

2. Ramura legislativă în Rusia:

Camera inferioară din Adunarea Federală Rusă este Duma de Stat. Este mai influentă
casă, aș a că toate facturile, chiar ș i cele propuse de Consiliul Federaț iei, trebuie să fie considerate mai întâi de
Duma. Cu toate acestea, puterea Dumei de a forț a demisia Guvernului este sever
limitată. Poate exprima un vot de neîncredere în Guvern cu o majoritate a voturilor tuturor
membrii Dumei, dar Preș edintele are voie să ignore acest vot.
Duma are 450 de membri care sunt cunoscuț i sub numele de deputaț i. În trecut, locurile în Duma erau
ales în jumătate prin reprezentare proporț ională (cu cel puț in 5% din voturi pentru a se califica pentru locuri) ș i
jumătate prin districte cu un singur membru. Cu toate acestea, preș edintele Putin a emis un verdict că de la
Alegerile din noiembrie 2007 vor avea loc pentru toate locurile care vor fi alese prin reprezentare proporț ională cu cel puț in
7% din voturi pentru a obț ine locuri. Acest prag de 7% este unul dintre cele mai ridicate din Europa ș i, prin
prin introducerea aceasta, Putin a eliminat independenț ii ș i a făcut efectiv imposibil pentru cei mici
partidele care urmează să fie alese în Duma. De asemenea, procesul de înregistrare pentru candidaț i la alegeri este
complicat, astfel încât doar foarte puț ine dintre partidele care doresc să prezinte candidaț i sunt autorizate să o facă
Aș adar. Toate aceste puncte au fost subliniate de criticii sistemului politic rus.
Consiliul Federaț iei: Camera superioară din Adunarea Federală a Rusiei este Federaț ia
Consiliul. Consiliul are 168 de membri care sunt cunoscuț i sub numele de senatori. Fiecare dintre cele 84 de federale
subiecț ii Rusiei trimit doi membri în Consiliu.
Subiectele federale sunt cele 21 de republici, cele 47 de oblasturi, cele opt krai, cele două oraș e federale,
cinci okruguri autonome ș i o oblast autonomă (fiecare categorie având diferite
puteri). Un senator este ales de legislativul provincial, iar celălalt este numit de
guvernator provincial ș i confirmat de legislativ.
Ca urmare a naturii teritoriale a camerei superioare, mandatele în Consiliu nu sunt naț ionale
stabilite, ci sunt determinate în funcț ie de organismele regionale pe care senatori îi reprezintă.
Consiliul î ș i desfă ș oară sesiunile în clădirea principală de pe strada Bol ș aya Dmitrovka
Moscova, fostul cămin al Agenț iei de Constructii a Statului Sovietic (Gosstroi).
Conform constituț iei originale din 1993, alegerile erau organizate la fiecare patru ani, dar, în noiembrie
În 2008, constituț ia a fost modificată pentru a face termenul Dumei de cinci ani. Ultimele alegeri pentru Duma
a avut loc în decembrie 2011, astfel încât următoarea va avea loc în decembrie 2016.

3. Ramura judiciară în Rusia: Curtea Constituț ională a Federaț iei Ruse este compusă din 19
judecătorii, unul fiind Preș edintele ș i altul fiind Vicepreș edintele. Judecătorii sunt numiț i
de către Preș edinte cu consimț ământul Consiliului Federaț iei.
Curtea Constituț ională este o instanț ă cu jurisdicț ie limitată. Constituț ia din 1993
a autorizat Curtea Constituț ională să soluț ioneze disputele între executiv ș i legislativ
ramuri ș i între Moscova ș i guvernele regionale ș i locale. Instan ț a este de asemenea
autorizat să judece asupra încălcării drepturilor constitu ț ionale, să inspecteze apelurile din diverse
corpurile, ș i să participe la procedurile de destituire împotriva Preș edintelui.
Deș i în teoria declarativă, justiț ia este independentă, majoritatea evaluatorilor cred că
elementele majore ale sistemului judiciar, împreună cu poliț ia ș i autorităț ile de urmărire penală, sunt sub
controlul politic al Kremlinului ș i în special al lui Vladimir Putin.
4. Guvernul Local în Rusia: Conform constitu ț iei ruse, guvernul central
men ț ine o autoritate importantă, dar guvernele regionale ș i locale au primit mai multe
puteri. De exemplu, ele exercită autoritate asupra proprietăț ii municipale ș i a ordinii publice, ș i pot
impozite regionale. Datorită lipsei de asertivitate din partea guvernului central, Rusia
diviziuni administrative
kraya (teritorii), ora ș e federale (Moscova ș i Sankt Petersburg) ș i una autonomă
oblastexerted o putere considerabilă în primii ani după adoptarea constituț iei din 1993.
Constitu ț ia oferă putere egală fiecărei dintre diviziunile administrative ale ț ării în
Adunarea Federală. Cu toate acestea, puterea diviziilor a fost diluată în 2000 când ș apte
districte federale (Central, Extremul Orient, Nord-Vest, Siberia, Sud, Ural ș i Volga), fiecare cu propriul său
reprezentantul prezidenț ial propriu, au fost stabilite de guvernul central. În 2010, sudul-
partea estică a districtului Sud a fost modernizată ca un al optulea district federal, Caucazul de Nord.
Reprezentanț ii preș edinț iali ai districtelor au fost împuterniciț i să execute legea federală ș i să
sincroniza comunicarea între pre ș edinte ș i guvernatorii regionali. Din punct de vedere legal,
însărcinaț ii din districtele federale aveau exclusiv puterea de a comunica îndrumarea executivă a
preș edinte federal. Practic, îndrumarea a servit mai mult ca o directivă, deoarece preș edintele a fost capabil
a folosi ambasadorii pentru a impune autoritatea prezidenț ială asupra guvernelor regionale.
Comparativ cu guvernul federal, guvernele regionale au, în general, o capacitate fiscală insuficientă.
venituri pentru a susț ine articolele obligatorii din bugetele lor, care abia au reuș it să acopere
salariile pentru profesori ș i poliț ie. Bugetele guvernelor regionale sunt, de asemenea, supraîncărcate de
pensii.
Multe diviziuni administrative au stabilit constitu ț ii care au devoluat puterea la nivel local
jurisdicț ii ș i, deș i constituț ia din 1993 garanta autoguvernarea locală, puterile
guvernele locale diferă semnificativ. Unele autorită ț i locale, în special în centrele urbane,
exercită putere semnificativă ș i sunt responsabili pentru impozitare ș i licen ț ierea afacerilor.
Moscova ș i Sankt Petersburg au guverne locale deosebit de puternice, ambele având o
baza fiscală ș i structura guvernamentală care copleș esc celelalte regiuni ale ț ării. Consiliile locale în
comunită ț ile mai mici sunt frecvent agen ț ii care î ș i dau acordul, responsabile în fa ț a ora ș ului
administrator, care este numit de guvernatorul regional. La mijlocul anilor 1990, municipal
guvernul a fost reorganizat. Consiliile locale (dume), primarii ora ș elor ș i administratorii ora ș elor
a înlocuit fostele soviete municipale.

