Eroare
Tradus de
ScribdTranslationsEroare
Tradus de
ScribdTranslationsANALIZA ERORILOR
Laborator de Chimie Fizică
INTRODUCERE
Fiecare măsurătoare are un grad de incertitudine asociat. Determinarea gradului de
incertitudinea poate fi dificilă ș i necesită un efort suplimentar din partea celui care măsoară. Cu toate acestea,
evaluarea incertitudinii nu poate fi neglijată deoarece o măsurătoare cu o fiabilitate complet necunoscută este
fără valoare.
TIPURI DE ERORI
1. Erorile sistematice au cauze atribuibile ș i valori definitive. Ele sunt adesea unidirec ț ionale (cauză
rezultatele să fie fie prea mari, fie prea mici). Tipurile acestor erori includ:
a) Incertitudini instrumentale (Procedurile de calibrare pot, de obicei, să elimine aceste incertitudini.)
b) Incertitudini ale metodei (comportament neideal al substanț elor, lentitudine a reacț iilor, instabilitate a
specii, etc.)
c) Incertitudini personale (judecăț i personale, prejudecăț i ș i greș eli).
[Link] aleatorie sau fluctua ț ii aleatorii în rezultate apar atunci când sunt colectate date experimentale replicate.
Cauzele specifice sunt necunoscute deoarece au multe surse, niciuna suficient de mare pentru a fi
identificat/detectat.
PRECIZIE
Rezultatele individuale într-un set de măsurători sunt rareori identice, ceea ce face necesară selectarea unui centru
valoare "cea mai bună". Media sau mediana unui set de măsurători este adesea folosită în acest scop.
O măsurare a acurateț ei necesită cunoaș terea valorii reale, deoarece aceasta denotă apropierea de o
măsurare la valoarea sa acceptată ș i este de obicei exprimată ca o comparaț ie cu o valoare adevărată sau acceptată
valoare. Acurate ț ea este de obicei descrisă în termeni de eroare absolută, diferen ț a dintre
valoarea determinată ș i valoarea acceptată (uneori teoretică sau adevărată):
E= x [Link]− x T (1)
PRECIZIE/REPRODUCIBILITATE
Precizia este o măsurare a reproductibilităț ii rezultatelor. Aceasta este evaluată prin efectuarea de replicări.
experimente sub aceleaș i condiț ii. Este definit ca un acord între valorile numerice
între două sau mai multe măsurători. Precizia poate fi măsurată în mai multe moduri:
1) Raza sau dispersia este diferen ț a numerica dintre cel mai mare ș i cel mai mic rezultat:
(x VALOARE ÎNALTĂ- xVALOARE) MICĂ (2)
2) Devia ț ia fa ț ă de medie este o metodă comună de descriere a preciziei ș i este pur ș i simplu valoarea numerică
diferenț a dintre o valoare experimentală, xeuș i media setului:
x| eu − x| (3)
3) Abaterea standard este o măsură semnificativă a preciziei. Pentru un set de date foarte mare, abaterea standard
deviaț ia este dată de ecuaț ia 4:
Σ Neu=1 (x eu− µ) 2
σ= (4)
N
Unde (xeu- µ)2 sunt devierile individuale de la medie ș i N reprezintă numărul de indivizi
măsurători.
O scădere a numărului de măsurători individuale într-un set de date scade reproducibilitatea ș i
creează un prejudiciu negativ sau o tendinț ă ca deviaț ia standard calculată să fie mică pe măsură ce numărul
măsurătorilor devin mai mici. Înlocuind gradele de libertate (N-1) pentru N în ecuaț ia 4 poate
elimina în mare parte acest bias. Astfel, deviaț ia standard pentru un număr mic de măsurători este:
Σ Neu=1 (x eu− x) 2
s= (5)
N− 1
Deviatia Standard Relativă
Utilizarea deviaț iei standard relative (RSD) poate fi o modalitate mai informativă de a raporta precizia ș i
poate fi exprimată ca procent sau în părț i la mie, aș a cum este arătat în ecuaț iile 7 ș i 8 (respectiv):
RSD (%) = SD x 100% / Media (6)
RSD(ppt) = SD x 1000/Media = RSD (ppt) (7)
Analiza regresiei
Când o cantitate măsurată experimental (y) trasată împotriva (x) se apropie de o linie dreaptă, datele rareori
se potrivesc exact pe acea linie. Analiza regresiei se referă la metodele statistice utilizate pentru generarea de
o astfel de linie ș i pentru estimarea incertitudinilor asociate utilizării acesteia. Linia generată de un minim-
evaluarea pătratelor este cea care minimizează pătratele deplasărilor individuale. Cele mai multe ș tiinț ifice
calculatoarele vor calcula deviaț ia standard a pantei ș i a interceptului liniei de ajustare prin introducerea
seturi de valori x ș i y măsurate.
REFERINȚĂ
Skoog, Douglas A. ș i West, Donald M. Chimie Analitică: O Introducere, 4thEd., Colegiul Saunders
Publicaț ii, 1985.