BASCHET

Sport care se practică cu mâinile ș i în care se confruntă două echipe de cinci

jucători, permiț ându-se până la ș apte rezerve. Sunt numerotate de la 4 la 15. Se împarte în
două perioade de 20 de minute dejocreal fiecaretimpș i o pauză de 10 minute
între ei. Constă în a domina, a pasa ș i a realiza jocuri cu o minge, în scopul de a
introduceț i-o de cel mai mare număr de ori într-un coș cu măsuri ș i înălț imi reglementare, e
a împiedica la maximum ca echipa adversă să facă acelaș i lucru.

ORIGINE

Elbascheta fost inventat în 1891 de americanul James A. Naismith, cu

final de a crea unsportce s-ar putea practica în spa ț ii închise, iarna.
A început să se practise la Colegiul Tinerilor Creș tini din Massachusetts, ca
joc nou. S-a răspândit rapid; în 1936 s-a creat la Geneva F.I.B. (Federatia
internaț ional de Baschet), ș i s-a alăturat laprogramaolimpic. În acelasi an se
a creat Federaț ia Spaniolă de Baschet.

DIMENSIUNI REGULAMENTARE

Minge

Va fi de formă sferică, cu o cameră de cauciuc încastrată într-o carcasă

fabricată înpiele,material sintetic sau cauciuc. Lungimea circumferinț ei sale
poate varia între 75 ș i 78 cm. ș i greutatea va fi cuprinsă între 600 ș i 650
gramos. Pentru a verifica corectitudinea sapresiunedeaer, sedeja să cadă de la o înălț ime
de 1,80 m, măsurată până la casca sa inferioară, pe unsoldelemn
trebuie să atingă o înălț ime cuprinsă între 1,20 ș i 1,40 metri.
Campo

Jocul se practică pe o suprafa ț ă compactă de formă rectangulară,

desprovista de obstacole, de 26 x 14 metri. Liniile de delimitare au
o grosime de 5 cm. Trebuie să fie bine definite ș i separate cu un metru precum
minimum de orice obstacol ș i de spectatori. Liniile longitudinale
se denumesc "linii laterale" ș i cele care conturează terenul în sens de
lăț imea se denumeș te "linii de fund". Nu sunt permise terenuri de iarba, ș i în
câmpurile acoperite, acoperiș ul trebuie să fie la o înălț ime de minimum ș apte
metro.

Tablă

Trebuie să fie fabricate din lemn tare, alb ș i neted, cu o grosime de 3

centimetri sau din material transparent cu caracteristici analoge ș i dintr-o singură
piesă. Forma sa va fi un dreptunghi de 1,80 metri bază ș i 1,20 de
înălț imemarcandose con linii de 5 centimetri lăț ime ș i centrat în spatele
aro, un dreptunghi de

59 cm. pe latura orizontală ș i 45 pentru cea verticală. La aceeaș i înălț ime cu inelul, trebuie

a fi marginea superioară a benzii inferioare a dreptunghiului. Plăcile se

montan în planuri perpendiculare pe sol, astfel încât, fiind muchiile lor
 inferioare paralele la "liniile de fund" se află pe acestea la o
distanț a de 2,75 metri.

Coș urile sau coș urile sunt formate dinreț elede sfoară albă, suspendate de inele
defiervopsit deculoareportocalie. Diametrul său va fi de 45 cm ș i de 20 mm.
din metalul care le formează. Lungimea reț elelor va fi de 40 cm. Inelul va fi fixat
la tablă la o înăl ț ime de 3,05 metri de la sol, trebuie să fie de 15 cm.
distanț a cea mai apropiată între marginea sa interioară ș i suprafaț a tablei.

ASPECTE TEHNICE

Botezarea mingii:

Principiul fundamental în manevrarea mingii este că niciodată nu trebuie

a se susț ine cu palmele, iar contactul cu acestea trebuie să fie
momentaneu, în chiar momentul în care are loc recepț ia.

Sunt degetele cele care intervin în manevrarea sa, formate cu mâinile un

spaț iu concav, un fel de cuș că, în care trebuie să rămână închis
minge. Mingea rămâne astfel susț inută cu fermitate ș i pregătită să fie jucată când
se doreș te, fără a se putea miș ca, deș i o fac braț ele, încheieturile,
tronco sau întreaga corp într-o deplasare.

Recepț ia mingii poate avea loc cu ambele mâini sau doar cu

una
La recepț ie cu ambele mâini, fără a pierde din vedere mingea, se îndreaptă spre ea cu
corpul în poziț ie oblică ș i avansată, braț ele extinse fără rigiditate,
umerii relaxaț i ș i mâinile deschise cu amplitudine, cu degetele orientate.

La recep ț ie, cu o mână a mingii, de obicei, ajunge lateral.

devenind să-ș i amortizeze sosirea cu o singură mână, ducându-l spre cealaltă pentru
sucontroleficace, printr-o miș care liberă cu o mică rotaț ie a
tronco, retrocedând umărul. Prinderea este inversată.

