Capitolul I : Generalități despre materialele compozite

I.1. Introducere
Dezvoltarea de noi materiale este supusă necesităților
utilizatori (constructori). Aceștia vor mereu materiale mai
performante, mai economice și care durează mai mult. Cercetătorii sunt
mai des ori aduși să optimizăm soluțiile deja utilizate, dar în anumite cazuri,
ei trebuie să reconsidere complet problema și să ia în considerare 'materiale noi'
. Într-adevăr, nu mai descoperim materiale noi, ci mai degrabă creăm
asociații noi de materiale. Unul dintre rezultatele acestei asocieri este
finalizarea unui material compozit, care este subiectul studiului nostru.

I.2. Definiț ia unui material compozit

Un material compozit este constituit din asamblarea a două sau mai multe
materiale de naturi diferite. Asocierea lor este complementară și permite
de a ajunge la un material al cărui performanțe căutate vor fi superioare la
cele ale componentelor luate separat. Un material compozit este constituit din
cazul cel mai general al unei sau mai multor faze discontinue distribuite într-o
fase continuă. Faza discontinuă, numită întărire sau material întăritor, este
de obicei mai dură cu proprietăți mecanice superioare celor ale
faza continuă, numită matrice.

Figura.I.1 : Schița ilustrativă a unui material compozit[3].

3
Capitolul I: Generalități despre materialele compozite

I.2.1 La matrice

Matricea este, împreună cu întăririle, unul dintre cele două componente principale ale
materiale compozite. Acesta este termenul care desemnează rășina polimerizată al cărei rol este
de a menține întăririle în loc și de a le asigura coeziunea și protecția. Ea
permite de asemenea transmiterea eforturilor mecanice către întărituri.
Matricea este în general omogenă și izotropă; se disting matricile
ceramica, matricele metalice, matricele minerale și matrixele
organice[3].

I.2.2 Întăritura

Întăritura este de obicei compusă dintr-un material mai dur decât rășina; aceasta
rolul principal este de a asigura materialului o mare rezistență mai ales la tracțiune, și
care se prezintă, în general, sub formă de fibre :
-fibre lungi unidirecționale (carbon, sticlă)
-fibre lungi țesute,
-fibre scurte distribuite aleatoriu fără direcții privilegiate(mat)[3].
În funcție de forma întăririlor, se disting două tipuri de compozite:
- compositele din fibre: constituite din fibre continue sau discontinue
(fibre tăiate sau scurte). Orientarea lor permite modularea
proprietăți mecanice ale materialului și obținerea materialelor izotrope
ou anisotrope.
- comozitele din particule: particulele sunt de obicei utilizate
pentru a îmbunătăți anumite proprietăți ale materialelor.
Observații
-între întărire ș i matrice, există o zonă de legătură numită interfa ț ă.
-Aditivi, în special produse chimice, intră în
compoziția compozitului pentru a forma interfețe etc... Totuși
ei nu intervin practic niciodată în calculul structurilor
compozit.
Un material compozit este de cele mai multe ori heterogen ș i anisotrop.

4
Capitolul I: Noțiuni generale despre materialele compozite

I.3 Tipuri de materiale compozite

În funcție de rata de utilizare, compozitele sunt clasificate în două mari
classele: compozitele de larg consum și compozitele cu performanță înaltă.

I.3.1 Compozitele cu mare difuzie

Ei ocupă o porțiune de 95% din compozitele utilizate. Acestea sunt în general

plastice armate sau plastice întărite, rata de întărire este de 30%. În
90% din cazuri, anisotropia nu este controlată deoarece întăririle sunt fibre scurte.
Principalele componente ale bazelor sunt rășinile poliestere cu fibre de
verre. În acest caz, întărirea și matricea sunt la costuri asemănătoare [2].

I.3.2 Compozitele de înaltă performanț ă

Ele sunt folosite în principal în aeronautică și au un cost ridicat.

renforturile sunt de fapt fibre lungi. Procentul de renfort este mai mare de 50%, și aceasta
sunt întăririle care influențează costul. Proprietățile mecanice (rezistența
mecanica si rigiditatea) sunt cu mult superioare celor ale metalelor, spre deosebire
aux composite de mare difuzare. Metode de calcul pentru structuri și
d'homogenizări au fost dezvoltate pentru compozitele de înaltă performanță [2].

I.4 Caracteristicile materialelor compozite

Proprietățile materialelor compozite depind de foarte mulți factori și
sunt diferite în funcție de diversele tipuri de materiale compozite. Aceste proprietăți
rezultant :
-proprietă ț i, natura ș i cantitatea materialelor componente.
- constituenților, geometria și distribuția armăturii
- de interac ț iunile lor, de natura interfe ț ei matrice-renfort, etc.
Principalele caracteristici ale pieselor fabricate din materiale compozite
sunt :
- câ ș tigul de masă
- buna comportare în oboseală (durata de via ț ă crescută)
absen ț a coroziunii
absen ț a plasticită ț ii (limita lor elastică corespunde limitei de rupere)
îmbătrânirea sub ac ț iunea umezelii ș i a căldurii,

5
Capitolul I : Generalități despre materialele compozite

-insensibilitatea la anumite produse chimice comune (solven ț i, vopsele, uleiuri,

petroluri,... )
-rezisten ț ă medie la impact ș i la ș ocuri,
anisotropie foarte puternică[3].