Legislaț ia a confirmat în continuare puterea guvernului federal asupra regiunilor. Pentru

de exemplu, guvernatorii regionali ș i adjuncț ii acestora au fost interziș i să reprezinte regiunea lor
în Consiliul Federaț iei pe baza căreia ș edinț a lor în Consiliul Federaț iei a încălcat
principiul separării puterilor; totuș i, sub un compromis, atât puterea legislativă cât ș i
ramura executivă a fiecărei regiuni a trimis un membru în Consiliul Federaț iei. Legislaț ia adoptată în
2004 a legalizat preș edintele să numească guvernatorii regionali, care fuseseră aleș i anterior.
începutul secolului 21, ț ara a început să, sufere o transformare administrativă, destinată
la subordonarea unor okrugi mai mici la membrii vecini ai federaț iei.
Sub aceste transformări în guvernarea regională, noile districte federale au început să restabilească
cele 11 regiuni economice tradiț ionale, în principal pentru scopuri statistice. Districtul Central uneș te
oraș ul Moscova cu toate diviziunile administrative din Centrul ș i Centrul Pământului Negru
regiuni economice. Districtul Northwest combină oraș ul Sankt Petersburg cu toate zonele din
Regiunile Nord ș i Nord-Vest, inclusiv oblastul Kaliningrad. Districtul Sud include
păr ț i ale regiunilor economice Volga ș i Caucazul de Nord; districtul Caucazului de Nord
cuprinde unităț ile rămase ale acestui ultim regiunii economice. Districtul Volga împărtăș eș te unităț i
al regiunilor economice Volga, Volga-Vyatka ș i Ural. Districtul Ural constă din
diviziunile administrative rămase ale regiunii economice Ural împreună cu mai multe din Vest
Regiunea economică Siberia. Districtul Siberia uneș te restul regiunii economice Siberia de Vest
regiunea ș i tot Estul Siberiei. În sfâr ș it, districtul Extremul Orient este congruent cu Extremul Orient
regiune economică.
5. Sistemul de partide politice în Rusia:
Partidul politic principal este cunoscut sub numele de Rusia Unită. A fost înființ at în aprilie 2001 ca rezultat
o amalgamare între mai multe partide politice. Se ilustrează ca fiind centrist, dar este
în esen ț ă o crea ț ie a lui Vladimir Putin ș i îl sprijină în Duma ș i Federa ț ia
Consiliul. La ultimele alegeri pentru Duma din decembrie 2011, chiar ș i cu votul presupus
irregularităț i, cota de vot a Rusiei Unite a scăzut cu 15% la puț in peste 49% ș i numărul de
deputaț ii săi au scăzut cu 77 la 238.

Principala partid de opoziț ie este Partidul Comunist al Federaț iei Ruse condus de Gennady
Zyuganov. În ultima alegere, a câș tigat 19% din voturi ș i a obț inut 92 de locuri.
Singurele alte partide care păstrează locuri în Duma sunt partidul fals de opoziț ie O Rusie Corectă
cu 64 de locuri ș i Partidul Liberal Democratic al Rusiei ultra-naț ionalist cu 56 de locuri.
Partidul de reformă orientat spre vest Yabloko, al doilea în clasamentul voturilor, a câș tigat doar
3,43% în ultima alegeri.
Sistemul constituț ional în Franț a:
Franț a este o republică, iar instituț iile de guvernare ale Franț ei sunt definite de Constituț ie.
mai specific prin constituț ia actuală, fiind cea a Celei de-a Cincea Republici. Guvernul
a Republicii Franceze exercită puterea executivă în Republica Franceză. Este compus din
Prim-ministrul Republicii Franceze, care este ș eful guvernului, ș i atât junior cât ș i
miniș tri seniori. Constituț ia a fost personalizată de mai multe ori de la începutul celei de-a Cincea
Republica, cel mai recent în iulie 2008, când „Congresul” francez a fost aprobat cu 1 vot în plus faț ă de
Este necesară o majoritate de 60% pentru modificările constituț ionale propuse de Preș edintele Sarkozy.