Pasează cu o sau două mâini:

Paseul nu constituie o acț iune izolată a jocului, ci în orice moment

trebuie să fie condi ț ionată de cea care o precede ș i de cea care o va urma
continuare, trebuind să conjugăm cele pe care le are de realizat cel care le execută ș i...
că îl primeș te, având întotdeauna în vedere cine se adresează, unde se adresează ș i când
se efectuează. Susprincipiibaza sunt:adresăbrevitatevitezay
precizie. Există multe tipuri de pase. Acestea sunt câteva dintre ele:

De pecho: Se utilizează pentru distanț e medii ș i scurte, aruncând mingea

printr-o întindere rapidă a braț elor, continuată de imbold
succesiv al păpuș ilor ș i degetelor, limitând deplasarea picioarelor
impulsul înainte.

Picado: Aceleaș i caracteristici ca ș i cel de piept, dar se accentuează

flexia picioarelor ș i a mâinilor se îndreaptă spre sol.

Deasupra capului: Menț inând braț ele întinse, deș i

uș or flexionaț i, ș i fără a apăsa cuforț ămingea, se ia aceasta
un pic mai întârziat ș i deasupra capului, pentru a-l lansa printr-un
impuls, în care participă braț ele ș i trunchiul care, prin intermediul unei
flexie uș oară, mută greutatea corpului înainte, în timp ce
extensia braț elor asigură tensiunea traiectoriei.

Alte tipuri de permise sunt: Peste umăr, de

lingură, roț i, deasupra ș i cu braț ul îndoit.
Regate:

Utilizarea sa, printre alte cazuri care îl pot recomanda, este adecvată atunci când
se încearcă să progreseze în atac, pentru a îndepărta mingea de tabla proprie, pentru
a distruge apărarea, pentru a arunca de aproape, pentru a se îndepărta de o zonă aglomerată ș i

pentru a câș tiga timp cu scopul de a pregăti o combinaț ie.

Menț inând întotdeauna flexibile încheietura ș i degetele, se va putea manevra mai bine
minge, care trebuie să fie întotdeauna împinsă ș i nu lovită, făcând contact cu
el în ultima parte a ascensiunii sale pentru, după ce l-a însoț it în sus,
împinge-l cu fermitate, dar nu brusc, spre sol.

Mingea se va menț ine întotdeauna jos, fără a depăș i înălț imea genunchilor,
aproape de corp ș i pe lateral, pentru a nu împiedica miș carea
picioarele ș i protejându-l, îndoiț i corpul spre înainte.

Acest tip de dribling este driblingul jos. Driblingul înalt poate fi folosit atunci când
jucătorul nu este marcat, în care corpul adoptă o postură naturală, ș i ...
bote este mai înalt.

Tiros sau lansări:

Reprezintă finalizarea tuturor eforturilor depuse de o echipă în

ofensivă de când, apoderându-se de minge, încearcă să obț inăobiectivfinal
de a-l face să treacă de sus în jos, prin circumferinț a inelului care
suportă reț eaua.

Cele mai importante lovituri sunt:

În suspendare: Se realizează simultan cu un salt vertical,

efectuându-se lansarea când jucătorul este în suspensie, ș i a
atinsă cea mai mare înălț ime cu o extensie totală a corpului.

Cu o mână pe un picior ferm: Jucătorul î ș i îndoaie picioarele, pentru

elevându-l urmând mi ș carea de extensie a bra ț ului ș i aruncându-l,
trebuie să rămână în acest moment, în linie dreaptă degetele, încheietura,
umerus, ș old ș i picior de sprijin.
 De pe tavă: În anumite ocazii, jucătorului îi este mai eficient
"depun" mingea pe inelul co ș ului. A luieficacitateradica în
realizarea unui salt mare care să permită mingii să depăș ească cu uș urinț ă
plan orizontal al inelului.

Deodată: Se realizează atunci când un jucător intenț ionează să profita de rebound

de la minge pe tablă, ș i pentru a nu pierde timp, în loc să o iau, o

a lovit împotriva tabloului, încercând să profite de efectul său, aruncând
puterea de a-l introduce direct prin inel.

Rebote:

Există două tipuri de rebote:

Repriza în atac: Posibilită ț ile de a ob ț ine o minge

procedente de un rebote, nu există nicio îndoială că sunt mai mari pentru apărare

ceea ce pentru jucătorii echipei atacatoare, având în vedere

proximitate la tablă. Din acest motiv, jucătorii echipei ofensive trebuie să
încercând să se avânteze înaintea lansării mingii de către colegul său,
situându-se la doi sau trei metri de tablou.

Rebote în apărare: Având în vedere situaț ia normală a apărării, cu

jucători între atacan ț i ș i tablă, nu există nicio îndoială că se
se află în condiț ii excelente pentru a se apuca de recuperări, ceea ce
ceea ce nu înseamnă că nu ar trebui să îș i extremeze precauț iile, intuindo
lansările adversarului ș i tăind încercările acestuia de progresie,
realizate cu scopul de a câș tiga acț iunea de recuperare a mingii.

Pivote:

Când un jucător aflat în posesia mingii doreș te să scape de

marcaje de un contrary, evită posibilitatea unui salt între două sau asigură-te că
posesia mingii, recurge la "pivot", ac ț iune care se realizează în
oricareclasăde reț inere ș i care constituie unul dintreresursefundamentale
pentru a împiedica scopurile adversarului de a se apodera de minge, folosind
jucătorul care îl execută, de capacitatea sa de a se roti pe vârful unuia dintre ai săi
pies pentru a deplasa poziț ia corpului, balansându-se pe piciorul care se miș că.
 BIBLIOGRAFIE

Istoria baschetului

[Link]