I.5 Domenii de aplicare

Performanțele mecanice excelente ale materialelor compozite din fibre-
rășina în ceea ce privește caracteristicile specifice o face un material atrăgător pentru
utilizarea în structuri. În plus, interesul pentru aceste materiale constă în capacitatea lor de a
anisotropie ușor controlabilă de către designer, care poate astfel ajusta rigiditatea și
rezistența în funcție de solicitările exterioare. Astfel, imensul avantaj al
materialele compozite pot fi optimizate pentru fiecare aplicație: se
poate plasa întărirea exact unde este necesar. Această optimizare rezultă în
o performanță mare a acestor materiale, care sunt adesea cu mult mai ușoare
pentru o rezistență mecanică specificată. Cu toate acestea, ele rămân foarte scumpe pentru

fabriquer! D'où leurs domaines d'application :

electricitate ș i electronică
-clădiri ș i lucrări publice
transporturi rutiere, feroviare, maritime, aeriene ș i spa ț iale (în special
militar
-sănătate (instrumenta ț ie medicală)
-sporturi ș i activită ț i recreative (schiuri, rachetă de tenis, windsurfing, surf, club de golf,

aviron,…)[3].
Astfel, se observă că materialele compozite sunt folosite în special pentru
aplicații unde se caută o performanță înaltă și unde prețul nu este
factorul primordial.

I.6 Procese de elaborare

Elaborarea unui material compozit constă în trei operații indispensabile
cine sunt:
Îmbibarea întăririi prin sistemul ră ș inos.
Formatarea în func ț ie de geometria camerei.
Întărirea sistemului :

6
Capitolul I: Generalități despre materialele compozite

prin poliesterificare ș i reticulare pentru matrici

termodurabile
să se facă prin simpla răcire pentru materialele termoplastice.
Moulajul rămâne cel mai utilizat proces în elaborarea materialelor
composite, dar există și alte procese la fel de importante[2]:

I.6.1 Turnare prin contact

Principiul constă în a impregna manual întăririle dispuse într-un

moule. Este puțin costisitor și piese de forme oricare pot fi
realizate, dar cu o frecvență foarte scăzută. Această tehnologie este mai rezervată pentru

realizarea de piese prototip sau de simulare

Figura I.2: Principiul turnării prin contact[3].

I.6.2 Turnare prin proiecț ie simultană

Este o tehnologie similară cu cea anterioară, dar fibrele tăiate sunt

proiectate cu pistolul.

7
Capitolul I: Generalități despre materialele compozite

Figura I.3: Principiul turnării prin proiecție simultană [3].

I.6.3 Injectare termodurcibilă BMC (Bulk Molding Compound sau

preimpregnat la vrac).

Procese discontinu de înaltă presiune (100 bari). Alimentare și dozare a

Compus, injecție-presiune, menținere și polimerizare, apoi ejectare. Les
avantajele sunt: realizarea de serii mari, costuri reduse ale materialelor, puțină finisare
timp de ciclu. Limitele sunt: rata și lungimea întăririlor și proprietățile
mecanica compozitului obținut[2].

Figura I.4: Principiul turnării prin injecție [3].

8
Capitolul I: Generale despre materialele compozite

I.6.4 Compresie termodurcibilă SMC (Formare prin laminare)

Compus sau preimpregnat în foi)

Principiul constă în a depune foi de preimprăjite într-un contra

matriță încălzită, de comprimat materialul cu o matriță încălzită, polimerizare apoi
extragerea piesei. Avantaje: cost material, proprietăți mecanice și termice.
Limitările sunt aspectul, dimensionarea preselor și finisajul.

Pultruzie

Utilizarea pentru compozitele de înaltă performanță industrială. Principiul

est : tragere, formare și polimerizare a fibrelor continue impregnate. Cele
avantajele sunt producția continuă, posibilitatea de a realiza secțiuni foarte
complexe și de a avea o rată de întărire ridicată. Limitele sunt lentitatea procesului,
uniquement des profilés droits à section constante

Figura.I.5: Principiul turnării prin pultruzie [3].

I.6.6 Enroulare filamentară (sau bobinare)

Tehnologie pentru HP. Principiul constă într-un înfășurare sub tensiune.

pe un mandrin care se rotește în jurul axului său din fibre continue anterior
impregnate cu un liant. Avantajele sunt aranjarea optimă a întăriturilor,
proprietăți mecanice foarte bune, posibilitatea de a realiza piese de mari
dimensiuni cu suprafețe interioare netede. Limitele sunt forme
uniquement convexes și investiții importante[2].

9
Capitolul I: Generalități despre materialele compozite

Figura I.6: Principiul turnării înfășurării circumferentiale.

Remarcă
Există ș i alte procese: drapare în autoclave, centrifugare,
stratificare continuă, termoformare în vid, estampare.

I.7 Materialul compozit stratificat

Un stratificat este constituit dintr-un stoc de mono-straturi, fiecare având o
orientare corectă în raport cu un referințial comun pentru straturi și desemnat
ca referențialul stratificat[2].
Alegerea stivuierii și, mai ales, a orientărilor va permite să avem
proprietăți mecanice specifice.
Se pot avea stratificate de tip:
-Echilibrat: stratificat având la fel de multe straturi orientate în func ț ie de
direcția +qque de straturi orientate în direcția -q.
-Simetric: stratificat având straturi dispuse simetric
în raport cu un plan mediu.
-Ortogonal: stratificat având autant de straturi la 0° cât ș i straturi la
90°[2].

10
Capitolul I : Generalități despre materialele compozite

figura I.7 : Schema ilustrativ al unui material compozit stratificat.

11