În Fran ț a, Prim-ministrul se asigură de implementarea legilor ș i exercită reglementarea.

puterea, supusă semnăturii ș efului statului pentru ordonanț ele ș i decretele care au fost
deliberat în Consiliul Miniș trilor. El poate, în circumstanț e excepț ionale, să înlocuiască
Preș edintele Republicii ca preș edinte al Consiliului de Miniș tri. De asemenea, el este responsabil pentru
defensă naț ională, chiar dacă liniile generale sunt adesea stabilite de Preș edintele Republicii.
Declaraț ia de politică generală este o tradiț ie în a cincea republică, dar nu este o obligaț ie impusă
la baza Constituț iei. Articolul 49, alineatul 1 prevede că Prim-ministrul poate să se angajeze
guvernul printr-un vot de aprobat al membrilor parlamentului pe programul său sau
„potenț ial pe o declaraț ie de politică generală”. Prim-ministrul foloseș te acest discurs pentru a imprima o
stilează-te ș i adoptă rolul de lider al majorităț ii parlamentare.
A cincea republică: A cincea republică a fost înființ ată în 1958 ș i a fost în principal opera
Generalul de Gaulle este primul său preș edinte, iar Michel Debré prim-ministrul său. A fost modificat.
De 17 ori. Deș i constituț ia franceză este parlamentară, aceasta a oferit puteri relativ extinse ...
executivul (Preș edinte ș i Miniș tri) comparativ cu alte democraț ii occidentale.
Ramura executivă:
Ș eful statului ș i ș eful executivului este Preș edintele, ales prin vot universal. Din
În mai 2012, preș edintele Franț ei este François Hollande. Iniț ial, un preș edinte al Celei de-a Cincea Republici
a fost ales pentru un mandat de 7 ani (le septennat), reînnoibil de oricâte ori. Din 2002,
Preș edintele a fost ales pentru un mandat de 5 ani. Deoarece a avut loc reforma constituț ională din 2008,
numărul maxim de mandate pe care un preș edinte le poate exercita a fost limitat la două.

Preș edintele, care este de asemenea comandant suprem al militarilor, stabileș te politica cu ajutorul
Consiliul său de Miniș tri. Reș edinț a Preș edintelui Republicii Franceze este Palatul Elysee
Palatul din Paris. Preș edintele numeș te un prim-ministru, care formează un guvern.
În mod tradiț ional, miniș trii sunt aleș i de către PM în practică, cu excepț ia cazului în care Preș edintele ș i PM sunt
din păr ț i diferite ale spectrului politic (un sistem cunoscut sub numele de la cohabitation), PM ș i
preș edintele colaborează pentru a forma un guvern. Preș edintele trebuie să aprobe numirea de
miniș tri de guvern.
Ramura legislativă:
Parlamentul francez este alcătuit din două camere sau camere. Camera inferioară ș i principală a
parlamentul este Adunarea Naț ională, iar a doua cameră este Senatul sau
Senat. Membrii Parlamentului, numiț i Depute, sunt aleș i prin vot universal, în general
alegeri care au loc la fiecare cinci ani. Senatorii sunt aleș i de „mari electorii”, care sunt
preponderent al ț i reprezentan ț i ale ș i locali. Sistemul electoral pentru alegerile parlamentare
implică două runde. Un candidat poate fi ales în prima rundă obț inând o majoritate absolută
majoritatea voturilor exprimate. A doua rundă este un tur de întrecere între doi sau mai mulț i candidaț i, de obicei
doi.
Ramura judiciară:
În timp ce Ministrul Justiț iei, le Garde des Sceaux, are puteri asupra organizării
sistemul de justiț ie ș i procurorii publici, puterea judiciară este puternic independentă de executiv
ș i ramurile legislative. Manualul oficial al dreptului civil francez este Codul Civil.
Promulgarea legilor:
Noile proiecte de lege propuse de guvern ș i noile proiecte de lege ale membrilor privati trebuie să fie aprobate de ambele părț i
camere, înainte de a deveni lege. Cu toate acestea, prin virtutea articolului 49.3 din constituț ia franceză, un
guvernul poate face opozi ț ia parlamentară ineficientă ș i poate adopta o lege fără un
vot parlamentar. Acest lucru nu se întâmplă de obicei ș i în cadrul constitu ț ional
modificări, preș edintele Sarkozy a restrâns posibilitatea de a folosi 49.3.
Legile ș i decretele sunt promulgate atunci când textul oficial este publicat în Monitorul Oficial
Republica Franceză, Jurnalul Oficial.
Consiliul Constituț ional:
Consiliul Constituț ional determină constituț ionalitatea noilor legislaț ii sau decrete. Acesta are
puteri de a răsturna un proiect de lege înainte de a deveni lege, dacă este considerat neconstituț ional, sau să
solicita retragerea decretelor chiar ș i după promulgare. Consiliul este compus din nouă
membri, desemnaț i (câte trei) de către Preș edintele Republicii, liderul Naț ional
Adunarea, ș i liderul Senatului, plus toț i foș tii ș efi de stat supravieț uitori.
Partide politice:
În 2012, Franț a este guvernată de Partidul Socialiș tilor ș i aliaț ii săi. Principalele partide politice sunt aș a cum sunt
sub:
În dreapta: Miș carea Populară de Uniune (UMP–Uniunea pentru un Miș care Populară)
Centru-dreapta: Noua Centru (Nouveau Centre) ș i Uniunea Democraț ilor ș i Independenț ilor
(lansată în 2012) Uniunea Democratilor ș i Independenț ilor,
Centru-stânga: Miș carea Democrată (Mouvement Démocratique, MoDem)
În stânga: partidul Socialist (PartiSocialiste, PS) – din iunie 2012 partidul aflat la putere.
Partidul Comunist Francez (partiCommunisteFrançais–PCF).
Partidul Verde (Europa Ecologie Verzii).
Fran ț a are de asemenea unele partide extremiste surprinzător de rezistente atât pe stânga, cât ș i pe dreapta,
inclusiv NPA (Nouveau partianticapitaliste) ș i Partidul Muncitorilor trotskist
(Lutteouvriere), si Frontul Naț ional (Front National).
Cabinetul, Consiliul Miniș trilor, se întâlneș te săptămânal ș i este prezidat de...
preș edinte. Miniș trii determină politica ș i supun Parlamentului o nouă legislaț ie sub formă de
facturile în cadrul legii existente, ele aplică politica prin decrete.
Constituț ia Irlandei: Constituț ia Irlandei a fost adoptată în 1937. Este fundamentala
document legal care stabileș te cum ar trebui să fie guvernată Irlanda printr-o serie de 50 de Articole.
Fiecare parte a Constituț iei este prezentată atât în limba irlandeză, cât ș i în limba engleză. Aceasta afirmă
autonomia naț ională a poporului irlandez. Constituț ia Irlandei este legea fundamentală a
Irlanda. Constituț ia se încadrează pe larg în tradiț ia democraț iei liberale, fiind bazată pe o
sistem de democra ț ie reprezentativă. Acesta garantează anumite drepturi fundamentale, împreună cu o
preș edinte non-executiv ales popular, un parlament bicameral bazat pe Westminster
sistem, o separare a puterilor ș i revizuirea judiciară.
Trăsăturile Constituț iei:
-Independen ț a na ț ională: Constitu ț ia subliniază 'inalienabilitatea, indestructibilitatea ș i
dreptul suveran" al poporului irlandez la autodeterminare (Articolul 1). Statul este afirmat a fi
„suveran, independent ș i democratic” (Articolul 5).
Suveranitatea populară: Se afirmă că toate puterile guvernului "derivă, sub Dumnezeu, de la"
oamenilor” (Articolul 6.1). Cu toate acestea, se mai afirmă că aceste puteri „sunt exercitate doar de sau în
autoritatea organelor de Stat" stabilită de Constituț ie (Articolul 6.2).
Numele statului: Constituț ia declară că „numele statului este Eire sau, în engleză
limbă, Irlanda” (Articolul 4). Conform Legii Republicii Irlanda din 1948, termenul „Republica
„Irlanda” este „descrierea” oficială a statului; Oireachtas, totuș i, a lăsat nealterat
„Irlanda” ca nume oficial al statului aș a cum este definit de Constituț ie.
-Ireland unită: Articolul 2, a ș a cum a fost substituit după Acordul de Vinerea Mare, subliniază că
„fiecare persoană născută pe insula Irlanda” are dreptul „de a face parte din Na ț iunea Irlandeză”;
totuș i, Articolul 9.2 limitează acum acest lucru la persoanele care au cel puț in un părinte cetăț ean irlandez.
Articolul 3 declară că este „voinț a fermă a Naț iunii Irlandeze” de a realiza o Irlanda unită,
cu condiț ia ca acest lucru să se întâmple „numai prin mijloace paș nice”, ș i doar cu acordul expres al
majoritatea oamenilor din Irlanda de Nord.
Organele guvernului:
Constituț ia stabileș te un guvern sub un sistem parlamentar. Aceasta prevede un direct
preș edintele desemnat, în mare parte ceremonial, al Irlandei (Articolul 12), un ș ef de guvern numit
Taoiseach (Articolul 28) ș i un parlament na ț ional numit Oireachtas (Articolul 15).
Oireachtas are un parlament inferior ales direct dominant cunoscut sub numele de DailEireann (Articolul 16) ș i
o cameră superioară Seanad Eireann (Articolul 18), care este parț ial numită, parț ial aleasă indirect
ș i parț ial ales de un electorat limitat. Există de asemenea o judecată independentă condusă de
Curtea Supremă (Articolul 34).

Constituț ia Japoniei
Constituț ia Japoniei este legea principală a Japoniei. A fost adoptată pe 3 mai 1947 ca o nouă
constitu ț ia pentru Japonia postbelică. Constitu ț ia prevede un sistem parlamentar de
guvernul ș i asigură anumite drepturi fundamentale. Conform termenilor săi, conducătorul Japoniei este „
simbol al statului ș i al unităț ii poporului” ș i exercită un rol pur ceremonial fără
controlul suveranităț ii.
Preludiu: În schiț a LDP, preludiul anunț ă că Japonia este condusă de Împărat ș i
susț ine principiile suveranităț ii populare ș i triaspolitica. Actuala Preambulă se referă la
guvernul ca un mecanism de încredere al poporului (implicând "drepturile naturale codificate în Constituț ie de către
modelul „contractului social”) ș i garantează oamenilor „dreptul de a trăi în pace, liber de frică ș i
vrea”, dar ambele men ț iuni sunt ș terse în proiectul LDP. Afacerile politice ale Japoniei sunt
realizate într-o structură a unui domeniu democratic reprezentativ parlamentar unde Prim-
Ministrul Japoniei este ș eful guvernului ș i conducătorul Cabinetului care direc ț ionează
puterea executivă. Puterea legislativă este încredin ț ată Dietei, care este compusă din Camera
Reprezentanț ii ș i Casa Consilierilor. Politica japoneză include un sistem multi-partid.
Puterea judiciară este conferită Curț ii Supreme ș i instanț elor inferioare. În studiile educaț ionale,
Japonia este, în general, considerată un regat constituț ional cu un sistem de drept civil.
Constituț ia Japoniei descrie conducătorul ca fiind „simbolul statului ș i al unităț ii
oamenii." El îndeplineș te îndatoriri ceremoniale ș i nu deț ine nicio putere reală, nici măcar rezerve de urgenț ă.
puteri. Puterea politică este deț inută în principal de Prim-ministru ș i de alț i membri aleș i ai
Dieta. Tronul Imperial este succedat de un membru al Casei Imperiale a Japoniei ca
stabilit de lege. Independenț a este încredinț ată poporului japonez prin constituț ie. Deș i
statusul său oficial este îndoielnic, în ocazii diplomatice, conducătorul tinde să se comporte ca liderul
stat
Ș eful ramurii executive, Prim-ministrul, este numit de către Împărat conform instrucț iunilor date
de către Dietă. El trebuie să fie membru al uneia dintre cele două camere ale Dietei ș i un civil. Cabinetul
membrii sunt nominalizaț i de Prim-ministru ș i trebuie să fie, de asemenea, locuitori. De când
Partidul Liberal Democrat (LDP) a fost la putere, a existat o convenț ie ca Preș edintele să fie
partidul funcț ionează ca prim-ministru.
Cabinetul este compus din Prim-ministru ș i miniș tri de stat ș i este responsabil în faț a Dietei.
Prim-ministrul are autoritatea de a numi ș i a revoca miniș trii, o majoritate dintre aceș tia
trebuie să fie membrii Dietei. LDP-ul liberal-conservator a fost la putere din 1955 până în 2009,
cu excep ț ia unei coali ț ii guvernamentale de foarte scurtă durată formate din opozi ț ia cu viziuni similare
partidele în 1993. Cea mai mare partid de opoziț ie a fost Partidul Democrat Social Liberal din Japonia în
sfârș itul anilor 1990 ș i sfârș itul anilor 2000. Constituț ia, cunoscută ș i sub denumirea de „Constituț ia de după război” sau
„Constituț ia Păcii” este cea mai caracteristică ș i bine cunoscută pentru respingerea dreptului de a purta
războiul conț inut în Articolul 9 ș i, într-o măsură mai mică, prevederea pentru dominarea populară de jure în
combinat cu monarhia. Constituț ia a fost întocmită sub profesia Aliaț ilor că
a urmat Al Doilea Război Mondial ș i a fost destinat să restabilească militarismul ș i autoritatea absolută anterioară a Japoniei
sistem monarhic cu o formă de sistem democratic liberal.
Caracteristicile proeminente ale constituț iei sale sunt următoarele:

1. Constituția prevede un sistem parlamentar de guvernare și garantează anumite

drepturi fundamentale.
2. Constituția, cunoscută și sub numele de "Constituția de după război", este cea mai caracteristică și faimoasă
pentru renunțarea la dreptul de a duce război conținut în Articolul 9 și, într-o măsură mai mică,
dispoziție pentru suveranitatea populară de jure în conjunctură cu monarhia.
3. Este un document inflexibil și nu a fost efectuată nicio modificare ulterior.
adopție.
4. Autoritatea legislativă este încredințată unei Adunări Naționale bicamerale și, în timp ce anterior camera superioară
casa a constat din membri ai nobilimii, noua constituție prevedea că atât
camerele să fie alese direct.
5. Autoritatea executivă este exercitată de un Prim-ministru și un cabinet responsabil în fața
legislativul, în timp ce puterea judecătorească este condusă de o Curte Supremă.

Impactul ș i comparaț ia diferitelor constituț ii:

Pentru a compara sistemul constituț ional indian cu alte ț ări, este crucial să evaluăm
impactul diferitelor constituț ii asupra Indiei ș i trăsăturile ulterioare împrumutate.
Membrii fondatori ai Constituț iei Indiene au fost inteligenț i să împrumute din experienț ă.
câș tigat în funcț ionarea diverselor alte Constituț ii. Este bine recunoscut că Constituț ia de
India a împrumutat din diferite Constituț ii funcț ionale.
[Link] Constituț iei Indiene vs Constituț ia Britanică: Constituț ia Britanică a avut
impact imens în multe privinț e, cum ar fi (i) ș eful de stat constituț ional (ii) Camera Inferioară a
Parlamentul (Lok Sabha) este mai puternic decât Camera Superioară; (iii) Responsabilitatea Consiliului
al miniș trilor faț ă de Parlament; (iv) Sistem parlamentar de guvernare, ș i (v) Prevalenț ă
a Statului de Drept.

Regatul Unit, SUA ș i India sunt denumite ț ări democratice ale lumii. Statele Unite sunt
cea mai veche ț ară democratică din lume, iar constituț ia sa a fost elaborată în 1789. În schimb, India
a fost stat colonial al Regatului Unit până în 1947, iar Constituț ia Indiană a intrat în vigoare
forț a în 1950. Dar constituț ia Regatului Unit este diferită.
Deș i Regatul Unit este o ț ară auto-guvernantă, dar ș eful statului este un monarh. Pe lângă aceasta
unicitatea constituț iei Regatului Unit este că nu este codificată, aș a cum este în SUA ș i India
Parlamentul Regatului Unit poate face orice lege sau amendament prin simpla adoptare cu majoritate.
ș i apoi trimiteț i regelui pentru consimț ământul său, care este doar partea de formalitate. Alte deosebiri
între aceste trei ț ări este că Statele Unite sunt o adevărată ț ară federală, unde fiecare stat are propria sa
constitutie proprie; India este o federaț ie parț ială, există o singură constituț ie pentru toată ț ara, dar zona de
operaț ia este împărț ită între guvernele Uniunii ș i ale Statului. În timp ce Regatul Unit nu are
structura federală, are configuraț ia unitară a guvernului. În sistemul federal de guvernare,
legisla ț iile statului au o voce în modificarea constitu ț iei, dar într-o structură unitară este doar
Parlamentul care are supremaț ia pentru modificarea constituț iei.
Parlamentul britanic are puterea de a schimba ș i modifica constituț ia prin proceduri obiș nuite.
procesul de legislaț ie. Spre deosebire de Regatul Unit, amendarea Constituț iei are un loc important
sub Constituț ia scrisă, cum ar fi cea a SUA ș i India. Importanț a sa creș te acolo unde
sistemul este Federal. În sistemul Federal, măsuri suplimentare de siguranț ă, cum ar fi implicarea Legislativului
la nivel de stat, sunt de asemenea prevăzute cu scopul de a asigura că structura federală nu devine
modificat doar la voinț a Legislativului Federal.
2. Constituț ia SUA ș i Constituț ia Indiei: Constituț ia Statelor Unite a avut un impact în multe
modalităț i precum

(i) Preambulă a Constituț iei

Furnizarea Drepturilor Fundamentale
(iii) Funcț iile Vicepreș edintelui
(iv) Modificarea Constituț iei
(v) Natura ș i funcț iile Curț ii Supreme
Independenț a Justiț iei
Există multe diferenț e între Constituț ia Indiei ș i cea a Statelor Unite ale Americii.
Diferenț a majoră între cele două constituț ii este că India are un prim-ministru, care este similar cu
preș edintele, dar este de fapt ș eful ramurii legislative, în timp ce Constituț ia SUA are
un preș edinte, care este ș eful guvernului ș i lucrează doar în ramura executivă. Sub
Constituț ia indiană, ș eful de stat este preș edintele, în timp ce ș eful actual al guvernului
este prim-ministrul. Prim-ministrul ș i cabinetul său au putere politică, în timp ce preș edintele
are mai multă putere în nume. O altă diferenț ă majoră implică numărul de mandate pe care un preș edinte
poate rula. În America, un preș edinte poate servi un maxim de două mandate de patru ani, în timp ce în India un
preș edintele ș i prim-ministrul pot ocupa un număr nelimitat de mandate, fiecare având o durată de cinci ani.

Ambele constituț ii diferă, de asemenea, în privinț a puterii. În Constituț ia Statelor Unite, se face clar că toate
ramurile guvernului sunt egale în putere, dar în Constituț ia Indiană, ramura legislativă
ramura are independen ț ă absolută, ceea ce înseamnă că este supremă fa ț ă de executiv ș i judiciar
ramură. Constituț ia Indiană face obligatorie ca miniș trii din guvernul indian
care sunt membrii seniori ai executivului trebuie să fie de asemenea membri în legislativ, în timp ce
Guvernul american nu permite membrilor legislativului să ocupe funcț ii în cadrul executivului.
O altă diferenț ă majoră între cele două constituț ii este că India nu are dreptul că
indivizii pot purta arme, în timp ce Constituț ia SUA prevede acest drept în al 2-lea amendament
Constitu ț ia SUA. Constitu ț ia Indiei este mai lungă decât Constitu ț ia SUA, având 395
articole ș i 12 planificări, în timp ce Constituț ia Statelor Unite ale Americii are doar 7
programelor. În Constituț ia Indiană, deș i toate ramurile se pot verifica reciproc pentru a face
sigur că niciunul nu abuzează de puterea lor, Curtea Supremă este principala ramură care verifică
puterea celor două ramuri. În Constituț ia Statelor Unite, acea putere este împărț ită în mod egal
între cele trei ramuri. Constituț ia Indiei nu este rezultatul unui acord între
statele, în timp ce Constituț ia americană este un acord între state.
O altă diferenț ă majoră implică numărul de miniș tri din India trimiș i în Parlament, care este
depindea de populaț ia statului, comparativ cu numărul de reprezentanț i trimiș i la
Senatul, care este o sumă egală din fiecare stat. În Constituț ia Indiană, există aceleaș i
legi penale ș i civile de bază în întreaga ț ară. Dar în Constituț ia Americană, există
legile penale ș i civile diferă în fiecare stat. În Constituț ia Indiană, nu există
principiul egalităț ii între fiecare stat, în timp ce în Constituț ia americană; există un principiu
de egalitate între fiecare stat, indiferent de populaț ia sa.
Guvernul central al Indiei are puterea de a dezvolta un nou stat, de a schimba graniț ele
orice stat, pentru a extinde suprafaț a oricărui stat, pentru a reduce suprafaț a oricărui stat, pentru a forma un nou stat prin
unind două sau mai multe state sau părț i ale statelor, ș i are puterea de a schimba numele oricărui stat
(Articolul 3). Guvernul federal american nu are puterea de a-ș i exercita puterea în acest mod.
Curtea Supremă a Indiei a primit puteri foarte ample, inclusiv puteri civile puternice ș i
autoritate criminală, în timp ce Curtea Supremă din America nu a primit puteri largi care să
implica autorităț i civile ș i penale.
O diferenț ă cheie între cele două constituț ii este modul în care este desfăș urat procesul de modificare.
În India, nu este necesar un referendum pentru ca o propunere să devină o modificare. Pentru ca o modificare să...
a fi adăugat la Constituț ia Indiei, oamenii nu trebuie să-ș i dea aprobarea. Dacă o majoritate a
membrii Parlamentului (2/3) sunt de acord cu amendamentul, atunci acesta este pus în aplicare. În Statele Unite
Constituț ia Statelor, consimț ământul poporului este necesar înainte ca o modificare să fie trecută ș i pusă în aplicare.
acț iune. În Constituț ia Indiană, niciun stat nu poate să se separe de Teritoriul Indian. În cea americană
Constituț ie, un stat se poate separa de federal. În Constituț ia americană, toate
statele care sunt legate de Guvernul Federal au propriile lor constituț ii pentru a-ș i controla
autoritate proprie. În India, toate statele asociate cu Uniunea Indiană îș i datorează angajamentul
numai la Constitu ț ia Indiană ș i nu au propria constitu ț ie, în timp ce fiecare stat este
împuterniciț i să îș i adopte propriile legi.

În India, Lok Sabha sau Camera de Jos este mai influentă decât Rajya Sabha sau Camera de Sus
Camera ș i membrii săi sunt aleș i direct de către oameni. În timp ce în SUA, Camera de...
Senatul sau Camera Superioară este mai puternic decât Camera Inferioară. Un membru al Rajya
Sabha este aleasă indirect, în timp ce un membru al Senatului este ales direct. Un judecător în SUA.
poate ocupa funcț ia sa pe viaț ă, în timp ce în India un judecător de district se pensionează la vârsta de 58 de ani, un Tribunal Superior
ș i un judecător al Curț ii Supreme se retrage la vârsta de 65 de ani. Constituț ia Statelor Unite a fost doar
modificat de 27 de ori între perioada 1989 ș i 1992, comparativ cu Constituț ia Indiană,
care a fost modificat până acum de 94 de ori de când a intrat în vigoare în anul 1950. Procesul de
modificarea Constituț iei Indiene este mai uș oară deoarece implică mai multe tipuri de proceduri în care un
modificarea ar putea fi pusă în aplicare.

Când comparăm constituț iile Indiei ș i ale SUA, se găsesc ș i unele similitudini. Ambele
circumscripț iile au aceleaș i principii. Există multe principii ale guvernului reflectate în
Constituț ia Indiei ș i Constituț ia Statelor Unite. Un principiu de guvernare care este
reflectat în ambele constituț ii este suveranitatea populară. O citare din Constituț ia Indiei
care reprezintă autonomia populară este "Noi, poporul Indiei... în adunarea noastră constituantă... facem
aici prin adoptarea, proclamarea ș i darea acestei constituț ii nouă înș ine.” (India. Ministerul, 1). Această citaț ie
demonstrează că puterea decisivă aparț ine poporului ș i ei sunt principala sursă de putere
al constituț iei.
O altă conjetură care este oglindită în ambele constituț ii este separarea puterilor. Există o
legislativ, executiv ș i judiciar, fiecare având propriile roluri diferite, dar la fel de importante
îndatoriri. Legislativul este un corp de reprezentanț i aleș i care constă din Lok Sabha ș i
Rajya Sabha. Ei fac legile ț ării. RamuraExecutivă este compusă din preș edinte,
prim-ministru, alț i miniș tri ș i funcț ionari publici. Ei se asigură că legile create de
legislatura este executată corect. Ramura judiciară este compusă din Curtea Supremă, Înaltă
Instanț ele, ș i alte instanț e inferioare. Datoria lor este de a verifica dacă legile sunt aplicate corect.
sau nu. Dacă ceva merge prost, că legea este respectată sau dacă cineva încalcă o lege,
ramura judiciară ia măsuri.
Ambele constitu ț ii au prevederi pentru modificarea constitu ț iei pentru a îndeplini nevoile sociale în cre ș tere.
nevoile ș i cerin ț ele politice ș i economice ale ț ărilor lor. Sunt amândouă cele mai mari
ț ările democratice din lume ș i structura lor politică se bazează pe federalism. Când
elaborarea Constitu ț iei Indiene, comitetul de redactare condus de Dr. Ambedkar, a împrumutat
multe lucruri din multe constitu ț ii diferite, inclusiv Constitu ț ia Statelor Unite ș i
întărit în constituț ia lor. Ambele au guverne federale în care multe state
au acceptat. În ambele ț ări, guvernul federal poate anula o lege adoptată de către
statele. Amândouă au urmat teoria lui Montesquieu despre diviziunea muncii ș i separarea puterilor,
deoarece atât constitu ț iile Statelor Unite, cât ș i cele ale Indiei au trei diviziuni de bază cunoscute sub numele de
ramurile executivă, legislativă ș i judiciară.
În Statele Unite, publicul general poate comunica problemele lor sociale prin intermediul lor
func ț ionarii ale ș i ai jude ț ului ș i statului, în timp ce acest proces nu este practicat în India. În India,
politicienii pot provoca direct dezgust rasial fără a se confrunta cu vreo consecinț ă prin intermediul publicului sau
discursuri sau comentarii private, în timp ce cetăț enii obiș nuiț i pot fi arestaț i pentru că "îi place" un Facebook
postează fără a face un discurs de ură.
În cele mai multe state, publicul general este autorizat să poarte arme, deș i nu le poate arăta în
public. În India, acest drept nu există, iar oamenii nu au voie să deț ină arme, deș i armata
oficialii ș i persoanele de rang înalt din Marina sunt autorizaț i să poarte arme mici care trebuie să fie
ascuns.
3. Compararea constituț iei indiene cu cea australiană: Constituț ia indiană, la fel ca cea a
Australia, a îmbră ț iș at aranjamentul federal ș i crearea unei ramuri judecătore ș ti complet
independent de celelalte ramuri ale guvernului. Revizuirea judiciară, pentru a menț ine toț i beneficiarii de fonduri publice
puterea în cadrul Constituț iei ș i altor legi aplicabile a fost imitata cu fidelitate. Dar indianul
Constituț ia a mers mai departe. Constituț ia australiană a oferit o listă lungă de puteri concurente ș i
procedura pentru rezolvarea blocajului în subiecte concurente între Centru ș i
State. Conform Constituț iei australiene, subiectele din lista concurentă sunt 39. În India,
Lista concurentă avea 37 de subiecte la început. Acestea au fost crescute la 52 ulterior.
tehnica de soluț ionare a disputelor între centru ș i state a fost de asemenea preluată din
Australia (Articolul 251) conform Constituț iei Indiene.
4. Compararea Constitu ț iei indiene ș i irlandeze: Constitu ț ia irlandeză a oferit Indiei
Principiile Directoare ale Politicii de Stat ș i metoda de nominalizare a membrilor Rajya
Sabha. Principiile directive ale politicii de stat au fost preluate din constitu ț ia irlandeză.
sistemul de alegere a Preș edintelui Indiei printr-un Colegiu Electoral special constituit a fost
extras din constituț ia irlandeză. Reprezentarea abilităț ii în Rajya Sabha (într-o măsură de 12) a
au fost împrumutaț i din Republica Irlanda. În cazul Indiei, aceș ti 12 membri numiț i trebuie să fie
extrase din persoane care au cunoș tinț e speciale sau experienț ă practică în ceea ce priveș te chestiuni precum
ș tiinț ă, artă, literatură sau serviciu social.
5. Compararea Constituț iei Indiene ș i a Constituț iei Weimer din Germania: Constituț ia Weimer a
Germania a avut un impact asupra puterilor Preș edintelui. Puterile de urgenț ă încredinț ate cu
Preș edintele Indiei are un model de puteri similare conferite Preș edintelui Germaniei.
Republica conform Articolului 48 din Constituț ia Weimar a Germaniei. Cu toate acestea, aceste puteri
au fost mai târziu loviț i de Hitler când a venit la putere ș i a preluat autoritatea dictatorială. În India,
de asemenea, se spune că puterile de urgenț ă au fost tratate prost în timpul mandatului de Prim-ministru al
Doamna Indira Gandhi. Aceste puteri de urgenț ă, când au fost integrate în Constituț ia Indiană, au condus la
membru al Adunării Constituante să remarce „Este o zi de ruș ine, Dumnezeu să salveze India
oameni.
6. Compara ț ia între Constitu ț ia Indiană ș i cea Canadiană: India a împrumutat prevederile unei
natiune puternică, numele Uniunii Indiene ș i conferirea puterilor reziduale Uniunii din
Canada. India a optat pentru un sistem de guvernare federal pe model canadian. La fel ca Canada,
India a făcut centrul mai puternic. Structura federală indiană este denumită „Quasifederal”, adică,
Federal cu un bias unitar. Centrul Canadian este foarte influent, la fel este ș i cazul Uniunii Indiene
guvern. Puteri speciale au fost acordate guvernului Uniunii pentru a face fa ț ă tuturor
posibile eventualităț i. împărț irea subiectelor între centru ș i unităț i ș i prevederea de
listele sunt într-o mare măsură pe liniile canadiene. Constitu ț ia canadiană prevede liste de
puteri legislative, centrale ș i provinciale. Puterile reziduale au fost date centrului.
7. Comparaț ia între Constituț ia Indiană ș i cea sud-africană: Procedura de modificare cu
o majoritate de două treimi în Parlament ș i alegerea membrilor Rajya Sabha pe
baza reprezentării proporț ionale de către legislaturile statului a fost împrumutată din sud
Circumscripț ie africană.
8. Compararea Constituț iei Indiene ș i japoneze: În India, există un echilibru între Parlament.
suveranitatea ș i supremaț ia judiciară au fost menț inute pe modelul constituț iei Japoniei.
Procedura de elaborare a legilor prevăzută în Constitu ț ia Indiei a fost, de asemenea, semnificativ
inspirat de constituț ia Japoniei.
Tabel: Constituț ia indiană a asimilat diverse trăsături din alte ț ări în domeniul său
Pe scurt, Constituț ia Indiană este reprezentată diferit de către diferiț i autori. Unii au
a explicat că Constituț ia indiană este alcătuită din principiile altor ț ări, cum ar fi Regatul Unit.
Alț ii l-au etichetat constituț ie mixtă. Este bine stabilit că există o influenț ă imensă a
Constituț iile străine în elaborarea constituț iei indiene